Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 1677/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1677/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-12-2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1677/A
Ședința publică din data de 09 decembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.-R.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: I. C. M.
.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. A.-M..
Pe rol, se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelurile declarate de inculpatul P. M. și partea responsabilă civilmente P. Conțești împotriva Sentinței penale nr. 166/11.06.2015 a Judecătoriei Z., din Dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 02.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta Decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 09.12.2015, astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.166/11.06.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Z. l-a condamnat pe inculpatul P. M. (fiul lui S. și I., născut la data de 11.08.1967 în Cervenia, județ Teleorman, cu domiciliul în ., C.N.P._, fără antecedente penale), în baza art.192 alin.2 C.p., cu aplicarea art.375, 396 C.p.p., la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 6(șase) luni, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere conform dispozițiilor art.91 C.p.
În baza art.92 C.p. s-a fixat un termen de supraveghere de 2 ani.
În baza art.93 C.p., s-a dispus că pe durata termenului de supraveghere, condamnatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Instanța a impus condamnatului să execute următoarea obligație: a) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
Totodată, s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile.
În baza art.93 alin.5 din noul C.p., s-a dispus ca inculpatul să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
În baza art.94 alin.1 din noul C.p., s-a dispus ca măsurile de supraveghere stabilite la lit.c) - e) să fie comunicate Serviciului de Probațiune Teleorman.
În baza art.94 alin.2 din noul C.p., s-a dispus ca supravegherea executării obligațiilor prevăzute la lit.a) și b), prestarea muncii neremunerate în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, precum și îndeplinirea integrală a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, să se facă de Serviciul de Probațiune Teleorman.
S-a dispus ca verificarea modului de îndeplinire a obligației prevăzute la lit.c) să se facă de organele abilitate, care vor sesiza Serviciul de Probațiune Teleorman cu privire la orice încălcare a acesteia.
În baza art.94 alin.4 din noul C.p., pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probațiune are obligația să sesizeze instanța, dacă: a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse de instanță, fie încetarea executării unora dintre acestea; b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile care îi revin; c) persoana supravegheată nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 C.p.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență București și obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente P. Conțești și în contradictoriu cu asigurătorul, să achite părții civile S. C. de Urgență București, suma de 9.462, 55 lei, cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definite a hotărârii de condamnare și până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, a reținut următoarele:
În cursul zilei de 21.03.2014, în jurul orei 11.00, inculpatul P. M. a plecat de la sediul Primăriei Contești la volanul autoturismului marca Dacia cu nr._ pe care îl avea în primire către orașul Z., fiind însoțit în autovehicul de martorele B. I., C. I. și P. A. Flaviana care se aflau pe bancheta din spate a autoturismului, precum și de martora N. L. M. care ocupa locul dreapta față.
În timp ce conducea autoturismul pe DJ 506, pe raza localității B., în zona Km 7 + 450 m, având direcția de deplasare Contești –Bujoru, inculpatul P. M. având alte preocupări în timpul mersului (conform declarației martorei N. M., declarație care s-a coroborat și cu cele date de celelalte ocupante ale autoturismului, a început să își caute telefonul mobil pe scaun și prin buzunare) a pierdut controlul asupra direcției de mers, a ieșit cu roțile din dreapta în afara părții carosabile și a pătruns cu autoturismul pe acostamentul din partea dreaptă a direcției sale de mers lovind cu partea dreaptă față a autoturismului pe numita T. M. care se deplasa pe acostament, având direcția de deplasare Bujoru – Contești.
Urmare a impactului, victima a fost preluată peste capota față a autoturismului și a fost proiectată în șanțul de pe marginea din dreapta a drumului.
În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a numitei T. M. care a fost transportată cu un elicopter S.M.U.R.D. la S. de Urgență Floreasca din București pentru acordare de îngrijiri medicale, unde ulterior la data de 09.04.2014 a decedat.
Conform raportului medico-legal de necropsie nr.A_ întocmit de I.N.M.L „M. Minovici", moartea numitei T. M. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute survenite în evoluția unui politraumatism cu fractură ambe oase gamba dreaptă, hemoragie meningo-cerebrale și hematom epicranian frontal drept la o persoană cu ateroscleroză sistemică, stază cronică pulmonară, miocardofibroză, nefroangioscleroză. Leziunile constatate s-au putut produce prin lovire cu și de plan dur posibil în condițiile unui accident rutier cu circa 3 săptămâni anterior decesului. Între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă.
