Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 23/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 4169/292/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(3932/2014)
DECIZIA PENALĂ NR. 23 / A
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. C.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror E. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de inculpații I. V. I. și D. M. împotriva sentinței penale nr. 132 din data de 14.10.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-inculpați I. V. I., personal, în stare de libertate, și asistat de apărătorul ales, avocat T. D. F., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 20.12.2014 emisă de Baroul Teleorman, și D. M., prin apărătorul ales, avocat T. D. F., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 20.12.2014 emisă de Baroul Teleorman, lipsă fiind apelantul-inculpat D. M. și intimatele-părți civile C. M. C. și S. C. DE URGENȚĂ BUCUREȘTI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza art. 420 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 83 lit. a C.pr.pen., aduce la cunoștință apelantului-inculpat I. V. I. faptele care formează obiectul cauzei, precum și împrejurarea că are dreptul de a nu da nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Apelantul-inculpat I. V. I., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date în cauză.
Curtea, nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Apărătorul apelanților-inculpați I. V. I. și D. M., având cuvântul, solicită admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale nr. 132 din data de 14.10.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._ /2014, și, pe fond, rejudecând, în baza art. 16 alin. 1 lit. d C.pr.pen. și art. 26 C.pen., inculpații să fie achitați, urmând a se constata că aceștia s-au aflat în stare de legitimă apărare, partea vătămată acționând prima.
În subsidiar, solicită, pentru inculpatul I. V. I., să se constate că acesta se afla în stare de teamă.
Cu privire la inculpatul D. M., solicită să se constate că acesta nu a participat în mod activ la săvârșirea faptei, acțiunea inculpatului fiind determinată de intenția părții civile de a-l implica și pe acesta pentru a nu depune mărturie în cauză în favoarea inculpatului I. V. I..
Cu privire la atitudinea părții civile, apreciază că aceasta este total nesinceră și oscilantă.
În ceea ce privește latura civilă, apreciază că în cauză nu se justifică acordarea de daune morale, în condițiile în care agresorul este partea civilă, care, pe fondul unor discuții, l-a lovit pe inculpatul I. V. I..
Cu privire la daunele materiale, solicită să se constate că acestea nu au fost dovedite, apreciind ca nefiind suficientă declarația soției părții civile.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului, în parte, urmând a se reține circumstanța provocării, conform art. 73 lit. b din Codul penal din 1969, și, rejudecând, să fie reduse pedepsele aplicate inculpaților, apreciind că din probele administrate în cauză nu se poate reține legitima apărare.
În acest sens, urmează a se avea în vedere faptul că inculpatul I. V. I. a dezarmat-o pe partea civilă.
Apelantul-inculpat I. V. I., personal, având ultimul cuvânt, precizează că regretă săvârșirea faptei.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele :
Sentința penală apelată
Prin sentința penală nr. 132/14.10.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În baza art. 181 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul I. V. I., la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 81 rap. la art. 82 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 C.pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului și s-a fixat termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
S-au pus în vedere inculpatului art. 83 și art. 84 Cod penal din 1969.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, în condițiile art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969.
În baza art. 181 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul D. M., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 rap. la art. 82 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 5 C.pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului și s-a fixat termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-au pus în vedere inculpatului art. 83 și art. 84 Cod penal din 1969.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, în condițiile art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969.
S-a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. M. C. și au fost obligați inculpații la plata, în solidar, a sumei de 10.000 de lei, reprezentând daune morale, și a sumei de 1.550 de lei, reprezentând despăgubiri materiale.
S-a luat act că S. Județean de Urgență A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a admis acțiunea civilă exercitată de S. C. de Urgență București și au fost obligați inculpații la plata, în solidar, a sumei de 67,52 de lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, precum și majorări de întârziere calculate la această sumă, potrivit dispozițiilor legale privind creanțele bugetare, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea integrală a debitului.
Au fost obligați inculpați la plata sumei de 250 de lei, fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale apelate, Judecătoria a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 29/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiori de Vede, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații I. V. I. și D. M., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că în data de 27.11.2012, în jurul orelor 13,30, partea vătămată C. M. C. s-a deplasat cu autoturismul său la un teren agricol pe care îl deține în vecinătatea pădurii Vârtoape, pentru a verifica stadiul culturilor. Pe cultura de grâu se aflau două animale, aflând de la un copil că aparțin inculpatului I. V. I..
Partea vătămată s-a deplasat la domiciliul acestuia, pentru a-i solicita despăgubiri cu privire la recolta distrusă și s-a întâlnit cu I. D. care i-a comunicat că I. V. I. este fratele său. În timp ce îi relata acestuia că animalele fratelui său i-au distrus cultura de grâu, au venit cei doi inculpați cu o căruță, inculpatul I. V. I., reproșându-i că l-a certat pe fiul său. Între aceștia a avut loc o discuție contradictorie, pe fondul căreia și-au adresat reciproc injurii și cuvinte obscene, partea vătămată deplasându-se la autoturism de unde a luat o bâtă de baseball cu care l-a lovit peste umăr pe inculpatul I. V. I. și l-a împins în interiorul căruței. Cei doi inculpați au coborât din căruță, inculpatul I. V. I. a deposedat-o pe partea vătămată de bâta de baseball și a lovit-o pe aceasta peste tot corpul, iar inculpatul D. M. a lovit-o cu un bici metalic peste picioare.
În urma loviturilor aplicate, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor; procesele-verbale de recunoaștere din grup și confruntare; declarațiile inculpaților; certificatul medico-legal; planșele foto.
Prin încheierea de cameră preliminară din data de 14.03.2014, în temeiul art.346 alin. 2 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea rechizitoriului și s-a dispus începerea judecății în cauza privind pe cei doi inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 C.pen.
Analizând probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că în data de 27.11.2012, în jurul orelor 13.30, partea vătămată C. M. C. s-a deplasat la un teren agricol pe care îl deține în vecinătatea pădurii Vârtoape, pentru a verifica stadiul culturilor. Constatând că pe cultură se aflau două animale, s-a îndreptat către domiciliul inculpatului I. V. I., întrucât aflase de la copilul acestuia că animalele aparțin tatălui său, pentru a-i solicita despăgubiri cu privire la recolta distrusă. Pe drum, în apropierea podului de cale ferată Vârtoape, s-a întâlnit cu martorul I. D. care i-a comunicat că inculpatul I. V. I. este fratele său. În timp ce îi relata martorului I. D. că animalele fratelui său i-au distrus cultura de grâu, au venit cei doi inculpați cu o căruță. În urma unor discuții contradictorii, pe fondul căreia și-au adresat reciproc injurii și cuvinte obscene, partea vătămată s-a deplasat la autoturismul său, de unde a luat o bâtă de baseball cu care l-a lovit peste umărul drept pe inculpatul I. V. I. și l-a împins în interiorul căruței. Inculpatul I. V. I. a deposedat-o pe partea vătămată de bâta de baseball, a sărit din căruță și a lovit-o pe aceasta peste tot corpul, iar inculpatul D. M. a lovit-o cu un bici metalic peste picioare, după ce, de asemenea, coborâse și el din căruță.
Partea vătămată a căzut la pământ în urma loviturilor primite, martorul I. D. intervenind să aplaneze conflictul și după ce partea vătămată s-a ridicat, conducându-l pe acesta către autoturism.
În urma loviturilor aplicate partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare s-a apreciat că sunt necesare 35-40 de zile de îngrijiri medicale, fiindu-i eliberat de către S.M.L. Teleorman certificatul medico-legal nr. 1154/C/2373/28.11.2012, din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur, ce pot data din 27.11.2012.
S-a reținut că fapta săvârșită de inculpați, cu vinovăție în forma intenției, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 din Codul penal din 1969, constând în aceea că în data de 27 noiembrie 2012 au aplicat mai multe lovituri părții vătămate (inculpatul I. I. V. folosind o bâtă de baseball, iar inculpatul D. M., un bici), lovituri în urma cărora părții vătămate i s-au cauzat leziuni pentru a căror vindecare s-a apreciat că sunt necesare 35-40 de zile de îngrijiri medicale.
Susținerile inculpatului D. M. că ar fi lovit-o partea vătămată cu biciul sunt contrazise de declarațiile martorilor B. E. și C. I., care au precizat că partea vătămată le-a povestit că acest inculpat l-a lovit cu biciul, precum și de declarația singurului martor ocular, I. D..
La individualizarea pedepsei aplicateinculpatului I. V. I., s-au avut în vedere, potrivit criteriilor generale prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, gradul de pericol social al faptei săvârșite, aspectul că acesta a recunoscut că a lovit-o pe partea civilă, că are în întreținere 4 copii minori, este necăsătorit, aplicându-i loviturile pe fondul discuțiilor avute cu acesta, apreciind că o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege, fără a se identifica cu acesta, este în măsură să-și atingă scopul preventiv și coercitiv.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului D. M., s-au avut în vedere, potrivit criteriilor generale prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, gradul de pericol social al faptei săvârșite, aspectul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, apreciindu-se că o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege este în măsură să-și atingă scopul preventiv și coercitiv.
Prima instanță nu a reținut că inculpații au acționat în stare de legitimă apărare, întrucât faptele săvârșite nu au fost pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, întrucât, după ce inculpatul I. I. V. a smuls bâta din mâna părții civile, inculpații au coborât din căruță și i-au aplicat lovituri acestuia, trântindu-l la pământ.
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut că persoana vătămată C. M. s-a constituit parte civilă cu următoarele sume de bani: 200.000 de lei - daune morale, 1.000 de lei - cheltuieli de spitalizare, 300-400 de lei - medicamente, 300-400 de lei - ecografii și radiografii, 400-500 de lei - tratament pentru recuperare.
S-a reținut din înscrisurile depuse și declarația martorei C. C. că partea civilă a cheltuit 1.000 de lei cheltuieli de spitalizare, medicamentele au costat 400 de lei și radiografiile 150 de lei, iar tratamentul pentru recuperare nu a fost plătit.
Coroborând concluziile certificatului medico-legal și mențiunile actelor medicale de la dosar cu declarațiile martorilor audiați în cauză, prima instanță a reținut că, în urma loviturilor aplicate de inculpat, partea civilă a suferit, a avut piciorul drept imobilizat în aparat gipsat, nu a mai putut conduce autoturismul, neputându-se prezenta la serviciu, a efectuat mai multe drumuri la București pentru tratament, partea vătămată acuzând dureri și în zona coastelor, a picioarelor (martorul B. E.).
Raportat la numărul și intensitatea loviturilor aplicate părții civile, la leziunile suferite, perioada îndelungată de refacere, prima instanță a apreciat că suma de 10.000 de lei, cu titlu de daune morale, poate acoperi prejudiciul moral produs acesteia.
S-a mai reținut că susținerile inculpaților în sensul că partea vătămată ar fi fost lovită și de alte persoane au fost înlăturate de declarațiile martorilor S. C. și B., care au arătat că partea vătămată le-a povestit că de față la incident au fost mai multe persoane, însă doar doar persoane l-au lovit.
Împotriva acestei sentințe penale, în data de 17.10.2014, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, inculpații I. V. I. și D. M. au declarat apel pe care l-au motivat atât oral, cât și în scris (motivele de apel aflate la filele 12-15 din prezentul dosar).
Apelurile au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 13.11.2014 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi 3932/2014).
Motivele de apel
Inculpații I. V. I. și D. M. au solicitat pronunțarea unei soluții de achitare, conform art. 16 alin. 1 lit. d C.pr.pen. rap. la art. 19 alin. 1 și 2 C.pen. și art. 26 C.pen. În acest sens, au solicitat să se aibă în vedere că fapta de vătămare corporală pentru care au fost trimiși în judecată a fost comisă în stare de legitimă apărare (în principal) sau reprezintă un exces neimputabil (în subsidiar).
Inculpații au mai precizat că în cauză există dubii rezonabile majore că fapta de vătămare corporală a fost comisă de cei doi, întrucât . a fost comisă în principal de martorul I. D., iar nu de inculpați. Au mai arătat că mijloacele de probă administrate, constând în depozițiile părții vătămate și ale martorilor Din C., A. M. și C. I., creează dubii evidente în privința sincerității martorului I. D.. În consecință, au solicitat pronunțarea unei soluții de achitare, în baza art. 16 alin. 1 lit. c C.pr.pen.
Referitor la latura civilă, inculpații au precizat că daunele morale acordate de către instanța de fond sunt nejustificate, cosiderând că este imoral din partea părții civile să pretindă daune morale, în condițiile în care aceasta a fost prima care a lovit și a încercat să lovească, determinând urmările fizice nefavorabile. Cu privire la daunele materiale acordate de prima instanță, inculpații au susținut că instanța de fond le-a acordat în mod neîntemeiat, deoarece în cauză nu există probe care să cuantifice și să demonstreze pretențiile materiale ale părții civile.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelanții-inculpați, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelurile sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Situația de fapt
Curtea, efectuând propriul examen analitic asupra situației de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească în primă instanță, constată următoarele.
În data de 27.11.2012, în jurul orei 13.30, inculpații I. I. V. și D. M. i-au aplicat mai multe lovituri părții civile C. M. C. - inculpatul I. I. V. folosind o bâtă de baseball, iar inculpatul D. M., un bici -, lovituri în urma cărora părții civile i-au fost cauzate leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 35-40 de zile de îngrijire medicală.
Mijloacele de probă
1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale și în cursul judecării cauzei în faza de cercetare judecătorească în fața primei instanțe
Curtea reține că în aceste două faze procesuale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea penală și declarațiile părții civile, depozițiile martorilor I. D., B. E. D., V. M., S. C., C. I., C. C., V. Ginel, Din C., A. M., I. R., I. I. și I. P., procesele-verbale de recunoaștere a inculpaților din grup de persoane, procesele-verbale de confruntare dintre inculpați și martori, certificatul medico-legal nr. 1154/C/2373 din data de 28.11.2012 emis de Serviciul de Medicină Legală Teleorman și acte medicale, mijloace de probă ce se coroborează, în parte, cu depozițiile date de inculpați.
2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanța de apel
Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în calea de atac a apelului, nu s-a solicitat administrarea vreunui mijloc de probă.
Analiza situației de fapt prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză
Fiind audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească în primă instanță (declarațile afalte la filele 25-27 și 70 din dosarul de urmărire penală nr. 29/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede și fila 82 din dosarul nr._ /2913 al Judecătoriei Roșiorii de Vede), martorul I. D. a precizat că, în data de 27.11.2012, în jurul orelor 13.00 - 14.00, se întorcea acasă, la marginea satului Vârt0apele de Jos, și, ajungând în zona podului C.F.R., s-a întâlnit cu partea civilă C. M. C. care i-a relatat că a găsit niște animale pe cultura sa și a aflat că acestea aparțin fratelui martorului, respectiv inculpatul I. V. I.. În timp ce discutau, au venit cu căruța inculpatul I. V. I. împreună cu inculpatul D. M.. Martorul a mai precizat că între partea civilă și fratele său a început o discuție contradictorie în legătură cu pagubele care au fost provocate culturii aparținând părții civile, cei doi adresându-și reciproc injurii. La scurt timp, partea civilă s-a îndreptat spre mașina sa de unde a luat o bâtă și s-a îndreptat spre căruța în care se afla inculpatul I. V. I., a încercat să îl lovească pe acesta cu bâta în cap, dar nu a reușit, întrucât inculpatul s-a ferit, lovindu-l totuși peste umăr, după care l-a împins cu bâta, trântindu-l în căruță. Apoi, cei doi inculpați au coborât din căruță, au reușit să îi ia bâta părții civile, după care inculpatul I. V. I. a lovit-o pe partea civilă cu bâta, o dată peste torace și a doua oară peste picior, după care martorul a intervenit și l-a oprit pe fratele său. Martorul a mai relatat că în timp ce partea civilă era lovită de fratele său cu bâta, a mai fost lovit și de inculpatul D. M., de două-trei ori, cu biciul peste picioare. După aceea, partea civilă s-a ridicat de jos și a plecat spre mașina sa, amenințând, spunându-i inculpatului I. V. I. că “îl va face el”.
Martorul I. D. a mai precizat că de față la incident a mai fost și martorul I. I., care sosise aproximativ în același timp cu inculpatul I. V. I., dar dintr-o altă direcție. Referitor la prezența la locul faptei a martorului I. I., fiind audiat atât în timpul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească în primă instanță (declarațile afalte la filele 29-30 din dosarul de urmărire penală nr. 29/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede și fila 92 din dosarul nr._ /2913 al Judecătoriei Roșiorii de Vede), martorul I. I. a declarat că nu a fost de față la incident și nu cunoaște nimic în legătură cu acest incident.
Identitatea celor doi inculpați a fost confirmată și prin procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere a inculpaților din planșe fotografice de către partea civilă (procesele-verbale aflate la filele 16-20 din dosarul de urmărire penală nr. 29/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede).
