Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1281/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1281/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2012 în dosarul nr. 1281/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.1281/R
Ședința publică de la 20.06.2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - S. C. C.
JUDECĂTOR - L. M.
JUDECĂTOR - L. C.
GREFIER - M. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat prin procuror E. B..
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr.201/25.04.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat B. I. personal, asistat de avocat ales C. B., avocat din oficiu E. D. și interpret limba neogreacă, d-na FĂRTAN O. M., cu copie autorizație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă apărătorul din oficiu desemnat pentru intimatul inculpat care solicită instanței să ia act de încetarea mandatului său prin prezentarea apărătorului ales și să se pronunțe cu privire la onorariul parțial întrucât a studiat dosarul, a pregătit apărarea și s-a prezentat la termenul de judecată.
La interpelarea instanței, intimatul inculpat B. I., fiind asistat de interpret, declară că menține declarația dată la instanța de fond și nu are precizări suplimentare de făcut acesteia.
Constatând că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat, declarații suplimentare de făcut, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul disp. art.385/15 pct.2 lit.d C. pr. pen. pune concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței și pe fond, rejudecând, în urma reanalizării materialului probator, condamnarea inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu modalitatea de executare prevăzută de art.81-82 C. pen., apreciind că în mod nelegal instanța de fond a dispus achitarea acestuia, în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b C. pr. pen.
Arata ca prin buletinul de analiza toxicologică nr.1182/13.05.2011 s-a stabilit că în prima proba de sânge prelevată la ora 20.10 a rezultat 0,91 g/1000 ml alcool pur în sânge, iar la a doua probă, prelevată la ora 21.10, a rezultat cantitatea de 1,75 g/1000 ml alcool pur în sânge.
Susține că la prezentarea materialului de urmărire penală inculpatul nu a contestat probatoriile, a recunoscut și a regretat fapta și nu a retractat declarația dată în fața medicului, în care a precizat cantitatea de alcool consumată.
La instanța de fond inculpatul a retractat declarațiile, aparent confirmate de depoziția martorului S. P., iar lipsa de veridicitate a declarațiilor este evidențiată de numeroasele inadvertențe și ambiguități strecurate în conținutul acestora, iar dată fiind poziția de subordonare dintre patron și angajat, declarația martorului nu poate fi decât părtinitoare.
Apărătorul ales al intimatului inculpat B. I. depune Concluzii scrise și solicită respingerea recursului declarat de P., urmând a fi menținută hotărârea instanței de fond, ca fiind legală și temeinică și arată că rezultă indubitabil faptul că ceea ce a concluzionat expertiza privind interpretarea retroactiva a alcoolemiei nu s-a bazat exclusiv pe declarația dată de inculpat la instanța de judecată, ci și pe depozițiile martorului S. P., care a asistat la momentul în care inculpatul a consumat alcool și ale martorului din lucrări T. M. care a fost de fața când a suflat în alcooltest.
În ultimul cuvânt, intimatul inculpat B. I., fiind asistat de interpret, declară că este de acord cu concluziile apărătorului și solicită a fi respins recursul.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 201 din 25.04.2012 pronunțată de Judecătoria B., în temeiul art. 11 pct 2 lit a) rap. la art 10 alin 1 lit b C.p.p. a fost achitat inculpatul B. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de de 12.05.2011, în jurul orei 19:00, organele de poliție din cadrul I.P.J. I. – Poliția Stațiunii Snagov, au fost sesizate cu privire la faptul că pe DN1, în ., a avut loc un accident rutier.
Deplasându-se la fața locului, acestea au constatat ca autovehiculul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, care fusese condus de inculpatul B. I., după ce a lovit balizele ce despart cele două sensuri de circulație, a pătruns pe contrasens și s-a răsturnat în șanțul de pe marginea drumului.
În aceste împrejurări, în prezența martorului asistent T. M. s-a procedat la testarea cu aparatul etilotest a conducătorului autovehiculului, care a indicat valoarea de 0,90 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Astfel, inculpatul a fost condus la Spitalul Elias din capitală, unde i s-au recoltat doua probe de sânge în vederea stabilirii concentrației de alcool în sânge.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1182/13.05.2011 a rezultat că prima proba, recoltată la ora 20:10 a indicat valoarea de 1,90 g‰ alcool pur în sânge, iar cea de-a doua, recoltată la ora 21:10 a indicat valoarea de 1,75 g‰.
