Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 327/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 327/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 43706/3/2014/a3
Dosar nr._
2444/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.327/C
Ședința publică din data de 09 iulie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror M. S..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul J. R.-V. împotriva încheierii din ședința publică de la data de 24 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul inculpat J. R.-V., personal (legitimat cu carte de identitate . nr._/13.01.2009, CNP:_) aflat în stare de libertate, sub control judiciar și asistat juridic de apărătorul ales, doamna avocat Stancă A., din cadrul Baroului București, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015 (atașată la fila 5 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al contestatorului inculpat solicită încuviințarea administrării, în circumstanțiere, a probei cu înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu încuviințarea probei cu înscrisuri solicitată de contestatorul inculpat, prin apărător.
În privința probatorului solicitat, Curtea încuviințează depunerea înscrisurilor în circumstanțiere care s-a făcut referire, probă care este administrată prin depunerea la dosar a înscrisurilor prezentate.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației cu care a fost sesizată.
Apărătorul ales al contestatorului inculpat solicită, în temeiul art.4251 alin.7 pct.2 lit.a rap. la art.242 alin.1 din Codul de procedură penală, admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și, în rejudecare, revocarea măsurii preventive a controlului judiciar. În acest sens, susține, pe de o parte, că raportat la circumstanțele reale ale cauzei, temeiurile avute în vedere la luarea și, respectiv la menținerea măsurii preventive a controlului judiciar nu se mai mențin, iar, pe de altă parte, că la acest moment procesual, cercetarea judecătorească în ceea ce îl privește pe inculpat este finalizată, în sensul că acesta a dat declarație în cauză, au fost audiați toți martorii din rechizitoriu, sigura probă ce urmează a mai fi administrată fiind vizionarea înregistrărilor ambientale efectuate în cursul urmăririi penale. De asemenea, consideră că motivarea instanței de fond conform căreia se impune menținerea măsurii preventive a controlului judiciar întrucât există suspiciunea
rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, conduce la prefigurarea unei soluții de condamnare. Totodată, apreciază că această motivare nu este suficientă și nici aptă pentru a se menține controlul judiciar, în condițiile în care a trecut o perioadă destul de mare de timp de la momentul dispunerii acestei măsuri preventive, pe parcursul căreia inculpatul a dat dovadă de un comportament responsabil, fiind prezent de fiecare dată în fața instanței.
În raport de aceste argumente, apreciază că la acest moment procesual măsura preventivă a controlului judiciar nu mai este oportună, utilă și nici justificată, raportat la stadiul procesual al cauzei și comportamentul inculpatului care nu a împietat în nici un moment buna desfășurare a procesului penal și se impune a fi revocată.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că încheierea contestată este legală și temeinică, întrucât se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpat, neexistând nici un motiv la acest moment procesual care să impună revocarea acestei măsuri. Cât despre împrejurarea că inculpatul nu s-a sustras cercetării judecătorești, prezentându-se la toate termenele de judecată, arată că aceasta era o obligație, întrucât în caz contrar acesta ar fi putut fi sancționat pentru încălcarea condițiilor controlului judiciar. În consecință, solicită respingerea contestației formulate de inculpat, ca nefondată.
Contestatorul inculpat J. R.-V., personal, în ultimul cuvânt, susține că administrarea în prezenta cauză a tuturor probelor pot constitui elemente de noutate cu privire la faptele ce fac obiectul acuzării. Afirmă că până la acest moment a avut o conduită procesuală foarte bună, că este conștient de situația în care se regăsește, dar cu toate acestea se află sub o puternică presiune psihologică datorită măsurii preventive a controlului judiciar sub puterea căreia se află în prezent. În consecință, solicită admiterea contestației și, ca o măsură de încurajare în tot ceea ce face, să se dispună revocarea măsurii controlului judiciar.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din 24.06.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I, penală în dosarul nr._ 14 în baza prev. art 208 alin 5 cpr pen instanța de fond a mentinut masura controlului judiciar dispus prin Ordonanta din 13.02.2014 pentru inculpatii B. M., fiul lui I. și C., ns la data de 01.09.1973, domiciliat în sector 3, București, .. 188, . Mehmet Gani, fiul lui A. și Leyla Jale, ns. la data de 30.07.1978, domiciliat în ., ., jud. Ilfov si J. R.-V., fiul lui F. D. și A., ns la data de 29.03.1968, domiciliat în sector 1, București, ..