În urma agresiunilor fizice exercitate de către cei doi inculpați, partea civilă a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare aproximativ 35-40 de zile de îngrijire medicală, aspect dovedit prin certificatul medico-legal nr. 1154/C/2373 din data de 28.11.2012, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Teleorman (aflat la fila 8 din dosarul de urmărire penală nr. 29/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede). Leziunile traumatice au constat în echimoze la nivelul buzei superioare, al gambei stângi, al hemitoracelui stâng și abdominal superior, precum și o fractură maleolară internă la glezna dreaptă.
Situația de fapt anterior prezentată confirmă aspectele sesizate de partea civilă în plângerea penală prealabilă și în depozițiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească în primă instanță.
Referitor la toți ceilalți martori, audiați în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească în primă instanță, Curtea constată că aceștia sunt martori indirecți, întrucât nu au fost de față la incident, ci doar au auzit despre acesta de la alte persoane.
Sub acest aspect, din declarațiile părții civile corroborate cu depozițiile celor doi inculpați și ale martorului I. D., rezultă în mod indubitabil că la fața locului a fost prezent doar martorul I. D., acest fiind singurul martor ocular al cauzei.
Din acest ultim punct de vedere, Curtea constată că nu există niciun motiv pentru care să aprecieze că depoziția martorului I. D. ar fi subiectivă, urmând, așadar, a fi avută în vedere la soluționarea cauzei.
În drept
Curtea constată că faptele reținute în sarcina inculpaților întrunesc, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, corespunzătoare infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 193 alin. 2 C.pen.
Astfel, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, Curtea constată că elementul material al acesteia constă în acțiunea de lovire a părții civile de către cei doi inculați, cu obiecte contondente, respectiv o bâtă și un bici.
Urmarea imediată a infracțiunii constă în leziunile traumatice suferite de partea civilă, pentru a căror vindecare au fost necesare aproximativ 35-40 de zile de îngrijire medicală.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, leziunile suferite de partea civilă datorându-se în exclusivitate săvârșirii infracțiunii de către cei doi inculpați.
Sub aspectul laturii subiective, Curtea constată că inculpații au săvârșit infracțiunea cu vinovăție sub forma intenției directe, prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal (corespunzător art. 16 alin. 3 lit. a C.pen.), întrucât au prevăzut rezultatul faptelor lor, urmărind producerea lui prin săvârșirea acesor fapte.
Analiza incidenței în cauză a principiului aplicării legii penale mai favorabile prevăzut de art. 5 alin. 1 C.pen.
Având în vedere că pe parcursul soluționării prezentei cauze, respectiv în data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal, respective Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, Curtea va analiza în ce măsură sunt sau nu incidente prevederile art. 5 alin.1 C.pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Așadar, infracțiunea de vătămare corporală (prevăzută de art. 193 alin. 2 C.pen.) era reglementată în art. 181 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.
Din punct de vedere al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, Curtea constată că, spre deosebire de vechea reglementare care prevedea pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, noul Cod penal prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii penale.
Astfel, se constată că, strict din punctul de vedere al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care inculpații au fost cercetați, mai favorabile sunt dispozițiile Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (noul Cod penal).
Însă, având în vedere că, referitor la individualizarea pedepselor și a modalității de executare a acestora, se va aplica un cuantum al pedepsei orientat sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante legale a provocării, pedepse a căror executare va fi suspendată condiționat, Curtea apreciază că legea penală mai favorabilă pentru ambii inculpați este Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.
În raport de constatările mai sus-expuse, Curtea apreciază ca fiind necesare următoarele precizări.
Pe de o parte, la stabilirea legii penale mai favorabile nu poate fi avut în vedere un singur criteriu, de altfel deosebit de important, și anume cel al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, ci se ia în considerare un ansamblu de criterii care determină, în concret, o situație juridică mai favorabilă inculpatului, în raport de incidența în cauză a diferitelor instituții juridice cum ar fi cele referitoare la individualizarea și modalitatea de executare a pedepsei aplicate.
Prin urmare, analizând situația juridică concretă a inculpaților, având în vedere și aspectele prezentate anterior referitor la împrejurările de fapt în care au fost comise infracțiunile, Curtea constată că legea penală mai favorabilă ambilor inculpați este Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.
Pe de altă parte, Curtea are în vedere decizia nr. 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 5 alin. 1 C.pen., decizie publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372/20.05.2014.
Astfel, prin decizia nr.265/06.05.2014, s-a statuat în sensul că dispozițiile art. 5 C.pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Prin urmare, Curtea constată că prin decizia sus-menționată s-a ales criteriul aprecierii globale în stabilirea legii penale mai favorabile.