Din declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale rezulta că acesta a recunoscut și regretat fapta comisă.
Cu toate acestea, din declarația din 12.05.2011 a inculpatului dată imediat după săvârșirea faptei (la acel moment acesta având calitatea de făptuitor), nu rezultă date și indicii cu privire la cantitatea de alcool consumată, felul acesteia și nici dacă inculpatul a consumat și alimente în prealabil.
Inculpatul a indicat, totuși, cu ocazia prelevării probelor de sânge, în fața medicului, că a consumat 100 ml vin la ora 19:00 și că a mâncat înainte, aspecte consemnate în buletinul de examinare clinică de la fila 15 d.u.p., fără însă ca aceste detalii să fie cuprinse și într-o declarație.
În declarația din 21.09.2011 dată în cursul urmăririi penale, pe formularul tipizat, inculpatul a arătat în final că a consumat 100 ml vin, precizând în mod expres că nu a mâncat în prealabil, fără însă a indica și orele când a consumat alcoolul.
În cauză a fost audiat martorul T. M. care a fost de față momentul în către a avut loc testarea cu aparatul etilotest a inculpatului, acesta confirmând situația de fapt reținută cu privire la concentrația de alcool în aerul expirat.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost probată cu următoarele mijloace de probă: declarații inculpat; declarații martor; proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare; proces - verbal de depistare; rezultatul testării cu aparatul Drager etilotest; proces-verbal de prelevare și buletin de examinare clinică; buletin de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 1182/13.05.2011.
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, care a declarat că în acea zi a avut o întâlnire cu un colaborator al său la circa 5 km de localitatea Ciolpani, la un restaurant. La ora 18:25 acesta a băut circa 350 ml whisky și a mâncat de asemenea. La ora 18:55 inculpatul a susținut a plecat de la restaurant, a dat un telefon după un șofer al societății sale, însă nu era nimeni disponibil, astfel ca s-a urcat la volanul autoturismului și la ora 19:00 a avut loc accidentul, pe fondul carosabilului umed. În privința alimentelor consumate, inculpatul a arătat că a mâncat circa 200 grame de brânză și o pizza mare. Întrebat fiind în legătură cu neconcordanțele între declarațiile date în cursul urmăririi penale și cea din cursul judecății, acesta a arătat că la momentul respectiv era foarte stresat, a declarat ce i-a spus polițistul și a declarat din prostie că a consumat vin în loc de whisky, întrucât vinul este „mai puțin alcoolic” decât whiskyul.
Declarațiile inculpatului date în cursul judecății au fost susținute și de martorul S. P., persoana care s-a aflat pe scaunul din dreapta al autoturismului inculpatului în momentul accidentului și care a asistat la momentul în care acesta consumat cantitatea de alcool și de asemenea a mâncat împreună cu el la acel restaurant.
Instanța a audiat și martorul T. M., care a declarat că a fost de față când organele de poliție l-au supus pe inculpat testării în vederea constatării alcoolemiei, acesta confirmând din nou situația de fapt reținută.
De asemenea, instanța a dispus audierea în calitate de martori și a celor doi polițiști sosiți la fața locului, care au încheiat procesul verbal de constatare a infracțiunii, anume A. F. și B. I..
Din declarația martorului A. F. reiese că acesta își amintește că inculpatul i-a declarat verbal că a consumat vin la momentul respectiv și că a mâncat o friptură înainte, fără a preciza cantitatea, locul ori ora.
Din declarația martorului B. I. a mai reieșit faptul că la momentul sosirii polițiștilor la fața locului, inculpatul mai era însoțit de alte două persoane, toți fiind în afara autoturismului.
Instanța a admis proba solicitată de inculpat și în urma întocmirii raportului de expertiză a rezultat că inculpatul, la 12.05.2011, în jurul orei 19:00, data depistării în trafic, ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de circa 0,60 g%o.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că că din probele administrate în cauză nu a rezultat cu certitudine faptul că inculpatul, la data și ora depistării în trafic ar fi avut o alcoolemie în sânge peste limita legală de 0,80%o.
Astfel, deși expertiza medico-legală efectuată nu are o valoare certă, aceasta este totuși o probă științifică, iar instanța constată de asemenea că o cantitate mai mică de alcool, cum ar fi cea declarată inițial de către inculpat, de 100 ml de vin, la orele 19:00 nu ar fi fost suficientă pentru obținerea ulterioară a unei valori de 1,90 g%o, astfel că, deși inculpatul și-a schimbat cu ocazia audierii declarația de consum, prima declarație nu ar fi fost una pertinentă.
Între momentul depistării inculpatului și momentul supunerii efective la recoltarea probelor biologice se parcurge un interval de timp, iar în funcție de cantitatea, tăria și ora consumului de alcool, valoarea alcoolemiei în sânge se modifică în sens crescător sau descrescător. Din acest motiv, efectuarea recalculării alcoolemiei este utilă pentru a constata valoarea teoretică la momentul depistării în trafic a persoanei care a consumat băuturi alcoolice. Întrucât analiza de sânge s-a efectuat după aproximativ o ora și 10 minute de la data depistării nu poate avea caracterul unei probe certe, suficiente pentru stabilirea vinovăției inculpatului în cauză.
Instanța de fond a avut în vedere și faptul că inculpatul nu cunoaște temeinic limba română și, evident, acesta putea fi ușor influențat în privința declarației date la urmărirea penală, mai ales că nu i-a fost asigurat un interpret de limba neogreacă, decât abia în cursul judecății.
De asemenea, din declarația martorului A. F., agent de poliție constatator, reiese că inculpatul i-a declarat verbal că a consumat vin la momentul respectiv și că a mâncat o friptura înainte, aspecte ca se află în contradicție cu declarația inculpatului din cursul urmăririi penale de la fila 10 d.u.p., unde acesta a declarat că nu a mâncat nimic.
Totodată, instanța observă că deși în momentul săvârșirii faptei inculpatul se afla în autoturism împreună cu martorul Șușanu P., ceea ce reiese și din declarația martorului asistent T. M. de la fila 12 d.u.p., acesta nu a fost audiat în aceasta calitate în tot cursul urmăririi penale, deși era necesar pentru a se stabili cu exactitate cantitatea de alcool și cea de alimente consumată, precum și ora acestora.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a înlăturat declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale în ceea ce privește cantitatea de alcool consumată și cea de alimente și va menține declarațiile acestuia date în fața instanței, cu care judecătorul a intrat în contact în mod direct, respectând astfel și principiului nemijlocirii în procesul penal.
În ceea ce privește valorile exprimate în urma testării cu aparatul etilotest acestea nu au forța unei probe în procesul penal decât în ceea ce privește constatarea consumului de alcool, nu și a cantității de alcool în sânge, ele fiind însă probă în cauzele contravenționale.
Pentru motivele expuse, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului B. I., constatând că fapta acestuia nu este prevăzută de legea penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei soluții de achitare a inculpatului B. I..
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că instanța nu a avut în vedere buletinul de examinare clinică din care rezultă că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, prezentând o alcoolemie peste limita legală, că instanța nu a analizat atitudinea oscilantă a inculpatului și faptul că după aducerea la cunoștință a învinuirii a recunoscut săvârșirea faptei în circumstanțele reținute, însă ulterior a revenit asupra declarației de recunoaștere.
Susținerile ulterioare ale inculpatului în legătură cu cantitatea de alcool pe care a băut-o și tipul alcoolului sunt lipsite de veridicitate, iar raportul de expertiză întocmit de I.N.M.L. are o valoare orientativă.
Cu ocazia soluționării recursului, în conformitate cu dispozițiile art.38514 alin.11 C. pr. pen., a fost audiat inculpatul.
La solicitarea intimatului inculpat, Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar actul constitutiv a unei societăți comerciale în care inculpatul este asociat și copiile unor acte de stare civilă.
Examinând cauza în temeiul art.3856 alin.1 și 3 C. pr. pen., Curtea apreciază că recursul Parchetului este nefondat.
Soluția pronunțată de instanța de fond se bazează pe o atentă și completă analiză a tuturor probelor administrate.
Prima instanță a avut în vedere toate mijloacele de probă, pe care le-a evaluat în conformitate cu dispozițiile art.63 alin.2 C. pr. pen.
În baza acestui material probator, s-a apreciat în mod corect că prezumția de nevinovăție a inculpatului nu a fost răsturnată, neexistând certitudine cu privire la alcoolemia pe care inculpatul o avea atunci când a condus autovehiculul și s-a produs incidentul rutier.
Soluția de condamnare nu poate fi întemeiată doar pe buletinul de analiză toxicologică, întrucât, în conformitate cu dispozițiile legale, valoarea fiecărei probe este egală cu a celorlalte, așa încât și acest buletin de analiză trebuie evaluat prin raportare la celelalte probe.
Mai mult, astfel cum a evidențiat și instanța de fond, respectivul buletin de analiză se întemeiază pe prelevarea probelor de sânge la un interval mare de timp de la momentul depistării inculpatului, așa încât nu se poate susține că valoarea alcoolemiei de la momentul prelevării este identică cu cea de la momentul la care inculpatul a fost oprit de către organele de poliție.
În plus, chiar din buletinul de examinare clinică rezultă aspecte ce pun sub semnul întrebării o stare de ebrietate caracterizată de o valoare ridicată a alcoolemiei, deoarece se consemnează că inculpatul avea vorbirea clară, o comportare orientată, era orientat în timp și spațiu, avea atenția concentrată și manifesta o judecată coerentă.
Cât privește declarațiile într-adevăr oscilante date de inculpat, Curtea constată că acestea au fost în mod temeinic analizate de instanța de fond, fiind înlăturate cele care nu se coroborează cu restul materialului probator.
Afirmația exprimată în motivele de recurs în sensul că între buletinul de analiză toxicologică și raportul de expertiză există concordanță, corespunde adevărului însă în opinia Curții, aceasta constituie încă un argument în susținerea soluției de achitare, căci în acest fel s-a demonstrat că la momentul prelevării probelor de sânge, după circa o oră și 10 minute de la depistarea în trafic, inculpatul prezenta o alcoolemie în creștere, așa încât la momentul la care a fost oprit de organele de poliție, valoarea alcoolemiei era mult mai mică decât cea stabilită prin buletinul de analiză toxicologică.
Nu în ultimul rând, se impun anumite precizări referitoare la raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei.
Este adevărat că și în cuprinsul acestuia se face mențiunea că rezultatele obținute au caracter strict teoretic și nu pot fi considerate că au valoare certă din punct de vedere medico-legal, valoarea indubitabilă de probă științifică obiectivă și care exprimă îmbibația reală, fiind cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării.
Pe de altă parte, nu se poate nega faptul că respectivul raport de expertiză exprimă opinia unor specialiști și are la bază nu doar elemente subiective, ci și obiective.
Astfel, pe lângă datele referitoare la cantitatea de alcool ingerată, tipul alcoolului (aspecte ce rezultă din declarațiile inculpatului) sunt avute în vedere și datele referitoare la greutatea și înălțimea acestuia, precum și valoarea alcoolemiei stabilită prin buletinul de analiză toxicologică (aspecte cu caracter obiectiv) și se aplică o metodă științifică de lucru, pe baza căreia se stabilește în mod retroactiv valoarea alcoolemiei.
În plus, concluziile raportului de expertiză medico-legală se coroborează cu mențiunile din buletinul de analiză referitoare la manifestările neurologice și psihice ale inculpatului, care nu părea sub influența alcoolului, precum și cu constatările testării inculpatului referitor la concentrația alcoolului din aerul expirat, dar și cu declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile martorilor, din care rezultă că la momentul depistării în trafic, acesta nu avea aparența unei persoane în stare de ebrietate sau care să aibă o valoare ridicată a alcoolemiei.
D. urmare, se aplică principiul în dubio pro reo, pentru că nu s-a demonstrat că inculpatul a condus autovehiculul având o alcoolemie mai mare de 0,80 gr %o.
Pe cale de consecință, nu sunt îndeplinite condițiile de condamnare a inculpatului, iar soluția pronunțată de instanța de fond, de achitare în temeiul art.10 lit.b C. pr. pen. pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală, putând constitui contravenție, este legală și temeinică.
În consecință, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat și conform art.192 alin.3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei, ca și onorariul interpretului de limba greacă cuvenit pentru 2 ore, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.201 din 25.04.2012 pronunțată de Judecătoria B., privind pe inculpat B. I..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei, ca și onorariul interpretului de limba greacă cuvenit pentru 2 ore, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. C. C. L. M. L. C.
Pt. judecător aflat în C.O.
Semnează
Președintele de complet
GREFIER
M. C.
Red. L.M.
dact. A.L. 2 ex./05.07.2012
Jud. B. – jud.: D. E.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 59/2012. Curtea de... | Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia... → |
|---|
