Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 383/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 383/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 10115/3/2015/a5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(2493/2015)
Decizia penală nr.383/CO
Ședința publică din data de 06 iulie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: A. S. N.
Grefier: R. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentant de procuror E. D..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul I. C. R., împotriva încheierii din data de 30 iunie 2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-inculpat I. C. R., personal aflată în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat N. A., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 10.04.2015, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat I. C. R., având cuvântul, solicită admiterea contestației, casarea încheierii din data de 30 iunie 2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ și rejudecând să fie revocată măsura arestării preventive, starea de arest a inculpatului fiind menținută de 6 luni, pentru aceleași motive, fără a se verifica însă, concret, necesitatea menținerii acestei măsuri preventive, neavându-se in vedere pericolul pe care l-ar prezenta inculpatul.
Acest pericol nu trebuie confundat cu pericolul faptei pentru care acesta este cercetat.
Totodată, solicită a se avea in vedere perioada de timp scursă de la săvârșirea ce se presupune a fi săvârșită de către inculpat și momentul arestării acestuia, perioadă in care nu s-a apreciat că acesta ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
In ceea ce privește declarațiile inculpatului arată că acestea sunt reale.
De asemenea, a apreciat că la acest moment inculpatul nu poate influența buna desfășurare a procesului penal.
Nu in ultimul rând, solicită a se avea in vedere persoana inculpatului care are un venit sigur, are un copil minor in vârstă de 8 luni, este bine integrat, este arestat preventiv de 6 luni.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de inculpat, ca nefondată, apreciind încheierea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, la dosarul cauzei existând suficiente probe din care să rezulte necesitatea menținerii stării de arest a inculpatului pentru a se înlătura starea de pericol concret pentru ordinea publică pe care inculpatul îl prezintă.
Contestatorul-inculpat I. C. R., având ultimul cuvânt, arată că a lucrat la Garda Financiară un an si jumătate, a fost comisar asistent, a lucrat la recuperarea prejudiciilor, iar din expertiza efectuată in cauză rezultă presupunerea că el ar fi condus aceea societate, fără a exista însă probe concrete in acest sens.
De asemenea, arată că in anul 2010 a fost încheiat un contract de cesiune, contract ce nu a fost avut in vedere.
Cu privire la situația sa, arată că are un copil minor in vârstă de 8 luni, copil pe care nu l-a mai văzut de 6 luni.
CURTEA ,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 30.06.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art. 362 alin. 2 C.proc.pen. raportat la art. 208 alin. 4 C.proc.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului I. C. R. (fiul lui I. și P., născut la data de 01.11.1987 în București, domiciliat în București, .. 196, ., ., sector 2, CNP_) și menține măsura arestării preventive a acestuia.
În baza art. 362 alin. 2 C.proc.pen. raportat la art. 208 alin. 4 C.proc.pen. a constatat legalitatea și temeinicia arestului la domiciliu a inculpatului C. V. (fiul lui P. și V., născut la data de 04.06.1970 în Mun. G., domiciliat fără forme legale în București, ., sector 6, CNP_) și menține măsura arestului la domiciliu a acestuia.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, judecătorul a reținut că prin rechizitoriul nr.4337/P/2013 din data de 19.03.2015, P. de pe lângă Tribunalul București, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului I. C. R., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.c) și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.35 alin.1 C.pen.; evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.f) din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.38 alin.1 C.pen. și a inculpatului C. V., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.c) și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.35 alin.1 C.pen.
În fapt, s-au reținut următoarele:
Inculpații I. C. R. și C. V., în calitate de administratori în fapt ai ., în perioada 2010-2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi evidențiat, în actele contabile sau în alte documente legale ale societății, și declarat organelor fiscale, operațiuni fictive, constând în achiziții de mărfuri de la . SRL, în scopul sustragerii de la plata impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat, cauzând astfel un prejudiciu în cuantum de 1.159.953 lei, reprezentând 215.463 lei impozit pe profit și 944.490 lei TVA.
De asemenea, inculpatul I. C. R., în aceeași calitate, de administrator în fapt al ., s-ar fi sustras de la efectuarea verificărilor financiare, societatea menționată nefuncționând la sediul declarat, nedeclarând sediile secundare și continuându-și activitatea comercială după expirarea contractului de asistență juridică pentru stabilirea sediului social, fără a declara un nou domiciliu fiscal.
Anterior, prin încheierea judecătorului din cadrul Tribunalului București, Secția I Penală, din data de 22.01.2015, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr. 120/C/30.01.2015 a Curții de Apel București, Secția I Penală, s-a luat față de inculpații susmenționați măsura arestării preventive pentru o perioadă de 30 zile, de la data de 22.01.2015 la data de 20.02.2015, inclusiv.
Prin încheierea judecătorului din cadrul Tribunalului București, Secția I Penală, din data de 17.02.2015, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr. 238/C/26.02.2015 a Curții de Apel București, Secția I Penală, s-a prelungit măsura arestării preventive în discuție, pentru o perioadă de 30 zile, de la data de 21.02.2015 la data de 22.03.2015, inclusiv.
De asemenea, prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, Secția I Penală, din data de 20.03.2015, pronunțată în dosarul nr._ 15, definitivă prin încheierea nr. 384/C/30.03.2015 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, s-a menținut (la înregistrarea dosarului) aceeași măsuri preventivă.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, Secția I Penală, din data de 16.04.2015, pronunțată în dosarul nr._ 15, definitivă prin încheierea nr. 490/C/24.04.2015 a Curții de Apel București, Secția I Penală, s-a menținut (verificări periodice în cursul procedurii de cameră preliminară) aceeași măsuri preventivă.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, Secția I Penală, din data de 12.05.2015, pronunțată în dosarul nr._ 15, definitivă prin necontestare, în baza art. 207 alin.4 C.proc.pen. s-a menținut arestarea preventivă doar a inculpatului I. C. R. și, în baza art. 242 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art.218 C.pr.pen. și art.223 alin.2 C.pr.pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului C. V. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu. În baza art. 221 alin. 1 Cod procedură penală s-a impus inculpatului C. V. obligația de a nu părăsi imobilul din București, ., sector 6, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza. În baza art. 221 alin. 2 Cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpatului C. V. i s-au impus următoarele obligații: a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, respectiv a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară ori a instanței de judecată ori de câte ori este chemat; b) să nu comunice cu coinculpatul I. C. R., cu martorii ori cu experții desemnați de organul judiciar.
Încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, Secția I Penală, din data de 21.04.2015, pronunțată în dosarul nr._ 15, prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 4337/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații I. C. R. și C. V., a rămas definitivă la data de 20.05.2015 prin încheierea nr. 517/CO/CP/20.05.2015 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.
Prin încheierea din ședința publică din data de 02.06.2015, Tribunalul a menținut (la trecerea dosarului pe fondul cauzei) atât măsura arestului preventiv luat față de inculpatul I. C. R., cât și măsura arestului la domiciliu luat față de inculpatul C. V..
În analiza legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, Tribunalul pornește astfel de la prevederile art. 362 alin. 1 C.pr.pen., potrivit cărora potrivit art. 362 alin. 1 C.pr.pen., instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive, și de la cele ale alin. 2 al aceluiași articol, potrivit cărora, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.
Potrivit art.208 alin. 4 C.pr.pen., în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
În cauză, s-a apreciat că temeiurile care au stat la baza menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului I. C. R. și a măsurii arestului la domiciliu a inculpatului C. V. subzistă și în prezent, nu au încetat și nici nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsurile privative de libertate luate față de cei doi inculpați.
Astfel, și de această dată, Tribunalul a constatat existența probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că ambii inculpați au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată (infracțiuni de evaziune fiscală), după cum s-a reținut și în încheierile menționate în paragrafele de mai sus, în accepțiunea dispozițiilor art. 97 alin. 1 C.pr.pen. (elemente de fapt care servesc la constatarea existenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal), relevante fiind mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, dintre care, declarațiile martorilor I. I., D. C., I. D. C., R. C., N. B., I. M., D. M., N. A., Bojica C., Motatu C. R., M. A. M., A. L., C. N., D. A. M., O. S., P. A., P. R., Nandotto Craziana, Acka C. D., Riccio D., I. S. E. și I. D. O., înscrisurile comunicate de Oficiul Registrului Comerțului, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, procesele verbale de investigații, procesele verbale încheiate cu ocazia perchezițiilor domiciliare, constatarea tehnico-științifică efectuată de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, declarațiile inculpaților I. C. R. și C. V..