Imediat după producerea accidentului, inculpatul P. M. a fost testat cu aparatul etilotest marca DRAGER rezultatul testării fiind negativ, iar autoturismul condus de acesta și implicat în accident a fost verificat din punct de vedere tehnic, rezultând că acesta prezenta defecțiuni la sistemul de direcție și de frânare, iar la data de 21.03.2014 avea expirată inspecția tehnică periodică.
Pe parcursul urmăririi penale, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto care să stabilească care a fost dinamica producerii accidentului rutier din 21.03.2014 în care a fost implicat autoturismul condus de inculpatul P. M.. Din concluziile raportului de expertiză tehnică auto întocmit în cauză a rezultat că accidentul de circulație din cursul zilei de 21.03.2014 a constat în coliziunea produsă între partea dreaptă față a frontalei autoturismului condus de inculpat și pietonul T. M., urmată de preluarea acesteia peste capota față și apoi proiectarea corpului victimei în partea dreaptă a DJ 506 în afara părții carosabile. Tot din concluziile expertizei tehnice auto a mai rezultat că accidentul rutier s-a produs pe fondul neatenției conducătorului auto care a avut alte preocupări în timpul mersului și care a pierdut controlul asupra direcției ieșind cu partea dreaptă față pe acostament și pe spațiul verde unde se deplasa pietonul. S-a mai stabilit, de asemenea, că momentul apariției stării de pericol l-a reprezentat momentul în care roțile dreapta față ale autoturismului condus de inculpat au părăsit partea carosabilă a DJ 506 ieșind pe acostament. În urma calculelor făcute de expertul tehnic desemnat să efectueze expertiza tehnică în cauză s-a stabilit ca în momentul premergător impactului autoturismul condus de inculpat circula cu o viteză de circa 49 Km/h și în condițiile date acesta avea posibilitatea de a evita producerea accidentului dacă ar fi fost suficient de atent și nu ar fi avut în timpul mersului alte preocupări.
Din coroborarea probelor administrate pe parcursul urmăririi penale și anume: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă foto, raport de expertiză tehnică auto, declarații martori și declarații inculpat a rezultat că accidentul de circulație din cursul zilei de 21.03.2014 a fost rezultatul unui concurs de culpe, respectiv, pe de o parte, culpa inculpatului care a încălcat următoarele dispoziții legale prevăzute de legislația rutieră și anume: - art.10 alin.1 din O.U.G nr.195/2002 și art.148 pct.8 din Regulamentul pentru punere în aplicare a O.U.G nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (a pus în circulație un autovehicul cu defecțiuni tehnice și având expirată inspecția tehnică periodică; a avut în timpul mersului preocupări de natură a-i distrage în mod periculos atenția), iar pe de altă parte culpa victimei care a încălcat prevederile art.72 alin.1 din O.U.G nr.195/2002 în sensul că a folosit pentru deplasare acostamentul din stânga al DJ 506 în condițiile în care avea la dispoziție trotuare.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P. M. constând în aceea că, pe fondul nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, a produs în data de 21.03.2014 un accident de circulație soldat cu decesul numitei T. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzute de art.192 alin.2 din Codul penal.
La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 C.p., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Constatând întrunite în cauză cerințele impuse de art.396 alin.10 C.p.p., precum și văzând că inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate, instanța de fond a făcut aplicarea art.396 alin.10 C.p.p.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut dispozițiile art.91 C.p., conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art.42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Instanța de fond a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, astfel încât judecătorul cauzei pe fond și-a format convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.
În ceea ce privește acțiunea civilă, cum, odată cu înregistrarea cauzei, instanța de fond a dispus citarea și a comitentului, în procedura verificării legalității sesizării instanței nici una dintre părți neavând obiecții în acest sens și nu a negat calitatea de comitent, văzând că pentru faptele reținute în sarcina inculpatului S. C. de Urgență București s-a constituit parte civilă cu suma de 18.925,11 lei, despăgubiri civile, instanța reținând culpa de 50% a inculpatului în producerea evenimentului rutier, constatând că înscrisurile depuse la dosarul cauzei de unitatea sanitară au făcut dovada sumei solicitate cu acest titlu, precum și văzând calitatea de comitent necontestată în cauză, în condițiile art.1349 și următoarele din Noul Cod Civil, ale art.1373 și următoarele din același cod, instanța a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență București și a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente P. Conțești și contradictoriu cu asigurătorul, să achite părții civile S. C. de Urgență București, suma de 9.462, 55 lei,- cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definite a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri inculpatul P. M. și partea responsabilă civilmente P. comunei Contești, județ Teleorman, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel depuse în scris la dosar (filele 34-35) inculpatul P. M. a solicitat, în principal, redozarea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată în primă instanță, apreciind că aceasta este prea aspră în raport de împrejurările legate de faptă și de persoana sa, probele existente la dosar relevând că producerea accidentului s-a datorat unei culpe comune cu victima - care deși avea la dispoziție trotuar a circulat pe DJ 506 -, aspect de care instanța nu a ținut seama la individualizarea pedepsei.
Totodată, apelantul inculpat arată că instanța de fond, în mod eronat, nu a reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante, în condițiile în care, pe de o parte, în producerea accidentului s-a reținut și culpa victimei iar, pe de altă parte, din punct de vedere al stării tehnice autoturismului condus de inculpat în momentul producerii accidentului – șofer angajat la P. Conțești – prezenta unele defecțiuni, de a căror remediere era responsabil comitentul, împrejurări și consecințe de natură a diminua pericolul social al făptuitorului.
Apelanta parte responsabilă civilmente P. comunei Conțești a criticat soluția primei instanțe din perspectiva laturii civile a cauzei, arătând că suma la care instanța de fond a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilemnte este foarte mare, iar posibilitățile materiale ale inculpatului sunt mici, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în ceea ce privește primăria, aceasta neputând achita sumele menționate deoarece acestea nu sunt bugetate, iar primăria nu are nicio vină în cele întâmplate.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, apelul fiind devolutiv conform art.417 alin.2 C.p.p., Curtea constată și reține următoarele:
În examenul propriu asupra cauzei, Curtea constată că instanța de fond, în urma coroborării probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect situația de fapt, conform căreia în data de 21.03.2014, în jurul orei 11.00, inculpatul P. M. U., șofer al Primăriei comunei Conțești, în timp ce conducea autoturismului marca Dacia cu nr._ aparținând primăriei și care avea defecțiuni tehnice și expirată inspecția tehnică periodică, pe raza localității B., în zona Km 7 + 450 m, având direcția de deplasare Contești –Bujoru, pe fondul neatenției sale, având alte preocupări în timpul mersului, a pierdut controlul asupra direcției ieșind cu partea dreaptă față pe acostament și pe spațiul verde unde se deplasa pietonul T. M. pe direcția de deplasare Bujoru – Contești. Urmare a impactului, victima a fost preluată peste capota față a autoturismului și a fost proiectată în șanțul de pe marginea din dreapta a drumului. În urma impactului victima a decedat la 09.04.2014.
Situația de fapt s-a conturat în urma administrării următoarelor probe: proces – verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare efectuate cu această ocazie din care rezultă că drumul era prevăzut cu trotuare laterale (f. 51 dup), raport medico-legal de necropsie nr.A_ întocmit de I.N.M.L „M. Minovici", procesul verbal de verificare din punct de vedere tehnic a autoturismului implicat în accident, din care a rezultat că acesta prezenta defecțiuni la sistemul de direcție și de frânare, iar la data de 21.03.2014 avea expirată inspecția tehnică periodică (f. 54 dup), expertiză tehnică auto din care a rezultat că în momentul premergător impactului autoturismul condus de inculpat circula cu o viteză de circa 49 Km/h și că, în condițiile date, inculpatul avea posibilitatea de a evita producerea accidentului dacă ar fi fost suficient de atent și nu ar fi avut în timpul mersului alte preocupări, autoturismul nu prezenta defecțiuni tehnice și victima se deplasa pe trotuar și nu pe carosabi (f. 78 dup); declarații de martori.
Prin urmare, se constată că probatoriul administrat în cauză dovedește dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei inculpatului, Curtea constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 al. 2 C.p.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că instanța de fond nu a făcut decât să enumere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 74 C.p., dar, nu a motivat care au fost în concret considerentele pentru care s-a orientat la pedeapsa de 1 an și 6 luni.
Astfel, Curtea raportându-se la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii - conducerea unui autoturism pe drumurile publice cu o viteză în limita legală, dar totuși mare (49 km/h) raportată la starea autoturismului, care prezenta defecțiuni și nu avea făcută ITP (lucruri care ar fi trebuit să fie cunoscute inculpatului, care era șofer profesionist și care avea în folosință autoturismul), în timp ce avea alte preocupări, care i-au distras atenția, la rezultatul ireversibil produs – moartea victimei, la circumstanțele personale ale inculpatului – necunoscut cu antecedente penale, angajat cu carte de muncă, la conduita procesuală a acestuia, inculpatul prezentându-se la fiecare termen de judecată, netergiversând judecarea cauzei, recunoscând fapta săvârșită încă din timpul urmăririi penale, va aprecia că o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege este proporțională cu gravitatea faptei.
