Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 59/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 59/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 59/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 59
Ședința publică din data de 19 IANUARIE 2016
Curtea constituită din:
Președinte: A. B. R.
Judecător: A. N.
Grefier: A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror F. D..
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul P. S. împotriva sentinței penale nr. 180/29.09.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni, din dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul – inculpat, personal, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat D. C., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei și apărător desemnat din oficiu, avocat H. P., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu desemnat pentru a acorda asistența juridică obligatorie apelantului – inculpat solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale față de prezența apărătorului ales și să se dispună cu privire la acordarea onorariului parțial, așa cum prevede Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R.
Curtea, în temeiul art. 91 alin.4 NCpp, constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat având în vedere prezența apărătorului ales al acestuia, urmând ca în baza art. 272 alin. 1, 2 Cod de procedură penală onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu să se avanseze din fondul Ministerului de Justiție.
Apărătorul ales al apelantului – inculpat solicită admiterea probei cu înscrisuri, respectiv înscrisuri din care rezultă că inculpatul a făcut o plată parțială în contul pensiei de întreținere pe care o datorează fiicei sale, urmând să lichideze acest debit, în integralitate, în cel mai scurt timp; depune la dosar cele două înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării cererii privind administrarea probei cu înscrisuri pentru apelantul –inculpat, cele depuse la dosar la acest termen de judecată.
Curtea, după deliberare, încuviințează cererea și administrează pentru apelantul – inculpat proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar la acest termen de judecată.
La întrebarea instanței apelantul – inculpat arată că nu mai are nimic de adăugat declarațiilor date în cauză urmând să își exprime poziția procesuală cu ocazia acordării ultimului cuvânt.
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția tardivității declarații acestei ăi de atac; minuta a fost comunicată inculpatului, în mod legal, cu respectarea tuturor formalităților prevăzute de lege, la data de 05.10.2015, iar apelul declarat a fost expediat prin poștă la data de 17.11.2015.
Prin urmare, termenul de 10 zile în care se putea declara această cale extraordinară de atac a fost depășit și trebuie observat că nici din prisma art. 411 alin.1 Cod de procedură penală nu se invocă în motivele de apel aflate la dosarul cauzei vreo cauză temeinică de împiedicare care să justifice repunerea în termenul de declarare a apelului.
Pe cale de consecință solicită respingerea apelului ca fiind tardiv formulat.
Apărătorul ales al apelantului – inculpat, cu privire la excepția invocată de către reprezentantul Ministerului Public, precizează că în motivele scrise de apel aflate la dosarul cauzei a arătat, în mod detaliat, motivul pentru care consideră că se impune o repunere a inculpatului în termenul de apel; astfel, a arătat că minuta nu a fost comunicată în mod legal, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală întrucât aceasta a fost comunicată la domiciliul inculpatului, ce-i drept, însă acesta nu locuiește acolo. În plus, persoana care a primit minuta comunicată de către instanță nu are nici o calitate prevăzută de Codul de procedură penală.
De asemenea, astfel cum a dezvoltat și în motivele de apel de la dosar, minuta a mai fost comunicată și la adresa locului în muncă fără însă ca inculpatul să lucreze în acel loc la respectivul moment; a depus la dosar un înscris pentru a face dovada că inculpatul, la data respectivă, avea un alt loc de muncă.
În fapt, arată că inculpatul a avut întotdeauna un loc de muncă instabil, iar piața muncii la obligat pe acesta să lucreze conform ofertei de muncă existentă; la momentul începerii executării pedepsei inculpatul avea un loc de muncă la o societate comercială, iar la dosar există un înscris în sensul că acesta va fi reprimit la respectivul loc de muncă întrucât s-a dovedit a fi un angajat serios.
Starea de libertate îl va ajuta pe inculpat să își achite debitul către fiica sa.
Nu în ultimul rând solicită să se aibă în vedere și profilul moral al inculpatului și să se aplice acestuia o sancțiune corespunzătoare.
Apelantul – inculpat, personal, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales; arată că nu a fost încunoștiințat la timp. De asemenea, la interpelarea instanței, arată inculpatul că a mai fost și anterior condamnat, în lipsă.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 180/29.09.2015, Judecătoria Urziceni în baza art. 378 alin. (1), lit. c Cod penal cu aplicarea art.44 alin.1 Cod penal și art.5 Cod penal condamnă pe inculpatul P. S. la 1 an închisoare.
În baza art.15 alin.1,2 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a Nodului Cod penal cu referire la art.83 Cod penal, a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr.214/2.06.2011 a Judecătoriei Urziceni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.67 alin.1 Cod penal raportat la art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.65 alin.1 raportat la art.66 alin.1 lit.a, b Cod penal a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în activitățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.pr.penală, a obligat inculpatul al plata către stat a sumei de 1400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 2369/P/2012 înregistrat pe rolul Judecătoriei Urziceni sub nr._, P. de pe lângă Judecătoria Urziceni a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P. S. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Noul Cod penal, cu aplicarea art. 44. alin.1 C.penal și art.5 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că nu a plătit cu rea – credință în perioada 13.06._13 pensia de întreținere stabilită pe cale judecătorească în favoarea persoanei vătămate P. M. E..
S-a reținut în actul de sesizare că prin sentința civilă nr. 510/10.03._, pronunțată de Judecătoria Urziceni, inculpatul P. S. a fost obligat către unicul copil, P. M., născută la data de 31.07.1995 la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 1500 lei lunar până la majoratul minorei.
Inculpatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță, deși a fost citat cu mențiunea de a se prezenta în instanță în vederea ascultării.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin rechizitoriu, s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: declarațiile persoană vătămată (filele 6-9 d.u.p.), referat polițist propunere de efectuare în continuare a urmăririi (fila 10 d.u.p.); declarație inculpat (fila 22- 24 d.u.p.),declarații martori (filele 25-30d.u.p.); relații inspectorate teritoriale de muncă (fila 34-47 d.u.p.).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În fapt, la data de 31.07.1995 s-a născut minora P. M.-E., din certificatul de naștere rezultând că părinții săi sunt P. S. și P. N..
Prin sentința civilă nr. 510/10.03.2010 a Judecătoriei Urziceni, sentință definitivă și irevocabilă (filele 4-5 d.u.p.), a fost admisă cererea formulată de reclamanta P. N. și a fost obligat pârâtul P. S. (inculpat în cauză) la plata către reclamantă la câte 100 lei lunar pensie de întreținere în favoarea minorei P. M.-E., născută la data de 31.07.1995, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorei.
După pronunțarea sentinței civile, deoarece inculpatul nu a remis nici o sumă de bani, urmare a plângerii formulate de persoana vătămată prin rechizitoriul nr.1224/P/2010 din 18.04.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. S. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prev. de art.305 alinb.1 lit.c VCP.
Prin sentința penală nr. 214 pronunțată la data de 2.06.2011, Judecătoria Urziceni a dispus condamnarea inculpatului P. S. la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81-82 VCP.
Deoarece inculpatul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite la data de 14.11.2012, minora P. M. a formulat o nouă plângere penală, prin care reclama că inculpatul nu plătește pensie de întreținere, singurul ajutor pe care primit de la inculpat în perioada 10.03._12 constând în plăți sporadice care au totalizat suma de 500 lei.
Cercetările efectuate în cauză au stabilit că din data de 4.11.2010 până la data de 23.05.2012, inculpatul nu a avut un loc de muncă stabilit, funcționând ca zidar/pietrar sau muncitor necalificat la 9 societăți comerciale. În perioada 23.05._13, inculpatul nu a figurat ca angajat cu contract de muncă iar din data de 25.02.2013 și până la acel moment a lucrat în mod neîntrerupt la 5 societăți comerciale.
Potrivit adresei nr. 2463/AJOFM/_ (fila 53 d.u.p) emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V., inculpatul nu a fost înregistrat ca persoană în căutarea unui loc de muncă și nici ca beneficiar de indemnizație de șomaj.
Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, instanța a reținut că în perioada 10.03._12, inculpatul P. S. nu și-a îndeplinit obligația de plată a pensiei de întreținere în favoarea persoanei vătămate P. Mîdălina E., așa cum aceasta a fost stabilită prin sentința civilă nr. 510/10.03._, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Urziceni, definitivă și irevocabilă.
Deși a fost legal citat, inculpatul nu a manifestat interes, nu s-a prezentat în fața instanței, în acest context instanța având în vedere declarațiile pe care acesta le-a dat în faza de urmărire penală.
În atare context, instanța a reținut, față de probatoriul administrat și prezentat anterior, că săvârșirea faptei de către inculpat este neîndoielnică, stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, dată fiind și linia de raționament a curții europene de contencios al drepturilor omului, de la Strasbourg, conform căreia aprecierea probelor făcută de judecătorul național nu ar putea fi cenzurată în temeiul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, decât în cazul în care acesta a dedus din faptele prezentate concluzii în mod evident injuste și arbitrarii (cauza Barbera, Messegue și Jabardo contra Spaniei – 6 decembrie 1988 ).
În drept, fapta inculpatului P. S. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Noul Cod Penal, fiind o infracțiune continuă, cu reținerea art. 44, alin.1 C.p.
Instanța a reținut pluralitatea intermediară, potrivit art. 44, alin.1 C.pen, deoarece, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare condiționată prin sentința penală nr. 214/2.06.2011, în dosarul nr._ al Judecătoriei Urziceni, definitivă.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în neplata cu rea – credință a pensiei de întreținere față de persoana vătămată P. N..
Urmarea imediată a infracțiunii constă în crearea unei stări de pericol cu privire la existența minorei, care este lipsită, din vina inculpatului de mijloace financiare pentru a se întreține.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu rea – credință.
Dezinteresul său față de unicul copil este evident, din moment ce nu i-a trimis nicio sumă de bani, nefăcând acest lucru nici după ce anterior a mai fost condamnat tot pentru infracțiunea de abandon de familie.
Prin urmare, instanța a reținut reaua – credință pentru motivele anterior menționate, iar nu ca urmare a faptului că acesta nu a fost înregistrat la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă, ca și persoană în căutarea unui loc de muncă, cum se reține în actul de sesizare, din moment ce neînregistrarea ca persoană în căutarea unui loc de muncă la instituțiile abilitate poate avea la bază necunoașterea de către inculpat a acestei obligații.
Astfel, instanța de fond a avut în vedere valoarea socială ocrotiră de textul de lege incriminator – familia, vârsta părții vătămate lipsită de ajutorul material al tatălui, persoana inculpatului, care a adoptat o poziție de pasivitate în tot cursul procesului penal, nesocotind cu desăvârșire obligația legală de întreținere și în raport de aceste criterii se reține că scopul legii poate fi îndeplinit prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul ei special, respectiv o pedeapsă de 1 an închisoare.
Împotriva acestei sentințe inculpatul P. S. a declarat apel arătând că nu dispune de mijloace financiare suficiente pentru a-și susține fiica.
La termenul din 19.01.2016, reprezentantul Parchetului a invocat excepția tardivității declarării apelului.
Examinând excepția invocată, Curtea constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele:
Minuta a fost comunicată inculpatului la data de 05.10.2015, iar apelul a fost declarat și trimis prin poștă la data de 17.11.2015, deci cu depășirea termenului de 10 zile.
În condițiile în care nu se invocă o cauză de împiedicare care să justifice repunerea în termenul de declarare a apelului conform prevederilor art. 411 alin. 1 Cod procedură penală, apelul declarat în cauză este tardiv și urmează să fie respins ca atare.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția invocată de P..
În baza art.421 pct.1 lit. a Cod procedură penală, respinge ca tardiv formulat apelul declarat de inculpatul P. S. împotriva sentinței penale nr.180/29.09.2015, pronunțată de Judecătoria Urziceni.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la 130 lei cheltuieli judiciare statului din care 65 lei onorariu avocat oficiu parțial se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. B. R. A. N.
GREFIER
A. P.
Red. A.N.
Dact.G.P.
4 ex.
Red. E.M. C. – Judecătoria Urziceni
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1257/2013. Curtea de Apel... | Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 170/2016. Curtea de... → |
|---|
