Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 96/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 96/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 2990/122/2014/a5
Dosar nr._
(Număr în format vechi 540/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 96/C
Ședința publică din data de 16.02.2015
Completul constituit din
Președinte: M. C. M.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestațiile formulate împotriva încheierii din data de 09.02.2015 pronunțată în dosarul nr._ 14 al Tribunalului G. – Secția penală de către inculpații F. V., M. M. V., N. C., R. M., I. V., P. I.-G., C. D., M. C. și S. D. G.
Dezbaterile au avut loc în ședința din 13.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, instanța stabilind data pronunțării la 16.02.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea din ședința publică din data de 09.02.2015 din dosarul numărul _ 14 Tribunalului G. – Secția penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar luată față de inculpații F. V., M. M. V., N. C., R. M., I. V., P. I.-G., C. D., M. C. și S. D. G. și a menținut această măsură pe o perioadă de 60 de zile, de la 09.02.2015 până la 09.04.2015 inclusiv.
De asemenea, a respins cererile privind revocarea acestei măsuri precum și constatarea încetării de drept a acestei măsuri (cerere formulată de inculpatul P.) precum și cele vizând modificarea obligației impuse inculpaților conform art. 215 al. 2 lit. e Cpp.
Pentru a dispune astfel, judecătorul a reținut că prin rechizitoriul nr.521/P/2013 din 31.10.2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică, primit și înregistrat pe rolul Tribunalului G. sub nr.2990 din 06.11.2014 s-a dispus:
1.Trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:
- F. V. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de luare de mită prev. de art. 289 din codul penal rap. la art. 6 și 7 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 38 alin. 1 din codul penal, toate cu aplic. art. 5 din codul penal;
-M. M. V. pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită prev. de art. 289 din codul penal rap. la art. 6 și 7 din Legea 78/2000, ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 din codul penal;
2. Trimiterea în judecată, în stare de arest la domiciliu, a inculpaților:
- P. M. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 289 din codul penal rap. la art. 6 și 7 din legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 din codul penal;
- N. C. pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită prev. de art. 289 din codul penal rap. la art. 6 și 7 din Legea 78/2000, ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 din codul penal;
3. Trimiterea în judecată, având măsura preventivă a controlului judiciar a inculpaților:
- R. M. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 289 din codul penal rap. la art. 6 și 7 din legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 din codul penal;
-I. V. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de luare de mită prev. de art. 289 din codul penal rap. la art. 6 și 7 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 38 alin. 1 din codul penal, toate cu aplic. art. 5 din codul penal;
-P. I.-G. pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită prev. de art. 289 din codul penal rap. la art. 6 și 7 din Legea 78/2000, ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 din codul penal, toate cu aplic. art. 5 din codul penal;
-C. D. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 289 din codul penal rap. la art. 6 și 7 din legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 din codul penal;
- M. C. pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită prev. de art. 289 din codul penal rap. la art. 6 și 7 din Legea 78/2000, ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 din codul penal, toate cu aplic. art. 5 din codul penal
- S. D. G. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 289 din codul penal rap. la art. 6 și 7 din legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 din codul penal
Prin încheierea din data de 21.10.2014, pronunțată în dosarul nr._/3/2014, Tribunalul București a admis, în parte, propunerea formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, în dosarul 521/P/2013 și, în baza art. 202 alin. 4 lit. e Cod procedură penală rap. la art. 223 alin. 2 Cod procedură penală a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării față de inculpații: R. M., I. V., F. V., P. I.-G., M. C., M. M. V. și începând cu data 21.10.2014 până la data de 19.11.2014, inclusiv față de inculpații C. D. și S. D. G..
În baza art. 202 alin. 4 lit. d Cod procedură penală rap. la art. 227 alin. 2 Cod procedură penală cu referire la art. 221 Cod procedură penală a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile începând cu data 21.10.2014 până la data de 19.11.2014, inclusiv față de inculpații de P. M. și N. C..