În consecință, Curtea va avea în vedere atât individualizarea cuantumului pedepselor pe care le va aplica inculpaților, cât și modalitatea de executare a pedepselor prin raportare la dispozițiile Legii nr. 15/1968 privind Codul penal, pe care le va aplica în mod global, unitar.
Referitor la individualizarea cuantumului pedepselor pe care le va aplica inculpaților și la modalitatea de executare a pedepselor
Din acest punct de vedere, Curtea constată, având în vedere circumstanțele reale de săvârșire a faptei, că inculpații au săvârșit faptele sub imperiul unei puternice emoții datorate injuriilor reciproce dintre ei și partea civilă, precum și datorită faptului că . părții civile a fost provocată de însăși atitudinea adoptată de aceasta, aceea de exercitare de acte de violență asupra inculpatului I. V. I..
În contextul factual anterior prezentat, Curtea apreciază că, în raport de modul de desfășurare a altercațiilor verbale și fizice dintre inculpați și partea civilă, în cauză este incidentă circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută de art. 73 alin. 1 lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.
Astfel, Curtea constată, din probatoriul administrat în cele două faze procesuale anterioare, respectiv depoziția martorului Ioneete D., că incidentul a fost inițiat de către partea civilă care i-a adresat injurii și l-a lovit pe umăr pe inculpatul I. V. I..
Așadar, Curtea apreciază că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 73 alin. 1 lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, constând în existența unei activități de provocare din partea părții civile realizată prin violență verbală și fizică, determinarea de către actul provocator al părții civile a unei puternice tulburări sau emoții pentru cei doi inculpați care, sub stăpânirea acestei stări emoționale deosebite, au săvârșit asupra părții civile infracțiunea de vătămare corporală.
În acest context, este dincolo de orice îndoială rezonabilă împrejurarea constând în aceea că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care au fost cercetați, urmând însă a fi avută în vedere, la stabilirea cuantumului pepdepselor ce le vor fi aplicate și la modalitatea de executare a acestora, starea de provocare sub imperiul căreia au acționat.
În consecință, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 44 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, referitoare la cauza care înlătură caracterul penal al faptei constând în legitima apărare, având în vedere și următoarele considerente.
Din depozițiile martorului I. D. rezultă, în mod cert, că, după ce partea civilă a adresat injurii inculpatului I. V. I. și l-a lovit pe umăr pe acesta, ambii inculpați au început să o lovească pe partea civilă, fără însă ca aceasta să mai reacționeze în vreun fel, astfel că aceasta a încetat să îi mai agreseze pe inculpați.
Așadar, în acest context factual, rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, că din momentul în care cei doi inculpați au început să o agreseze fizic pe partea civilă și până în momentul încetării agresiunii, partea civilă a încetat atacul îndreptat inițial asupra acestora, ceea ce înseamnă că în cauză apărarea celor doi inculpați, realizată prin lovirea părții civile, nu a fost necesară pentru înlăturarea atacului generat de partea civilă, atac ce încetase o dată ce partea civilă a început să fie lovită de către ambii inculpați.
Rezultă, așadar, că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de lege pentru existența legitimei apărări constând în necesitatea apărării inculpaților pentru înlăturarea atacului declanșat de partea civilă.
În consecință, având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, Curtea apreciază ca fiind nefondate apărările formulate de către inculpați, în sensul pronunțării unei soluții de achitare, conform art. 16 alin. 1 lit. d C.pr.pen., ca urmare a săvârșirii faptei în stare de legitimă apărare.
Totodată, având în vedere că, din ansamblul probatoriu analizat în considerentele ce preced, rezultă, în mod indubitabil, că inculpații sunt autorii infracțiunii de vătămare corporală pentru care au fost cercetați, Curtea apreciază ca fiind nefondate apărările formulate de către inculpați, în sensul pronunțării unei soluții de achitare, conform art. 16 alin. 1 lit. c C.pr.pen., ca urmare a inexistenței probelor de vinovăție față de aceștia.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpaților, din fișele de cazier judiciar ale acestora (aflate la filele 6 și 30 din dosarul nr._ al Judecătoriei Roșiorii de Vede), Curtea reține că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar pe tot parcurul procesului penal au adoptat o atitudine procesuală oscilantă, în principal de minimalizare a răspunderii penale pentru faptele săvârșite.
