Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 566/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 566/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 22135/303/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (948/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 566/A
Ședința publică din 07.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. I. V.
JUDECĂTOR – B. F. V.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul S. N. împotriva sentinței penale nr. 59/13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat S. N., personal și asistat de apărător ales C. L., cu împuternicire avocațială nr._, aflată la dosarul cauzei și de apărător din oficiu M. A., în substituirea av. A. D., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, aflată la dosarul cauzei, lipsind intimata parte vătămată S. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la identificarea și legitimarea inculpatului S. N., cu CI . nr._ și CNP_. De asemenea, constată încetat mandatul apărătorului din oficiu, față de prezentarea apărătorului ales, stabilind onorariul parțial cuvenit în cuantum minim.
Apărătorul ales al apelantului inculpat arată că apelul vizează reindividualizarea pedepsei.
Curtea pune în vedere inculpatului faptul că, în conformitate cu prevederile art. 420 alin. 4 C.p.p. are dreptul de a fi audiat în fața instanței de apel, atrăgându-i-se atenția că, în cazul în care nu dorește să dea declarații, nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar în cazul în care dorește să dea declarații, tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Apelantul inculpat S. N., personal, arată că nu dorește să fie audiat de către instanța de apel, înțelegând să își mențină declarațiile anterioare.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul ales al apelantului inculpat S. N. arată că se contestă pedeapsa de 3 ani și 6 luni la care a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Astfel, față de circumstanțele concrete ale faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază că pedeapsa este prea mare, acesta recunoscând și regretând fapta. De asemenea, arată că fapta a fost săvârșită din cauza condițiilor improprii de trai, inculpatul și familia sa cu 2 copii trăind dintr-un venit de 762 lei pe lună. Mai arată că inculpatul a fost de acord în fața instanței de fond cu prestarea unei munci în folosul comunității, sens în care solicită aplicarea dispozițiilor art. 91 C.p., pedeapsa putând fi redusă la 3 ani fără executare, mai ales că prejudiciul a fost acoperit.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței respingerea apelului formulat de inculpat, apreciind că nu se impune o reindividualizare a pedepsei, față de gradul ridicat de pericol al infracțiunii.
Apelantul inculpat S. N., având ultimul cuvânt, arată că primele 2 condamnări au fost pentru fapte pe care nu le-a comis. Mai arată că i-a luat victimei 300 de lei din geantă și nu a agresat-o sau lovit-o.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.59 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București s-a dispus în baza art. 233 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod proc. penală și a art. 5 Cod penal condamnarea inculpatului S. N. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 67 alin. 1 C.pen. s-a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) și lit. l, respectiv dreptul de a se afla în Municipiul București.
În temeiul art. 66 alin. 1 C.pen. s-a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen.
În baza art. 72 alin. (1) Cod penal, s-a dedus durata măsurii reținerii, din data de 10 martie 2014 până în data de 11 martie 2014.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul S. N. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice și Judiciare.
În baza art. 112 alin. (1) lit. e) Cod penal s-a confiscat de la inculpat suma de 10 de lei.
S-a luat act că inculpatul a plătit suma de 500 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
S-a luat act că partea civilă a renunțat la acțiunea civilă pentru suma de 150 lei.
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 91 alin. 4 Cod proc. penală s-a constatat că a încetat delegația apărătorului din oficiu prin prezentarea avocatului ales al inculpatului.
În baza art. 6 din Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R. și art. 274 alin. 1 teza finală rap. la art. 272 alin. 2 C.pr.pen., s-a stabilit cuantumul onorariului avocatului din oficiu la suma totală de 200 lei (f. 6) care a fost avansată din fondurile Ministerului de Justiție și a rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 67/P/2014 din 14.11.2014 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 19.11.2014, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul S. N. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 C.pen. 2009 cu aplicarea art. 5 NCP, reținându-se în esență că, pe data de 27.12.2013, în jurul orei 12:30, inculpatul a împins-o pe persoana vătămată care a căzut, punând-o în imposibilitatea de a se apăra; inculpatul a deposedat-o pe persoana vătămată prin constrângere de suma de 300 de lei, un telefon mobil și o pereche de cercei de aur pe care i-a desprins cu un clește.
