Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 317/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 317/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 29662/3/2014/a10
DOSAR NR._
(2400/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.317/C
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.07._
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – C. C. C.
GREFIER -V. E.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror I. C..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de către inculpatul G. T. D. împotriva încheierii de ședință din data de 15.06.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul penal nr._ 4.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul-inculpat G. T. D., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat D. maria, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/01.07.2015, aflată la fila 5 dosar.
De asemenea, se prezintă interpretul de limba engleză, d-na A. D., conform autorizației nr._ eliberată la data de 17.11.2008, aflată la fila 33 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea la dosar a unui set de înscrisuri în limba engleză, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe contestația formulată de către inculpatul G. T. D..
Apărătorul din oficiu al contestatorului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii de ședință din data de 15.06.2015, desființarea încheierii atacate și, pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura controlului judiciar, neexistând riscul sustragerii acestuia de la judecată, întrucât nu dorește să părăsească teritoriul României și nici să împiedice buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de către inculpat, ca nefondată, apreciind că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive a acestuia cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate, având în vedere, pe de o parte, faptele de care este acuzat și care prezintă o gravitate destul de ridicată, iar pe de altă parte, riscul pe care inculpatul îl prezintă ca, lăsat în libertate, să se sustragă cercetării judecătorești, dat fiind faptul că legăturile sale cu staul român sunt aproape inexistente și, de asemenea, există și riscul ca acesta să-și reia activitatea infracțională, risc confirmat de relațiile comunicate de către autoritățile norvegiene din care rezultă că inculpatul este cercetat în Norvegia pentru aceleași infracțiuni.
Contestatorul-inculpat G. T. D., având ultimul cuvânt, arată că arestul este ilegal, că avocatul a luat rechizitoriul deoarece trebuia tradus în limba norvegiană, că a contestat procesul pornit împotriva sa în limba engleză și că este ilegal și nejustificat faptul că judecătorul fondului i-a vorbit în limba engleză, precum și că procesul ar trebui reluat în limba norvegiană.
Mai arată că are o plângere pentru 7000 euro și că nu are motive să plece în Norvegia.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din data de 15.06.2015 Tribunalul București – Secția I Penală în baza art.208 alin.4 NCpp corob. cu art.362 NCpp, a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului G. T. D..
A menținut arestarea preventiva a inculpatului.
In baza art.242 NCpp a respins cererea de inlocuire a masurii arestarii preventive, formulata de inculpat, ca nefondata.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas in sarcina acestuia.
Onorariul interpretului de limba engleza, fiind suportat din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut, în fapt, că:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT- Serviciul Teritorial București la data de 01.09.2014 în dosarul 820/D/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului G. T. D., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de pornografie infantilă, act sexual cu un minor, ultraj și distrugere, fapte prevăzute de dispozițiile de art.374 alin.1 și 2 Cod penal, art.220 alin.1 și 4 lit.c Cod penal cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal, art.257 alin.4 Cod penal cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal, art.253 alin.1 Cod penal, totul cu aplic. art.38 alin.1 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că, la data de 10.05.2014, inculpatul G. T. D. a racolat pe minorul Amet C. împreună cu alți trei minori, i-a dus în locuința sa, unde i-a pus să se dezbrace, s-a dezbrăcat și el și a început să îi filmeze. De asemenea, cetățeanul străin le-a cerut minorilor să-l lase să îi atingă în zonele intime, după care a luat unul dintre copii și a întreținut raporturi sexuale cu el.
De asemenea, s-a reținut că pe telefonul mobil aparținând inculpatului erau stocate fotografii cu conținut pornografic cu minori.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 820D/P/2014 din 10.05.2014 a fost dispusă începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de act sexual cu un minor și pornografie infantilă, fapte prev de dispozițiile art.220 al.1, 2 și 4 lit.c Cod penal și art.374 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplic. art.38 alin.1 Cod penal.
Prin ordonanța din 10.05.2014 a fost dispusă continuarea urmăririi penale față de suspectul G. T. D.,sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de act sexual cu un minor și pornografie infantilă, fapte prev de dispozițiile art.220 al.1, 2 și 4 lit.c Cod penal și art.374 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplic. art.38 alin.1 Cod penal.
Prin ordonanța din data de 11.05.2014 a fost pusă în mișcare a acțiunea penală împotriva inculpatului G. T. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de act sexual cu un minor și pornografie infantilă, fapte prev de dispozițiile art.220 al.1, 2 și 4 lit.c Cod penal și art.374 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplic. art.38 alin.1 Cod penal.
Prin ordonanța nr.820D/P/2014 din data de 11.05.2014, în conformitate cu dispozițiile art. 209 C.p.p., s-a luat față de inculpatul G. T. D. măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 11.05.2014, ora 06.40 și expirând la data de 12.05.2014, ora 06.40.
La data de 11.05.2014, prin încheierea pronunțată în dosarul nr._/3/ 2014, Tribunalul București - Secția I Penală a admis propunerea parchetului și s-a dispus față de inculpat măsura arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 11.05.2014 la data de 09.06.2014 inclusiv, fiind emis M.A.P. nr. 141/UP/11.05.2014, măsura arestului preventiv fiind prelungită succesiv până la data de 07.09.2014.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția I Penală la data de 02.09.2014 sub nr._ 4.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat următoarele:
Prin Incheierea definitiva din 29.09.2014, instanța, in baza art. 346 alin. 2 C.p.p. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.820/D/P/2014 al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București, privind pe inculpatul G. T. D., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de pornografie infantilă, act sexual cu un minor, ultraj și distrugere, fapte prevăzute de dispozițiile de art.374 alin.1 și 2 Cod penal, art.220 alin.1 și 4 lit.c Cod penal cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal, art.257 alin.4 Cod penal cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal, art.253 alin.1 Cod penal, totul cu aplic. art.38 alin.1 Cod penal.
În baza aceluiași text de lege a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
A dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul G. T. D..
Verificând, după începerea judecații, legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive, instanța a constatat următoarele:
Art.208 alin.4 NCpp prevede ca in cursul judecații, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat menținerea măsurii preventive.
Potrivit art.202 alin.1 NCpp masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a săvârșit o infracțiune si daca sunt necesare in scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penala sau de la judecata ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. A..3 al aceluiasi articol precizeaza ca orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara penru realizarea scopului urmarit.
Acestei noțiuni din dreptul intern le corespunde sintagma de motive verosimile folosită de art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern în temeiul art. 20 raportat la art. 11 alin. 2 din Constituție. Această sintagmă a primit în jurisprudența CEDO semnificația de existență a unor fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana a comis o infracțiune(cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit) fără a fi necesar ca la momentul luării măsurii preventive să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă (cauza Murray c. Regatului Unit).
În cauză, instanța a constatat faptul că atât în momentul luării măsurii privative de libertate cât și pe parcursul acesteia indiciile temeinice ale unei suspiciuni rezonabile privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii imputate existau și persistă, ele decurgând din materialul probator administrat în cauză, respectiv: sesizare B.C.C.O. – Serviciul de Combatere a Traficului de Persoane din data de 10.05.2014 (fil. 1-3,vol.2); plângerea din data de 29.07.2014 formulată de D.G.P.M.B. împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere (fil. 241-242, vol.2); declarațiile inculpatului G. T. D. (fil. 10-16, 23-24, 38-44, 55-58, 78-79, 108-109, 128-129, vol.1); declarațiile persoanelor vătămate D. Ș. M. (fil. 39-41, 71, vol.2);, DURMUȘ G. F.(fil. 75-79,81,vol.2), V. L.(fil. 142-144, vol.2);, cu procesele – verbale și planșele foto de identificare aferente (fil. 45-70,85-139,150-165, vol.2); declarațiile martorilor AMET C.(fil. 11-13,14-17, vol.2), F. C.(fil. 168-173, vol.2), P. R. M.(fil. 196-200, vol.2) și C. V.(fil. 224-227, vol.2), cu procesele – verbale și planșele foto de identificare aferente (fil. 177-193, 206-224, vol.2); declarația persoanei vătămate F. I. (fil. 258-260, 265-268, vol.2); declarațiile martorilor J. G. (fil. 256-257, 261-264, vol.2), N. IULICĂ (fil. 269-273, vol.2) și CĂZĂNCEANU I. O. (fil. 274-279,vol.2); înscrisuri medicale depuse de martorul AMET C. (fil. 30,vol.2); procesul – verbal privind accesul autorizat la datele informatice stocate pe telefonul marca SAMSUNG GT18160P(fil. 11-46, 59-87), confirmat prin încheierea Tribunalului București – Secția I Penală din data de 11.05.2014 în dosarul penal nr._/3/2014 (fil. 1-3, vol.3) și planșele fotografice aferente (fil. 11-46,vol.3); procesul – verbal de percheziție domiciliară la adresa inculpatului (fil. 106-134,vol.3) și planșele foto aferente (fil. 106-134, vol.3); procese – verbale de eveniment (fil. 143-149, 198,199,200, vol.3), fișa de eveniment (fil. 143-144, 193-194, vol.3) și rapoarte întocmite de organele de poliție (fil. 251-252, vol.2); proces – verbal de cercetare la fața locului (fil. 136-137, vol.3); procesul –verbal de percheziție a unui autovehicul (fil. 153-186, vol.3); proces – verbal de ridicare și comparare a urmelor dactilopapilare (fil. 187-188, vol.3); proces – verbal de percheziție informatică și planșe foto aferente (fil. 239-292, vol.3) ; ordonanță de delegare privind activitățile dispuse; raport de expertiză medico – legală (fil. 85-87, vol.1); informații din partea Registrului Norvegian privind condamnările, precum și din partea Registrului Norvegian a proceselor penale, împreună cu rechizitoriul Parchetului Național Norvegian – Secția pentru județele Vestfold și Telemark, în limba norvegiană și traduse în limba română (filele 179-190, vol.1).