În consecință, având în vedere aspectele de natură, deopotrivă, faptică și criminologică, anterior prezentate, Curtea constată că în cauză se impune reținerea -exclusiv - a circumstanței atenuante legale a provocării.
Așadar, Curtea constată că în cauză se impune o soluție de condamnare a inculpaților, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.pr.pen., în sensul că din coroborarea ansamblului mijloacelor de probă analizate în considerentele ce preced rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de lege.
Prin urmare, Curtea apreciază că pedeapsa de 2 luni închisoare pentru fiecare inculpat, într-un cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege, de 6 luni închisoare, corespunde, întru-totul, gradului de pericol social concret prezentat de inculpat, fiind avut în vedere ansamblul criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. 1 C.pen.
Referitor la modalitatea de executare a pedepselor pe care le va aplica inculpaților, Curtea apreciază că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 81 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, în vederea dispunerii suspendării condiționate a executării pedepsei, apreciind, astfel, că, scopul pedepsei, de prevenție nu atât generală, cât mai ales specială, poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție.
În consecință, Curtea constată că prin dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni, se creează c0nvingerea instanței în sensul că inculpații vor conștientiza pe deplin însemnătatea deosebită a valorilor sociale ocrotite de legea penală pe care le-au vătămat prin comiterea faptelor.
Referitor la modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei
Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cuprinsul declarațiilor date atât în cursul urmăriii penale, cât și în faza de cercetare judecătorească (filele 7 și 23 din dosarul de urmărire penală nr. 29/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede și fila 69 din dosarul nr._ al Judecătoriei Roșiorii de Vede), persoana vătămată C. M. C. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 200.000 de lei, reprezentând daune morale, și suma de aproximativ 2.300 de lei, reprezentând daune materiale constând în cheltuielile efectuate cu spitalizarea și recuperarea sa medicală.
În dovedirea pretențiilor civile solicitate cu titlu de daune materiale, partea civilă a depus la dosar un set de acte medicale (filele 13-22 din dosarul nr._ al Judecătoriei Roșiorii de Vede), iar instanța de fond a administrat proba testimonială cu depoziția martorului C. C. (declarația aflată la filele 107-108 din dosarul nr._ al Judecătoriei Roșiorii de Vede).
În baza art. 19 alin. 5 C.pr.pen., repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile.
În temeiul art. 1357 alin. 1 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Totodată, potrivit art. 1382 C.civ., cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat.
Raportând și coroborând ansamblul dispozițiilor legale sus-menționate în prezenta cauză, Curtea apreciază că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 1357 C.civ., în vederea angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului.
Astfel, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este reprezentată prin infracțiunea de vătămare corporală comisă de către inculpați, care au acționat cu forma de vinovăție cerută de lege, urmarea faptei lor constituind-o prejudiciul de natură morală și materială cauzat părții civile ca urmare a leziunilor traumatice suferite, fiind dovedită, totodată, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Referitor la cuantumul concret al despăgubirilor civile acordate părții civile, Curtea apreciază că prima instanță a stabilit în mod just suma de 10.000 de lei, reprezentând daune morale, precum și suma de 1.55o de lei, reprezentând daune materiale.
Așadar, Curtea apreciază, în deplin acord cu prima instanță, raportat la numărul zilelor de îngrijire medicală necesare vindecării, la intensitatea și zona în care au fost aplicate loviturile, că leziunile traumatice produse părții civile i-au cauzat acesteia un indubitabil prejudiciu de natură morală, constând în suferințele resimțite în urma agresiunii, context în care suma de 10.000 de lei este justă și de natură a compensa prejudiciul suferit.
Cu privire la daunele materiale, Curtea apreciază, în deplin acord cu prima instanță, că, prin mijloacele de probă administrate, partea civilă a dovedit doar parțial efectuarea cheltuielilor a căror contravaloare a solicitat-o, respectiv suma totală de 1.550 de lei compusă din cheltuielile de spitalizare, medicamentele achiziționate și radiografiile efectuate.
Totodată, având în vedere că inculpații au săvârșit fapta în stare de provocare, Curtea urmează a proceda la reducerea cuantumului sumelor de bani solicitate de către partea civilă, atât cu tiltu de daune morale, cât și daune materiale, corespunzător, așadar, culpei lor comune în producerea prejudiciului.
Așadar, Curtea va admite acțiunea civilă formulată, apreciind că suma de 8.000 de lei, reprezentând daune morale, și suma de 1.200 de lei, reprezentând daune materiale, reprezintă o justă reparație a prejudiciului cauzat părții civile, aceste sume corespunzând echilibrului care trebuie să existe între funcția punitivă a despăgubirilor, pentru inculpați, și funcția reparatorie și compensatorie, pentru partea civilă.
În acest context, Curtea apreciază, ca fiind nefondate, apărările formulate de inculpați, în sensul că despăgubirile solicitate de partea civilă nu ar fi justificate.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că apelurile sunt întemeiate, urmând a fi admise și a se dispune în consecință.
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că sentința pronunțată de către Judecătorie este nelegală și netemeinică, sub aspectul nereținerii, în ceea ce îi privește pe ambii inculpați, a circumstanței atenuante legale a provocării.
Referitor la celelalte dipoziții ale sentinței penale apelate
Având în vedere soluția de condamnare a inculpaților la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, Curtea constată că în mod corect a dispus prima instanță aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în condițiile art. 71 alin. 5 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, punând, totodată, în vedere inculpaților prevederile art. 83 și 84 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.
De asemenea, având în vedere adresa nr. 522/24.01.2014 (aflată la fila 32 din dosarul nr._ al Judecătoriei Roșiorii de Vede) emisă de S. Județean de Urgență A., în mod corect a luat act prima instanță în sensul că această unitate spitalicească nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Având în vedere cererea de constituire de parte civilă în cauză și decontul de cheltuieli anexat, depuse de S. C. de Urgență București (înscrisuri aflate la filele 39-43 și 50-53 din dosarul nr._ al Judecătoriei Roșiorii de Vede), Curtea constată că în mod corect a admis prima instanță acțiunea civilă formulată de către această unitate spitalicească, dispunând în consecință.
În raport de soluția de condamnare a inculpaților, Curtea constată că în mod corect a făcut prima instanță aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 1 și 2 C.pr.pen., în sensul obligării inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în sensul celor anterior menționate.
Soluția ce va fi pronunțată de către instanța de control judiciar
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelurile formulate de apelanții - inculpați I. VIORELIANCU și D. M. împotriva sentinței penale nr. 132/14.10.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._ .
Va desființa, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:
Va reduce cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului I. V. I., de la 8 luni închisoare la 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplicarea art.73 alin. 1 lit. b rap. la art. 76 alin. 1 lit. e teza I din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen.
În baza art. 81 rap. la art. 82 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., va suspenda condiționat executarea pedepsei de 2 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni.
Va reduce cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului D. M., de la 6 luni închisoare la 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin.1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplicarea art.73 alin. 1 lit. b rap. la art. 76 alin. 1 lit. e teza I din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen.
În baza art. 81 rap. la art. 82 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., va suspenda condiționat executarea pedepsei de 2 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2luni.
În baza art. 397 alin. 1 C.pr.pen.rap. la art. 1357 și urm. C.civ., va obliga, în solidar, pe inculpații I. V. I. și D. M., către partea civilă C. M. C., la plata sumei de 8.000 de lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale, și la plata sumei de 1.200 de lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelurile formulate de apelanții - inculpați I. V. I. și D. M. împotriva sentinței penale nr. 132/14.10.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vedeîndosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:
Reduce cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului I. V. I., de la 8 luni închisoare la 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplicarea art. 73 alin. 1 lit. b rap. la art. 76 alin. 1 lit. e teza I din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen.
În baza art. 81 rap. la art. 82 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., suspend condiționat executarea pedepsei de 2 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni.
Reduce cuantumul pedepsei principal eaplicate inculpatului D. M., de la 6luni închisoare la 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplicarea art. 73 alin. 1 lit. b rap. la art. 76 alin. 1 lit. e teza I din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen.
În baza art. 81 rap. la art. 82 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., suspend condiționat executare apedepsei de 2 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni.
În baza art. 397 alin. 1 C.pr.pen.rap. la art. 1357 și urm. C.civ., obligă, însolidar, pe inculpații I. V. I. și D. M., către partea civilă C. M. C., la plata sumei de 8.000 de lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale, și la plata sumei de 1.200 de lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.01.2015.
Președinte, Judecător,
I. C. C. B.
Grefier,
R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref .R.S.
17.01.2015 / 2 ex.
Judecătoria Roșiorii de Vede
Dosar nr._
Judecător Fond: C. L. M.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
