Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie (art.592 NCPP). Decizia nr. 186/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 186/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 1150/93/2014

DOSAR NR._

(942/2015)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.186

Ședința publică din data de 07.04.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C. E. R.

GREFIER: R. C. D.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. F..

Pe rol se află soluționarea contestației declarată de contestatorul condamnat D. N., împotriva sentinței penale nr. 1009/15.10.2014 a Tribunalului G. pronunțată în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul condamnat personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărător din oficiu, avocat G. I. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:

Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației și întreruperea executării pedepsei raportat la starea de sănătate a condamnatului care suferă de discopatie lombară secundară și tulburare de personalitate.

Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, solicită a se avea în vedere că din raportul de expertiză medico-legală rezultă că petentul nu se află în imposibilitate de executare a pedepsei în regim de penitenciar, astfel încât se impune respingerea contestației ca nefondate.

Contestatorul condamnat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, cu precizarea că medicamentele pe care le-a primit nu au fost suficiente pentru toate problemele sale de sănătate.

CURTEA:

Prin sentința penală nr. 1009/15.10.2014 a Tribunalului G., în temeiul art. 593 din Codul de procedură penală a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de petentul condamnat D. N., CNP_, la acel moment aflat în Penitenciarul G., privind întreruperea executării pedepsei de 15 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 34 din 07.11.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

S-a observat că patologia pe care o prezintă petentul poate fi tratată în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor cu respectarea indicațiilor terapeutice și reevaluare medicală de specialitate (urologică) periodică sau la nevoie. Față de cele expuse mai sus, s-a apreciat că la momentul actual numitul D. N. nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical.

Potrivit art. 592 raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana condamnată că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și dacă instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. În această situație, executarea pedepsei se amână pentru o durată determinată.

Potrivit art. 592 alin.2 Cod procedură penală, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), amânarea executării pedepsei nu poate fi dispusă dacă cel condamnat și-a provocat singur starea de boală, prin refuzul tratamentului medical, al intervenției chirurgicale, prin acțiuni de autoagresiune sau prin alte acțiuni vătămătoare, sau în situația în care se sustrage efectuării expertizei medico-legale.

S-a arătat că din textul de lege sus menționat reiese că pentru admisibilitatea cererii de întrerupere a executării pedepsei în temeiul prev. de art. 592 raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală, este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții, respectiv, să se constate pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea pedepsei, lăsarea condamnatului în libertate să nu prezinte pericol pentru ordinea publică și tratamentul condamnatului să nu poată fi efectuat sub pază permanentă datorită specificului bolii.

În cauza de față s-a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 592 raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală.

Având în vedere că patologia pe care o prezintă petentul poate fi tratată în cadrul rețelei sanitare ANP, și că petentul D. N. nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical, Tribunalul a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de acesta.

Împotriva acestei sentințe a declarat contestație, contestatorul condamnat D. N., solicitând admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și rejudecând pe fond, admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei, având în vedere afecțiunile medicale de care suferă.

Analizând contestația formulată prin prisma criticilor învederate, precum și prin prisma textelor de lege incidente, Curtea apreciază că aceasta este nefondată, așa cum se va arăta în continuare:

Contestatorul-condamnat D. N. se află în executarea M.E.P.Î. nr.70/2012 din 11.04.2012 emis de Tribunalul Ilfov, în baza sentinței penale nr.34/R din 17.11.2012 a aceleiași instanțe.

În cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală de către Institutul de Medicină Legală „M. Minovici” București, iar la data de 24.09.2014 a fost depus la dosar Raportul de expertiză medico-legală A_ din 19.09.2014 care a concluzionat că: „Numitul D. N. prezintă diagnosticul: 1. Discopatie lombară secundară – fără indicație chirurgicală; 2. Prostatită cronică; 3- Turburare de personalitate pe fond de intelect liminar”.

În același raport de expertiză s-a precizat că la momentul actual numitul D. N. nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical, întrucât patologia pe care o prezintă sus numitul poate fi tratată în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor cu respectarea indicațiilor terapeutice și reevaluare medicală de specialitate (urologică) periodică sau la nevoie.

Având în vedere aceste concluzii medicale ale unor specialiști, care au apreciat că afecțiunile de care suferă condamnatul nu îl pun pe acesta în imposibilitate de a executa pedeapsa în regim privativ de libertate, raportate și la disp. art. 592 - art. 589 alin. 1, lit. a NCPP, Curtea constată că în mod legal și temeinic judecătorul fondului a respins cererea cu care a fost sesizat ca nefondată.

În consecință, față de toate considerentele de mai sus, Curtea, în baza art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 1 lit. b NCPP rap. la art. 589 al. 1 lit. a-592 al. 1 NCPP, va respinge ca nefondată contestația declarată de contestatorul condamnat D. N., împotriva sentinței penale nr. 1009/15.10.2014 a Tribunalului G..

Văzând și disp. art. 275 al. 2 NCPP.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 1 lit. b NCPP rap. la art. 589 al. 1 lit. a-592 al. 1 NCPP, respinge ca nefondată contestația declarată de contestatorul condamnat D. N., împotriva sentinței penale nr. 1009/15.10.2014 a Tribunalului G..

În baza art. 275 al. 2 N.C.P.P., obligă contestatorul la cheltuielile judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.04.2015.

Președinte, Grefier,

C. E. R. R. D. C.

Red. CER

2 ex./08.04.2015

Dosar fond nr._ -Trib. G.

Jud. fond – A. I.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie (art.592 NCPP). Decizia nr. 186/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI