Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 267/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 267/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 3298/2/2015
DOSAR NR._
(1959/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.267
Ședința publică din data de 02.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. E. R.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de contestatorul inculpat KARABAȘ A. împotriva încheierii de ședință din data de 25.05.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul inculpat personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales, avocat D. I. cu împuternicire avocațială depusă la dosar. De asemenea, se prezintă interpret de limbă turcă Geambulat Fetin conform autorizației nr._/07.02.2015 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al contestatorului inculpat, solicită să se ia act de retragerea contestației declarate de inculpat, potrivit manifestării de voință a acestuia.
Contestatorul inculpat având cuvântul prin interpret de limbă turcă, arată că înțelege să-și retragă contestația declarată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de retragerea contestației declarate de inculpat, potrivit manifestării de voință a acestuia.
Contestatorul inculpat, solicită să se ia act de retragerea contestației.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din data de 25.05.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._, în temeiul art. 362 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 208 alin. 2 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale față de inculpatul KARABAȘ A. arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 425/UP/02.11.2014 emis de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2014, iar conform art. 362 alin. 2 Cpp s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului Karabaș A..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală în dosarul 73/DP/2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului KARABAȘ A., sub aspectul săvârșirii, în concurs real, a infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc, în formă continuată ( două acte materiale comise la data de 06.09.2014 și 01.11.2014 ), trafic intern de droguri de mare risc, în formă continuată ( două acte materiale comise în zilele anterior menționate ) și constituire a unui grup infracțional organizat, fapte prev. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. și art. 367 alin. 1, 2, 3 și 6 C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p.;
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că fapta inculpatului Karabaș A. de a introduce și de a transporta heroină pe teritoriul României, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 06.09.2014 și 01.11.2014, cu ajutorul unor societăți care efectuau transportul de persoane între Turcia și România, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc și trafic intern de droguri de mare risc, ambele în formă continuată (câte două acte materiale), fapte prev. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. și respectiv, art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. De asemenea s-a mai arătat că fapta inculpatului Karabaș A. de a constitui, împreună cu inculpații C. G. zis „F.” și C. E., pentru o perioadă de peste trei luni, într-o grupare infracțională organizată, având ca scop introducerea și distribuirea pe teritoriul României a unor cantități însemnate de heroină, fiecare dintre inculpați acționând în mod coordonat în vederea îndeplinirii respectivului scop și săvârșirea, în cadrul respectivei grupări a infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc și trafic intern de droguri de mare risc, ambele în formă continuată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. de art. 367 alin. 1, 2 ,3 și 6 C.p.
Examinând materialul probator existent în cauză, la momentul dispunerii măsurii arestării preventive, judecătorul de fond a reținut din analiza dispozițiilor legale incidente în cauză care au legitimat dispunerea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale că o primă condiție ce trebuie avută în vedere când se examinează legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive este aceea dacă în cauză există mijloace de probă care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana în cauză a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea. Există asemenea mijloace de probă atunci când din datele existente rezultă presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta imputată. Asemenea indicii, în speță există, motiv pentru care s-a și declanșat urmărirea penală, în scopul de a se stabili adevărul, limitele și gradul de vinovăție al persoanelor implicate. Organele de urmărire penală au avut la dispoziție acte și probe testimoniale, potrivit cărora inculpatul ar fi participat, la desfășurarea activității descrise în actul de sesizare.
Inculpatul Karabaș A. și-a manifestat voința în sensul aplicării unei proceduri simplificate bazate pe recunoașterea faptelor ceea ce nu presupune automat dispariția temeiurilor care au justificat dispunerea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale.
Modul în care inculpații au fost identificați și depistați de organele de urmărire penală, cantitățile extrem de mari de heroină care au făcut obiectul traficului intern și internațional, modul de organizare a activității infracționale, în care fiecare inculpat pare să fi avut o rol bine determinat, demonstrează că măsura arestării preventive este în continuare necesară și proporțională. Poziția procesuală sinceră și cooperantă a inculpaților nu poate servi drept temei pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă.
De asemenea, afirmația, potrivit căreia punerea în libertate a inculpaților nu împiedică buna desfășurare a procesului penal deoarece nu există riscul ca aceștia să se sustragă de la judecată și că în raport de durata detenției provizorii aceasta trebuie să fie rezonabilă nu în raport de complexitatea anchetei, ci în raport de gradul de pericol și persoana inculpatului, iar după aproape 6 luni pericolul s-a atenuat foarte mult sau chiar a dispărut, contrazice o altă afirmație din aceeași cerere, potrivit căreia temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă s-au schimbat.
În consecință, instanța a reținut faptul că, la arestarea preventivă și la prelungirile succesive ale acestei măsuri privative de libertate s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin urmare, în acest moment procesual, ceea ce poate fi supus analizei în cadrul cererii de înlocuire a măsuri preventive privative de libertate cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă, este împrejurarea dacă de la ultima menținere a arestului preventiv și până la data analizei prezentei cereri de înlocuire a acestei măsuri preventive, cu o măsură preventivă neprivativă de libertate, au intervenit elemente noi ori probe noi, care să releve că o măsură preventivă mai puțin restrictivă se impune, deoarece detenția nu mai este rezonabilă sau legitimată de motive pertinente și suficiente. În absența probelor această susținere a apărării este cu adevărat neîntemeiată.
Judecătorul, analizând motivul pe care se întemeiază susținerea de înlocuire, respectiv faptul că inculpații se află în stare de arest preventiv de o perioada de aproximativ 7 luni și doresc să se prevaleze de procedura de judecată bazată pe recunoașterea învinuirii va reține că, acesta nu constituie un indiciu serios al acordării beneficiului unei măsuri preventive neprivative de libertate.
Argumentele în acest sens trebuie să pornească de la indiciile puternice că inculpații au comis faptele pentru care sunt în prezent cercetați în stare de arest preventiv și care prin natura lor au fost îndreptate contra sănătății publice, fiind apte să producă numeroase consecințe asupra unui segment semnificativ de populație de la nivelul întregii țări, nu doar de la nivelul zonei în care și-au derulat inculpații activitatea infracțională.
Probele administrate până în acest moment au relevat, cu suficientă rezonabilitate că inculpații au ajuns în posesia unor cantități substanțiale de substanțe stupefiante care proveneau din activități de trafic internațional de droguri, existând persoane responsabile de importul heroinei, de depozitarea în mod strategic a acestor substanțe și persoane responsabile cu distribuția pe teritoriul țării către consumatorii finali.
Inculpații sunt cercetați și sub aspectul unor infracțiuni de constituire a unui grup infracțional organizat, fiind angrenați într-un mecanism ce a presupus folosirea unei filiere de persoane cu atribuții specifice expediției în forme sigure a cantității de heroină, fapte care prin definiție prezintă mai multe dificultăți pentru autorități în determinarea derulării acestora, implicaților și răspunderii fiecărui participant.
În acest context, se poate afirma cu suficient temei că, în cauză, cercetările s-au derulat consecvent si continuu, probatoriul necesar lămuririi cauzei fiind continuu administrat, astfel încât, perioada de detenție (prelungirile și menținerile de arestare acordate, totalizând aproximativ 6 luni) prin raportare la anul începerii cercetărilor, 2014, a fost și continuă să fie justificată de motive pertinente (în acest sens: Arestarea preventivă și detenția în jurisprudența CEDO, ediția a 2-a, revăzută și adăugită, de D. B., Editura Hamangiu, Bucuresti, 2011, p. 176 – 177).
Analiza efectuată în conținutul cererii de înlocuire formulate de inculpați nu corespunde respectării obligației de a analiza toți factorii pertinenți prin raportare concretă la situația inculpaților și s-a bazat pe relevarea unui singur factor care militează pentru eliberare – trecerea timpului și odată cu aceasta faptul cercetările se află în fază avansată de finalizare – dar nu s-a raportat la circumstanțele cauzei și nu a arătat de ce măsura preventivă neprivativă de libertate este oportună, în condițiile în care de la ultima menținere (dispusă cu autoritate de lucru judecat sub aspectul existenței pericolului concret pentru ordinea publică) nu s-a administrat nici o probă care să demonstreze că s-ar fi diminuat pericolul. Or, diminuarea pericolului concret nu se prezumă prin raportare la trecerea timpului și nici prin raportare la aspecte cu caracter circumstanțial care au fost evaluate încă de la momentul dispunerii măsurii preventive, ci prin raportare la probe care să releve elemente diferite de cele avute în vedere la menținerea arestării, măsură dispusă cu autoritate de lucru judecat pe data de 27 aprilie 2015.
Stabilirea pericolului social al faptei și al persoanei asupra căreia planează presupunerea rezonabilă că ar fi comis o infracțiune la regimul substanțelor stupefiante se impune a avea în vedere gravitatea faptei, modalitatea de comitere, importanța valorilor puse în pericol, rezonanța socială.
Pericolul concret pentru ordinea publică al faptelor privind traficul internațional de droguri poate fi dedus atât din pericolul social concret deosebit al faptei, cât și din circumstanțele personale ale inculpatului ori din modul în care acesta a acționat. Sub acest aspect se impune a fi menționată cantitatea extrem de mare de heroină care formează obiectul material al infracțiunilor de trafic intern și internațional de droguri raportat la logistica folosită de inculpați în comiterea activităților infracționale, existând indicii conform cărora ar fi dispus chiar de o locuință destinată depozitării și comercializării substanțelor psihotrope.