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 188/P/2014 din 02.12.2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, sub imperiul măsurii controlului judiciar, a inculpaților B. M., Kiyak Mehmet Gani și J. R. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de cumpărare de influență în formă continuată, prev. de art. 292 al. 1 C.P. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 al. 1 C.P. și art. 5 C.P., respectiv infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 292 al. 1 C.P. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 al. 1 C.P. și art. 5 C.P.
În fapt, prin actul de trimitere în judecată, cu privire la inculpați se rețin, în esență, următoarele:
I. Inculpatul B. M., în intervalul septembrie 2011 – mai 2012, în exercitarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul KIYAK MEHMET GANI, în calitate de reprezentant de drept și fapt al firmelor ., respectiv ., a promis și oferit, în mod direct și indirect (prin intermediul martorului Ț. D.) inculpatului J. R. V., la acel moment șef al Serviciului Logistic din cadrul R.A.T.B (Regia Autonomă Transporturi București) suma de 60.000 dolari SUA (30 USD/tonă deșeuri de metal la o cantitate totală de 2.000 tone), remițându-i în acest sens acestuia, direct sau indirect (tot prin intermediul martorului Ț. D.) suma totală de 153.000 lei (în trei tranșe de câte: 80.000 lei, 33.000 lei, 40.000 lei), urmând ca în schimb, inculpatul J. R. V. să intervină pe lângă membrii comisiei de evaluare pentru vânzarea prin negociere directă din cadrul R.A.T.B., în scopul atribuirii către firmele B. METAL SRL și ., a unui contract de vânzare în vederea dezmembrării și valorificării unor vehicule din parcul propriu al R.A.T.B. (în speță a unui număr de 232 mijloace de transport casate, ce urmau a fi dezmembrate și valorificate ca deșeuri), iar ulterior, în scopul încheierii unui act adițional la acest contract (ce viza prelungirea derulării contractului în cauză).
II. Inculpatul Kiyak Mehmet Gani, în intervalul septembrie 2011 – mai 2012, în exercitarea aceleeași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul B. M., în calitate de reprezentant de drept și fapt al firmelor ., respectiv ., a promis și oferit, în mod indirect (prin intermediul martorului Ț. D. și al inculpatului B. M. ce acționa și în numele său) inculpatului J. R. V., la acel moment șef al Serviciului Logistic din cadrul R.A.T.B (Regia Autonomă Transporturi București) suma de 60.000 dolari SUA (30 USD/tonă deșeuri de metal la o cantitate totală de 2.000 tone), remițându-i în acest sens acestuia, indirect (tot prin intermediul martorului Ț. D. și al inculpatului B. M. ce acționa și în numele său) suma totală de 153.000 lei (în trei tranșe de câte: 80.000 lei, 33.000 lei, 40.000 lei), urmând ca în schimb, inculpatul J. R. V. să intervină pe lângă membrii comisiei de evaluare pentru vânzarea prin negociere directă din cadrul R.A.T.B., în scopul atribuirii către firmele B. METAL SRL și ., a unui contract de vânzare în vederea dezmembrării și valorificării unor vehicule din parcul propriu al R.A.T.B. (în speță a unui număr de 232 mijloace de transport casate, ce urmau a fi dezmembrate și valorificate ca deșeuri), iar ulterior, în scopul încheierii unui act adițional la acest contract (ce viza prelungirea derulării contractului în cauză).
III. Inculpatul J. R. V., în intervalul septembrie 2011 – mai 2012, în calitate de șef al Serviciului Logistic din cadrul R.A.T.B (Regia Autonomă Transporturi București), în exercitarea aceleași rezoluții infracționale, a pretins de la inculpații B. M. și KIYAK MEHMET GANI (în calitate de reprezentanți ai firmelor . și . ) suma de 60.000 USD (30 USD/tonă deșeuri de metal la o cantitate totală de 2.000 tone), primind în acest sens de la aceștia (prin martorul Ț. D.)suma totală de 153.000 lei (în trei tranșe de câte: 80.000 lei, 33.000 lei, 40.000 lei), precum și de la martorul Ț. D. suma de 20.000 lei (achitată de acesta din bani personali), urmând ca în schimb, să intervină pe lângă membrii comisiei de evaluare pentru vânzarea prin negociere directă din cadrul R.A.T.B., în scopul atribuirii către firmele B. METAL SRL și ., a unui contract de vânzare în vederea dezmembrării și valorificării unor vehicule din parcul propriu al R.A.T.B. (în speță a unui număr de 232 mijloace de transport casate, ce urmau a fi dezmembrate și valorificate ca deșeuri), iar ulterior, în scopul încheierii unui act adițional la acest contract (ce viza prelungirea derulării contractului în cauză).
