Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Decizia nr. 1697/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1697/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-12-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 1697/A

Ședința publică din 09.12.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – A. P. M.

JUDECĂTOR – B. F. V.

GREFIER – T. S.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..

Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI și inculpatul P. N. împotriva sentinței penale nr. 157/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Călărași, în dosarul nr._ .

Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică de la 24.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a stabilit termen de pronunțare asupra soluției, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, la data de 09.12.2015, iar astăzi:

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.157 din 26.05.2015, pronunțată de Judecătoria Călărași, în baza art. 193 alin. 2 C.p., cu aplicarea dispozițiilor art. 5 din noul cod de procedură penală a fost condamnat inculpatul P. N. (fiul lui C. și M., născut în data de 14.09.1974 în mun. Călărași, CNP_, cetățenie română, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în mun. Călărași, ., jud. Călărași, cunoscut cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă), la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art. 224 alin. 1 C.p., cu aplicarea dispozițiilor art. 5 din noul Cod de procedură penală a fost condamnat inculpatul P. N. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 206 alin. 1 C.p., cu aplicarea dispozițiilor art. 5 din noul cod de procedură penală a fost condamnat inculpatul P. N. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.

În baza art. 253 alin. 1 și 4 C.p., cu aplicarea dispozițiilor art. 5 din noul cod de procedură penală a fost condamnat inculpatul P. N. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În temeiul dispozițiilor art. 39 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 274 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași nr. 2648/P/2012, a fost trimis în judecată inculpatul P. N. pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.p./art. 193 alin.2 N.C.p.; furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e C.p./art. 228 alin. 1 N.C.p., distrugere prev. de art. 217 alin. 1 și 4 C.p./art. 253 alin. 1 și 4 C.p.; violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 C.p./art. 224 alin. 1 N.C.p. și amenințare prev. de art. 193 alin. 1 C.p. /art. 206 N.C.p. comise pe raza municipiului Călărași.

În fapt, s-a constatat că în seara zilei de 16.07.2012 în urma unei convorbiri telefonice, inculpatul P. N. și persoana vătămată T. C. au stabilit să se întâlnească în stația nr. 2 Petrom de pe . Călărași pentru a purta o discuție referitoare la starea conflictuală preexistentă între ei, generată de faptul că persoana vătămată s-a căsătorit cu fosta soție a inculpatului.

La întâlnirea care a avut loc în seara respectivă, inculpatul a fost însoțit de către prietenii săi V. G. I., S. F., S. Nicușor, C. I. L. și H. Redivan.

Între inculpat și persoana vătămată au avut loc discuții contradictorii împrejurare în care inculpatul P. N. a agresionat-o fizic pe persoana vătămată cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.2227/A2/465, emis de SML Călărași la data de 18.07.2012.

Inculpatul P. N. nu a fost audiat în cauză întrucât deși legal citat în acest sens nu a prezentat și nu a fost găsit la adresa de domiciliu, din verificările efectuate rezultând că se află în străinătate la o adresă necunoscută.

Martorii V. G. I., S. M., S. F., S. Nicușor, C. I. L. și H. Redivan au confirmat faptul că inculpatul P. N. l-a agresionat fizic pe T. C. și au negat că ei au participat la comiterea infracțiunii așa cum a învederat în plângere persoana vătămată.

S-a precizat că în seara zilei de 17.07.2012 persoana vătămată T. C. împreună cu concubina sa –G. L., fiica acesteia – minora G. R. și martorul M. F. s-au deplasat cu autoturismul persoanei vătămate cu numărul de înmatriculare_ la terasa „La B.” din municipiul Călărași.

Când au ajuns în parcarea localului, la autoturism a venit inculpatul P. N. și fiul său C. P. A..

Fiindu-i teamă de acesta, persoana vătămată și martorul M. F. au fugit, iar în mașină au rămas concubina persoanei vătămate și fiica acesteia.

Inculpatul s-a urcat în mașina persoanei vătămate și a manevrat mașina înapoi pentru a le speria pe cele două, acestea reușind să iasă din mașină alergând către un agent de pază căruia i-au solicitat să anunțe poliția.

S-a menționat că la data de 20.07.2012 inculpatul P. N. a pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate T. M. amenințând-o că dacă fiul ei T. C. nu-i dă 30 000 euro o să-i omoare și o să-i dea foc la casă.

Inculpatul a părăsit curtea în momentul când a auzit-o pe persoana vătămată care de frică se refugiase în casă, strigând „poliția”.

Inculpatul P. N. nu a fost audiat întrucât deși legal citat în acest sens nu a prezentat și nu a fost găsit la adresa de domiciliu, din verificările efectuate rezultând că se află în străinătate la o adresă necunoscută.

Martora G. C. a declarat că în ziua de 20.07.2014 se afla în curtea locuinței persoanei vătămate T. M. și la un moment dat în curte a pătruns inculpatul P. N. care a început să strige la persoana vătămată spunându-i că dacă fiul ei T. C. nu-i dă 30 000 euro o să-i omoare și o să le dea foc la casă, împrejurare în care de teamă împreună cu persoana vătămată au fugit în casă.

Inculpatul a părăsit curtea locuinței în momentul în care au început să strige împreună „poliția”.

Persoana vătămată T. M. a confirmat situația în fapt și a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului P. N. pentru infracțiunile de violare de domiciliu și amenințare.

S-a arătat că în noaptea de 20/21.07.2012 inculpatul P. N. a aruncat în curtea locuinței persoanei vătămate T. M. mai multe sticle conținând o substanță inflamabilă, împrejurare în care a ars o porțiune de aproximativ 1 mp din sageacul locuinței acesteia.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului efectuată de către organele de poliție în noaptea de 21.07.2012 ora 03⁰⁰ a rezultat că în curtea locuinței persoanei vătămate T. M. s-au găsit bucăți provenind de la 3 sticle de 1/2 bere Timișoreana care aveau legate la gură un material textil de culoare albă și prezenta miros de benzină. În colțul sageacului lateral dreapta care este din plastic s-au constatat urme de incendiere, acesta fiind distrus parțial.

Martorii I. Nicușor și C. N. au declarat că în noaptea de 20/21.07.2012 ora 01³⁰ se deplasau cu autoturismul CC 8890 CK pe . Călărași și l-au văzut pe inculpatul P. N. pe care îl cunosc foarte bine, în timp ce arunca cu sticle incendiare în curtea locuinței persoanei vătămate T. M.. De teamă și-au continuat deplasarea.

Martorii au fost audiați numai olograf.

Din verificări a rezultat că aceștia sunt plecați de mai mulți ani, în străinătate.

Persoana vătămată T. M. a declarat că l-a văzut pe inculpatul P. N. în seara zilei de 20.07.2012 în jurul orelor 23⁰⁰ deplasându-se cu mașina pe . apoi acesta a parcat în apropiere și de teamă a plecat de acasă și a înnoptat la o soră de-a sa. A revenit la domiciliu a doua zi de dimineață și a constatat că sageacul locuinței în partea lateral dreapta era distrus prin arderea pe o porțiune de 1m ²aflând de la vecini că în noaptea respectivă cineva a intenționat să-i incendieze locuința, ea bănuindu-l pe inculpatul P. N..

Persoana vătămată a mai declarat că în ziua de 07.08.2012 a mai găsit în grădina locuinței printre plante o sticlă de 1/2 litri de bere Timișoreana în care se afla o cârpă ce mirosea a benzină.

Cu privire la prejudiciu persoana vătămată T. M. a declarat că este în cuantum de 500 lei, sumă cu care se constituie parte civilă în cauză.

Inculpatul nu a fost audiat în cauză.

Din fișa de cazier judiciar a rezultat că prin sentința penală 259/1999 a Judecătoriei Călărași a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru infracțiunea de tâlhărie; a fost arestat la data de 11.10.1995 și liberat condiționat la data de 15.11.2000 cu un rest de 574 zile.

Această condamnare nu atrage starea de recidivă întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească prev. de art. 166 lit. b C. pen.

Referitor la legea penală mai favorabilă aplicată, instanța de fond a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.p./art. 193 alin.2 N.C.p.; violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 C.p., art. 224 alin. 1 N.C.p.; amenințare prev. de art. 193 alin. 1 C.p. /art. 206 N.C.p și distrugere prev. de art. 217 alin. 1 și 4 C.p., art. 253 alin. 1 și 4 C.p., infracțiuni ce au fost săvârșite în concurs.

Limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt mai mici pe noul Cod penal, la fel și sporul care poate fi aplicat pentru concursul de infracțiuni, în consecință noul Cod penal constituie legea mai favorabilă.

Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la ansamblul probatoriului administrat, instanța de fond a reținut că seara zilei de 16.07.2012, inculpatul P. N. s-a întâlnit cu persoana vătămată T. C. în stația nr. 2 Petrom de pe . Călărași, pentru a purta o discuție referitoare la starea conflictuală preexistentă între ei, generată de faptul că persoana vătămată s-a căsătorit cu fosta soție a inculpatului.

Inculpatul a fost însoțit de către prietenii săi V. G. I., S. F., S. Nicușor, C. I. L. și H. Redivan.

Audiați în ședința publică din data de 26.05.2015, martorii S. Nicușor, S. M., V. G. I. și C. I.-A. au declarat că nu își mai amintesc exact ce s-a întâmplat, dar declarațiile date în cadrul urmăririi penale au fost exacte și le mențin.

Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului P. N. care la data de 10.07.2012 a agresionat fizic persoana vătămată T. C., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.p./art. 193 alin. 2 N.C.p.

Fapta inculpatului P. N. care la data de 20.07.2012 a pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate T. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 C.p., art. 224 alin. 1 N.C.p.

Fapta inculpatului P. N. care la data de 20.07.2012 a adresat amenințări cu acte de violență persoanei vătămate T. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 alin. 1 C.p./art. 206 N.C.p.

Fapta inculpatului P. N. care în noaptea de 20/21.07.2012 a distrus prin incendiere sageacul locuinței persoanei vătămate T. M., aruncând în curtea locuinței acesteia cu sticle incendiare, cauzând un prejudiciu în cuantum de 500 lei – nerecuperat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 și 4 C.p., art. 253 alin. 1 și 4 N.C.p.

S-a menționat că faptele inculpatului P. N. sunt comise în condițiile concursului real de infracțiuni, în cauză urmând să se facă aplicația art. 33 lit. a C.p. și art. 38 alin. 1 N.C.p., iar data comiterii acestora, avea 39 ani. După comiterea acestor fapte, inculpatul a plecat în străinătate și nu a mai revenit.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.74 C. pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; modul de săvârșire a infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și-n cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Persoana vătămată T. C. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 30 000 euro cu titlu de daune morale.

Persoana vătămată T. M. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 500 lei reprezentând contravaloarea pagubei produse la sageacul casei, prin incendiere.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Călărași și inculpatul P. N., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 21.07.2015 sub nr._ .

Ministerul Public a criticat sentința apelată pentru urătoarele motive:

- greșita aplicare a unei pedepse pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, în cuantum de 3 luni, având în vedere că minimul special prevăzut de lege pentru această faptă este de 6 luni;

- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului P. N., respectiv împrejurarea că faptele reținute în cauza de față au fost realizate sub forma pluralității la concursul real, printr-o activitate infracțională susținută, desfășurată pe o perioadă îndelungată de timp, dar și faptul că inculpatul a fost condamnat anterior pentru infracțiunea de tâlhărie, fiind împlinit termenul de reabilitare, așa încât se impunea aplicarea unor pedepse majorate.

Apelantul inculpat P. N., prin apărător ales, a solicitat achitarea, în temeiul art.16 alin.1 lit.c C. pr. pen. doar cu privire la infracțiunea de distrugere, arătând că inculpatul nu a comis această faptă, iar vinovăția sa s-a stabilit pe declarațiile a doi martori care au arătat că l-ar fi văzut pe inculpat aruncând cu sticle incendiare, însă aceștia nu au fost audiați niciodată de către instanța de fond.

Apelantul inculpat P. N. nu s-a prezentat în fața instanței de apel pentru a da declarații, fiind reprezentat de apărător ales, care a arătat că poziția procesuală a inculpatului este de recunoaștere a infracțiunilor de lovire sau alte violențe, amenințare, respectiv violare de domiciliu, dar că nu a comis infracțiunea de distrugere.

Sub aspectul probatoriului, instanța de apel a încuviințat apelantului inculpat proba testimonială cu martorii C. N. și I. Nicușor, precum și emiterae unei adrese către Casino Regal pentru a comunica dacă mai dețin înregistrările video din 20-21.07.2012, intervalul orar 23:00-03:00, cu atașarea unei copii a cererii depuse de apărătorul inculpatului, iar în caz afirmativ să înainteze o copie a acestor înregistrări.

Cu privire la martorii C. N. și I. Nicușor, Curtea a constatat imposibilitatea administrării probei testimoniale pentru motivele expuse în încheierea de ședință din data de 24.11.2015, iar relațiile solicitate de la Casino Regal au fost comunicate prin adresa din data de 09.11.2015 emisă de . SRL, arătându-se că nu mai dețin înregistrările video solicitate.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea apreciază apelurile formulate ca fiind fondate, pentru considerentele următoare:

În urma analizei probatoriului administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, Curtea constată că este dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpatul P. N.:

- la data de 10.07.2012 a agresat-o fizic pe persoana vătămată T. C., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1968;

- la data de 20.07.2012 a pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate T. M., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal din 1968;

- la data de 20.07.2012 a adresat amenințări cu acte de violență persoanei vătămate T. M., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal din 1968.

Astfel, cu privire la fapta din data de 10.07.2012, Curtea constată că din declarațiile persoanei vătămate T. C. rezultă că inculpatul P. N. s-a întâlnit cu persoana vătămată T. C. în stația nr. 2 Petrom de pe . Călărași, pentru a purta o discuție referitoare la starea conflictuală preexistentă între ei, generată de faptul că persoana vătămată s-a căsătorit cu fosta soție a inculpatului. Din declarațiile persoanei vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că inculpatul a fost însoțit de către prietenii săi V. G. I., S. F., S. Nicușor, C. I. L. și H. Redivan.

În acest context, între inculpat și persoana vătămată au avut loc discuții contradictorii, împrejurare în care inculpatul P. N. a agresat-o fizic pe persoana vătămată, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.2227/A2/465, emis de SML Călărași la data de 18.07.2012 (fila 45 DUP).

Aceste împrejurări de fapt rezultă și din declarațiile martorilor S. Nicușor, S. M., V. G. I. și C. I.-A., care au confirmat faptul că inculpatul P. N. l-a lovit pe T. C., negând participația lor la comiterea faptei.

Totodată, se constată că apărătorul ales al inculpatului P. N. a învederat instanței de apel că poziția procesuală a inculpatului este de recunoaștere a acestei acuzații.

Referitor la faptele din data de 20.07.2012, din declarațiile persoanei vătămate T. M. rezultă că inculpatul P. N., la data de 20.07.2012, a pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate, amenințând-o că dacă fiul ei T. C. nu-i dă 30 000 euro o să-i omoare și o să-i dea foc la casă, respectiv inculpatul a părăsit curtea în momentul când a auzit-o pe persoana vătămată care de frică se refugiase în casă, strigând „poliția”.

Aceste împrejurări de fapt sunt confirmate și de declarațiile martorilor T. T. (fila 97 DUP) și ale martorei G. C. (fila 85 DUP), arătând că inculpatul a deschis poarta imobilului, forțând-o, a intrat în curtea locuinței persoanei vătămate începând să adreseze injurii după care a strigat la T. M. că dacă fiul ei T. C. nu-i dă 30.000 Euro ,,vă omor și vă dau foc la casă,,. (fila 85 verso DUP).

Și cu privire la aceste acuzații, apărătorul ales al inculpatului P. N. a învederat instanței de apel că poziția procesuală a inculpatului este de recunoaștere.

În ceea ce privește infracțiunea de distrugere reținută în sarcina inculpatului P. N., pretins a fi comisă de acesta în noaptea de 20/21.07.2012, Curtea constată că probele administrate nu dovedesc, dincolo de orice dubiu, că inculpatul este autorul faptei menționate.

Astfel, în actul de sesizare se reține că în noaptea de 20/21.07.2012 inculpatul P. N. ar fi distrus prin incendiere sageacul locuinței persoanei vătămate T. M., aruncând în curtea locuinței acesteia cu sticle incendiare, cauzându-se un prejudiciu în cuantum de 500 lei – nerecuperat, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 și 4 Cod penal din 1968.

Curtea constată că în cauză au fost audiați doar olograf (deci, înainte de începerea urmăririi penale) numiții I. Nicușor și C. N., care au declarat că în noaptea de 20/21.07.2012 ora 01³⁰ se deplasau cu autoturismul CC 8890 CK pe . Călărași și că l-ar fi văzut pe inculpatul P. N. în timp ce arunca cu un obiect ce ardea (iar nu sticle incendiare, cum se reține în rechizitoriu – sbl. ns.) în curtea locuinței persoanei vătămate T. M., dar de teamă și-au continuat deplasarea (filele 88-89, 92-94 DUP).