Potrivit art.223 alin. (2) „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că, în cauză există situația prev. de art. 223 al.2 C.p.p., respectiv suspiciunea rezonabila ca inculpatul a comis infracțiunea de pornografie infantilă, act sexual cu un minor, ultraj și distrugere, există probe certe că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește această ultimă condiție, tribunalul a învederat faptul că aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă nu trebuie făcută evident prin abstracție de gravitatea faptelor a căror săvârșire i se impută. Sub acest aspect existența pericolului poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii deduse judecății, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate. În consecință, analizând circumstanțele reale existente în cauză, instanța a constatat faptul că i se impută inculpatului săvârșirea infracțiunilor de pornografie infantilă, act sexual cu un minor, ultraj și distrugere, infracțiuni cu un grad de pericol social concret ridicat, având în vedere că acest gen de infracțiuni aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori proteguite de legea penală, respectul datorat condiției umane. În contextul întăririi atitudinii de combatere a acestui flagel social, suspiciunea săvârșirii unei atare infracțiuni este suficient de gravă pentru a justifica privarea de libertate, fiind necesară o reacție fermă împotriva celor bănuiți de comiterea unor asemenea fapte.
Totodată, Tribunalul a constatat că arestarea inculpatului corespunde scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.p.p., impunându-se menținerea măsurii pentru o bună desfășurare a procesului penal și că aceasta nu a depășit o durată rezonabilă până la acest moment.
Într-adevăr, potrivit articolului 5 par.(3) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privarea de libertate nu trebuie să depășească un termen rezonabil. Curtea a menționat în repetate rânduri că:
„Continuarea încarcerării nu se justifică, într-o speță concretă, decât dacă indici concreți manifestă o adevărată exigență a interesului public ce prevalează, în pofida prezumției nevinovăției, asupra regulii de respectare a libertății individuale” (Neumeister c. Austria).
Persistența motivelor rezonabile de a presupune că persoana arestată a săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non a legalității menținerii în detenție, dar nu este suficientă; Curtea trebuie să mai stabilească dacă și alte motive invocate de autoritățile judecătorești continuă să legitimeze privarea de libertate. Când ele se dovedesc a fi „pertinente” și „suficiente”, ea verifică în plus dacă autoritățile naționale competente au manifestat o „promptitudine particulară” la administrarea procesului (Assenov c. Bulgaria).
Începutul perioadei de detenție luată în considerare de judecătorii de la Strasbourg corespunde momentului reținerii și se încheie în momentul eliberării. Conform judecătorilor de la Strasbourg, noțiunea de „termen rezonabil” trebuie să fie interpretată în lumina datelor concrete ale fiecărui caz și nu trebuie să depindă de un termen maximal fixat in abstracto.
Constatand, asadar, ca masura arestarii preventive a inculpatului a fost dispusa in conditiile cerute de lege, ca nu exista cauze care sa impiedice tragerea la raspundere penala, este proportionala cu gravitatea presupuselor fapte savarsite, fata de toate circumstante reale ale faptelor si personale ale inculpatului, Tribunalul a apreciat, ca, cel putin in momentul actual, nu este suficienta pentru realizarea unei bune desfasurari a procesului penal luarea unor alte masuri preventive mai usoare, in speța măsura preventivă a arestului la domiciliu, obligatiile ce ar fi impuse neasigurand garanțiile necesare împiedicării inculpatului de a se sustrage de la cercetarea judecătorească, sau de la a savarsi noi fapte penale urmând să se aprecieze asupra necesității acestor măsuri pe parcursul procesului penal.
Așadar, în procesul analizării comparate al interesului particular al inculpatului de a fi judecati în stare de libertate, cu interesul de ansamblu al societății de a fi apărate drepturile cetățenilor, Tribunalul a apreciat ca trebuie acordat întâietate interesului general, în vederea garantării unui climat de securitate și încredere atât în persoanele fizice cât și în autoritățile statului ,care trebuie să definească în mod real și efectiv, iar nu doar principial și iluzoriu, orice societate democratică al cărei fundament în constituie garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor, la cel mai înalt nivel, acesta constituind de altfel preambulul tuturor Convențiilor și Pactelor internaționale relative la drepturile omului.
Tribunalul a constatat că, în cauză, inculpatul a fost privat de libertate în data 11.05.2014, organele judiciare investite cu soluționarea prezentei cauze dând dovadă de diligență sporită în administrarea probatoriului necesar justei soluționări a cauzei.
Față de aceste considerente, in baza dispozițiilor art.208 alin.4 N.cpp corob. cu art. 362 din N.c.p.p. a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G. T. D. si a menținut arestarea preventiva a inculpatului, iar pentru aceleași motive în baza art. 242 N.c.p.p. a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de către inculpat.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat contestație inculpatul G. T. D. criticând-o în esență, pentru menținerea arestării preventive arătând că nu există motive pentru privarea sa de libertate.
Contestatorul a beneficiat de interpret de limbă engleză/germană și de asistență juridică din oficiu.
Examinând încheierea de ședință atacată prin prisma criticilor invocate – expuse pe larg în practicaua prezentei încheieri – precum și din oficiu, în baza efectelor evolutive ex intregro al prezentei căi de atac, Curtea constată nefondată contestația și o va respinge, în considerarea următoarelor argumente:
Efectuând propriul examen al măsurii preventive dispusă asupra contestatorului prin încheierea de ședință din data de 11.05.2014 de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul București – Secția I Penală (dosar nr._/3/2014) în raport cu momentul procesual în care se află cauza, după finalizarea procedurii de cameră preliminară, Curtea constată că s-a făcut o corectă aplicare a art. 362 rap. la art. 208 alin. 4 Cod procedură penală în sensul menținerii măsurii arestării preventive.
Astfel, există în continuare probe din care rezultă că inculpatul este posibil să fi comis infracțiunile de pornografie infantilă, act sexual cu un minor, ultraj și distrugere, prev. de art. 374 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 220 alin. 1 și 4 lit. c Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 257 alin. 4 Cod penal cu aplic. art. 35 Cod penal și art. 253 alin. 1 Cod penal pentru care tribunalul a fost sesizat prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București 820/P/2014 din data de 01.09.204, iar în raport cu gravitatea faptelor evaluată pe baza circumstanțelor factuale reținute prin actul de sesizare, ținând seama de natura infracțiunilor și urmarea produsă, privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru înlăturarea unui pericol pentru ordinea publică, fiind întrunite exigențele impuse de art. 223 alin. 1 și 2 Cod procedură penală.
Cum temeiurile de fapt și de drept care au justificat luarea și menținerea arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat se constată că aceasta este în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară în vederea îndeplinirii scopului impus potrivit art. 202 Cod procedură penală.
D. pentru care, în temeiul art.425/1 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge, ca nefondată, contestația declarată de inculpatul G. T. D. împotriva încheierii de ședință din data de 15.06.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe contestatorul inculpat la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 lei și onorariul cuvenit interpretului de limbă engleză, în echivalentul a 4 ore în regim de urgență, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.425/1 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge,ca nefondată, contestația declarată de inculpatul G. T. D. împotriva încheierii de ședință din data de 15.06.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe contestatorul inculpat la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 130 lei și onorariul cuvenit interpretului de limbă engleză,în echivalentul a 4 ore în regim de urgență, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 iulie 2015.
PREȘEDINTE
C. C. C.
GREFIER
V. E.
Red. C.C.C.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. M. B. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
