Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 198/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 198/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 39943/299/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(4314/2014)
DECIZIA PENALĂ NR. 198/A
Ședința publică din data de 09.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. C.
JUDECĂTOR: O. B.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost legal reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de inculpatul C. G. I. împotriva sentinței penale nr. 796/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul – inculpat C. G. I. personal și asistat de apărător ales, avocat R. Chitea S., cu împuternicire avocațială nr._/12.01.2015, aflată la fila 8 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că au fost depuse motivele de apel formulate în scris.
Curtea aduce la cunoștința apelantului – inculpat dreptul de a face declarație în apel, cu precizarea că, în situația în care acesta înțelege să dea o declarație, tot ceea ce va declara va putea fi folosit, atât în favoarea, cât și împotriva acestuia.
Apelantul – inculpatprecizează că nu dorește să facă alte declarații, această mențiune fiind inserată în cuprinsul unui formular tipizat atașat la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului – inculpatsolicită admiterea apelului formulat, precizând că a înțeles să critice sentința instanței de fond, numai sub aspectul individualizării modalității de executare și a expus în scris motivele care se întemeiază exclusiv pe situația familială specială a membrilor familiei inculpatului. Solicită a se constata că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că tatăl inculpatului a decedat, iar acesta este unicul întreținător al mamei și a celor doi frați, ambii având grad de handicap nerevizuibil. Menționează că se impune ca inculpatul să fie prezent în cadrul familiei, atât pentru deplasările necesare celor doi frați cu grad de handicap grav la spital, investigații periodice, controale medicale, cât și pentru aprovizionarea cu hrană și medicație. Mama acestuia, are calitatea de însoțitor al unuia dintre frații inculpatului. Precizează că așa cum a evidențiat în cadrul motivelor de apel, amânarea aplicării pedepsei conferă în continuare inculpatului dreptul de a conduce, cu mențiunea că a depus și practică judiciară la dosar în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Publicsolicită admiterea apelului formulat. În privința motivelor expuse, apreciază că amânarea aplicării pedepsei este mai favorabilă decât aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal, pentru că nu este vorba de o condamnare. În plus, în cazul amânării aplicării pedepsei nu se mai pune problema reabilitării, pentru că nu există hotărârea de condamnare, fiind vorba de o persoană supravegheată. În cazul amânării aplicării pedepsei, această mențiune nu este înscrisă în cazierul judiciar, inculpatul se poate angaja și nu pierde permisul de conducere, mai ales că acesta deține mai multe permise de conducere și este singurul întreținător al membrilor familiei sale, care se confruntă cu probleme medicale grave, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosarul cauzei.
Solicită a se constata că toate condițiile prevăzute de art. 83 Cod penal sunt îndeplinite în prezenta cauză, deoarece inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, nu a manifestat perseverență infracțională și a exprimat opțiunea de a realiza muncă în folosul comunității. Astfel, în urma admiterii apelului solicită aplicarea art. 396 alineatul 4 Cod procedură penală, să se dispună amânarea aplicării pedepsei, raportat la art. 336 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal, stabilind cuantumul pedepsei la 8 luni închisoare și amânarea aplicării pedepsei, soluție mai favorabilă, în opinia sa, comparativ cu pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, astfel cum a dispus instanța de fond.
Apelantul – inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că regretă în fiecare zi ceea ce s-a întâmplat în urmă cu aproximativ doi ani, are o situație familială gravă și are nevoie de permisul de conducere pentru a-și ajuta familia.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.796/12.11.2014, Judecătoria Sectorului 1 București a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin actul de sesizare, din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.336 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.5 C.p., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 87 al.1 din OUG nr.195/2002, republicată cu aplic. art.5 C.p.
În temeiul art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplic. art.396 al.10 Cod procedură penală, art.74 lit.a Cod penal din 1969 rap. la art.76 lit.d Cod penal din 1969 și art.5 C.pen. a condamnat pe inculpatul C. G. I., la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În temeiul art.71 C.pen. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. din 1969, pe durata executării pedepsei.
În temeiul art.81 C.pen. din 1969 a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 4 luni calculat potrivit dispozițiilor art.82 C.pen. din 1969.
În temeiul art.71 alin.5 C.pen. din 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor care atrag revocarea suspendării condiționate a pedepsei prevăzute de art.83 C.pen. din 1969.
În temeiul art.274 alin.1 C.proc.pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 19.07.2013, în jurul orei 02.30, inculpatul C. G. I. a fost oprit pentru control de un echipaj al poliției rutiere în timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înamtriculare_, în București, pe .-a procedat la testarea alcooltest a acestuia, aparatul indicând o valoare de 0,84 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În consecință, inculpatul a fost condus la sediul INML în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, astfel că, potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1658/19.07.2013, acesta a avut, în data de 19.07.2013, ora 03.40 o alcoolemie de 1,60 gr.%o. și o alcoolemie de 1,30 gr.%o la ora 04.40, în aceeași zi.
Cu ocazia audierii, martorul I. S. a declarat că în data de 19.07.2013, în jurul orei 02.30, a fost de față când agenții de poliție rutieră au efectuat semnal de oprire conducătorului autovehiculului cu nr.de înmatriculare_, ce se deplasa pe .> Martorul a arătat că a fost de față când s-au efectuat verificări și s-a stabilit că respectivul conducător auto se numește C. G. I., precum și când acesta din urmă a fost testat cu aparatul alcooltest, aparat ce a indicat o valoare de 0,84 gr.%o alcool pur în aerul expirat.
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, inculpatul C. G. I. a recunoscut că la data de 19.07.2013 a condus un autovehicul pe drumurile publice după ce a consumat alcool, arătând că, în ziua respectivă, între orele 15.00-18.00 a consumat 2500 ml-3000 ml. bere, fără a mânca în ultimele trei zile.
Ca și chestiune prealabilă, având în vedere succesiunea în timp a două legi penale, de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.5 Cod penal, stabilind prin analiză comparativă legea mai favorabilă aplicabilă în cauză.
La data săvârșirii infracțiunii, infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală de 0,80 gr/l alcool pur în sânge era prev. de disp. art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 Rep, fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar la momentul judecării cauzei, după . noului cod penal este incriminată de disp. art.336 al.1 Cod penal, fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda.
Față de împrejurarea că sub aspectul limitelor de pedeapsă, infracțiunea astfel cum este prevăzută de codul penal actual prevede și posibilitatea aplicării unei amenzi, s-a apreciat că este mai favorabilă legea penală actuală.
Având în vedere însă că instanța nu a avut în vedere o pedeapsă cu amenda, s-a apreciat că, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, legea veche este mai favorabilă inculpatului, aceasta permițând instanței să aplice inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, instituție care este evident mai favorabilă decât amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, astfel cum sunt acestea reglementate de codul penal în vigoare de la 01.02.2014, având în vedere că nu presupune respectarea anumitor obligații de către persoana condamnată. În raport de aceste precizări, instanța a apreciat că legea aplicabilă în cauză, mai favorabilă inculpatului, este legea veche, respectiv Codul penal din 1968.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului C. G. I. care la data de 19.07.2013, a condus pe drumurile publice un autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prevăzută de lege, respectiv 1,60 gr.%o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.87 al.1 din O.UG. nr.195/2002, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr.63/2006 cu aplic. art.5 C.p.
S-a mai apreciat că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală de 0,80 gr/l alcool pur în sânge, iar urmarea imediată o reprezintă starea de pericol pentru participanții la traficul rutier, raportul de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultând din însăși săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că infracțiunea prevăzută de art. 87 alin 1 din OUG 195/2002 rep. se săvârșește cu intenție directă, inculpatul prevăzând producerea stării de pericol pentru circulația pe drumurile publice.
Instanța a constatat dovedită vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, constatând că această faptă este stabilită și din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la persoana inculpatului care permit stabilirea unei pedepse.
Având în vedere cele expuse, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal din 1968, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal din 1968.
Sub acest aspect, instanța a reținut pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, reduse cu o treime potrivit disp. art.396 al.10 Cod procedură penală, precum și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, relevantă fiind în acest sens lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, constând în recunoașterea fără nici o obiecțiune a faptei săvârșite, aspecte ce au fost avute în vedere ca și circumstanțe atenuante, în condițiile art. 74 lit.a din Codul penal din 1968, astfel încât pedeapsa stabilită de către instanță va fi de 4 luni închisoare.
În privința pedepselor accesorii si complementare, instanța a reținut că, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.
Nu i s-a interzis inculpatului dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Cu privire la dreptul de a fi ales, instanța a apreciat că se impune a fi interzis, deoarece condamnatul nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
Referitor la modalitatea de executare, în raport de criteriile anterior menționate și instanța a apreciat că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia, dispunând, astfel, suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C. G. I. criticând, în esență, soluția primei instanțe sub asprectul identificării legii penale mai favorabile, arătând că amânarea aplicării pedepsei ca modalitate de executare prevăzută de nou cod penal ar fi mai favorabilă suspendării condiționate a executării pedepsei, deoarece permisul de conducere nu i-ar fi anulat, precizând că date fiind circumstanțele persoanle este necesar să conducă în continuare autovehicule.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelul formulat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, se reține că inculpatul C. G. I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr._/P/2013 din 30.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 al.1 Cod penal cu aplic. art.5 Cod penal, constând în aceea că la data de 19.07.2013, în jurul orei 02.30, inculpatul a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ în București, pe . alcoolemie de 1,60 gr.%o la momentul prelevării mostrelor biologice.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art. 374 al. 4, art. 375 și art. 377 Cod procedură penală, inculpatul declarând personal că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta a fost săvârșită de inculpat și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, declarațiile inculpatului de recunoaștere coroborându-se întrutotul cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante coroborat cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, din care rezultă că inculpatul avea în sânge, la ora 03.40, o alcoolemie de 1,60 gr.%o, iar la ora 04.40, o alcoolemie de 1,30 gr.%o, precum și cu declarațiile martorului I. S..
De altfel, apelul vizează exclusiv calificarea juridică a faptei ca urmare a identificării legii penale mai favorabile și reindividualizarea modalității de executare.
Preliminar, Curtea constată că sub aspectul limitelor pedepsei închisorii nu există deosebiri între cele două norme incriminatoare, în mod corect apreciind prima instanță că legea veche este mai favorabilă în contextul în care, pe de o parte, permite reținerea ca circumstanță atenuantă a conduitei bune avute anterior săvârșirii infracțiunii, cu efectele reducerii pedepsei sub limita minimă, iar pe de altă parte, deoarece modalitatea de executare a suspendării condiționate este mai puțin oneroasă decât orice altă formă prevăzută de noul Cod penal, presupunând exclusiv respectarea obligației generale de a nu mai săvârși alte infracțiuni în termenul de încercare.
Astfel în mod evident o pedeapsă de 4 luni închisoare, sub limita minimă de 8 luni, cu suspendarea condiționată a executării reprezintă un tratament sancționator mai blând în comparație cu o pedeapsă de 8 luni, fie chiar și cu amânarea aplicării acesteia, care presupune în mod obligatoriu respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art. 85 al. 1 Cod penal.
Se impune sublinierea faptului că anularea permisului de conducere subsecventă unei hotărâri penale definitive de condamnare reprezintă o sancțiune administrativă și nu poate fi luată în considerare în procesul de determinare a legii penale mai favorabile.
Prin urmare, constatând legală și temeinică sentința atacată, Curtea va respinge, ca nefundat, apelul formulat și va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat C. G. I., împotriva sentinței penale nr.796/12.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Obligă apelantul – inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. C. O. B.
GREFIER,
I. D.
Red.B.O./ 11.03.2015
Thred.V.D./3 ex./03.03.2015
Jud.Sect.1 – jud.G.T.
| ← Spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Decizia nr. 222/2015.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 33/2015. Curtea de... → |
|---|