Curtea va reține și circumstanțele atenuante prev. de art. 75 al. 2 lit. a C.p. dat fiind că inculpatul a achitat încă din faza urmării penale despăgubiri civile moștenitorilor victimei, depunând eforturi pentru înlăturarea consecințelor infracțiunii, dar și cele prev. de art. 75 al. 2 lit. b C.p. dar fiind că accidentul s-a produs atât din culpa victimei, care nu a circulat pe trotuar, dar și din cea a părții responsabile civilmente care a nu pus la dispoziția inculpatului o mașină fără defecțiuni tehnice și cu ITP-ul făcut.
Pentru aceste motive, Curtea va reduce limitele de pedeapsă prevăzute de lege (închisoare de la 2 la 7 ani) cu 1/3 ca urmare a efectelor circumstanțelor atenuante și apoi cu încă 1/3, dat fiind aplicarea disp. art. 396 al. 10 C.p.p., rezultând limite de pedeapsă între 10 luni,20 de zile și 3 ani,11 luni, 10 zile, urmând a aplica inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru considerentele expuse.
În ceea ce privește suspendarea executării pedepsei de către instanța de fond, Curtea apreciază că în mod temeinic s-a apreciat că inculpatul poate beneficia de aceste dispoziții legale.
Curtea va înlătura obligația impusă de instanța de fond inculpatului de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanței, dat fiind că între fapta săvârșită și această obligație impusă nu există nicio legătură de cauzalitate. În plus, inculpatul, pentru motivele pe care le vom expune la analizarea acțiunii civile, nu are niciun fel de obligații civile față de partea civilă, motiv pentru care părăsirea teritoriului României nu poate aduce vătămări drepturilor și intereselor acesteia.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea apreciază că apelul formulat de partea responsabilă civilemente este întemeiat, sub aspectul obligării la plata despăgubirilor materiale a asigurătorului, iar nu a inculpatului în solidar cu partea responabilă civilemente.
Astfel, conform art. 86 C.p.p., are calitatea de parte responsabilă civilmente, persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională, de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces.
Conform noii definiții a părții responsabile civilmente, asigurătorul de răspundere civilă are această calitate dat fiind că, potrivit legii civile, art. 50 din Legea nr. 136/1995, are obligația convențională, de a repara singur, în întregime prejudiciul cauzat prin infracțiune.
Prin Legea nr. 136/1995 este reglementată obligativitatea încheierii de către proprietarii de autovehicule, de polițe de asigurare de răspundere civilă obligatorie. Rațiunea obligării la încheierea unor astfel de polițe este aceea de a înlătura riscul insolvabilității celui ce se face vinovat de producerea unui accident rutier, astfel încât victima să poată fi despăgubită de către asigurător, în cazul în care cel ce se face vinovat de producerea unui accident rutier este în incapacitate de a plăti.
În procesul penal, în cazul în care există un asigurător, acesta trebuie obligat la plata despăgubirilor civile, chiar dacă această plată are ca temei un contract, întrucât acest raport contractual se grefează pe raportul civil de răspundere civilă delictuală. Cele două răspunderi, cea contractuală și cea delictuală trebuie, de altfel, să coexiste, pentru ca mecanismul răspunderii asigurătorului să se declanșeze.
A nu analiza în latura civilă a procesului penal și raportul contractual dintre inculpat și asigurător, dându-i eficiență și obligând direct asigurătorul să plătească daunele părții civile și a cita asigurătorul numai pentru opozabilitate, fără ca hotărârea penală să nu aibă nici un fel de eficiență în ceea ce-l privește, înseamnă a da naștere la noi procese civile, în care partea civilă nu mai beneficiază de garanțiile unui proces penal din punct de vedere procedural și anume lipsa taxei de timbru, celeritate etc.
În plus, conform art. 58 din Legea nr.136/1995, în anumite situații asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei.
Din interpretarea literală a acestui articol rezultă că asigurătorul este cel care este obligat la plata despăgubirii, urmând ca ulterior acesta să recupereze suma de bani de la inculpat, în anumite situații limitativ prevăzute de lege ce urmează a fi analizate în cadrul unui proces civil, în care partea civilă nu mai este implicată, astfel încât aceasta este scutită de un nou proces care ar necesita plata taxei de timbru. În speță, inculpatul nu se află în nici una din situațiile prevăzute de art. 58 din Legea nr.136/1995, în care asigurătorul să se poată îndrepta împotriva acestuia pentru recuperarea sumelor de bani.