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost administrate următoarele mijloace de probă în timpul urmăririi penale: declarațiile persoanei vătămate S. A., declarații inculpat S. N., declarație martor S. M., dovadă restituire bunuri, proces verbal identificare persoane din grup și planșe foto, proces verbal de identificare inculpatului, proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto anexate, procese verbale, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, proces verbal de percheziție domiciliară și planșe foto, proces verbal de consemnare a efectuării percheziției, contrat de amanet, copie Registru Evidență a Operațiunilor cu Metale Prețioase, chitanță achiziție aur de la persoane fizice.
Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2015 judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privindu-l pe inculpatul S. N..
La termenul de judecată din data de 6 februarie 2015, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul S. N. a solicitat iar, după ascultarea acestuia și a concluziilor părților, instanța a încuviințat judecarea conform procedurii prevăzute de art. 375 C.pr.pen., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Partea civilă S. A. a arătat că a primit de la inculpat, cu titlu de despăgubiri, suma de 500 lei și a renunțat la acțiunea civilă pentru suma de 150 lei .
La dosarul cauzei a fost atașat cazierul judiciar al inculpatului.
Inculpatul a administrat proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
Sub aspectul situației de fapt, prima instanță a reținut că din declarația persoanei vătămate S. A. coroborată cu declarațiile inculpatului și luând în considerare planșele foto depuse la dosarul cauzei instanța a reținut că pe data de 27.12.2013, în jurul orei 12:30, inculpatul, după ce a observat-o pe persoana vătămată că se deplasa singură pe un teren viran, a așteptat-o, iar când a ajuns în dreptul lui a trântit-o la pământ și a deposedat-o prin constrângere de un telefon mobil și o geantă din care a luat suma de 280-300 de lei– bunuri pe care i le-a smuls, precum și de o pereche de cercei de aur pe care i-a desprins din urechile persoanei vătămate cu un clește cu care a tăiat mecanismul de prindere.
Instanța a reținut din declarația inculpatului coroborată cu înscrisurile administrate în cauză - copie Registru Evidență a Operațiunilor cu Metale Prețioase că a doua zi inculpatul s-a dus la casa de amanet S.C. Prestige Credit S.R.L. unde a predat lanțul sustras de la persoana vătămată, fiind încheiat un contract de amanet (chitanță achiziție aur de la persoane fizice, inculpatul primind suma de 162 lei.
În drept, instanța a reținut că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată a fost săvârșită pe data de 27.12.2013, așadar înainte de . C.pen. 2009, așadar s-a impus determinarea legii penale mai favorabile în condițiile art. 5 NCP.
Din acest punct de vedere s-a constatat că pedeapsa prevăzută de art. 233 NCP pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar limitele reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod proc. penală sunt închisoarea de la 1 ani și 4 luni la 4 ani și 8 luni.
Pentru fapta săvârșită de inculpat – tâlhărie săvârșită pe un câmp viran – încadrarea juridică a fost dată de dispozițiile art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) Cod penal 1968, pedeapsa prevăzută fiind închisoarea de la 5 la 20 de ani; limitele reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod proc. penală sunt închisoarea de la 3 ani și 4 luni la 13 ani și 4 luni.
Întrucât, în concret, față de condițiile în care a fost săvârșită infracțiunea și datele privitoare la inculpat, instanța a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea situate în jumătatea superioară a limitelor mai sus arătate, s-a constatat că în mod corect P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 a stabilit ca lege mai favorabilă Noul Cod penal.
Fapta inculpatului care în data de 27.12.2013, în jurul orei 12:30, după ce a observat-o pe persoana vătămată că se deplasa singură pe un teren viran, a așteptat-o, iar când a ajuns în dreptul lui a trântit-o la pământ și a deposedat-o prin constrângere de un telefon mobil și o geantă din care a luat suma de 280-300 de lei – bunuri pe care i le-a smuls, precum și de o pereche de cercei din aur pe care i-a desprins cu un clește., după care a fugit de la locul săvârșirii infracțiunii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 C.pen 2009.
Pe latură obiectivă, infracțiunea de tâlhărie are un conținut complex, în care furtul constituie activitatea principală, iar folosirea de violențe, activitatea secundară.
