Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1304/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1304/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-06-2012 în dosarul nr. 1304/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr. 1304 R
Ședința publică de la data de 21 iunie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. M.
JUDECĂTOR - A. E. B.
JUDECĂTOR - I. C.
GREFIER - R. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de domnul procuror M. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul G. I., împotriva încheierii de ședință din data de 15 mai 2012, pronunțată de către Tribunalul București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat G. I., personal in stare de arest și asistat de avocat ales M. C., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 20.06.2012 emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat G. I. solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 15 mai 2012, pronunțată de către Tribunalul București, în dosarul nr._ și rejudecând solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acesteia. De asemenea, arată că cererea inculpatului a fost respinsă la instanța de fond pe considerentul că urmărirea penală nu este finalizată, opinie ce nu poate fi acceptată.
Totodată, arată că în cauză nu s-a făcut dovada că odată lăsat in libertate inculpatul ar mai săvârși noi infracțiuni.
Reprezentantul Ministerului Publicsolicită respingerea recursului, apreciind hotărârea instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, întrucât la acest moment este inoportună lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere necesitatea prezenței acestuia la efectuarea urmăririi penale. De asemenea, solicită a se avea în vedere modalitatea de săvârșire a faptelor și valoarea mare a prejudiciului.
Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere impactul social al faptelor săvârșite.
Recurentul inculpat G. I., având ultimul cuvânt, arată că este arestat preventiv de 4 luni si solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 15.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, s-a dispus în baza art.1608a alin.6 C. pr. pen., respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G. I., ca neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția I Penală la data de 15.06.2012 sub nr._, inculpatul G. I. a solicitat punerea sa în libertate sub control judiciar.
De asemenea, la dosarul instanței s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 1448/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, instanța constatând ca fiind admisibilă în principiu cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat.
În motivarea cererii, inculpatul G. I. a arătat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1602 C. pr. pen. și că este pe deplin conștient de obligațiile legale ce urmează să le respecte.
Instanța a mai constatat că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de spălare a banilor, evaziune fiscală și transmitere fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia, fapte prev. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea 656/2002, art. 9 alin. 1, lit. a și b din Legea nr. 241/2005, art.280 ind.1 din Legea nr.31/1990, reținându-se că între . SRL (societate al cărei administrator în acte este numitul Bradan I., plecat în Italia de aproximativ 2 ani) și ., s-au încheiat două contracte de livrare de marfă, primul din acesta la data de 20.11.201, iar cel de-al doilea contract a fost încheiat la data de 05.12.2011, când societatea intrase în faliment și se ridicase dreptul de administrare. În baza acestora au fost emise 35 de facturi fiscale începând cu data de 22.02.2011 și până la data de 20.12.2011.
La data de 06.12.2011 s-a încheiat și un alt contract de livrare marfă între ., de această dată în calitate de vânzător și ., reprezentată de inculpatul G. I., în calitate de cumpărător. La rândul său, METAL SYSTEM SRL, în calitate de vânzător, a încheiat cu . SRL, reprezentată de B. Pocropivîi, un alt contract de livrare produse, fiind emise un număr de 10 facturi în perioada decembrie 2011 – februarie 2012.
Potrivit declarațiilor numitului D. Ș., administrator al ., acesta a fost abordat de numitul B. Pocropivîi, care i-a propus să intermedieze cumpărarea/vânzarea unei cantități de fier, intermedierea realizându-se conform documentelor menționate mai sus. Acesta a mai precizat că toate documentele emise de . SRL i-au fost înmânate de inculpatul G. I., căruia acesta i-a predat și facturile de revânzare a mărfii către ., precum și ordinele de plată și filele CEC prin intermediul cărora s-a realizat plata către . SRL.
Faptul că inculpatul G. I. a fost cel care s-a ocupat de realizarea tranzacțiilor, a rezultat și din procesul-verbal de percheziție domiciliară, care confirmă identificarea la locuința acestuia a mai multor facturi fiscale emise de . SRL către ., a unor contracte în original încheiate de societatea . SRL și a ștampilei acestei societăți.
Sumele plătite de . în baza contractelor menționate nu au intrat în contul . SRL, ci au fost direcționate de către inculpatul G. I. către conturile . și . SRL.
Din conturile . sumele de bani au fost direcționate de către inculpatul D. Ruslan către ., ., ., iar sumele de bani virate în conturile . SRL au fost fie extrase în numerar de inculpatul B. S., fie direcționate în conturile ..
Cu referire la societățile ., . SRL și ., Tribunalul a reținut pe baza actelor dosarului că există indicii temeinice că acestea au fost preluate în mod fictiv, cu intermedierea inculpatului N. O., de către persoane care nu au desfășurat activitate comercială, acestea fiind în fapt controlate de inculpatul G. I., la domiciliul căruia au fost găsite documente în original referitoare la societățile . SRL și . (dar și acte ale altor societăți comerciale precum . Stații de Carburanți SRL, societate ce a fost și ea implicată în tranzacții cu . și . SRL), ștampilele acestor societăți, acte prin care inculpatul B. S. era împuternicit să efectueze operațiuni comerciale în contul societăților menționate, precum și copia actului de identitate al inculpatului D. Ruslan (activitatea acestuia urmând a fi analizată detaliat în paragrafele ce urmează).
In ceea ce privește transmiterea fictivă a societăților menționate, Tribunalul a mai reținut că la data de 06.06.2011 a avut loc cesiunea de către inculpatul G. I. și numitul I. A. a părților sociale din societatea . SRL către numitele Tesileanu C. C. și H. G. D., fără ca acestea să se cunoască între ele. împuternicit pentru conturile societății a fost desemnat inculpatul B. S., care a efectuat multiple retrageri de ișumerar, după cum rezultă din rulajul contului și din vizionarea imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere ale Raiffeisen Bank și a direcționat o treime din sume către . (societate în cazul căreia tot inculpatul B. S. apare ca împuternicit pentru conturile acestei societăți). In ceea ce privește societatea ., din actele depuse ladosar, a rezultat că în cadrul acesteia a intrat în calitate de asociat Tesileanu C. C., aceasta dobândind și calitatea de administrator cu începere de la data de 06.06.2011, fără a desfășura activitate în cadrul societăților. Tot Tesileanu C. C. are și calitatea de asociat unic și administrator al . Stații de Carburanți SRL cu începere de la data de 19.05.2011, și în cazul acestei societăți singura persoană împuternicită pentru a efectua operațiuni pe conturile deschise la Raiffeisen Bank fiind B. S. cu începere de la 08.02.2011. în plus, în condițiile în care împuternicirile emise pentru efectuarea de operațiuni bancare pe numele inculpatului B. S. au fost găsite la domiciliul inculpatului G. I., legătura dintre cei doi apare ca evidentă.
În ceea ce privește societatea ., H. G. (absolvent de învățământ primar) a preluat această societate la data de 14.06.2011 prin intermediul societății administrate de inculpatul N. O., împuternicit pe conturile societății fiind în continuare inculpatul D. Ruslan, fost asociat.
Potrivit declarațiilor numiților A. M., Tesileanu C. C., H. G. D. și H. G., preluarea părților sociale în cazul societăților menționate s-a realizat prin intermediul societății administrate de inculpatul N. O., fără ca „noii asociați și administratori" să primească actele societăților, ștampilele acestora, fiind în schimb plătiți cu diverse sume de bani pentru serviciile lor.
Potrivit raportului de constatare contabilă efectuat în cauză, pe baza raportărilor depuse de societățile menționate la administrațiile financiare și a rulajului conturilor comunicate de unitățile bancare, s-a stabilit că prin neînregistrarea în contabilitate a operațiunilor efectuate . a creat un prejudiciu bugetului de stat in suma totala de 881.641,95 lei, . a creat un prejudiciu bugetului de stat in valoare de 84.216, 13 lei, . a creat un prejudiciu bugetului de stat in valoare de 1.143.779 lei, . SRL a creat un prejudiciu bugetului de stat in valoare de 379.768 lei, iar . Tehnologie Stații de Carburanți SRL un prejudiciu în valoare de 77.768 lei, prejudiciul însumat fiind de 2.567.172 lei.
Tribunalul a reținut totodată că, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la data de 08.03.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ s-a dispus, în temeiul art. 1491 alin. 10 Cod procedură penală raportat la art. 143 Cod procedură penală și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului G. I. pe o durată de 29 de zile, reținându-se că în speță există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni fiind închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol concret pentru ordinea publică, măsură preventivă prelungită succesiv până în prezent.