În privința caracterului necesar al măsurii preventive în discuție, pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, Tribunalul, examinând în mod individual situația inculpaților sus menționați, profilul lor personal și situația familială (CEDO, hotărârea din 2 februarie 2010, cauza Scundeanu contra României, parag. 81-89), constată următoarele:
S-a apreciat că faptele aparent săvârșite de cei doi inculpați sunt de o gravitate evidentă, prin prisma perioadei îndelungate de săvârșire - aproximativ 3 ani, dar și caracterului lor repetat, cuantumului însemnat al prejudiciului presupus cauzat bugetului de stat - 1.159.953 lei, dar și împrejurărilor de comitere, prin prezentarea sub nume false în fața partenerilor contractuali sau interpunerea altor persoane, spre a îngreuna identificarea și tragerea lor la răspundere penală, cesionarea, în același scop, anterior derulării operațiunilor comerciale, a părților sociale ale societății comerciale presupus folosite în activitatea evazionistă unei persoane neinstruite etc.
Criteriile de mai sus, alături de stadiul cauzei, dar și conduita procesuală (constatând lipsa oricăror demersuri în acoperirea presupusei pagube, prin oferirea de garanții, împrejurare care nu are se confunda cu poziția de recunoaștere a săvârșirii faptelor) au justificat măsura arestării preventive a inculpatului I. C. R., care încă este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestuia, durata de timp scursă de la luarea măsurii menționate (aproximativ patru luni jumătate) nefiind suficientă prin ea însăși pentru a determina înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă mai blândă.
Astfel, în ciuda circumstanțelor personale ale inculpatului I. C. R. (îndeletniciri profesionale și domiciliu stabil, copii minori în întreținere, starea de boală, lipsa antecedentelor penale), Tribunalul a avut în vedere calitatea de funcționar ANAF a inculpatului I. C. R., de care, fără îndoială s-a folosit la săvârșirea presupuselor infracțiuni (cel puțin prin prisma cunoștințelor de specialitate astfel dobândite), dar și împrejurarea că societatea comercială aparent folosită în activitatea evazionistă a aparținut tatălui celui din urmă, elemente faptice atestând inițiativă infracțională, dar și o contribuție superioară. De altfel, în sarcina sa a fost reținută și infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.f) din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.38 alin.1 C.pen.
De asemenea, deși a recunoscut în continuare prezumția de nevinovăție de care același inculpat se bucură, nu a putut fi trecută neobservată împrejurarea că acesta a fost de curând condamnat, nedefinitiv, într-un alt dosar penal (nr._, pe rolul Tribunalului București, Secția a I-a Penală), cu executare în stare de detenție, pentru fapte de corupție (luarea de mită (art.289 NCP) - art. 289 al. 1 CP, cu ref. art. 6 Lg 78/2000 și art. 7 al. 1 lit. c Lg. 78/2000, cu apl. art. 5 CP), așadar, în legătură cu aceeași calitate de funcționar ANAF, menținerea stării de arest preventiv în acest dosar neputând avea nicio influență asupra stării de arest preventiv a inculpatului din prezentul dosar.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal,inculpatul I. C. R., prin apărătorul său, a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și rejudecând revocarea măsura arestării preventive, starea sa de arest fiind menținută de 6 luni, pentru aceleași motive, fără a se verifica însă, concret, necesitatea arestării sale preventive, neavându-se în vedere pericolul pe care l-ar prezenta, care, de altfel, nu trebuie confundat cu pericolul faptei pentru care acesta este cercetat.
Totodată, inculpatul a solicitat a se avea în vedere perioada de timp scursă de la săvârșirea ce se presupune a fi săvârșită de el și momentul arestării sale, perioadă in care nu s-a apreciat că ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
In ceea ce privește declarațiile sale, inculpatul a arătat că acestea sunt reale.
De asemenea, a apreciat că la acest moment el nu poate influența buna desfășurare a procesului penal.
Nu in ultimul rând, inculpatul a solicitat a se avea in vedere persoana sa, arătând că are un venit sigur, are un copil minor in vârstă de 8 luni, este bine integrat, este arestat preventiv de 6 luni.
Examinând actele dosarului și încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 și art.206 C.pr.pen., Curtea a apreciat nefondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a evaluat judicios particularitățile cauzei și a concluzionat întemeiat că măsura arestării preventive își păstrează caracterul legal față de inculpatul I. C. R., corespunzând, totodată, tuturor exigențelor de proporționalitate și necesitate prevăzute de art. 202 C.pr.pen.
Reevaluând legalitatea și temeinicia măsurii preventive, în cel de-al doilea grad de jurisdicție, Curtea constată că se mențin toate temeiurile care au legitimat privarea inițială de libertate a contestatorului, existând un ansamblu concordant de date și informații, ce justifică suspiciunea rezonabilă că acesta a comis infracțiunile de evaziune fiscală în formă continuată, iar izolarea sa temporară de societate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Ansamblul acestor date conduce la concluzia că, sub aspectul particularităților faptice ale acuzațiilor aduse inculpatului, nu au intervenit modificări în intervalul scurs de la data arestării inițiale, astfel încât este îndeplinită condiția generală a oricărei măsuri preventive, prevăzută de art. 202 alin. 1 C.pr.pen.
Tribunalul a prezentat detaliat argumentele sale sub aspectul menținerii stării de arest preventiv, argumente care, de altfel, dată fiind pertinența și temeinicia acestora, sunt însușite în totalitate de către judecătorul de la Curte.
Este evident că subzistă cazul prevăzut de art. 223 alin. 2 C.pr.pen., deoarece pe baza gravității ridicate a faptelor de care inculpatul este acuzat, dar și a datelor ce caracterizează persoana inculpatului se poate concluziona că lăsarea sa în libertate ar prezenta în continuare o stare de pericol pentru ordinea publică a cărei înlăturare reclamă menținerea arestării.
Datele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului (respectiv lipsa antecedentelor penale, copil minor în întreținere, starea precară a sănătății) trebuie evaluate nu în mod izolat, ci prin raportare la toate particularitățile obiective ale cauzei. Raportat la aceste din urmă împrejurări, dar și la istoricul comportamental al inculpatului, aceste date nu au aptitudinea de a garanta adecvat că, lăsat în libertate chiar în arest la domiciliu/control judiciar, acesta își va conforma conduita tuturor exigentelor sociale si procesuale menite a prezerva ordinea publică și a asigura buna desfășurare a procesului.
De altfel, aceste date favorabile au fost evaluate încă de la dispunerea inițială a măsurii preventive, iar în intervalul de timp scurs de la acel moment, nu au intervenit împrejurări de natură a conferi acestora o semnificație pozitivă suplimentară. În acest interval, a fost finalizată urmărirea penală, menținându-se acuzațiile inițiale, și s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată, cauza aflându-se în prezent în cursul judecății.
Este adevărat că, în mod constant jurisprudența CEDO a reiterat principiul că, odată cu trecerea timpului de la săvârșirea unei fapte penale pentru care s-a dispus o măsură preventivă restrictivă de libertate, se diluează pericolul social și impactul asupra comunității.
Cu toate că inculpatul se află în stare de arest preventiv de circa 6 luni, Curtea apreciază că, în speță, nu este opozabil principiul sus-menționat, întrucât complexitatea și gravitatea infracțiunilor de care este acuzat inculpatul induc, chiar și la acest moment, în rândul comunității un sentiment de neliniște și insecuritate față de care menținerea detenției cu privire la acesta se justifică, se observă, din necesități obiective de protejare a societății.
Mai mult decât atât, trebuie menționată împrejurarea că la dosarul cauzei există probe și indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul, în activitatea infracțională supusă judecății, s-a folosit de calitatea sa de funcționar ANAF, cel puțin la nivelul cunoștințelor de specialitate.
De asemenea, nu trebuie neglijat aspectul că inculpatul a fost condamnat nedefinitiv într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului București pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție, tot în legătură cu calitatea acestuia de funcționar ANAF.
Pentru toate aceste considerente, Curtea concluzionează că măsura arestării preventive se menține proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse și este necesară pentru atingerea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen., încheierea primei instanțe fiind legală si temeinică.
Sintetizând, încheierea din data de 30.06.2015, a Tribunalului București – Secția I Penală este legală și temeinică, fiind pronunțată după o analiză riguroasă a stării de fapt și a instituțiilor de drept ce operează în cauză.
Prin urmare, în baza art.4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul I. C. R., iar în baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. îl va obliga pe acesta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-inculpat I. C. R., împotriva încheierii din 30.06.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția I penală.
Obligă contestatorul – inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu azi, 06.07.2015.
Președintele,
A. S. N.
Grefier,
R. S.
Red:A.S.N./08.07.2015
Tehnored:V.D./5 ex./07.07.2015
T.B.S.1 – jud.C.M.M.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
