Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 15/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 510/122/2014
Dosar nr._
5057/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.15/C
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București este reprezentat de procuror F. L..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestațiile formulate de condamnații P. C. și P. R. împotriva Sentinței penale nr.322 din data de 26 martie 2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns contestatorul condamnat P. C., personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat A. L., în baza delegației nr._/2015, emisă de Baroul București (atașată la fila 10 din dosar) și contestatorul condamnat P. R., personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. N., în baza delegației nr._/2015, emisă de Baroul București (atașată la fila 13 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestațiilor cu care a fost sesizată.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat P. C. solicită, în temeiul art.598 alin.1 din Codul de procedură penală rap. la art.6 din Codul penal, admiterea contestației, desființarea sentinței primei instanțe, iar, în rejudecarea cauzei, aplicarea dispozițiilor legii penale mai favorabile și reducerea corespunzătoare a pedepselor aplicate acestuia.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat P. R. solicită, în temeiul art.598 alin.1 lit.c, d din Codul de procedură penală, admiterea contestației, desființarea sentinței primei instanțe, iar, în rejudecarea cauzei, reducerea pedepselor definitiv aplicate acestuia în raport cu limitele speciale prevăzute de noul Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ambelor contestații, ca nefondate și menținerea sentinței primei instanțe, ca fiind legală și temeinică. În acest sens, arată că nu se poate dispune reducerea pedepselor definitiv aplicate celor doi condamnați contestatori, întrucât pedeapsa de 4 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea incriminată de art.8 din Legea nr.39/2003, nu depășește maximul special de 10 ani închisoare, prevăzut de art.367 alin.2 din noul Cod penal, iar pedeapsa de 8 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea de trafic de minori, nu depășește maximul special de 12 ani închisoare, prevăzut de art.211 alin.2 din noul Cod penal.
Contestatorii condamnați P. C. și P. R., personal, având pe rând ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.322 din data de 26 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul G. – Secția Penală a hotărât astfel:
În temeiul art.597 rap. la art.598 alin.1 lit.d din Codul de procedură penală, a admis contestațiile la executare formulate de condamnații P. C. (fiul lui I. și A., născut la data de 16 noiembrie 1986, deținut în Penitenciarul G.) și P. R. (fiul lui I. și A., născut la data de 03 mai 1984, deținut în Penitenciarul G.) și, în consecință, a aplicat, în cazul amândurora, legea penală mai favorabilă, numai cu privire la pedeapsa complementară aplicată fiecăruia prin Sentința penală nr.542/2012 a Tribunalului București – Secția I Penală (rămasă definitivă la data de 20 martie 2013, prin Decizia nr.978/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Astfel, în temeiul art.6 alin.5 din Codul penal, a redus durata pedepsei complementare aplicate fiecărui condamnat, de la 10 ani la maximul de 5 ani, prevăzut de art.66 alin.1 din același cod.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a constatat că, prin sentința penală anterior menționată, fiecare dintre inculpații P. C. și P. R. a fost condamnat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.8 rap. la art.2 lit.b pct.12 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.3201 din vechiul Cod de procedură penală și, respectiv, la pedeapsa principală de 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.13 alin.1, 2, 3 rap. la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal și art.3201 din vechiul Cod de procedură penală. De asemenea, în temeiul art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal, au fost contopite cele două pedepse principale și a fost aplicată fiecărui inculpat, în vederea executării, pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare, iar, pe lângă aceasta, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d, e din vechiul Cod penal, pe o durată de câte 10 ani.
Prin . noii legislații penale, Legea nr.39/2003 a fost abrogată, însă prima infracțiune este incriminată în art.367 alin.2 din Codul penal, care prevede pedeapsa închisorii cu limite cuprinse între 3 ani și 10 ani închisoare, astfel că pedeapsa aplicată fiecărui inculpat pentru infracțiunea respectivă nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă. Totodată, infracțiunea de trafic de minori are și ea corespondent în legea nouă, fiind incriminată în art.211 alin.2 din Codul penal, care o pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 12 ani, astfel că, nici pentru această infracțiune, pedeapsa aplicată fiecărui inculpat nu depășește maximul special prevăzut de legea respectivă. În consecință, Tribunalul a constatat că, în privința celor doi condamnați, nu sunt incidente dispozițiile art.6 alin.1 din Codul penal, întrucât legea nouă nu le este mai favorabilă.
Pe de altă parte, Tribunalul a constatat că, potrivit art.6 alin.5 din Codul penal, se impune reducerea duratei pedepsei complementare aplicate fiecărui condamnat la nivelul limitei maxime, de 5 ani, prevăzute de legea nouă (art.66 alin.1 din Cod penal), care este mai favorabilă numai sub acest aspect.
Împotriva sentinței penale anterior menționate (al cărei dispozitiv a fost comunicat la data de 01 aprilie 2014), au formulat contestații în termenul legal (la aceeași dată) condamnații P. C. și P. R. (amândoi prin cereri formulate personal, nemotivate, depuse la administrația locului comun de detenție și transmise apoi primei instanțe).
Contestațiile respective au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 19 decembrie 2014.