Activitatea principală a fost realizată prin acțiunea de luare a unui telefon mobil, a genții din care a fost luată suma de 280-300 de lei și a unei perechi de cercei din aur, din posesia altei persoane, fără consimțământul acesteia.
Activitatea secundară a fost realizată prin acțiunea violentă a inculpatului constând în trântirea persoanei vătămate la pământ, urmată de smulgerea unui telefon mobil și a unei genți și de desprinderea din urechile persoanei vătămate, cu ajutorul unui clește, a unei perechi de cercei din aur.
Prin noțiunea generică de „violență”, în accepțiunea art. 233 C.pen., se înțelege orice acțiune prin care se exercită o constrângere fizică asupra unei persoane, existând violență și atunci când bunul este smuls din mâna sau de pe corpul victimei, chiar dacă aceasta, din neputință, spaimă sau din cauza surprizei nu a opus rezistență.
Urmarea imediată a constat, pe de o parte, în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la posesia bunurilor mobile și producerea unei pagube, prin diminuarea patrimoniului persoanei vătămate cu valoarea bunurilor sustrase, iar pe de altă parte, în atingerea adusă dreptului persoanei de a fi ocrotită împotriva actelor de violență producătoare de suferințe fizice.
În ceea ce privește latură subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă (art.16, alin.3 lit. a C.pen.) deoarece a avut reprezentarea că, prin folosirea de violențe, a luat bunul din posesia altei persoane, fără consimțământul acesteia, prevăzând consecințele păgubitoare asupra patrimoniului și integrității fizice, și urmărind atât însușirea pe nedrept a bunului cât și folosirea violenței pentru realizarea sustragerii.
Intenția directă a rezultat din faptul material ulterior al amanetării bunului sustras către S.C. Prestige Credit S.R.L. și folosirea în interes propriu a sumei de bani obținute.
Infracțiunea s-a consumat în momentul realizării acțiunii principale (de furt), și anume, în momentul ieșirii bunurilor din patrimoniul persoanei vătămate concomitent cu trecerea lor în stăpânirea inculpatului, prin smulgere și părăsirea locului faptei.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin 2 C.proc.pen., fiind probată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța a dispus condamnarea inculpatului S. N..
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele precum și criterii generale de individualizare prev. de art. 74 C.pen. 2009 stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Limitele de pedeapsă cu închisoarea au fost reduse cu o treime, conform dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen. privind procedura în cazul recunoașterii învinuirii. [1 an și 4 luni – 4 ani și 8 luni]
Instanța a avut în vedere în primul rând împrejurările și modul de comitere a infracțiunii de tâlhărie.
Astfel instanța a reținut că modul în care a acționat inculpatul a condus la concluzia că acesta a luat decizia de a o deposeda de bunuri pe persoana vătămată încă din momentul în care a observat-o prima dată, de la distanță – astfel, inculpatul a observat-o de la distanță pe persoana vătămată care s-a despărțit de un bărbat, a așteptat să se apropie de el, după care i-a sustras prin constrângere mai multe bunuri, fugind de la locul săvârșirii infracțiunii. Aceste aspecte denotă, în același timp, determinarea inculpatului în săvârșirea unei infracțiuni în scopul obținerii de foloase materiale.
Deși violența fizică exercitată a avut un grad minim de intensitate, limitându-se la smulgerea telefonului și a genții din mâna persoanei vătămate (declarații pv, f.16; declarație inc. f 166, dup), instanța a reținut periculozitatea deosebită a inculpatului relevată de ansamblul acțiunilor prin intermediul cărora a săvârșit fapta. Instanța a reținut că săvârșirea infracțiunii a durat mai mult timp deoarece a implicat mai multe acte cărora persoana vătămată le-a opus rezistență – împingerea persoanei vătămate, înfrângerea rezistenței la luarea telefonului mobil prin smulgere și apoi la luarea genții (rezistența opusă a condus la ruperea unei bare a genții) și desprinderea, pe rând, a fiecăruia dintre cei doi cercei cu ajutorul unui obiect tăietor. În tot acest timp persoana vătămată s-a aflat, fără nici un dubiu, sub imperiul fricii provocate de acțiunile inculpatului („Nu am strigat după ajutor întrucât mi-a fost frică de individ”, f. 16 dup). În mod particular, această prelungire în timp a duratei de săvârșire a infracțiunii - în mod particular relevată de răbdarea de care inculpatul a dat dovadă prin acțiunea de tăiere și desprindere a cerceilor persoanei vătămate și de consecințele pe care această apropiere le-au putut avea asupra persoanei vătămate – relevă o periculozitate sporită a inculpatului.
Instanța a reținut că deși inculpatul a mai fost condamnat în anii 2001 și 2004 pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat (cazier judiciar din 4.02.2015, d.j.), în prezent nu s-a putut reține existența stării de recidivă întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare; în anul 2011 inculpatul a fost sancționat administrativ pentru săvârșirea a trei infracțiuni - o tentativă la infracțiunea de furt și două infracțiuni de furt calificat. Față de acestea și având în vedere și conținutul interceptărilor efectuate în cauză, instanța a apreciat că se poate remarca o anumită tendință a inculpatului de a săvârși fapte prevăzute de legea penală îndreptate împotriva patrimoniului.
Totodată, instanța a constatat că, deși inculpatul este tânăr și capabil să muncească, acesta nu are ocupație sau profesie și nu a urmat cursuri școlare (f. 173, dup).
Prin săvârșirea infracțiunii inculpatul a urmărit realizarea unui beneficiu personal întrucât acesta a folosit telefonul sustras, a utilizat banii în interes propriu și a înstrăinat cerceii.
Afirmația inculpatului că ar fi săvârșit infracțiunea pentru că avea nevoie de 150 lei pentru a cumpăra un spray pentru fetița sa nu este, în nici un caz, de natură să conducă la o apreciere în favoarea inculpatului denotând o atitudine complet greșită cu privire la modalitățile de rezolvarea a dificultăților financiare. În plus, instanța a înlăturat susținerea că o astfel de situație „limită” (în aprecierea inculpatului) l-ar fi condus să săvârșească infracțiunea întrucât acesta nu s-a limitat la a lua suma de bani de care ar fi avut nevoie.
Inculpatul a profitat de faptul că persoana vătămată era neînsoțită și nici o altă persoană nu se mai afla în zonă precum și de diferența de forță fizică între el și victimă.
Instanța a reținut conform anchetei sociale întocmite, că inculpatul are în îngrijire, împreună cu numita B. P., doi copii minori, venit lunar al familiei fiind de 760 lei.
Instanța a subliniat că exemplaritatea pedepsei are un rol important în individualizarea judiciară realizată în cazul infracțiunilor contra patrimoniului cum a fost cea din prezenta cauză întrucât, deși acestea nu cauzează un prejudiciu însemnat, instanța a avut în vedere repetabilitatea acestora precum și ușurința de săvârșire a acestor infracțiuni.
Față de acestea, instanța a considerat necesară aplicarea unei pedepse situate în a doua jumătate a mijlocului plajei de individualizare judiciară, în consecință, pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, a fost necesară aplicarea unei pedepse de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, care este executată în regim de detenție.
Cu privire la pedepsele complementare, instanța a constatat că aplicarea pedepselor complementare este obligatorie în cazul pronunțării unei condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Prin urmare, în baza art. 67 alin. 1 C.pen. s-a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
Întrucât inculpatul nu locuiește în Municipiul București, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni după executarea pedepsei s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii și a dreptului de a se afla în Municipiul București (66 alin. 1 lit. l NCP).
Având în vedere că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, a rezultat că inculpatul nu poate exercita funcții care, prin esența lor, implică existența încrederii societății în persoana care exercită funcția instanța în temeiul art. 66 alin. 1 C.pen. 2009 s-a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen.
În baza art. 72 alin. (1) Cod penal, instanța a dedus durata măsurii reținerii, din data de 10 martie 2014 până în data de 11 martie 2014.
Instanța a confiscat de la inculpat suma de 10 lei reprezentând echivalentul în bani al obiectului folosit de inculpat la tăierea cerceilor persoanei vătămate întrucât obiectul nu a fost găsit.