Pentru aceste motive, în baza art.25 C.p.p., va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență București și va obliga asigurătorul S.C. Asigurare-Reasigurare Astra S.A. la plata sumei de 9.462,55 lei, reprezentând despăgubiri, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 09.12.2015 (data pronunțării prezentei decizii), astfel cum a solicitat partea civilă, până la data achitării integrale a debitului.
În ceea ce privește suma de 9.462,55 lei, instanța de fond în mod just a apreciat că se impune reducerea pretențiilor părții civile cu 50%, dat fiind culpa comună a inculpatului și a victimei.
Cu privire la S.C. Asigurare-Reasigurare Astra S.A., Curtea constată că la data pronunțării prezentei decizii, conform informațiilor ONRC, nu era desemnat un lichidator judiciar.
Referitor la F. de G. al Asiguraților, acesta nu poate avea calitatea de parte responsabilă civilemente în procesul penal, dat fiind faptul că, în conformitate cu Legea nr. 213/2015, acesta are ca scop protejarea creditorilor asigurați în situația în care un asigurător intră în procedura falimentelui.
Or, în prezenta cauză până la pronunțarea unei hotărâri definitive, partea civilă nu are calitatea de creditor, dar fiind că nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă. După obținerea prezentului titlu executoriu, în cazul în care asigurătorul intră în procedura falimentului, fondul va putea efectua plăți conform procedurii prevăzute de lege.
Cu privire la solidaritatea dintre inculpat și partea responsabilă civilemente, deși aceasta din urmă a criticat acest aspect, arătând că nu are nicio vină în producerea accidentului, Curtea apreciază că această critică este nefondată, dat fiind că la momentul producerii accidentului inculpatul era angajat ca șofer la partea responsabile civilmente, iar mașina era în proprietatea acesteia din urmă, care avea obligația de a face inspecția tehnică periodică și de a asigura inculpatului o mașină care să corespundă din punct de vedere tehnic. Or, conform procesului verbal din data de 21.03.2014 (f. 54 dup), sistemul de frânare era ineficient atât față cât și spate, frâna de staționare era ineficientă, iar sistemul de direcție prezenta un joc cap de bară dreapta. De asemenea, conform raportului de expertiză inculpatul, printre altele, avea posibilitatea de a evita producerea accidentului dacă autoturismul nu prezenta defecțiuni tehnice (f. 78 dup).
În plus, comitenul răspunde pentru prepus, în baza raportului de prepușenie, indiferent de culpa cominteului, dacă fapta a fost săvârșită în funcția încredințată, fundamentarea acestei răspuneri, bazându-se în esență pe ideea de garanție, iar nu de culpă.
Cu privire la critica formulată de partea responsabilă civilemente P. comunei Contești, jud. Teleorman, referitoare la cheltuielile judiciare de 4.000 de lei la care a fost obligat inculpatul și partea responsabilă civilemente în solidar, Curtea o apreciază a fi nefondată, dat fiind că numai la urmărirea penală, cheltuielile judiciare au fost apreciate la suma de 3.000 lei, dat fiind volumul mare de acte procedurale și procesuale întocmite ( expertize, procese-verbale, declarații de martori, citații ect), iar la instanța de fond de 1.000 lei.
Faptul că primăria nu are bugetate astfel de cheltuieli nu poate constitui un fine de neprimire în cauză.
Pentru aceste motive, va admite apelurile declarate de apelantul-inculpat P. M. și apelantul-parte responsabilă civilmente P. comunei Contești, jud. Teleorman împotriva sentinței penale nr.166/11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Z., în dosarul nr._, iar cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelurile declarate de apelantul-inculpat P. M. și apelantul-parte responsabilă civilmente P. comunei Contești, jud. Teleorman împotriva sentinței penale nr.166/11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Z., în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
În baza art.192 al.2 C.p., cu aplic. art.75 al.2 lit.a și b C.p. și art.396 al.10 C.p.p., condamnă pe inculpatul P. M., la pedeapsa închisorii de 1 (un) an.
Înlătură obligația de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanței.
În baza art.25 C.p.p. admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență București și obligă asigurătorul S.C. Asigurare-Reasigurare Astra S.A. la plata sumei de 9.462,55 lei, reprezentând despăgubiri, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 09.12.2015 până la data achitării integrale a debitului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.166/11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Z., în dosarul nr._ .
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. M.-R. D. D.
GREFIER,
I. C. M.
Red.A.M.R./Th.red.C.V.M.-ex.2/06.01.2016
Judecătoria Z. – judecător N. C. R.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1675/2015. Curtea de... | Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 1760/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
