Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia nr. 353/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 353/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 353/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.353/R
Ședința publică din data de 25 februarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: D. P.
Judecător: C.-V. G.
Judecător: N. S.
Grefier: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva Încheierii de ședință din data de 14.II.2013 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ 1*.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde intimatul-inculpat E. A.H. S., personal, legitimat cu C.I. ., nr._, eliberată de S.P.C.E.P. Sector III, București, la data de 6.IX.2011, CNP_, și asistat juridic de apărătorul ales D. D., în baza împuternicirii ., nr._/2013, atașată la fila 11 din dosar, în prezența interpretul de limbă arabă Rashid Abdulah Abdul Rahman, în baza autorizației nr.3438/23 iunie 2000, emisă de Ministerul Justiției, atașată la fila 12 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care intimatul-inculpat, personal, precizează că este cetățean român și cunoaște limba română, astfel încât nu are nevoie de interpret de limbă arabă.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul pe probe.
Intimatul-inculpat, prin apărătorul ales, formulează proba cu înscrisuri în circumstanțiere, constând în opisul privind confirmarea prezentării sale la polițistul supraveghetor, conform programului de supraveghere.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune.
Curtea, apreciind ca utilă, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere, formulată de intimatul-inculpat.
Intimatul-inculpat, prin apărătorul ales, depune la dosar opisul privind confirmarea prezentării, conform programului de supraveghere.
Nemaifiind alte probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că la data de 21.I.2013 a fost respinsă o cerere similară, iar de la acel moment până în prezent nu a intervenit nici un element care să impună o altă soluție. Susține că ridicarea controlului judiciar nu este oportună, în raport cu stadiul procesual al cauzei, complexitatea acesteia, natura și gravitatea infracțiunilor pentru care petentul-inculpat este cercetat judecătorește. Arată că administrarea probei cu expertiză contabilă impune prezența inculpatului, având în vedere că acesta a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal. Consideră că atitudinea ireproșabilă a inculpatului, reținută de instanța de fond, nu justifică ridicarea controlului judiciar, întrucât, în situația în care acesta nu ar fi respectat obligațiile impuse, s-ar fi luat măsura arestării preventive. În concluzie, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurată și, rejudecând pe fond, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de ridicare a controlului judiciar, formulată de petentul-inculpat.
Intimatul-inculpat, prin apărătorul ales, arată că a fost finalizată cercetarea judecătorească, fiind administrat tot probatoriul, cu excepția expertizei contabile, a cărei efectuare necesită mai mult timp și nu impune participarea sa, cu atât mai mult cu cât este o probă încuviințată apărării. Arată că a formulat cerere de ridicare/modificare a controlului judiciar aproape la fiecare termen de judecată, pentru a participa la diferite evenimente din familia sa, respectiv la nunta surorii sale din Iordania, la nunta fratelui său din Marea Britanie și la sărbătorirea nașterii copilului surorii sale. De asemenea, arată că dorește să-și viziteze părinții în Iordania, deoarece au vârsta înaintată și sunt bolnavi. Mai precizează că nu i se poate reține o atitudine nesinceră, în condițiile în care nu a dat nici o declarație, prevalându-se de dreptul la tăcere, recunoscut de lege. În același timp, invocă depășirea duratei rezonabile a menținerii acelor obligații. Pentru a evidența buna sa credință, învederează că mai este cercetat judecătorește în Dosarul nr._/3/2012 al Tribunalului București – Secția I-a penală, în care, deși nu i s-a stabilit vreo obligație, se prezintă, de bunăvoie, la fiecare termen de judecată. Pentru aceste motive, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de Ministerul Public.
Intimatul-inculpat, personal, arată că dorește să plece în Iordania măcar o săptămână, pentru a-și vizita părinții săi bolnavi, precizând că tatăl său a suferit 3 intervenții chirurgicale pe cord. Învederează că se află de 17 ani pe teritoriul României, este căsătorit și se va prezenta de bunăvoie la toate termenele de judecată, pentru a-și lămuri situația juridică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 18.II.2013, din Dosarul nr._ 1*, Tribunalul București – Secția I-a penală, în temeiul art.160/3, Cod procedură penală, a admis cererea formulată de petentul-inculpat E. A.H. S. și, în consecință, a dispus ridicarea controlului judiciar, constatând că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
În motivare, instanța de fond a arătat că la termenele de judecată din datele de 17.I.2013 și 14.II.2013 nu au mai fost administrate probe care să impună prezența inculpatului, mai exact ultimii doi martori de la urmărirea penală F. S.-M. și Eralp Burhan-Ersin nu s-au prezentat pentru audiere, iar raportul de expertiză tehnică contabilă nu a fost întocmit și depus, ceea ce înseamnă că procesul penal nu mai are un caracter efectiv, cu atât mai mult cu cât petentul-inculpat a avut o conduită procesuală ireproșabilă, prin prezența sa la fiecare termen de judecată și prin respectarea interdicțiilor, astfel încât menținerea controlului judiciar nu mai răspunde cerințelor de necesitate și de proporționalitate la care se referă Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În termen legal, Ministerul Public a declarat recurs, pentru netemeinicie.
În motivarea în scris și orală, învederându-se faptul că pe data de 21.I.2013 a fost respinsă o cerere similară, iar de la acel moment până în prezent nu a intervenit nici un element care să impună o altă soluție, s-a arătat că ridicarea controlului judiciar nu este oportună, raportat la complexitatea și la stadiul procesual ale cauzei, la natura și gravitatea infracțiunilor pentru care petentul-inculpat este cercetat judecătorește, iar, cât privește administrarea probei cu expertiză contabilă, susține că este necesară prezența inculpatului, întrucât acesta a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal. În ceea ce privește atitudinea procesuală ireproșabilă a inculpatului, reținută de instanța de fond, s-a susținut că nu justifică ridicarea controlului judiciar, întrucât, în situația în care acesta nu ar fi respectat obligațiile impuse, s-ar fi luat măsura arestării preventive.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurată și, rejudecând pe fond, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de ridicare a controlului judiciar, formulată de petentul-inculpat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivului de netemeinicie invocat, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este fondat.
Astfel, Curtea reține că, prin Rechizitoriul din data de 28.II.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, din Dosarul nr.5896/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatului E. A.H. S., pentru comiterea a trei infracțiuni de evaziune fiscală, fiecare prev. de art.9, alin.1, litera b din Legea nr.241/2005, a trei infracțiuni de evaziune fiscală, fiecare prev. de art.9, alin.1, litera f din Legea nr.241/2005, de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art.323, Cod penal, toate cu aplicarea art.33, litera a, Cod penal, reținându-se în sarcina sa că s-a asociat cu inculpații Hares Mohamad A. al Noaimi și Samer M.A. Abu Shaireh, în vederea comiterii de infracțiuni de evaziune fiscală, astfel că nu a declarat la organele fiscale veniturile realizate din activitățile comerciale desfășurate, în perioada iunie 2010 – august 2010, prin intermediul societăților comerciale „Zemaxa Final” S.R.L., „Ozar Exotic” S.R.L. și „Marmorana Wish” S.R.L., ale căror sedii sociale au fost declarate în mod fictiv, pentru a se sustrage controlului financiar-fiscal. Reține că, prin Decizia penală nr.1.097/18.V.2011, din Dosarul nr._ (1876/2011), Curtea de Apel București – Secția I-a penală a admis recursul declarat de recurentul-inculpat și a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar, cu instituirea obligațiilor de a nu depăși teritoriul României fără încuviințarea instanței de judecată, de a se prezenta la instanța de judecată atunci când este chemat, de a se prezenta la organul de poliție desemnat, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau atunci când este chemat, de a nu-și schimba locuința fără încuviințarea instanței de judecată, de a nu deține sau folosi vreo categorie de arme, de a nu se apropia sau comunica, direct sau indirect, cu inculpații și cu martorii, atrăgându-i atenția asupra efectului încălcării, cu rea-credință, a obligațiilor, constând în luarea măsurii arestării preventive.
Curtea constată că de la data de 18.V.2011, de când a fost dispusă măsura de liberare provizorie sub control judiciar, cercetarea judecătorească s-a desfășurat în bune condiții, prin readministrarea probatoriului de la urmărirea penală și administrarea de probe încuviințate în cursul judecății, ceea ce înseamnă că restricțiile impuse inculpatului s-au dovedit eficiente pentru buna desfășurare a procesului penal.
Curtea constată că cercetarea judecătorească a prezentat un grad ridicat de complexitate, prin numărul inculpaților și al faptelor penale, care a presupus un probatoriu vast și variat, iar împrejurarea că au mai rămas de audiat doar doi martori de la urmărirea penală și nu a fost depus raportul de expertiză tehnică judiciară contabilă nu constituie un argument potrivit pentru ridicarea controlului judiciar, atâta timp cât însuși petentul-inculpat a recunoscut că intenționează să părăsească teritoriul României, deși, fiind sub control judiciar, poate pleca cu încuviințarea instanței de judecată.
Nici conduita procesuală a petentului-inculpat, calificată de instanța de fond ca fiind ireproșabilă, nu reprezintă un motiv serios pentru ridicarea controlului judiciar, întrucât prezența sa la fiecare termen de judecată nu mai constituie o facultate, ci o obligație impusă de instanța de recurs care a dispus măsura controlului judiciar, sub sancțiunea luării măsurii de arest preventiv, în caz de nerespectare, cu rea-credință.
Întrucât cercetarea judecătorească nu a fost finalizată, independent de puținătatea probelor de administrat, Curtea apreciază că ridicarea controlului judiciar nu este oportună, având temerea că înlăturarea restricțiilor, care până în acest moment procesual s-au dovedit eficiente, va avea efectul sustragerii inculpatului de la procesul penal.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 2, litera c, Cod procedură penală, va admite recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva Încheierii de ședință din data de 14.II.2013 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ 1*, pe care o va casa, în întregime, și, rejudecând în fond, în temeiul art.160/3, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, cererea de ridicare a controlului judiciar, formulată de petentul-inculpat E. A.H. S., pe care, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare în fond către stat, urmând ca, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, să constate că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare în recurs avansate de acesta, în timp ce, în temeiul art.192, alin.6, Cod procedură penală, onorariul interpretului de limbă arabă, pentru 3 ore, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, admite recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva Încheierii de ședință din data de 14.II.2013 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ 1*.
Casează, în întregime, încheierea de ședință recurată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.160/3, Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, cererea de ridicare a controlului judiciar, formulată de petentul-inculpat E. A.H. S..
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe petentul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
În temeiul art.192, alin.6, Cod procedură penală, onorariul interpretului de limbă arabă, în echivalentul a 3 ore prestate, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.II.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. P. C.-V. G. N. S.
GREFIER,
I. P.
Red. și dact.: jud.D.P.
T.B. – Secția a I-a penală: L.-C. C..
2 ex.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