Întrucât infracțiunea de tâlhărie se regăsește în anexa Legii nr. 76/2008, în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 instanța a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul S. N. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice și Judiciare.
În ceea ce privește cererea de constituire de parte civilă formulată de către partea civilă S. A. întrucât a arătat că a primit de la inculpat, cu titlu de despăgubiri, suma de 500 lei, instanța a luat act că inculpatul a plătit suma de 500 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Totodată instanța a luat act că partea civilă a renunțat la acțiunea civilă pentru suma de 150 lei.
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen. instanța a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 91 alin. 4 Cod proc. penală s-a constatat că a încetat delegația apărătorului din oficiu prin prezentarea avocatului ales al inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, inculpatul S. N. cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 19.03.2015 sub nr._ (948/2015)
Apelantul inculpat S. N., prin apărător, a solicitat reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată. Astfel, față de circumstanțele concrete ale faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, a apreciat că pedeapsa este prea mare, acesta recunoscând și regretând fapta. De asemenea, a arătat că fapta a fost săvârșită din cauza condițiilor improprii de trai, inculpatul și familia sa cu 2 copii trăind dintr-un venit de 762 lei pe lună. A mai arătat că inculpatul a fost de acord în fața instanței de fond cu prestarea unei munci în folosul comunității, sens în care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 91 C.p., pedeapsa putând fi redusă la 3 ani fără executare, mai ales că prejudiciul a fost acoperit.
Examinând sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 420 alin.2 lit.a C.pr.pen., Curtea apreciază fondat apelul declarat de către inculpat, pentru următoarele considerente:
Astfel, situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță și nu a fost contestată de inculpat sau de parchet. De altfel, în fața primei instanțe inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată, recunoscând integral săvârșirea faptei de care este acuzat.
Probele administrate în cauză (declarațiile persoanei vătămate S. A., declarații inculpat S. N., declarație martor S. M., dovadă restituire bunuri, proces verbal identificare persoane din grup și planșe foto, proces verbal de identificare inculpatului, proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto anexate, procese verbale, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, proces verbal de percheziție domiciliară și planșe foto, proces verbal de consemnare a efectuării percheziției, contrat de amanet, copie Registru Evidență a Operațiunilor cu Metale Prețioase, chitanță achiziție aur de la persoane fizice) confirmă faptul că la data de 27.12.2013, în jurul orei 12:30, inculpatul a împins-o pe persoana vătămată care a căzut, punând-o în imposibilitatea de a se apăra; inculpatul a deposedat-o pe persoana vătămată prin constrângere de suma de 300 de lei, un telefon mobil și o pereche de cercei de aur pe care i-a desprins cu un clește.
De asemenea, încadrarea juridică a faptei și modul de aplicare a legii penale mai favorabile au fost corect realizate de prima instanță.
Curtea apreciază însă, în raport de circumstanțele concrete ale săvârșirii infracțiunii (rezultă că, la cererea persoanei vătămate, inculpatul i-a restituit imediat după deposedare o parte din banii și bunurile sustrase), de atitudinea sinceră a inculpatului, de faptul că acesta a reparat prejudiciul produs persoanei vătămate și de lipsa antecedentelor penale ale numitului S. N. că pedeapsa aplicată acestuia poate fi redusă de la 3 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.
Nu se poate pune problema unei reduceri mai ample a pedepsei sau de suspendarea executării acesteia în raport de pericolul concret al faptei (tâlhărie săvârșită pe un teren viran împotriva unei persoane de sex feminin) și de celelalte circumstanțe personale ale inculpatului (fără loc de muncă, fără ocupație).
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. va admite apelul declarat de inculpatul S. N..
Va desființa în parte sentința penală nr. 59/13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București și, rejudecând:
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului S. N. de la 3 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare aferente prezentului apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. admite apelul declarat de inculpatul S. N..
Desființează în parte sentința penală nr. 59/13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București și, rejudecând:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului S. N. de la 3 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare aferente prezentului apel vor rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7.04.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. I. V. B. F. V.
GREFIER,
T. S.
Red.jud.V.I.V.
Dact.EA-05.05.2015/5 ex
J.S.6 B. – jud.C.M.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 57/2015. Curtea de... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie (art.592 NCPP).... → |
|---|
