Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1257/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1257/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 1257/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1257
Ședința publică din data de 28 iunie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: R. M.
JUDECĂTOR: D. D.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: L. A. P.
MINISTERUL PUBLIC-P. de pe lângă Curtea de Apel București-este reprezentat de procuror N. M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița și de inculpatul V. G. împotriva sentinței penale nr.92/02.04.2013, pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-intimat-inculpat V. G., personal, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, C. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/01.07.2013, atașată la dosar și intimatul-inculpat V. P., personal, asistat de apărător ales, T. A., în baza delegației avocațiale depusă la dosar, la fila 37.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu, E. D. pentru recurentul-inculpat V. P. solicită să se ia act de faptul că împuternicirea avocațială a încetat.
Reprezentanta Ministerul Public precizează că nu mai susține punctul 2 de recurs, ci doar punctele 1 și 3 și extinde motivele de recurs cu privire la greșita interzicere a dreptului prev. de art.64 lit.a teza I Cod penal.
Astfel solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița, casarea sentinței penale nr.92/02.04.2013, considerând-o nelegală și netemeinică, față de greșita reținere a prevederilor art.3201 Cod Procedură penală pentru inculpatul V. P., având în vedere că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei și nu a dorit să se prevaleze de aceste prevederi legale.
Mai mult, din încheierea din data de 19.03.2013 rezultă fără echivoc că inculpatul V. P. nu a recunoscut săvârșirea faptei de tâlhărie, așa cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanței de judecată, spre deosebire de coinculpatul său V. G., care a recunoscut săvârșirea faptei și a dorit să fie judecat conform actelor de la dosar și s-a prevalat de dispozițiile art.3201 Cod de Procedură penală.
În ceea ce privește punctul 3 de recurs, reprezentanta Ministerului Public critică sentința penală pentru greșita individualizare a pedepselor, în cea ce privește modalitatea de executare cu privire la inculpatul V. P. și în ce-l privește pe inculpatul V. G., cuantumul pedepsei. Astfel apreciază că instanța de fond în mod greșit a reținut circumstanțele atenuante prev de art.74 lit.a și c Cod penal, față de ambii inculpați, în condițiile în care, V. G. este recidivist așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, având 4 a condamnatri anterioare, iar față de inculpatul V. P. s-au reținut circumstanțele atenuante, cu toate că cesta nu a recunoscut comiterea infracțiunii.
Având în vedere modalitatea de comitere a faptei, într-un loc public, pe timp de noapte, de două persoane împreună, inculpații au deposedat partea-vătămată de 400 euro și 315 lei, Ministerul Public apreciază că se impune reindividualizarea pedepsei, în sensul înlăturării dispozițiilor referitoare la suspendarea sub supraveghere pentru inculpatul V. P., iar pentru inculpatul V. G., înlăturarea tuturor circumstanțelor atenuante față de perseverența infracțională și starea de recidivă.
De asemenea, apreciază că în mod greșit instanța a interzis drepturile prev de art.64 lit.a teza I Cod penal, respectiv dreptul de a alege, având în vedere că infracțiunea de tâlhărie nu este de natură a atrage aceste prevederi.
Față de toate aceste motive solicită admiterea recursului declarat de P. astfel cum a fost formulat.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul-intimat-inculpat V. G. solicită a respinsrea recursului declarat de parchet ca nefondat, a menținutrea sentinței penale nr. 92/02.04.2013 pronunțată de Judecătoria Oltenița ca fiind temeinică și legală.
Pe recursul inculpatului solicită admiterea, casarea sentinței penale, iar rejudecând pe fond solicită reindividualizarea pedepsei aplicate, dând o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante prev de art.74 lit.c Cod penal și art.76 Cod penal, având în vedere că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta, are 3 copii în întreținere și este singurul întreținător al familiei.
Apărătorul ales pentru intimatul-inculpat V. P. precizează că în ceea ce-l privește pe inculpat, s-a reținut aplicarea art.3201 Cod de Procedură penală, însă în considerente nu s-a reținut, astfel încât consideră că se poate aprecia ca fiind o eroare materială. Mai mult, din încheierea din 19 martie 2013 rezultă că intimatul-inculpat a recunoscut săvârșirea faptei, iar prin apărător și personal a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art.3201 Cod de Procedură penală, însă ulterior apărătorul a pus în discuție solicitarea de schimbare a încadrării, moment în care instanța a revenit asupra solicitării de aplicare a art.3201 Cod de Procedură penală, însă nu l-a mai întrebat pe inculpat personal, dacă recunoaște fapta și dacă dorește să se prevaleze, cu toate că din declarația dată rezultă că acesta recunoaște fapta și dorește să se prevaleze de aceste drepturi.
Critică hotărârea instanței de fiind pentru că nu a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care are doi copii minori în întreținere, nu este cunoscut cu antecedente penale și este singurul întreținător al familiei.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs al parchetului, apărarea apreciază că pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere este legală și temeinică.
Reprezentanta Parchetului, solicită a respinsrea recursului declarat de recurentul-inculpat V. G., ca nefondat, precizând că în motivele de recurs au fost antamate toate problemele juridice invocate în sens contrar de către inculpat.
Recurentul-intimat-inculpat V. G. arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Intimatul-inculpat V. P. arată că regretă fapta.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.92 din data de 02 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr. _, Judecătoria Oltenița a respins cererea prin care se invocă nulitatea prev. de art. 197 al. 2 și 3 Cod procedură penală, de către inculpatul V. P., prin avocat ales.
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din art. 211 al. 2/1 Cod penal în art. 180 al. 1 Cod penal, formulată de inculpatul V. P., prin avocat ales, ca neîntemeiată.
A respins cererea de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. „a” rap. la art. 10 lit. „e” Cod procedură penală cu referire la art. 51 Cod penal, formulată de inculpatul V. G., prin avocat din oficiu, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 211 al. 1, al. 2 lit. „b”, „c” și art. 2/1 lit. „a” Cod penal rap. la disp. art. 320/1 al. 1, 2, 3 și 7 Cod procedură penală comb. cu art. 74 (1) lit. „a-c” Cod penal și art. 76 (1) lit. „b” Cod penal:
A condamnat pe inculpatul V. P., zis „G.”, fiul lui I. și T., născut la 19.08.1970 în U., județul Călărași, domiciliat in ., cetățean român, studii-școala profesională, fără ocupație, fără antecedente penale, posesor al CI . nr._ eliberat de Poliția Oltenița, CNP_, la 4 (patru) ani închisoare.
În temeiul art. 86/1 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 86/2 Cod penal, termenul de încercare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, va fi de 7 (șapte) ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale.
În temeiul art. 86/3 Cod penal, instanța a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnatul V. P., zis „G.” să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art. 86/3 Cod penal instanța a impus inculpatului V. P., zis „G.” următoarele obligații:
b) să nu schimbe domiciliul sau reședința avută ori să nu depășească limita teritorială stabilită, decât în condițiile fixate de instanță;
c) să nu frecventeze magazinul „Aurosof” SRL care aparține lui V. S., fratele inculpatului V. P.;
d) să nu intre în legătură cu partea vătămată Murătură M.;
e) să nu conducă nici un vehicul.
A atras atenția inculpatului V. P., zis „G.”, cu privire la respectarea dispozițiilor art. 86/4 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 350 Cod procedură penală, instanța a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului V. P. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.14/UP din 07.02.2013, emis de Judecătoria Oltenița, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În temeiul art. 211 al. 1 lit. „b” și „c” și art. 2/1 lit. „a” Cod penal cu aplic. art. 37 lit. „b” Cod penal rap. la disp. prev. de art. 320/1 al. 1, 2, 3 și 7 Cod procedură penală, comb. cu art. 74 (1) lit. „a-c” Cod penal și art. 76 (1) lit. „b” Cod penal:
A condamnat pe inculpatul V. G., zis „M.”, fiul lui A. și P., născut la 03.07.1988 in Oltenița, județul Călărași, domiciliat in ., cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut, posedă antecedente penale, posesor al CI . nr._, CNP_, recidivist, la 4 (patru) ani închisoare.
Pe timpul executării pedepsei, conform art. 57 Cod penal, inculpatului i-au fost interzise exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. „a” și „b” Cod penal.
Instanța a aplicat inculpatului V. P. zis „G.” pedeapsa prev. de art. 64 lit. „a” și „b” Cod penal, dispunând conf. art. 71/5 Cod penal suspendarea executării acestora pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicare inculpatului prin sentința penală prezentă.
A menținut stare de arest a inculpatului V. G., iar în baza art.88 Cod penal instanța a dedus din pedepsele aplicate inculpaților V. P. și V. G. durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 06.02.2013 la zi.
A respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Murătură M., ca nedovedită.
În temeiul art. 191 al. 1 Cod procedură penală a obligat fiecare inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat și la câte 300 lei fiecare, onorariu avocat din oficiu în faza de urmărire penală către av. P. V. și av. Gațea L., iar pe inculpatul V. G. la 300 lei către av. din oficiu P. L. în faza de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița au fost trimiși în judecată inculpații V. P., zis „G.” pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b, c si art. 21 lit. a C. penal și V. G., zis „M.”, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b, c si art. 21 lit. a C. penal, cu aplic. art. 37 lit. b C.penal.
Cu privire la situația de fapt, s-a reținut că, în noaptea de 05.02.2013, în jurul orelor 2100, partea vătămată a mers la magazinul menționat unde se aflau V. P., V. G. și martorii G. V., S. M., F. M. și P. G..
Conform probatoriilor administrate în cauză inculpatul V. P. avea asupra sa 160 lei și Murătură M. suma de 300 lei și 400 euro.
La o masă din curtea magazinului partea vătămată a jucat barbut cu inculpatul V. P. până în noaptea următoare, respectiv 06.02.2013, orele 0100.
Martorii enumerați au asistat la jocul de barbut și au văzut că V. P. a pierdut toți banii.
La ora mai sus precizată P. G. – paznicul magazinului a intrat în cabina sa (din curtea magazinului) și a adormit.
Partea vătămată a plecat spre casă, moment în care V. P. i-a solicitat să-i restituie banii. Întrucât Murătură M. nu s-a conformat și a fugit, V. P. l-a urmărit reușind să-l prindă lângă imobilul martorului Lăutărescu G.. Deoarece partea vătămată încerca să scape, V. P. l-a strigat pe inculpatul V. G. care a intervenit prompt, respectiv l-a imobilizat pe Murătură M. prin spate ținându-l de mâini. Ambii inculpați au împins-o pe partea vătămată în gardul care împrejmuiește curtea martorului Lăutărescu G. și i-au solicitat să scoată banii. V. G. l-a amenințat pe Murătură M. că îl omoară, iar V. P. a reușit să-i scoată mâna stângă din buzunar, dar acțiunile de constrângere nu au anihilat rezistența părții vătămate.
Urmare zgomotului produs de acțiunile violente exercitate asupra părții vătămate, martorul Lăutărescu G. a ieșit din casă, a mers lângă gard și l-a văzut pe Murătură M. rezemat de gardul său „fiind imobilizat de V. G. și V. P., zis „G.”, îl strângea pe Murătură M. de mâna în care avea banii și repeta continuu să dea drumul la bani” .
Intervenția martorului care le-a solicitat inculpaților „să-l lase în pace pe Murătură M.” a fost ineficientă, V. P. și V. G. au continuat s-o agreseze pe partea vătămată în circumstanțele mai sus descrise.
În această împrejurare, inculpatul V. P. a recurs la o violență sadică, respectiv l-a mușcat pe Murătură M. de degetul mare de la mâna stângă în care acesta avea banii.
Urmare acestor acțiuni de constrângere V. P. a sustras banii părții vătămate, respectiv 315 lei și 400 euro.
Apoi, ambii inculpați au părăsit în fugă locul faptei și V. P. a ascuns banii sustrași de la partea vătămată sub salteaua patului din locuința sa.
La ora 0110, în noaptea de 06.01.2013 partea vătămată a sesizat poliția prin intermediul SNUAU 112.
Cu ocazia cercetărilor la fața locului s-a identificat locul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, respectiv pe . S.C. Aurosof SRL și locuința numitului Lăutărescu G., la 10 cm de gardul acestui imobil a fost găsită o bucată dintr-o bancnotă de 50 lei având inscripționată o parte a seriei 062E288 și, la un metru distanță, un alt fragment de bancnotă de 50 euro neavând nicio . identificare. Aceste resturi de bancnote reflectă indubitabil violența folosită la sustragerea banilor și opoziția părții vătămate de a-i remite.
În dimineața zilei de 06.02.2013 martora V. L., soția inculpatului V. P., a predat organelor de poliție suma de 200 euro și 315 lei.
În faza de urmărire penală partea vătămată Murătură M. s-a constituit parte civilă cu suma de 200 euro și 50 lei.
Inculpații au recunoscut săvârșirea faptei în circumstanțele mai sus expuse.
Din fișele de cazier rezultă că inculpatul V. P. nu are antecedente penale, iar inculpatul V. G. a fost condamnat anterior de patru ori la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unor fapte de furt calificat și violare de domiciliu.
S-a reținut că ultima condamnare este esențială întrucât a determinat incidența recidivei prev. de art. 37 lit. b C.p. (prin sentința penală nr. 145/2008, a Judecătoriei Oltenița a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat, fiind arestat la 07.12.2007 și liberat condiționat la 11.01.2011, având un rest neexecutat de 512 zile, iar fapta din prezentul dosar a fost comisă după expirarea restului de pedeapsă dar înainte de împlinirea termenului de reabilitare judecătorească prev. de art. 135 al. 1 lit. a care s-ar fi îndeplinit la 07.09.2018).
Rechizitoriul parchetului a fost întocmit în baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de sesizare; plângerea părții vătămate; declarațiile părții vătămate; raport de constatare medico-legală; proces-verbal de cercetare la fața locului; planșă fotografică cu principalele aspecte constatate cu ocazia cercetării la fața locului; fișe de custodie cu probele materiale ridicate de la fața locului; plicurile ce conțin probele materiale ridicate de la fața locului ; planșă fotografică cu sumele de bani predate de martora V. L. organelor de poliție; declarațiile inculpaților; declarațiile martorilor; procesele-verbale de recuperare parțială a prejudiciului și chitanțe care atestă plata taxelor medicale .
În drept, fapta inculpatilor V. P. și V. G. care în noaptea de 06.02.2013, l-au agresat pe Murătură M. pe stradă, pe raza . și l-au deposedat de suma de 400 euro și 315 lei și, urmare actelor de violență, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b, c si art. 21 lit. a C. penal (cu aplic. art. 37 lit. b C. penal pentru V. G.).
Instanța de fond a luat act că partea vătămată Murătură M. s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 lei daune morale și 8000 lei daune materiale. S-a reținut că a avut 3 zile de îngrijiri medicale iar magazinul Aurosoft S.R.L. nu îi aparține iar societatea pe care o deține el și unde este administrator este suspendată de 3 ani de zile. S-a mai reținut, din depoziția sa, că „la data când s-a întâmplat fapta dedusă judecății ea nu funcționa (societatea). Nici la data prezentului proces aceasta nu funcționează” (fila 18 din dosar).
Inculpații au solicitat, în ședința publică din 19.03.2013, să fie judecați conform disp. art. 320/1 Cod procedură penală (fila 19 și 28 din dosar), recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina lor prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița și arătând că își însușesc întreg materialul probator administrat în faza urmăririi penale.
În ședința publică din 19.03.2013 inculpatul V. P., prin avocat, a invocat nulitatea absolută a declarației martorei V. L. (declarație dată în cursul urmăririi penale) întrucât organele judiciare nu au adus la cunoștința acesteia că nu este obligată să depună mărturie în cauză privind pe soțul său (inculpatul V. P.).
Analizând cererea inculpatului V. P., instanța de fond a constatat că textul de lege invocat de inculpat (prin avocat) reglementează desfășurarea procesului penal și atrage nulitatea actului (în speță declarația soției inculpatului, V. L.) „numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act” (art. 197 (1) C.pr.penală). Totodată disp. al. 2 ale art. 197 Cod procedură penală se referă la „Dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității”. Tot cu sancțiunea nulității se pedepsește dispozițiile relative la participarea procurorului, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea lui de apărător precum și efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori. În urma verificării cererii, a motivului invocat, instanța constată că acesta este nefundat urmând să fie respinsă cererea.
Din depozițiile martorilor audiați, respectiv: Lăutărescu G., G. V., S. M., P. G. și F. M., s-a reținut că aceștia își mențin declarațiile date anterior în timpul instrumentării cauzei, declarații care confirmă situația de fapt și încadrarea în drept reținută prin actul de sesizare al instanței.
În ședința publică din data de 19.03.2013, inculpatul V. P. (prin avocat ales) a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din art.211 alin. 2/1 C.p. în art. 180 al. 1 C.p. instanța de fond, analizând cererea inculpatului coroborată cu poziția sa inițială (când avocatul ales era avocat din oficiu) când declara „doresc să fiu judecat conf. art. 320/1 Cod procedură penală, introduse prin legea 202/2010. Sunt de acord în totalitate cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală, pe care mi-l însușesc în totalitate. Recunosc săvârșirea faptei pentru care sunt trimis în fața instanței…” (fila 19 din dosar). Instanța de fond a reținut din tot materialul probator administrat în cauză (și în faza urmăririi penale cât și în cea de judecată) că fapta săvârșită de inculpatul V. P. există, că ea se încadrează în categoria furturilor cu violență (tâlhărie) –declarația inculpatului V. P. de la fila 27 din dosar: Modul de săvârșire a faptei de către inculpatul V. P. este relevat și de inculpatul V. G. (fila 28 din dosar). Așa fiind instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul V. P., ca neîntemeiată.
S-a reținut că în aceeași ședință publică din 19.03.2013, inculpatul V. P. a solicitat, prin avocatul ales, repunerea în discuție a cererii sale inițiale prin care solicita să fie judecat conf. art. 320/1 Cod procedură penală, întrucât nu înțelege să se prevaleze de aceste dispoziții. Instanța de fond a luat act de această nouă poziție a inculpatului, respingând cererea inițială a acestuia.
Judecătoria a mai reținut că inculpatul V. G., prin avocat din oficiu, deși se prevalează de disp. art. 320/1 Cod procedură penală, în cuvântul pe fond a solicitat în principal achitarea sa, invocând în apărarea sa eroarea de fapt cu privire la modul în care partea vătămată Murătură M. deținea banii luați de la el de inculpatul V. P.. Cu privire la această apărare și motivul invocat, instanța de fond a constatat că argumentația juridică nu stă în picioare, întrucât chiar din declarația inculpatului V. G. (fila 28 din dosar) rezultă că acesta era în cunoștință de cauză cu activitățile ilegale practicate de inculpatul V. P. și partea vătămată Murătură M..
Instanța de fond a constatat că din întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei, rezultă fără putință de tăgadă vinovăția inculpaților, elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care sunt trimiși în instanță cei doi inculpați, fapta prevăzută de legea penală în disp. art. 211 al. 1 al. 2 lit. „b” și „c” și art. 2/1 lit. „a” C.p. pentru inculpatul V. P. zis „G.” și art. 211 al. 1, al. 2 lit. „b”, „c” și art. 2/1 lit. „a” C.p. cu aplic. art. 37 lit. „b” C.p. pentru inculpatul V. G., astfel cum au fost ele reținute în actul de sesizare al instanței.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C.p., circumstanțele reale ale faptelor săvârșite și cele personale ale făptuitorilor (infractor primar – inculpatul V. P., recidivist inculpatul V. G., comportamentul în fața instanței și poziția avută, situația familială a inculpaților, comportamentul în comunitatea în care locuiesc și probele în circumstanțiere) și a aplicat inculpatului V. P., având în vedere și disp. art. 74 și 76 Cod penal, o pedeapsă cu închisoarea cu aplic. disp. art. 86/1 Cod penal, stabilindu-i un termen de încercare, termen înăuntrul căruia trebuie să respecte obligațiile prev. de art. 86/3 C.p. lit. „a-d” C.p. și art. 86/3 al. 3 lit. „b-e”, dispunând punerea în libertate a inculpatului, în conformitate cu disp. art. 350 C.pr.penală, deducând din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 06.02.2013 la zi. Inculpatului V. G., zis „M.”, instanța de fond a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, în regim de detenție, ținând seama de fapta săvârșită, de disp. art. 320/1 C.pr.penală, cât și de cele ale art. 74 (1) lit. „a-c” C.p. și art.76 (1) lit. „b” C.p.
Instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului V. G. și a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu 06.02.2013 la zi.
Instanța de fond a reținut că din actele de la dosar nu rezultă și nu se face nici un fel dovada de către partea civilă Murătură M. că acesta ar fi îndreptățit să fie despăgubit. Așa fiind instanța de fond a respins cererea de despăgubiri formulată de partea civilă Murătură M., ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Oltenița și inculpatul V. G..
În motivele scrise de recurs (filele 4-5) parchetul solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și rejudecând, în fond, înlăturarea dispozițiilor art.3201 Cpp în privința inculpatului V. P., schimbarea încadrării juridice menționată rechizitoriu și majorarea pedepselor aplicate ambilor inculpați.
P. susține, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea art.3201 C. proc. pen. întrucât, în declarația dată în fața primei instanțe, deși a solicitat aplicarea dispozițiilor art.3201 C. proc. pen., inculpatul V. P. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie așa cum a fost descrisă în actul de sesizare al instanței. În consecință, prima instanță trebuia să respingă cererea de aplicare a dispozițiilor art.3201 C. proc. pen.
Totodată, parchetul susține că în actul de sesizare al instanței s-a strecurat o eroare materială, înlăturată de instanța fondului însă fără a pune în discuție schimbarea de încadrare juridică conform art.238 Cpp.
Ultimul motiv de recurs vizează greșita individualizare a pedepselor, parchetul apreciind că prima instanță nu a manifestat intransigență față de ambii inculpați, pedepsele fiind prea blânde.
Cu prilejul susținerii orale a motivelor de recurs procurorul de ședință a precizat că nu mai susține cel de-al doilea motiv referitor la omisiunea punerii în discuție a schimbării încadrării juridice, iar cu privire la pedepse a arătat că solicită majorarea pedepsei în privința inculpatului V. G. și schimbarea modalității de executare în privința inculpatului V. P.. De asemenea, apreciază că în mod greșit prima instanță a interzis drepturile prev de art.64 lit.a teza I Cod penal, respectiv dreptul de a alege, având în vedere că infracțiunea de tâlhărie nu este de natură a atrage aceste prevederi.
În motivarea orală a recursuluiinculpatul V. G., prin apărătorul din oficiu, critică sentința pentru netemeinicie și solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecând, în fond, redozarea pedepsei, dând o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.c Cod penal și art.76 Cod penal, având în vedere că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta, are 3 copii în întreținere și este singurul întreținător al familiei.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, dar și pe toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856 alin.3 C. proc. pen., hotărârea nefiind susceptibilă de apel, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a aplicat, în mod nejustificat, prevederile art.3201 C. proc. pen. în privința inculpatului V. P., în condițiile în care apărătorul ales al acestuia a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de lovire sau alte violențe. Mai mult, din încheierea din data de 19.03.2013 rezultă fără echivoc că inculpatul V. P. nu a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei de tâlhărie, așa cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanței de judecată, motiv pentru care, deși instanța de fond i-a respins cererea de aplicare a prevederilor art.3201 Cpp, pășind la administrarea probelor, constatând că sunt incidente dispozițiile art.3201 alin.8 C. proc. pen., în cuprinsul sentinței a făcut aplicarea dispozițiilor art.3201 Cpp.
Referitor la individualizarea pedepselor, Curtea apreciază că și prin înlăturarea prevederilor art.3201 Cpp în privința inculpatului V. P. nu se impune majorarea pedepsei, circumstanța atenuantă a conduitei bune anterior comiterii infracțiunii fiind corect reținută în cază, iar față de lipsa antecedentelor penale și conduita procesuală a inculpatului nu se justifică schimbarea modalității de executare.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului V. G., în cuantum de 4 ani închisoare cu executare efectivă, Curtea apreciază de asemenea că a fost corect individualizată în condițiile reținerii dispozițiilor art.3201 Cpp și art.37 lit.b Cp. Se impune a fi însă înlăturată circumstanța atenuantă prev. de art.74 alin.1 lit.a Cp, în condițiile reținerii stării de recidivă mare postexecutorii, cu păstrarea circumstanței atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.c Cp.
De asemenea, este întemeiată critica parchetului referitoare la greșita interzicere a drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza I Cp, în privința ambilor inculpați, infracțiunea dedusă judecății -tâlhărie- neconstituind un impediment în exercitarea dreptului de vot.
Pentru aceste considerente, neidentificând alte motive de casare ce ar putea fi invocate din oficiu Curtea, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală va admite recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița și de recurentul inculpat V., va casa în parte sentința penală recurată și în fond rejudecând:
Va înlătură aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 C.p.p. în privința inculpatului V. P..
În temeiul art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c și art. 2/1 lit. a Cod penal cu aplic. art. 74 lit. a Cod penal și art. 76 lit. b Cod penal va condamna pe inculpatul V. P. la 4 (patru) ani închisoare.
Va menține dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 C.p. va interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b C.p.
În temeiul art. 71 al.5 C.p. executarea pedepsei accesorii se va suspenda pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 385 ind. 17 al.4 rap. la art. 383 al.2 C.p.p. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V. P. durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din prezenta cauză, respectiv de la data de 06.02.2013 la 02.04.2013.
În temeiul art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c și art. 2/1 lit. a Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b c.p., art. 320 ind.1 al. 7 C.p.p., 74 lit. c Cod penal și art.76 lit. b Cod penal va condamna pe inculpatul V. G. la 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C.p. va interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b C.p.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art. 385 ind. 17 al.4 rap. la art. 383 al.2 C.p.p. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V. G. durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din prezenta cauză, respectiv de la data de 06.02.2013 la zi.
În baza art. 192 alin.3 Cod pr. penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, din care onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul V. P. în cuantum de 75 lei și onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul V. G. în cuantum de 300 lei se va avansa din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit. d din Codul de procedură penală admite recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița și de recurentul inculpat V. G. împotriva sentinței penale nr. 92/02.04.2013 pronunțată de Judecătoria Oltenița.
Casează în parte sentința penală recurată și în fond rejudecând:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 C.p.p. în privința inculpatului V. P..
În temeiul art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c și art. 2/1 lit. a Cod penal cu aplic. art. 74 lit. a Cod penal și art. 76 lit. b Cod penal condamnă pe inculpatul V. P. la 4 (patru) ani închisoare.
Menține dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 C.p. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.p.
În temeiul art. 71 al.5 C.p. executarea pedepsei accesorii se suspendă pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 385 ind. 17 al.4 rap. la art. 383 al.2 C.p.p. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V. P. durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din prezenta cauză, respectiv de la data de 06.02.2013 la 02.04.2013.
În temeiul art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c și art. 2/1 lit. a Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b c.p., art. 320 ind.1 al. 7 C.p.p., 74 lit. c Cod penal și art. 76 lit. b Cod penal condamnă pe inculpatul V. G. la 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C.p. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.p.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art. 385 ind. 17 al.4 rap. la art. 383 al.2 C.p.p. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V. G. durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din prezenta cauză, respectiv de la data de 06.02.2013 la zi.
În baza art. 192 alin.3 Cod pr. penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul V. P. în cuantum de 75 lei și onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul V. G. în cuantum de 300 lei se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 28 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. D. D. M. N.
GREFIER,
L. A. P.
Red./Tehnored. – jud.D.D.
2 ex./22.08.2013
Judecătoria Oltenița – jud.V.C.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 293/2013. Curtea de... | Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 59/2016. Curtea... → |
|---|