Cât privește gradul de pericol social al acestor fapte este bine cunoscut că problema abuzului de droguri și traficului ilicit devine tot mai îngrijorătoare. Pericolul deosebit rezultă și din faptul că narcomania în rândul tinerilor este foarte răspândită, astfel încât traficanții se îndreaptă cu prioritate către aceștia Așa cum rezultă și în prezenta cauză traficanții identificabil extrem de anevoios, cunoscuți cu nume de cod sau porecle au căutat și găsit alți „narcobusiness”, prin intermediul cărora și-ai deschis noi modalități de transport al drogurilor în deplină siguranță, pentru ca apoi să se îndrepte în liniște către noi cercuri de consumatori. Persoanele implicate în activități infracționale de această factură cunosc cu precizie faptul că, odată intrat în acest cerc vicios, cel acaparat nu prea mai are scăpare căci de la mimetism se trece ușor la dependență și nu sunt rare cazurile în care au final tragic. Tocmai datorită acestui fapt traficanții încearcă permanent să se extindă și să aibă asigurată o rețea cât mai mare de distribuitori și de consumatori. Dacă nu sunt identificați și opriți la timp, dacă nu sunt dispuse măsuri corespunzătoare față de aceștia, se întorc imediat la aceeași activitate infracțională. Asemenea aspecte transformă problema în una foarte acută, astfel încât criminalitatea ce ține de traficul de droguri atentează la viața și la sănătatea celor cărora li se creează dependența.
Dispunerea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, chiar cu caracter custodial, nu ar avea nici un fel de eficiență în contextul faptelor pentru care cei patru inculpați sunt cercetați, fiind cunoscut că una din modalitățile de asigurare a cantității de substanțe stupefiante necesare consumatorilor finali presupune deplasarea consumatorului la locuința sau în zona în care se află locuința persoanei care se ocupă cu vânzarea substanțelor stupefiante. Existența unei clientele de consumatori care cunosc cu precizie la cine vor apela, unde anume se vor deplasa, informații care ajung extrem de anevoios la cunoștința organelor judiciare demonstrează că o asemenea măsură nu este adecvată în actualul stadiu al procesului penal, neexistând nici un fel de garanție că, odată lăsați în libertate inculpații nu vor reveni la comiterea unor acte infracționale de aceeași natură, date fiind și beneficiile pecuniare substanțiale ce pot fi obținute.
Desigur că din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă că unii dintre inculpați au adoptat o atitudine procesuală cooperantă, formulând și denunțuri adresate organelor de urmărire penală. Acest aspect se impune însă a fi verificat pe parcursul actelor de cercetare judecătorească, în funcție de relațiile primite de la organele de urmărire penală urmând a se stabili dacă faptele sesizate în denunțurile formulate corespund realității. Faptul că inculpații Karabaș A., G. G. și C. G. au formulat denunțuri adresate organelor de urmărire penală nu poate justifica înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă. Susținerea inculpaților, în sensul că au recunoscut comiterea faptelor, au colaborat cu organele judiciare este lipsită de relevanță juridică sub aspectul măsurii preventive, întrucât simpla recunoaștere a faptei nu determină inexistența stării de pericol pentru ordinea publică. Arestarea preventivă nu are natura juridică a unei sancțiuni pentru atitudinea de negare ci reprezintă o măsură pentru a asigura scopurile prev. de art. 202 alin. 1 C.pr.pen. astfel încât lăsarea în liberate nu poate apărarea ca o recompensă pentru recunoașterea faptei sau pentru formularea unor denunțuri după dispunerea arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație, inculpatul K. A., fără a indica în scris motivele căii de atac formulate.
La termenul de judecată din data de 02.06.2015, contestatorul inculpat, asistat fiind de apărător ales, având cuvântul prin interpret de limbă turcă, a arătat că înțelege să-și retragă contestația declarată.
În consecință, Curtea, în baza art. 425 ind. 1 al. 3 NCPP rap. la art. 415 NCPP va lua act de retragerea contestației declarată de contestatorul-inculpat K. A., împotriva încheierii de ședință din data de 25.05.2015 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._ .
Văzând și disp. art. 275 al. 2 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 al. 3 NCPP rap. la art. 415 NCPP ia act de retragerea contestației declarată de contestatorul-inculpat K. A., împotriva încheierii de ședință din data de 25.05.2015 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al. 2 N.C.P.P., obligă contestatorul la cheltuielile judiciare către stat, în sumă de 300 lei.
Onorariul interpretului de limbă turcă, reprezentând contravaloarea prestației de 2 ore, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.06.2015.
Președinte, Grefier,
C. E. R. R. D. C.
Red. CER
2 ex./08.06.2014
Dosar fond nr._ -Trib. București, Secția I-a Penală
Jud. fond – N. R. A.
| ← Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 318/2015.... → |
|---|