Declarațiile martorilor au fost contestate de către inculpat, cu atât mai mult cu cât aceștia nu au fost audiați niciodată după începerea procesului penal, nefiind de găsit nici în faza de urmărire penală, nici în cursul cercetării judecătorești la instanța de fond, respectiv rămânând fără rezultat și demersurile efectuate de către instanța de apel în vederea administrării probei testimoniale cu acești martori.

Persoana vătămată T. M. a declarat că l-a văzut pe inculpatul P. N. în seara zilei de 20.07.2012 în jurul orelor 2300 (deci cu aproximativ două ore înainte de momentul reținut în actul de sesizare) deplasându-se cu mașina pe ., apoi acesta a parcat în apropiere și că de teamă a plecat de acasă și a înnoptat la o soră de-a sa. A mai arătat că a revenit la domiciliu a doua zi de dimineață și a constatat că sageacul locuinței în partea lateral dreapta era distrus prin arderea pe o porțiune de 1m ²aflând de la vecini că în noaptea respectivă cineva a intenționat să-i incendieze locuința, ea bănuindu-l pe inculpatul P. N..

Pe de altă parte, aceste suspiciuni, neconfirmate de probe, nu pot fundamenta o soluție de condamnare a inculpatului P. N..

În plus, pe sticla cu care s-ar fi incendiat sageacul de la imobilul persoanei vătămate nu s-au ridicat urme papilare spre a servi la identificarea persoanei.

Față de cele arătate, se constată că nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, conform art. 103 alin. 2 C.proc.pen., că inculpatul P. N. ar fi distrus prin incendiere sageacul locuinței persoanei vătămate T. M. în noaptea de 20/21.07.2012, așa încât se va pronunța o soluție de achitare sub aspectul aceste acuzații.

Cu privire la legea penală mai favorabilă, Curtea constată că instanța de fond nu a făcut nicio analiză în acest sens, pronunțând o soluție de condamnare pentru infracțiunile deduse judecății cu aplicarea actualului Cod penal, reținând însă în considerente că faptele inculpatului sunt incriminate de textul din Codul penal din 1968, dar și de actualul Cod penal (exact cum s-a dispus și trimiterea în judecată a inculpatului): art. 180 alin. 2 C.pen./193 alin. 2 N.C.pen; art. 192 alin. 1 C.p./art. 224 alin. 1 N.C.p.; art. 193 alin. 1 C.p./art. 206 N.C.p.; art. 217 alin. 1 și 4 C.p., art. 253 alin. 1 și 4 N.C.p.

Curtea constată că legea penală mai favorabilă, în prezenta cauză, o constituie Codul penal din 1968, prin raportare la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni (cu spor facultativ de pedeapsă în vechea reglementare) și la modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, care este mai favorabilă în Codul penal din 1968 prin raportare la sfera obligațiilor care trebuie impuse inculpatului, dar și la efectele pe care le are respectarea termenului de încercare, potrivit vechii reglementări intervenind reabilitarea de drept la expirarea termenului în condițiile art. 86⁶Cod penal din 1968, ceea ce nu este posibil conform noii legislații penale.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, Curtea constată că motivul de apel al Ministerului Public este fondat, în cauză impunându-se majorarea pedepselor pentru infracțiunile pentru care s-a reținut ca fiind temeinică soluția de condamnare, respectiv infracțiunile de lovire sau alte violențe, de violare de domiciliu și de amenințare.

Astfel, Curtea va reține în favoarea inculpatului împrejurarea că, deși nu s-a prezentat la proces, poziția procesuală a sa, exprimată prin apărătorul ales, a fost aceea de recunoaștere a celor trei acuzații, însă în defavoarea acestuia va reține că faptele au avut loc pe fondul unei stări conflictuale determinate de faptul că fosta soție s-a căsătorit cu o altă persoană (respectiv persoana vătămată T. C.), creând temere în rândul familiei acesteia și adoptând un comportament cu accese violente (fie fizice, în cazul persoanei vătămate T. C., fie verbale în cazul persoanei vătămate T. M.). Prin urmare susținerile inculpatului legate de diminuarea pedepsei aplicate sau de reținerea circumstanțelor atenuante sunt nefondate.