În baza art. 221 alin. (1) Cod procedură penală a impus inculpaților obligația de a nu părăsi imobilul din ., ., sector 6 (P. M.) și din G., Șos. Alexandriei ., .), fără permisiunea organului de urmărire penală.
Prin încheierea nr.842/C din 31.10.2014 Curtea de Apel București a admis contestațiile formulate de inculpații R. M., I. V., P. I. G., C. D., S. D. G. și M. C. împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 21.10.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr._/3/2014, a desființat, în parte încheierea atacată și în fond:
A înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților R. M., I. V., P. I. G., C. D., S. D. G. și M. C. cu măsura controlului judiciar prev. de art. 202 alin.4 lit. b Cod procedură penală.
În temeiul art.215 alin.1 Cod procedură penală a dispus ca, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpații R. M., I. V., P. I. G., C. D., S. D. G. și M. C. să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte sunt chemați.
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la Poliția Municipiului G. desemnată cu supravegherea inculpaților R. M., I. V., R. V., S. A., P. I. G., C. D., S. D. G., M. C., conform programului de supraveghere întocmit de această instituție, ori de câte ori sunt chemați.
În temeiul art.215 alin.2 lit. a și e Cod procedură penală a impus inculpaților R. M., I. V., P. I. G., C. D., S. D. G. și M. C., pe timpul controlului judiciar să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a României, fixată de organul judiciar, decât cu încuviințarea prealabilă a acestuia.
- să nu exercite profesia, meseria sau activitatea în exercitarea căreia au săvârșit faptele.
A atras atenția inculpaților R. M., I. V., P. I. G., C. D., S. D. G. și M. C. asupra dispozițiilor art.215 alin.3 Cod procedură penală referitoare la înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive, în situația în care încalcă cu rea-credință obligațiile care îi revin.
A menținut celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
A respins ca nefondate contestațiile formulate de inculpații M. V. V. și F. V..
Verificând legalitatea și temeinicia măsurilor preventive luate față de inculpații F. V., M. M. V., N. C., R. M., I. V., P. I.-G., C. D., M. C. și S. D. G. în procedura de cameră preliminară, după înregistrarea dosarului, conform art. 348 și art.207 alin.2 Cod procedură penală, prin încheierea din 07.11.2014 judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul G. a dispus:
I. A constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților F. V. și M. M. V. și a menținut măsura arestării preventive a acestora.
II. A constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a arestului la domiciliu luată față de inculpațiiP. M. și N. C., și a menținut măsura arestului la domiciliu a acestora.
III. A constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpații R. M., I. V., P. I.-G., C. D., M. C. și S. D. G. și a menținut măsura controlului judiciar.
Prin încheierea nr.828 din 12.11.2014 judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de apel București, secția II-a penală, în baza art. 205 Cod procedură penală a admis contestațiile declarate de inculpații P. M. și N. C. împotriva încheierii din data de 7.11.2014 a Tribunalului G..
A desființat încheierea atacată sub aspectul soluției privind menținerea măsurii arestului la domiciliu a inculpaților P. M. și N. C. și, rejudecând, a dispus înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În baza art. 215 alin. 1 Cod procedură penală, a dispus ca pe durata măsurii, inculpații să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea lor (I.P.J. G.), conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați.
În baza art. 215 alin. 2 lit. a Cod procedură penală a impus inculpaților obligația de a nu părăsi teritoriul României fără încuviințarea instanței pe durata controlului judiciar.
În baza art. 215 alin. 2 lit. e Cod procedură penală a impus inculpaților obligația ca, pe timpul controlului judiciar, să nu exercite profesia de polițist în exercitarea căreia sunt acuzați că au săvârșit faptele.
A atras atenția inculpaților că în cazul încălcării cu rea-credință a obligațiilor fixate în sarcina lor măsura controlului judiciar se va înlocui cu măsura arestării preventive.
A menținut celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
În baza art. 205 Cod procedură penală a respins ca nefondate contestațiile declarate de inculpații F. V., M. M. V., R. M. și S. D. G. împotriva încheierii din data de 7.11.2014 a Tribunalului G..
Prin încheierea din 25.11.2014, judecătorul de Cameră Preliminară de la Tribunalul G., în temeiul art.242 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 202 alin. 4 lit. b Cod procedură penală și art. 211 și ART.214 Cod procedură penală a admis cererile formulate de inculpații M. M. V. arestat preventiv în baza M.A.P. nr. 409/UP din 21.10.2014 emis de Tribunalul București, secția I-a penală și F. V. arestat preventiv în baza M.A.P. nr. 410/UP din 21.10.2014 emis de Tribunalul București, secția I-a penală așa cum au fost precizate și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați cu măsura controlului judiciar.
Prin încheierea nr.868 din 03.12.2014 judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, secția I-a penală, a admis contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul G. împotriva încheierii de ședință din data de 25.11.2014 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ 14 și, în temeiul art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a desființat în parte încheierea penală atacată și, rejudecând a respins cererile inculpaților M. M. V. și F. V. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, ca neîntemeiate.
Prin încheierea din 05.12.2014, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul G., în baza art. 348 Cod procedură penală rap. la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților F. V. și M. M. V. și a menținut măsura arestării preventive a acestora.
Prin încheierea nr.917/CO/CP din 12.12.2014 ludecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis contestațiile formulate de inculpații F. V. și M. M. V. împotriva încheierii din data de 05.12.2014 a Tribunalului G. – Secția Penală.
A desființat încheierea mai sus-menționată și rejudecând:
În baza art. 242 alin.2 Cod procedură penală rap la art. 202 alin.1 si 4 lit.b Cod procedură penală, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților F. V. și M. M. V. cu măsura controlului judiciar, pe o durată de 60 de zile, începând cu data de 12.12.2014, până la data de 09.02.2015, inclusiv.
A dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpaților dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză. În temeiul art.215 alin.1, alin.2 lit. lit. a și e Cod procedură penală, a impus inculpaților ca, pe timpul cât se află sub control judiciar, să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată, ori de câte ori sunt chemați;
- să informeze de îndată organul judiciar în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu părăsească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar în fața căruia se află cauza;
- să nu exercite profesia de polițist, în exercitarea căreia sunt acuzați că au săvârșit faptele.
În temeiul art.215 alin.3 din Cod procedură penală, a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În temeiul art.215 alin.4 din Codul procedură penală a încredințat supravegherea respectării de către inculpați a obligațiilor care le revin organului de poliție în a cărui rază teritorială locuiesc.
În fapt, s-a reținut că, din cercetările efectuate în cauză a rezultat că angajați ai poliției de frontieră din punctul de trecere a frontierei G.-R. primesc sume de bani pentru a permite autoturismelor înmatriculate provizoriu în România să părăsească teritoriul țării în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 15 al. 4 din Ordinul nr. 1501/13.11.2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, potrivit cărora „autorizația de circulație provizorie dă dreptul titularului acesteia de a circula numai pe teritoriul României”.
Ca modalitate de comitere a faptelor, persoanele care doreau să înmatriculeze autoturisme cu numere provizorii în Bulgaria se prezentau la Punctul de trecere a frontierei G., unde remiteau sume de bani polițiștilor de frontieră direct, banii fiind introduși între actele autoturismului într-o folie de plastic. Practica era însă de a nu se discuta cu agenții de poliție de frontieră în legătură cu scopul banilor întrucât acesta era evident având în vedere numerele provizorii ale autoturismelor. Acest lucru se întâmpla indiferent de lucrătorul de poliție aflat în tură. Însă, în cazul în care se remiteau sume de bani mai mici decât cele practicate atunci polițiștii de frontieră își manifestau nemulțumirea.
În faza de cameră preliminară, inculpații au invocat excepții și au susținut nelegalitatea unor mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală, judecătorul din cadrul Tribunalului G. respingând excepțiile invocate prin încheierea din data de 22.12.2014. Această încheiere a rămas definitivă prin încheierea Curții de Apel București – Secția I penală din data de 06.02.2015, astfel că în prezent dosarul se află în faza de judecată.
Pe cale de consecință, instanța a fixat termen pentru verificarea legalității și temeinciei măsurii controlului judiciar a inculpaților F. V., M. M. V., N. C., R. M., I. V., P. I.-G., C. D., M. C. și S. D. G..
În analiza acestei măsuri precum și a cererilor formulate de inculpați, instanța a reținut că, potrivit art.211 alin.1 Cod procedură penală „În cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, dacă această măsură preventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)”, iar potrivit alin. (2) „Judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța de judecată, în cursul judecății, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1)”.
Potrivit art. 215 alin.5 din Codul de procedură penală (introdus prin art.I pct.1 din OUG nr.82/2014) „În tot cursul judecății, instanța verifică prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri. Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător."
Potrivit art. 215/1 alin.8 din Codul de procedură penală (introdus prin art.I pct.1 din OUG nr.82/2014) În cursul judecății în primă instanță, durata totală a controlului judiciar nu poate depăși un termen rezonabil și, în toate cazurile, nu poate depăși 5 ani de la momentul trimiterii în judecată.
Potrivit art. II alin.1 din OUG nr.82/2014 măsura preventivă a controlului judiciar și cea a controlului judiciar pe cauțiune, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, continuă și se mențin până la efectuarea verificării prevăzute la alin. (2).
Potrivit alin.2 al aceluiași articol, în termen de cel mult 60 de zile de la . prezentei ordonanțe de urgență, procurorul, în cauzele aflate în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, și instanța, în cursul judecății, verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune ori dacă există temeiuri noi care justifică una dintre aceste măsuri preventive, dispunând, după caz, prelungirea, menținerea sau revocarea măsurii preventive, dispozițiile art. 207, 208, 2151 și 216 din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător
Potrivit art. 202 alin. (1) Cod procedură penală, „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”
Potrivit alin. (3) al art. 202 Cod procedură penală, “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
Potrivit art.242 alin.1 Cod procedură penală „Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză”.
Instanța a apreciat că, în cauză, datele si informațiile existente la dosar se circumscriu noțiunii de „suspiciune rezonabila”, in sensul oferit de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, acestea fiind în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca inculpațiil să fi săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
În aceeași ordine de idei, instanța a apreciat că sunt întrunite exigentele art. 5 par. 1 lit. c din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cu referire la noțiunea de suspiciuni, întrucât nu este necesar ca la momentul luării unei măsuri preventive, anchetatorii sa aibă suficiente probe pentru a aduce o acuzație. Faptele ce au dat naștere suspiciunii (bănuielii) rezonabile nu trebuie sa fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație, ce trebuie sa existe la un moment procesual ulterior in cadrul urmăririi penale, obiectul preocupărilor, pe parcursul măsurii fiind acela de a continua investigațiile in scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile măsurii preventive (în acest sens, CEDO, Cauza Brogan s.a contra Marii Britanii din 29.11.1988; Cauza Murray contra Marii Britanii din 28.10.1994, cauza O’H. contra Marii Britanii din 16.10.2001).
Instanța având în vedere cele reținute anterior a apreciat că luarea împotriva inculpaților a măsurii preventive a controlului judiciar este suficientă, proporțională și necesară asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
În cauză nu există nici un motiv pentru a se dispune revocarea măsurii controlului judiciar luată față de inculpați întrucât subzistă temeiurile care au determinat-o și nu au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.
În ceea ce privește cererile de modificarea a controlului judiciar prin înlocuirea obligației prin care inculpaților li se interzice “exercitarea profesiei, meseriei sau activității în exercitarea căreia s-au săvârșit faptele” dispusă prin încheierea nr.842/C din 31.10.2014 a judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de apel București, față de inculpații R. M., I. V., P. I. G., C. D., S. D. G. și M. C., și respectiv „să nu exercite profesia de polițist, în exercitarea căreia sunt acuzați că au săvârșit faptele” dispusă prin încheierea nr.828 din 12.11.2014 a judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de apel București, secția II-a penală, față de inculpații P. M. și N. C. și prin încheierea nr.917/CO/CP din 12.12.2014 judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de apel București astfel încât inculpații să poată desfășura alte activități tot în cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră, instanța a constatat că această obligație este prevăzută de art.215 alin.2 lit.e din Codul de procedură penală și deși este lăsată la latitudinea instanței nu poate fi modificată deoarece funcția de polițist de frontieră este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcții, înlocuirea obligației golind de conținut măsura preventivă aducându-i, practic, pe inculpați în mediul în care se presupune că au comis faptele.
În fine, în ceea ce privește susținerea că măsura controlului judiciar af fi încetat de drept, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.241 alin.1 Cod procedură penală „Măsurile preventive încetează de drept:
a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare;
b) în cazurile în care procurorul dispune o soluție de netrimitere în judecată ori instanța de judecată pronunță o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă;
c) la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului;
d) în alte cazuri anume prevăzute de lege.
În cauză măsura controlului judiciar nu a încetat de drept așa cum susțin inculpații P. I. G. și P. M., prin apărătorul ales, întrucât măsura nu a fost luată pe un anume termen care să fi expirat și nu a fost dispusă o soluție de netrimitere în judecată.
Măsurile preventive au fost verificate după înregistrarea dosarului la instanță, și erau aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a ordonanțe de urgență nr.82/2014, termenul de 60 de zile prevăzut de art. II alin.2 urmând să expire la 12.02.2015.
Față de considerentele ce preced instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar luată față de inculpații F. V., M. M. V., N. C., R. M., I. V., P. I.-G., C. D., M. C. și S. D. G., și a dispus menținerea acestei măsuri pe o perioadă de 60 de zile, de la 09.02.2015 până la 09.04.2015 inclusiv.
De asemenea, instanța a respins ca nefondate cererile de revocare sau modificare a măsurii controlului judiciar precum și cererea vizând constatarea încetării de drept a acestei măsuri.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpații, care au fost susținute oral la prezentul termen de judecată, prin acestea solicitându-se revocarea măsurii sau modificarea obligației stabilite în sarcina inculpaților privind exercitarea funcției de polițist. De asemenea, inculpatul P. a susținut netemeinicia încheierii cu privire la respingerea cererii privind constatarea încetării de drept a măsurii preventive.
Analizând contestațiile formulate în cauză, Curtea reține următoarele:
Cu privire la solicitarea vizând constatarea încetării de drept a măsurii controlului judiciar, instanța consideră că interpretarea oferită de apărătorul contestatorului P. a textului de lege este neîntemeiată. Astfel, art. II al. 1 din OUG 82/2014 prevede că măsura preventivă a controlului judiciar și cea a controlului judiciar pe cauțiune, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, continuă și se mențin până la efectuarea verificării prevăzute la alin. (2), alineatul 2 făcând referire la un termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ. Acest termen este aplicabil indiferent de stadiul procesual – urmărire penală, cameră preliminară sau judecată în primă instanță/apel, și are ca punct de plecare data menționată în textul legal. De asemenea, ținând cont că se face referire la măsură în curs de executare este evident că este vorba de toate măsurile care existau la data intrării în vigoare a ordonanței amintite. Pe cale de consecință, nu există nici un temei pentru ca, în privința inculpatului P., termenul de 60 de zile să fie calculat de la data de 07.11.2014 când s-a făcut verificarea acestei măsuri de către judecătorul de cameră preliminară.
Față de cele expuse, constatând că verificarea măsurii s-a făcut în termenul prevăzut de lege, aceasta nu a încetat, prin urmare cererea formulată de contestator având ca obiect constatarea încetării de drept a măsurii este întemeiată.
Analizând măsura controlului judiciar cu privire la toți inculpații, Curtea reține că, în conformitate cu art. 208 al. 5 Cpp instanța are obligația verificării periodice a măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpat pentru a constata dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri preventive sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri, aplicându-se în mod corespunzător dispozițiile art. 207 Cpp. Conform art. 207 al. 4 Cpp, atunci când temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin, instanța dispune prin încheiere menținerea acestei măsuri, alineatul 5 prevăzând că în situația în care temeiurile au încetate sau în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive se dispune revocarea măsurii preventive.