În dezbaterile de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), ambii condamnați contestatori, care au beneficiat de asistența juridică a unor avocați desemnați din oficiu, au reiterat cererea de reducere a duratei pedepselor principale, în raport cu legea penală nouă, apreciată a le fi mai favorabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivul anterior menționat, precum și sub toate celelalte aspecte ale cauzei, Curtea constată că, în speță, contestațiile cu judecarea cărora a fost sesizată sunt fondate, însă prin prisma unui alt motiv decât cel invocat de condamnații contestatori, identificat din oficiu, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Cu privire la pedepsele principale, Curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, întrucât durata acelor pedepse nu depășește, în cazul ambelor infracțiuni la care se referă hotărârea definitivă de condamnare a celor doi contestatori, maximul special prevăzut de legea nouă în normele care incriminează și sancționează aceleași infracțiuni, astfel că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art.6 alin.1 din Codul penal.
În prealabil, Curtea menționează că, asupra a două chestiuni de drept cu relevanță în speță, s-au pronunțat deja hotărâri de dezlegare de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care a statuat, prin Decizia nr.12/2014 (pronunțată în Dosarul nr._ /HP/P), că faptele prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003 se regăsesc în incriminarea din art.367 din Codul penal, nefiind dezincriminate, iar, prin Decizia nr.14/2014 (pronunțată în Dosarul nr._ /HP/P), că, în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art.6 alin.1 din Codul penal, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă, nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art.3201 alin.7 din vechiul Cod de procedură penală.
Pornind de la aceste premise, Curtea constată, asemenea primei instanțe, că infracțiunea prevăzută de art.8 rap. la art.2 lit.b pct.12 din Legea nr.39/2003 (constituirea unui grup infracțional pentru comiterea de infracțiuni de trafic de minori), pentru care ambilor condamnați le-a fost aplicată pedeapsa de câte 4 ani închisoare, este incriminată, în prezent, de art.367 alin.2 din noul Cod penal, care prevede un maxim special al pedepsei închisorii de 10 ani, pe care pedeapsa aplicată nu îl depășește, iar infracțiunea prevăzută de art.13 alin.1, 2, 3 rap. la art.12 alin.1 lit.a din Legea nr.678/2001 (trafic de minori), pentru care ambilor condamnați le-a fost aplicată pedeapsa de câte 8 ani închisoare, este incriminată, în prezent, de art.211 alin.2 din noul Cod penal, care prevede un maxim special al pedepsei închisorii de 12 ani, pe care pedeapsa aplicată, de asemenea, nu îl depășește.
Cu privire la pedepsele complementare, Curtea constată că prima instanță, în mod legal și, de altfel, necontestat, a redus durata acestora, stabilită prin hotărârea definitivă de condamnare la 10 ani, până la nivelul limitei maxime prevăzute de legea nouă (art.66 alin.1 din Codul penal), de numai 5 ani.
În schimb, Curtea constată că prima instanță nu a dat eficiență completă dispozițiilor art.6 alin.6 din Codul penal, care prevede că, dacă legea nouă este mai favorabilă persoanelor definitiv condamnate numai sub aspectul pedepselor complementare, precum în speță, acele pedepse se execută nu numai în limitele prevăzute de legea respectivă, ci și în conținutul pe care aceasta îl reglementează.
Drepturile a căror exercitare a fost interzisă ambilor condamnați, cu acest titlu, respectiv cele prevăzute de art.64 alin.1 lit.a, b, d, e din vechiul Cod penal, realizează conținutul pedepsei complementare și sub imperiul legii penale noi, conform art.66 alin.1 lit.a, b, d, e, f din actualul Cod penal.
În consecință, Curtea, reformând sentința penală contestată, va dispune executarea, de către fiecare condamnat, a pedepsei complementare analizate, pe o durată de 5 ani (corect redusă), în conținutul prevăzut de legea nouă, prin interzicerea, cu acest titlu, a exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, d, e, f din noul Cod penal.
În mod corespunzător, întrucât executarea pedepsei principale rezultante aplicate fiecărui condamnat nu a luat sfârșit, Curtea, având în vedere dispozițiile art.65 alin.1, 3 din Codul penal, va interzice ambilor condamnați exercitarea acelorași drepturi, și ca pedeapsă accesorie, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei respective.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.4251 alin.7 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, va admite contestațiile formulate de condamnații P. C. și P. R., va desființa, în parte, sentința penală atacată de aceștia, în limita deja precizată, iar, în rejudecarea pe fond a cauzei, va hotărî în sensul celor anterior menționate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate, în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, alte motive de reformare.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea contestațiilor admise vor rămâne în sarcina statului, urmând ca onorariile avocaților din oficiu, desemnați să asigure asistența juridică obligatorie a condamnaților contestatori (aflați în stare de detenție), să fie acoperite din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției, conform art.272 alin.1, 2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.4251 alin.7 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admite contestațiile formulate de condamnații P. C. și P. R. împotriva Sentinței penale nr.322 din data de 26 martie 2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală în Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală contestată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.6 alin.6 din Codul penal, dispune, cu privire la ambii condamnați, executarea pedepsei complementare, a cărei durată a fost redusă de la 10 ani la 5 ani, în conținutul prevăzut de legea nouă, prin interzicerea, cu acest titlu, a exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, d, e, f din noul Cod penal și interzice fiecărui condamnat, ca pedeapsă accesorie, exercitarea acelorași drepturi, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 8 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariile avocaților din oficiu desemnați pentru contestatorii condamnați, în cuantum de câte 100 lei, fiecare, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE,
C. V. G. GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.C.V.M.
Ex.2 / 09 februarie 2015
T.G. - jud.G.P.
| ← Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr.... | Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 6/2015.... → |
|---|