Potrivit art. 362 și art.208 C.pr.pen., astfel cum au fost modificate prin OUG nr.82/2014, instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.
În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.
Judecătorul de cameră preliminară înaintează dosarul instanței de judecată cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive.
Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător.
În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
În tot cursul judecății, instanța verifică prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri. Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător."
Conform art.207 C.pr.pen., astfel cum au fost modificate prin OUG nr.82/2014, dispozițiile art. 235 alin. (4) - (6) se aplică în mod corespunzător.
Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, verifică, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri. Dispozițiile alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art.II din OUG nr.82/2014 măsura preventivă a controlului judiciar și cea a controlului judiciar pe cauțiune, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, continuă și se mențin până la efectuarea verificării prevăzute la alin. (2).
În termen de cel mult 60 de zile de la . prezentei ordonanțe de urgență, procurorul, în cauzele aflate în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, și instanța, în cursul judecății, verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune ori dacă există temeiuri noi care justifică una dintre aceste măsuri preventive, dispunând, după caz, prelungirea, menținerea sau revocarea măsurii preventive, dispozițiile art. 207, 208, 2151 și 216 din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale menționate, judecătorul primei instanțe a reținut următoarele:
Prin încheierea din data de 21.09.2013, Tribunalul București a admis propunerea Direcției Naționale Anticorupție și a dispus arestarea preventivă a inculpaților B. M., KIYAK MEHMET GANI și J. R. – V., pe o
perioadă de 29 de zile, începând cu data de 21.09.2013 până la data de 19.10.2013, inclusiv, măsuri preventive prelungite prin Încheierea penală din Camera de Consiliu din data de 14.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
Ulterior, prin încheierea de ședință nr. 448 din 18 octombrie 2013, Curtea de Apel București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013 (3389/2013), în temeiul art. 385/15/ pct. 2 lit. d din C.p.p., a dispus admiterea recursurilor declarate de inculpații B. M., KIYAK MEHMET GANI și J. R.-V., împotriva Încheierii penale din camera de consiliu din data de 14.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală și totodată luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea București, fără încuviințarea instanței de judecată, față de inculpații de B. M., KIYAK MEHMET GANI și J. R. - V. pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 20.10.2013 până la data de 18.11.2013, inclusiv, măsurile fiind prelungite de organul de urmărire penală până la data de 16.02.2014, inclusiv.
Prin ordonanțele procurorilor din 13.02.2014 s-a luat față de inculpații B. M., KIYAK MEHMET GANI și J. R. – V. măsura preventivă a controlului judiciar prev. de art. 211 alin.1 C.p.p. și art.215 alin.1 lit. a, b și c, alin.2 lit.a, d și j, alin.3-7 C.p.p., începând cu data de 17.02.2014 și până la rezolvarea cauzei, urmând ca inculpații să respecte printre altele obligația de a nu depăși limita teritorială a municipiului București și a județului Ilfov decât cu încuviințarea organului de urmărire penală competent.
Prin încheierea din data de 19.02.2014, Judecătorul de Drepturi și Libertăți din cadrul Tribunalului București – Secția I Penală a admis în parte plângerile inculpaților B. M. și KIYAK MEHMET GANI, desfințând parțial ordonanțele de dispunere a controlului judiciar față de aceștia, în sensul ca acești inculpați să respecte obligația de a nu depăși limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a procurorului.
Prin rezoluția procurorilor din 04.07.2014 s-a dispus modificarea măsurii preventive a controlului judiciar dispuse față de inculpatul J. R. V. prin ordonanța din 13.02.2014, în sensul înlocuirii obligației de a nu depăși limita teritorială a Municipiului București și a județului Ilfov cu obligația de a nu depăși limita teritorială a României.
Prin ordonanța procurorului din 06.03.2014 s-a dispus încuviințarea ca în cadrul măsurii controlului judiciar dispusă în cauză față de inculpatul KIYAK MEHMET GANI ca începând cu data de 17.03.2014 să își schimbe locuința în orașul Voluntari, jud. Ilfov.
Prin ordonanța procurorului din 10.09.2014 s-a dispus încuviințarea ca în cadrul măsurii controlului judiciar dispusă în cauză față de inculpatul KIYAK MEHMET GANI ca începând cu data de 17.03.2014 să își schimbe locuința în comuna G., ., jud. T., menținându-se celelalte obligații dispuse prin ordonanța din 13.02.2014.
Judecătorul primei instanțe a apreciat că măsurile preventive constând în menținerea controlului judiciar față de inculpații B. M., Kiyak Mehmet Gani Și J. R. – V., sunt necesare în continuare având în vedere că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii și nu au apărut elemente noi de natură a duce la concluzia nelegalității măsurii și se impune în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpaților, măsurile preventive în discuție fiind proporționale cu natura faptelor deduse judecatii.
De asemenea, judecătorul primei instanțe a mai apreciat că în cazul inculpaților B. M., Kiyak Mehmet Gani Și J. R. – V. sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art. 348 al. 2 rap. la art. 207 al. 1 și 4 C.proc.pen., art. 202 C.pr.pen. cu referire la art.211 și urm. C.pr.pen., întrucât este în interesul procesului
penal ca inculpații să fie la dispoziția organelor judiciare și procedura judiciară să se desfășoare cu celeritate.
Judecătorul cauzei a considerat că măsura preventivă a controlului judiciar este proporțională în raport cu natura faptelor deduse judecății, nu a depășit o durată rezonabilă și este încă necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Prin urmare, menținerea unui echilibru firesc între interesele justiției și cele ale inculpaților B. M., Kiyak Mehmet Gani Și J. R. – V. implică în opinia primei instanțe în mod necesar menținerea unui control minim asupra conduitei acestora.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul J. R. V..
Analizând încheierea atacată, Curtea apreciază ca fiind nefondată contestația inculpatului având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.II pct.1, 2 din OUG nr.82/2014 (publicată în Monitorul Oficial nr.911 din data de 15 decembrie 2014), măsura preventivă a controlului judiciar, aflată în curs de executare la data intrării în vigoare a ordonanței respective, precum în speță, se menține, fiind necesară însă verificarea ei de către instanța de judecată, în termen de cel mult 60 de zile, începând cu acea dată, urmând a se dispune, după caz, menținerea sau revocarea acesteia.
De asemenea, conform art.208 alin.2 din Codul de procedură penală, instanța de judecată este obligată să verifice, din oficiu, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpaților.
Totodată, potrivit art.208 alin.5 din Codul de procedură penală (modificat și completat prin art.I din OUG nr.82/2014), în tot cursul judecății, instanța este datoare să verifice, prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acesteia, dispozițiile art.207 alin.3-5 din același cod aplicându-se în mod corespunzător. Conform art.207 alin.4 din Codul de procedură penală, când se constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin sau există temeiuri noi care o justifică, aceasta este menținută, iar, potrivit art.207 alin.5 din același cod, când se constată că, dimpotrivă, au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori când au apărut împrejurări noi, din care rezultă nelegalitatea acesteia, se dispune revocarea ei.
Potrivit art.2151 alin.8 din Codul de procedură penală (modificat și completat prin art.I din OUG nr.82/2014), în cursul judecății în primă instanță, durata totală a controlului judiciar nu poate depăși un termen rezonabil și, în toate cazurile, nu poate depăși 5 ani de la momentul trimiterii în judecată.
Curtea apreciază că se impun a fi analizate și dispozițiile art.202 alin.1 din codul de procedură penală, privind scopul măsurilor preventive respectiv trebuie analizate dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă măsura preventivă este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile procedurale anterior citate, Curtea constată, pe de o parte, că, în speță, nu au apărut împrejurări noi, din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive a controlului judiciar, iar, pe de altă parte, că temeiurile care au determinat luarea acesteia se mențin și impun, în continuare, plasarea inculpatului sub puterea acestei măsuri.
Astfel, în cauză sunt cel puțin probe și indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă - ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea făptuitorilor, la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, - că inculpatul a săvârșit faptele care fac obiectul dosarului, relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: denunțurile formulate de către numiții Ț. D. și I. I. A. (valorificate probatoriu prin procesul-verbal de efectuare a actelor premergătoare întocmit în cauză), declarațiile olografe și apoi declarația în calitate de martor a numitului Ț. L. B., declarațiile martorilor P. M. și S. C. Victorița, conținutul înregistrărilor audio și video aflate și redate în dosar, privind discuțiile purtate în mediu ambiental de către inculpații Kiyak Mehmet Gani și B. M. cu denunțătorul Ț. D., înscrisul aflat la dosar ce atestă remiterea de către inculpatul B. M. a unor sume de bani către un „director R.A.T.B.”, conținutul discuției purtate ambiental în data de 10.09.2013 de către denunțătorul Ț. D. cu inculpatul J. R.-V., precum și înscrisurile ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare, ce atestă relațiile contractuale ce au avut loc în intervalul noiembrie 2011- mai 2012, încheiate de R.A.T.B. cu asocierea S.C. B. METAL S.R.L. și S.C. PLAST LINE S.R.L.
De asemenea, Curtea apreciază că temeiurile care au determinat luarea acesteia se mențin și impun, în continuare, plasarea inculpatului sub puterea acestei măsuri.
Săvârșirea faptelor în mod repetabil și pe o durată îndelungată de timp (septembrie 2011 – mai 2012), cuantumul ridicat al prejudiciului, caracterul continuat al activității infracționale și al ingineriilor economice fictive puse la punct acest inculpat, dar și starea de nesiguranță, pe care faptele presupus comise de inculpat o creează relațiilor sociale referitoare la valorificarea corespunzătoare a unor bunuri aparținând unei importante Regii Autonome de Transport Public din Municipiul București, în contextul în care, valorificarea activelor statului la prețuri sub apreciate a fost din totdeauna o problemă pentru sistemul bugetar românesc, justifică în opinia instanței de control judiciar menținerea măsurii controlului judiciar față de inculpatul J. R. V..
Astfel de fapte precum cele presupus săvârșite de către acest inculpat trebuie în mod obligatoriu să constituie un avertisment pentru societate în ansamblul său și trebuie reprimate și dezavuate în mod clar de către reprezentanții societății, pentru a constitui un exemplu clar pentru oricine ar considera că legile sau rigorile sociale sunt mai prejos de propria lor persoană și nu li se aplică și lui.
Deși infracțiunile au fost comise în perioada 2011-2012, timpul scurs de aproximativ 1 an și 6 luni de la instituirea măsurii controlului judiciar nu impune concluzia necesității revocării acestei măsuri, având în vedere, pe de o parte, gravitatea concretă a infracțiunilor pentru care inculpatul este trimis în judecată, iar, pe de altă parte, modalitatea complexă în care acesta a acționat, dificultatea probării infracțiunilor săvârșite datorate existenței unei relații de încredere reciprocă și de solidaritate între participanții la circuitul infracțional.
Este adevărat că acest inculpat nu este cunoscut cu antecedente penale însă presupusul mod de a acționa al acestora denotă un grad foarte mare de indiferență și o totală lipsă de respect față de normele legale, o obișnuință în pregătirea și comiterea unor fapte infracționale, ceea ce conduce la presupunerea rezonabilă că nefiind sub supravegherea atentă a organelor statului ar putea săvârși din nou fapte similare. Simplul fapt că inculpatul nu are cazier, în condițiile în care acest lucru nu este nimic altceva decât o stare de normalitate nu poate fi suficient pentru a justifica lăsarea acestuia în deplină libertate.
Curtea reține de asemenea ca fiind îndeplinită și cea de-a doua condiția impusă de ar.202 alin.1 cod proc.pen. la care art.211 cod proc.pen. face trimitere, pentru a se
putea dispune menținerea pe mai departe a măsurii preventive a controlului judiciar față acest inculpat în condițiile în care este în interesul unei bune administrări a procesului penal existența unei forme de control a acestuia, control materializat în obligarea să se prezinte la fiecare chemare a organelor judiciare, să nu părăsească teritoriul țării și să respecte programul de supraveghere impus în cauză. Curtea nu poate primi susținerile inculpatului, prin apărător ales, că materialul probator care urmează a mai fi administrat nu îl privește pe acesta personal. Astfel, prima instanță la același termen de judecată a dispus citarea martorilor Ciobanescu F. cu mandat de aducere si Kiyak Biracan, a dispus vizionarea unor înregistrări efectuate în cursul urmăririi penale, a dispus emiterea unei adrese către Registrul Comertului pentru a indica administratorii societatilor . si . si domiciliile acestora. Or, deși aceste mijloace de probă nu îl vizează pe inculpat personal ci vizează situația inculpaților BREBEABU M. și KIYAK MEHMET GANI, având în vedere că prin actul de sesizare se invocă existența unei legături infracționale între inculpatul J. R. V. și inculpații BREBEABU M. și KIYAK MEHMET GANI în sensul că inculpatul contestator ar fi pretins de la inculpații B. M. și KIYAK MEHMET GANI (în calitate de reprezentanți ai firmelor . și . ) suma de 60.000 USD (30 USD/tonă deșeuri de metal la o cantitate totală de 2.000 tone), primind în acest sens de la aceștia (prin martorul Ț. D.)suma totală de 153.000 lei (în trei tranșe de câte: 80.000 lei, 33.000 lei, 40.000 lei), precum și de la martorul Ț. D. suma de 20.000 lei (achitată de acesta din bani personali), urmând ca în schimb, să intervină pe lângă membrii comisiei de evaluare pentru vânzarea prin negociere directă din cadrul R.A.T.B., în scopul atribuirii către firmele B. METAL SRL și ., a unui contract de vânzare în vederea dezmembrării și valorificării unor vehicule din parcul propriu al R.A.T.B., se poate forma presupunerea mai mult decât rezonabilă că fără o formă adecvată de control acest inculpat ar putea interveni pe lângă martorii care urmează a mai fi audiați, tocmai în scopul de a crea o situație favorabilă celor doi inculpați și implicit să își creeze o situație favorabilă și lui personal.
De asemenea, Curtea nu poate primi susținerile inculpatului prin apărător ales în sensul că motivarea instanței de fond conform căreia se impune menținerea măsurii preventive a controlului judiciar întrucât există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, conduce la prefigurarea unei soluții de condamnare. În acest sens, trebuie observat că măsura controlului judiciar a fost dispusă în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, fiind necesară existența unei forme adecvate de control față de acest inculpat, în scopul de a nu a încerca să realizeze vreo înțelegere frauduloasă cu ceilalți inculpați sau cu martorii care au fost sau vor urma să fie audiați în cauză. Existența celei mai ușoare măsuri preventive nu este incompatibilă cu o eventuală soluție de achitare sau de condamnare, deoarece scopul măsurii nu este acela de a prefigura o anumită soluție în cauză, ci acela de a realiza normala desfășurare a procesului penal. De asemenea, existența unei suspiciuni rezonabile privind săvârșirea unei fapte prevăzute de lege penală pentru instituirea unei măsuri preventive este o garanție instituită de legiuitor în favoarea inculpatului, pentru a preveni instituirea în mod abuziv a unei astfel de măsuri, instanța de judecată fiind obligată să verifice pe toată durata procesului penal dacă în raport de materialul probator administrat în cauză mai subzistă pe de o parte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar pe de altă parte necesitatea ca această măsură să ajute la buna desfășurare a procesului penal. Or, după cum a reținut prezenta instanță de control judiciar cele două condiții impuse de lege subzistă în cauză în continuare.
În atare situație, măsura controlului judiciar a acestui inculpat este necesară pentru a împiedica ca acesta să nu influențeze cercetarea judecătorească care urmează a se realiza în cauză, să nu influențeze martorii care mai urmează a fi audiați.
În condițiile arătate anterior, luând în calcul în mod evident gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, dar și împrejurarea că acesta ar fi manifestat perseverență infracțională, a acționat premeditat și organizat, complexitatea dosarului, instanța de control judiciar consideră că durata controlului judiciar executată deja nu este contrară principiului proporționalității expus în jurisprudența CEDO, iar prelungirea acestor stări nu ar duce la o durată nerezonabilă a acestei măsuri preventive neprivative de libertate.
Punând în balanță interesele personale ale inculpatului cu necesitatea ocrotirii interesului general – buna desfășurare a procesului penal -, Curtea consideră că măsura preventivă dispusă în cauză este aptă să asigure la acest moment procesual scopul prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală.
Față de cele sus-expuse, Curtea:
Va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul J. R. V., împotriva încheierii de ședință din 24.06.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I, penală în dosarul nr._ 14.
În temeiul art.275 alin.3 cod proc.pen., va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 de lei către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b cod proc.pen. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul J. R. V., împotriva încheierii de ședință din 24.06.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I, penală în dosarul nr._ 14.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen. obligă pe inculpat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 de lei către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. N. O. S. D.
Red.R.N.O.
Th.red. R.N.O./15.07.2015/2 ex.
T.București/ Jud. P. I.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