În ceea ce privește susținerile Ministerului Public legate de intervalul mare de timp în care s-au comis faptele sau antecedența penală a inculpatului, Curtea constată că faptele au avut loc la datele de 10.07.2012, respectiv 20.07.2012, (deci, un interval de 10 zile) neputându-se reține un caracter repetat al acestora, atâta timp cât prin actul de sesizare a instanței nu s-a reținut o formă continuată a infracțiunilor, iar pentru alte fapte de care a fost acuzat inculpatul s-a dat o soluție de clasare în același dosar; de asemenea, se constată că inculpatul a fost condamnat definitiv acum 16 ani, respectiv în anul 1999, fiind liberat condiționat în anul 2000, cu un rest de pedeapsă de 574 de zile. Astfel, timp de 15 ani, până la data judecării prezentei cauze, inculpatul nu a mai comis alte fapte prevăzute de legea penală, iar în privința condamnării menționate s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească.

Având în vedere cele expuse, Curtea va stabili în cauză pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de lege, dar nu egală cu aceasta, respectiv: pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1968 o pedeapsă de 6 luni închisoare; pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal din 1968 o pedeapsă de 9 luni închisoare; respectiv, pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal din 1968 o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 Cod penal din 1968 rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1968 se vor contopi pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare.

Curtea va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1968, respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei principale, întrucât natura faptelor săvârșite și gravitatea în concret a acestora reflectă nedemnitatea inculpatului de a ocupa, pe o perioadă de timp, funcții implicând exercițiul autorității de stat.

Nu va fi interzis inculpatului dreptul de a alege prevăzut de art. 64 alin.1 lit. a teza I, deoarece interzicerea drepturilor electorale trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia, iar faptele inculpatului nu au conotație electorală și nici gravitate deosebită.

Totodată, instanța de apel apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru ca inculpatul să înțeleagă importanța respectării valorilor sociale ocrotite de norma penală și necesitatea conformării conduitei proprii regulilor impuse de legea penală, dar este necesară și supravegherea acestuia pe o perioadă determinată de timp, conform ar. 86 ²Cod penal din 1968.

Față de aceste considerente, Curtea - în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. - va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Călărași și inculpatul P. N., va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. c C.p.p. va fi achitat inculpatul P. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1,4 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen.

În baza art. 180 alin. 2 Cod penal din 1968, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 C.pen., va fi condamnat inculpatul P. N. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art. 71 Cod penal se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 192 alin. 1 Cod penal din 1968, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 C.pen., va fi condamnat același inculpat la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 193 alin. 1 Cod penal din 1968, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 C.pen, va fi condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.

În baza art. 33 Cod penal din 1968 rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1968 se vor contopi pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare.

În baza art. 86¹ Cod penal din 1968 se va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 9 luni, calculat potrivit art. 86² Cod penal din 1968.

Conform art. 86³ alin. 1 Cod penal din 1968 pe durata termenului de încercare, inculpatul va trebuie să se supună următoarelor obligații:

a. să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași la datele stabilite de acesta;

b. să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ Cod penal din 1968.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal din 1968 se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 25 C.proc.pen. se vor respinge ca nefondate acțiunile civile formulate de părțile civile T. C. și T. M..

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate (referitoare la cheltuielile judiciare și onorariul apărătorului din oficiu).

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în faza procesuală a apelului vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Călărași și inculpatul P. N. împotriva sentinței penale nr. 157/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând:

În baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. c C.p.p. achită inculpatul P. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1,4 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen.

În baza art. 180 alin. 2 Cod penal din 1968, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 C.pen., condamnă pe inculpatul P. N. – fiul lui C. și M., născut în data de 14.09.1974 în mun. Călărași, CNP_, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 192 alin. 1 Cod penal din 1968, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 C.pen., condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 193 alin. 1 Cod penal din 1968, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 C.pen, condamnă același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.

În baza art. 33 Cod penal din 1968 rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1968 contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare.

În baza art. 86¹ Cod penal din 1968 suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 9 luni, calculat potrivit art. 86² Cod penal din 1968.

Conform art. 86³ alin. 1 Cod penal din 1968 pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor obligații:

a. să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași la datele stabilite de acesta;

b. să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ Cod penal din 1968.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal din 1968 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 25 C.proc.pen. respinge ca nefondate acțiunile civile formulate de părțile civile T. C. și T. M..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate (referitoare la cheltuielile judiciare și onorariul apărătorului din oficiu).

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în faza procesuală a apelului rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. P. M. F. B. V.

GREFIER,

T. S.

red. A.P.M./11.01.2016

dact. A.L. 2 ex.

Jud. Călărași – jud.: A. I.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 631/2015....		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... →

Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Decizia nr. 1697/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Decizia nr. 1697/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI