Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 591/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 591/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 591/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 591
Ședința publică de la 8 noiembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale ce are ca obiect sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr.2278/II-5/2012 privind persoana condamnată P. F., în vederea recunoașterii și punerii in executare a sentinței nr.252 din data de 10 mai 2010 pronunțată de Tribunalul pentru Minori din Napoli, rămasă definitivă la data de 08.12.2011, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.302/2004, republicată, în cadrul procedurii de soluționare a cererii formulate de autoritățile judiciare italiene.
Dezbaterile au avut loc în ședința din Camera de Consiliu de la 21 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 31 octombrie 2013 și apoi pentru azi, 08 noiembrie 2013 când, în aceiași compunere a dat următoarea sentință:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin adresa nr.2278/II/5/2013, din data de 02 august 2013, P. de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art.132 din Legea nr.302/2004 republicată, a înaintat acestei Curți cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Italiană prin care, s-a solicitat recunoașterea și punerea în executare a sentinței nr.252 din data de 10.05.2010 a Tribunalului pentru minori din Napoli, prin care numitul P. F. [fiul lui G. și Nuța, născut la data de 15.05.1988 în București, CNP_] a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare și amendă în cuantum de 200 de euro pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art.624, 625 n.4 din Codul penal italian.
Analizând sesizarea, pe baza documentelor și a informațiilor comunicate de către statul de condamnare, în aplicarea disp. art.131 și 132 din Legea nr.302/2004 rep. și a Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate (adoptată la Strasbourg în anul 1983 și ratificată de România prin Legea nr.76/1996), Curtea constată următoarele:
Prin cererea nr.TC 033.6.5 - 1747 RM din data de 02.08.2013, Ministerul Justiției din Republica Italiană a solicitat recunoașterea sentinței nr.252 din data de 10.05.2010, pronunțată de Tribunalul pentru minori din Napoli, rămasă definitivă la 08.12.2011, indicând drept instrument în temeiul căruia a fost formulată respectiva cerere Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983.
Din înscrisurile transmise la solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea Apel București de către Ministerul Justiției - Direcția D. Internațional și Cooperare Judiciară, prin adresa nr._/SM/2011 din data de 06.08.2013, rezultă că numitul P. F. a fost transferat în România la data de 04.06.2013 în vederea executării unei pedepse de 8 ani, 5 luni și 26 zile închisoare, aplicată de autoritățile judiciare italiene.
Urmare a verificărilor întreprinse în sistemul informatic de evidență a cauzelor ECRIS s-a constatat că transferarea condamnatului P. F. din Republica Italiană în statul de origine s-a realizat în baza sentinței penale nr.493/F/28.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în dosarul nr._ (atașat prezentei cauze), rămasă definitivă prin nerecurare la data de 13.01.2013, prin care admițându-se sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus recunoașterea sentinței penale din 11.04.2008 pronunțată de Tribunalul R., definitivă la data de 24.06.2010, prin care persoana transferabilă P. F. alias „Memet F.”, - fiul lui G. și Nuța, născut la 15 mai 1988 în București, încarcerat în Centrul penitenciar Iglesias – Republica Italiană, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 600 euro amendă, precum și a sentința din data de 30.10.2008 pronunțată de Tribunalul R., definitivă la data de 10.06.2009, prin care aceeași persoană a fost condamnată la pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, s-a constatat că prin Ordonanța parchetului de pe lângă Tribunalul R., din data de 5.10.2010, s-a fixat o pedeapsă cumulată de 8 ani, 5 luni și 26 zile închisoare, reținând beneficiul amnistiei pentru 3 ani închisoare și 600 euro amendă și scăzând perioada executată de 4 zile, de la 31.10.2005 la 4.11.2005, și s-a dispus transferarea condamnatului P. F., într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani, 5 luni și 26 zile închisoare, cu aplicarea art.71 – 64 lit.a teza a II-a, lit.b, d și e din Codul penal.
Prin aceeași sentință penală, în baza art.65 Cod penal, au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară, drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b și e din Codul penal, pe timp de 10 ani și s-a dedus din pedeapsa de 8 ani, 5 luni și 26 zile închisoare perioada de la 30.06.2008 la zi.
În baza acestei sentințe s-a procedat la emiterea mandatului de executare a pedepsei nr.552 din data de 10.01.201, în prezent condamnatul P. F. fiind încarcerat în executarea acestui mandat în Penitenciarul Rahova.
Din înscrisurile comunicate de către autoritățile judiciare italiene odată cu cererea de recunoaștere a sentinței nr.252 din data de 10.05.2010 pronunțată de Tribunalului pentru minori din Napoli, rămasă definitivă la data de 08 decembrie 2011 rezultă că prin această sentință inculpatul P. F. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare și 200 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art.624, 625 nr.4 din Codul penal italian constând în aceea că în ziua de 28.10.2005, în timp ce se deplasa prin Napoli la bordul unui autobuz de transport în comun, cu mare dexteritate și în scopul de a obține foloase, a sustras din buzunarul gecii pe care o purta partea vătămată Pannela Vincenzo un telefon mobil marca Nokia 2100.
Din aceleași înscrisuri se mai constată că prin decizia de executare de pedepse concurente nr.158/2012 RES din data de 27 septembrie 2012 emisă de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul pentru Minori din Napoli, pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată condamnatului P. F. prin sentința penală nr.252 din data de 10.05.2010 pronunțată de Tribunalul pentru Minori din Napoli, Republica Italiană, rămasă definitivă la data de 08 decembrie 2011 a fost încorporată, alături de pedepsele de 8 ani închisoare aplicată prin sentința din 30 octombrie 2008 a Tribunalului din R., definitivă la data de 10 aprilie 2009, respectiv de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința din 11 aprilie 2008 a Tribunalului din R., definitivă la data de 24 iunie 2010. Într-o pedeapsă rezultantă de 9 ani 1 lună și 25 de zile închisoare a cărei executare a început la data de 30.06.2008 și urmează a se încheia la data de 27.11.2016.
De menționat, astfel cum s-a precizat și în considerentele ce preced, sentința din 30 octombrie 2008 a Tribunalului din R., definitivă la data de 10 aprilie 2009 prin care inculpatul P. F. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, precum și sentința din 11 aprilie 2008 a Tribunalului din R., definitivă la data de 24 iunie 2010 prin care același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare au fost anterior recunoscute prin sentința penală nr.493/F/28.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în dosarul nr._, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 13.01.2013,
De asemenea, din informațiile transmise de autoritățile judiciare italiene, Curtea mai reține că pedeapsa de 200 euro amendă aplicată condamnatului P. F. prin sentința penală nr.252 din data de 10.05.2010 pronunțată de Tribunalul pentru Minori din Napoli, Republica Italiană, rămasă definitivă la data de 08 decembrie 2011 a fost constatată ca fiind grațiată prin Ordonanța nr.97/2012 din 17.10.2012 emisă de Judecătorul de Executare de la Tribunalul pentru Minori Napoli.
Potrivit alineatului 1 al art.131 din Legea nr.302/2004, republicată, „Recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine sau a unui act judiciar străin poate avea loc daca: a) Romania si-a asumat o asemenea obligație printr-un tratat internațional la care este parte; b) a fost respectat dreptul la un proces echitabil, in sensul art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, încheiată la R. la 4 noiembrie 1950, ratificata de Romania prin Legea nr.30/1994; c) nu a fost pronunțată pentru o infracțiune politica sau pentru o infracțiune militara care nu este o infracțiune de drept comun; d) respecta ordinea publica a statului roman; e) hotărârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice in Romania, potrivit legii penale romane; f) nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane in Romania; g) nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane ., care a fost recunoscuta in Romania”
În aplicarea procedurii de recunoaștere instituită prin dispozițiile art.132 din Legea nr.302/2004, republicată, Curtea constată îndeplinirea cumulativă a condițiilor reglementate de textul normativ anterior menționat în privința sentinței penale nr.252 din data de 10.05.2010 pronunțată de Tribunalul pentru Minori din Napoli, Republica Italiană, rămasă definitivă la data de 08 decembrie 2011 prin care persoanei condamnate P. F. i-a fost aplicată pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, în sensul că Romania, prin ratificarea în baza Legii nr.76/1996 a Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate (adoptată la Strasbourg în anul 1983) si-a asumat obligația de a recunoaște hotărârile penale si actele judiciare care emană de la autoritățile judiciare din statele care sunt părți la această convenție, între care se numără și Republica Italiană, în procesul în care împotriva condamnatului P. F. a fost pronunțată sentința penală nr.252 din data de 10.05.2010 a Tribunalului pentru Minori din Napoli a fost respectat dreptul acestuia la un proces echitabil, in sensul art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, încheiată la R. la 4 noiembrie 1950, ratificata de Romania prin Legea nr.30/1994, hotărârea de condamnare anterior menționată nu a fost pronunțată pentru o infracțiune politica sau pentru o infracțiune militara, această hotărâre respecta ordinea publica a statului roman și poate produce efecte juridice in Romania, potrivit legii penale romane, în condițiile în care fapta care face obiectul sentinței a cărei recunoaștere se solicită, este incriminată și în legislația penală română, constituind infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e Cod penal, iar împotriva persoanei condamnate P. F. nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceeași faptă nici in Romania și nici într-un alt stat.