Pentru a decide în această privință, instanța de control judiciar apreciază că este necesară raportarea la temeiurile prevăzute de lege pentru a se putea dispune o astfel de măsură, respectiv condiția generală prevăzută de art. 202 al. 1 Cpp vizând existența probelor sau indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune precum și cea impusă de art. 211 al. 1 Cpp, respectiv necesitatea acestei măsuri pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 al. 1 Cpp - buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii de la judecată sau prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.
În speță, se constată că în mod repetat, prin încheierile prin care s-au instituit măsuri preventive cu privire la inculpați (atât arestul preventiv cât și ulterior controlul judiciar), judecătorii au reținut existența unor probe din care rezultă suspiciunea săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților. Deși aceste probe au fost contestate sub aspectul legalității obținerii lor, susținerile inculpaților au fost apreciate ca neîntemeiate de către judecătorul de cameră preliminară, care a respins excepțiile invocate, această soluție fiind menținută și în calea de atac. Pe cale de consecință, se constată că probele aflate la dosarul de urmărire penală au fost apreciate ca legal obținute, urmând deci a fi avute în vedere la pronunțarea soluției în cauză pe fond. În condițiile în care până la acest moment nu s-a demarat cercetarea judecătorească, nu au fost administrate alte probe, astfel că în continuare se poate reține existența suspiciunii privind săvârșirea infracțiunilor după cum s-a reținut în încheierile anterioare.
Cu privire la cea de-a doua condiție impusă de lege pentru luarea și, pe cale de consecință, menținerea acestei măsuri preventive, Curtea apreciază că măsura este în continuare pentru atingerea scopului prev. de art. 202 al. 1 Cpp, respectiv buna desfășurare a procesului penal dar și prevenirea săvârșirii de infracțiuni.
În acest sens Curtea reține stadiul procesual, respectiv după finalizarea camerei preliminare, moment la care inculpații nu au fost audiați de judecător și, de asemenea, nu s-a procedat la administrarea vreunei probe în condițiile în care în cauză au fost propuși prin rechizitoriu un număr relativ important de martori. Toate acestea justifică concluzia necesității asigurării prezenței inculpaților pentru buna desfășurare a procesului penal, măsura controlului judiciar fiind în continuare necesară.
De asemenea, Curtea consideră că această măsură se justifică și prin prisma unui alt scop prevăzut de același text de lege, respectiv prevenirea săvârșirii de infracțiuni. Fără ca prin aceasta să se aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpații, Curtea constată că se reține în cauză exista unor probe care justifică suspiciunea săvârșirii de către aceștia a unor fapte de natură penală, fapte care ar fi fost comise în exercitarea atribuțiilor de serviciu, profitând de oportunitățile rezultând din poziția deținută și ușurința dobândirii unor venituri suplimentare în această modalitate. Într-o asemenea situație se poate reține existența unui risc ca, puși într-o situație similară, inculpații să acționeze într-o modalitate ilicită, controlul judiciar urmărind deci prevenirea săvârșirii de infracțiuni.
Obligațiile impuse inculpaților vizează tocmai asigurarea controlului asupra deplasărilor acestora dar și punerea lor în imposibilitatea desfășurării aceluiași tip de activitate în privința căreia există la acest moment suspiciunea comiterii de infracțiuni.
Față de toate acestea, Curtea consideră că măsura controlului judiciar precum și obligațiile impuse inculpaților corespund în continuare scopului prev. de art. 202 al. 1 Cpp, astfel că temeiurile avute în vedere inițial se mențin, pe cale de consecință, conform art. 207 al. 4 Cpp impunându-se menținerea acestei măsuri.