Potrivit art. 160 Cod procedură penală, în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Liberarea provizorie sub control judiciar poate fi dispusă, conform art. 160 Cod procedură penală în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
In conformitate cu art. 160 al. 6 Cod procedură penală, instanța respinge cererea în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost făcută de către o altă persoană și nu a fost însușită de învinuit sau de inculpat.
Tribunalul a constatat că în cauză, deși formal sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege (pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu depășește limita de 18 ani închisoare și nu există date că lăsat în libertate inculpatul ar avea conduita negativă la care face referire art. 1602 al. 2 Cod procedură penală), cererea este neîntemeiată, atât din punctul de vedere al oportunității - în raport cu stadiul actual al procesului, cât și în raport cu gravitatea deosebită a activității infracționale reținute în sarcina inculpatului.
Astfel, instanța de fond a apreciat ca inoportună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului în actualul stadiu procesual, având în vedere că urmărirea penală nu este finalizată și ținând cont de complexitatea cauzei, determinată de numărul de inculpați, intervalul de timp în care aceștia au acționat, în scopul obținerii de venituri ilicite cu consecința prejudicierii patrimoniului de stat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B. I. care a solicitat să fie admisă cererea de liberare sub control judiciar, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi liberat sub control judiciar, nu are antecedente penale, nu ar mai săvârși alte infracțiuni, iar faptul că urmărirea penală nu este finalizată, nu reprezintă un motiv pentru a nu fi pus în libertate.
Analizând recursul inculpatului în raport de critica formulată cât și din oficiu, se constată că nu este întemeiat recursul și îl va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
În cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravele atingeri aduse valorilor sociale, din activitatea infracțională complexă reținută în sarcina inculpatului, din modalitatea de comitere a faptelor și din valoarea ridicată a prejudiciului.
Așa cum a menționat și instanța de fond, pentru buna administrare a probelor, nu sunt suficiente măsurile alternative prevăzute de art.1602 alin.3 C. pr. pen., existând posibilitatea influențării probelor de către inculpat și, de asemenea, s-ar crea o stare de insecuritate în societate, lăsându-se impresia că nu se acționează eficient împotriva persoanelor care sunt acuzate de grave infracțiuni economico-financiare.
Aspectele învederate de către inculpat au fost avute în vedere la momentul arestării preventive, nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea arestării preventive și nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Așa cum s-a mai arătat, activitatea infracțională complexă reținută în sarcina inculpatului arată că nu este oportună la acest moment procesual liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Este de subliniat faptul că în urmă cu aproximativ două săptămâni de zile, inculpatului G. I. i s-a respins o cerere având același obiect, iar de la data respingerii acelei cereri nu au intervenit elemente noi care să justifice liberarea sub control judiciar.
Recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G. I. împotriva încheierii de ședință din data de 15 mai 2012, pronunțată de către Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 iunie 2012.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
D. M. I. C.
GREFIER,
R. S.
Red. D.M.
Dact. A.L. 2 ex./27.06.2012
OPINIE SEPARATĂ
a doamnei judecător A. E. B., în sensul admiterii recursului declarat de inculpat
Consider că recursul inculpatului G. I. trebuia admis și, în consecință și cererea sa de liberare sub control judiciar, întemeiată pe disp.art.160/2 C.pr.pen, având în vedere următoarele considerente:
Din interpretarea disp.art.160/2 alin.2 C.pr.pen., reiese că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin orice mijloace, judecătorului cerându-i-se să facă o predicție privind comportamentul inculpatului.
Or, nici un element din cele enumerate nu se regăsește în cauză de vreme ce inculpatul a consemnat suma de 80.000 lei, din valoarea presupusului prejudiciu iar alți coinculpați din cauză sunt cercetați în stare de libertatea și actele contabile se află în custodia organelor de urmărire penală.
Nici circumstanțele personale ale inculpatului (fără antecedente penale, instruit, căsătorit și având un copil minor) nu nasc astfel de temeri.
Prin urmare, apreciez că soluția care se impunea era admiterea cererii formulate de inculpat.
Judecător,
A. E. B.
| ← Evadarea. Art. 269 C.p.. Decizia nr. 40/2013. Curtea de Apel... | Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia... → |
|---|