D. fiind faptul că astfel cum s-a arătat în considerentele de mai sus,pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată condamnatului P. F. prin sentința a cărei recunoaștere se solicită în prezenta cauză a fost încorporată, alături de pedepsele aplicate aceluiași condamnat prin cele două sentințe a căror recunoaștere și punere în executare s-a realizat anterior prin sentința penală nr.493/F/28.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în dosarul nr._, într-o pedeapsă rezultantă de 9 ani 1 lună și 25 de zile închisoare stabilită prin decizia de executare de pedepse concurente nr.158/2012 RES din data de 27 septembrie 2012 emisă de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul pentru Minori din Napoli, Curtea găsește că în aplicarea prevederilor art.131 și 132 din Legea nr.302/2004, republicată și a Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate (adoptată la Strasbourg în anul 1983 și ratificată de România prin Legea nr.76/1996) se impune și recunoașterea acestui din urmă act judiciar emis de autoritățile italiene, prin care se reglementează situația globală a executării pedepselor pronunțate față de condamnatul P. F. în statul solicitant.
Prin urmare, în temeiul art.132 alin.4 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală - republicată, Curtea va recunoaște atât sentința penală nr.252 din data de 10.05.2010 pronunțată de Tribunalul pentru Minori din Napoli, Republica Italiană, rămasă definitivă la data de 08 decembrie 2011, cât și decizia de executare de pedepse concurente nr.158/2012 RES din data de 27 septembrie 2012 emisă de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul pentru Minori din Napoli și va constata că persoana condamnată P. F. are de executat o pedeapsă rezultantă de 9 ani, 1 lună și 25 de zile închisoare din care se deduce perioada deja executată, începând cu data de 30 iunie 2008 și până la zi.
De asemenea, va constata că pedeapsa de 200 euro amendă aplicată condamnatului P. F. prin sentința penală nr.252 din data de 10.05.2010 pronunțată de Tribunalul pentru Minori din Napoli, Republica Italiană, rămasă definitivă la data de 08 decembrie 2011 a fost constatată ca fiind grațiată prin Ordonanța nr.97/2012 din 17.10.2012 emisă de Judecătorul de Executare de la Tribunalul pentru Minori Napoli.
Se va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr.552/2012 din 10.01.2013 emis în baza sentinței penale nr.493 din 28.11.2012 pronunțată Curtea de Apel București – Secția I Penală în dosarul nr._ și emiterea unui nou mandat la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În temeiul art.192 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 320 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.132 alin.4 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală - republicată, recunoaște sentința penală nr.252 din data de 10.05.2010 pronunțată de Tribunalul pentru Minori din Napoli, Republica Italiană, rămasă definitivă la data de 08 decembrie 2011 și decizia de executare de pedepse concurente nr.158/2012 RES din data de 27 septembrie 2012 emisă de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul pentru Minori din Napoli.
Constată că pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată condamnatului P. F. prin sentința penală nr.252 din data de 10.05.2010 pronunțată de Tribunalul pentru Minori din Napoli, Republica Italiană, rămasă definitivă la data de 08 decembrie 2011 a fost încorporată, alături de pedepsele de 8 ani închisoare aplicată prin sentința din 30 octombrie 2008 a Tribunalului din R., definitivă la data de 10 aprilie 2009, respectiv de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința din 11 aprilie 2008 a Tribunalului din R., definitivă la data de 24 iunie 2010. în pedeapsa rezultantă de 9 ani 1 lună și 25 de zile închisoare stabilită prin decizia de executare de pedepse concurente nr.158/2012 RES din data de 27 septembrie 2012 emisă de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul pentru Minori din Napoli.
Constată că persoana condamnată P. F. are de executat o pedeapsă rezultantă de 9 ani, 1 lună și 25 de zile închisoare din care se deduce perioada deja executată de condamnat, începând cu data de 30 iunie 2008 și până la zi.
Constată că pedeapsa de 200 euro amendă aplicată condamnatului P. F. prin sentința penală nr.252 din data de 10.05.2010 pronunțată de Tribunalul pentru Minori din Napoli, Republica Italiană, rămasă definitivă la data de 08 decembrie 2011 a fost constatată ca fiind grațiată prin Ordonanța nr.97/2012 din 17.10.2012 emisă de Judecătorul de Executare de la Tribunalul pentru Minori Napoli.
Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr.552/2012 din 10.01.2013 emis în baza sentinței penale nr.493 din 28.11.2012 pronunțată Curtea de Apel București – Secția I Penală în dosarul nr._ și emiterea unui nou mandat la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În temeiul art.192 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 320 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru condamnat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,
C. C.
GREFIER,
G. A. I.
red./t.red.jud.C.C.
ex.2
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 293/2013. Curtea de... → |
|---|