Pe de altă parte, Curtea consideră întemeiată solicitarea formulată de inculpați privind modificarea obligației impusă acestora conform art. 215 al. 2 lit. e Cpp. Astfel, cu privire la o parte dintre inculpați s-a impus obligația de a nu exercita profesia, meseria sau de a desfășura activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta (preluându-se practic textul legal) iar cu privire la alții s-a dispus să nu exercite profesia de polițist, în exercitarea căreia sunt acuzați că au săvârșit faptele.
Inculpații au solicitat limitarea acestei interdicții la activitatea de lucrător operativ, în exercitarea acesteia fiind suspectați a fi săvârșit infracțiunile deduse judecății, arătând că ar putea desfășura alte activități în cadrul Poliției de Frontieră G. unde sunt angajați care nu ar presupune contactul cu publicul și unde nu s-ar putea reține de organele judiciare existența riscului săvârșirii de fapte de natură penală.
La soluționarea acestei cereri Curtea va avea în vedere, pe de o parte, faptul că infracțiunile pretins a fi săvârșite de cei mai mulți dintre inculpați (cu excepția inculpaților M. și N.) datează din anul 2011, neexistând date din care să rezulte suspiciunea unor fapte similare și ulterior acestui moment deși inculpații s-au aflat în continuare în desfășurarea aceleiași activități.
Pe de altă parte, Curtea reține și că inculpații au depus la dosar înscrisuri atestând necesitatea stringentă de a obține în continuare venituri, obligația impusă împiedicându-i a-și exercita profesia de polițist și, în același timp, neputând desfășura orice alt tip de activitate datorită statutului lor. Instanța remarcă faptul că inculpații I., C., M., S., N., F. au depuse dovezi privind existența unor contracte de credit, în mod evident lipsa resurselor pentru achitarea ratelor scadente fiind de natură a afecta grav viața acestora și a celorlalți membri de familie.
Este adevărat că orice măsură preventivă presupune anumite constrângeri precum și limitarea unor drepturi însă în prezenta cauză, punând în balanță scopul urmărit prin impunerea măsurii preventive – buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea săvârșirii de alte fapte de natură penală pe de o parte și, respectiv, asigurarea mijloacelor necesare traiului atât pentru inculpați cât și pentru familiile lor, Curtea apreciază că interdicția impusă inculpaților, în măsura prelungirii ei, va depăși ceea ce este strict necesar, devenind disproporționată.
Față de toate acestea, Curtea apreciază că la acest moment se impune modificarea obligației stabilite în sarcina inculpaților astfel că va admite contestațiile formulate de aceștia împotriva încheierii din data de 09.02.2015 a Tribunalului G. cu privire la acest aspect.
Va desființa în parte încheierea contestată și, rejudecând, în baza art. 215 al. 9 rap. la art. 215 al. 8 Cpp va modifică obligația instituită în sarcina inculpaților conform art. 215 al. 2 lit. e Cpp în sensul că va limita interdicția impusă acestora la desfășurarea activității în exercitarea căreia se presupune că au fost săvârșite faptele, respectiv activitatea de control la trecerea peste frontieră, și nu toate activitățile derivând din calitatea de polițist în cadrul Poliției de Frontieră G., celelalte dispoziții ale încheierii contestate urmând a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 al. 7 pct. 2 lit. a rap. la art. 206 Cpp admite contestațiile formulate împotriva încheierii din data de 09.02.2015 pronunțată în dosarul nr._ 14 al Tribunalului G. – Secția penală de către inculpații F. V., M. M. V., N. C., R. M., I. V., P. I.-G., C. D., M. C. și S. D. G..
Desființează în parte încheierea contestată și, rejudecând:
În baza art. 215 al. 9 rap. la art. 215 al. 8 Cpp modifică obligația instituită în sarcina inculpaților conform art. 215 al. 2 lit. e Cpp în sensul că limitează interdicția impusă acestora la desfășurarea activității în exercitarea căreia se presupune că au fost săvârșite faptele, respectiv activitatea de control la trecerea peste frontieră.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii contestate.
În baza art. 275 al. 3 Cpp cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2015.
Președinte,
M. C. M.
Grefier,
C. G.
| ← Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 220/2015.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 325/2015.... → |
|---|
