Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 238/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 238/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 238/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 238
Ședința publică de la 12 februarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C. .
Pe rol, soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI A. împotriva sentinței penale nr. 183din 12 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit intimatul inculpat I. R., pentru care a răspuns apărător din oficiu, avocat M. C. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că la dosar este depusă o cerere din partea intimatului inculpat, prin care acesta solicită acordarea unui termen pentru a-și angaja apărător.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se aprecia asupra cererii formulate, raportat la împrejurarea că apelul parchetului este formulat in favoarea inculpatului, iar acesta nu a declarat apel in cauză. In opinia sa, nu se impune amânarea cauzei.
Curtea, după deliberare, respinge cererea formulată de intimatul inculpat, motivat de faptul că asistența juridică nu este obligatorie in cauză, iar apelul parchetului este formulat in favoarea inculpatului.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține oral motivele de apel astfel cum au fost dezvoltate in scris si depuse la dosar, arătând că acestea vizează nelegalitatea termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.
Instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului I. R. Ia pedeapsa inchisorii de 2 ani si 6 luni, in modalitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 91 Cod penal si a fixat termen de supraveghere pe o durata de 4 ani si 6 luni, in condițiile art. 92 alin. 1 Cod penal.
Termenul de supraveghere de 4 ani si 6 luni, stabilit de instanță depaseste maximul legal prevăzut de lege. Astfel, art. 92 alin. 1 Cod penal prevede ca durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere
pentru condamnat si este cuprinsa intre 2 ani si 4 ani, fără a putea fi insa mai mica decât durata pedepsei aplicate. In concepția Noului Cod penal, legiuitorul a stabilit un termen de supraveghere mai blând decât in vechea reglementare, de maximum 4 ani‚ fixat . (conform art. 86/2 din Codul penal de la 1969, durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei era cuprins din durata pedepsei aplicate — 3 ani in cazul concursului de infractiuni si 4 ani in cazul infractiunii unice, la care se adaugă un termen variabil, cuprins intre 2 si 5 ani, putându-se ajunge la un termen de supraveghere de 8 ani, respectiv 9 ani).
Având in vedere ca instanța a condamnat inculpatul Ia pedeapsa închisorii de 2 ani si 6 luni, trebuia sa fixeze un termen de supraveghere cuprins intre 2 ani si 6 luni (limita minima data de pedeapsa aplicata) si 4 ani (limita maximă impusă de legiuitor).
Față de cele de mai sus, solicită admiterea apelului și desființarea sentinței penale nr. 184 din 12.11.2014 a Judecătoriei A., in sensul reducerii termenului de supraveghere la maximul de 4 ani.
Apărătorul intimatului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului parchetului astfel cum a fost formulat în scris și susținut oral.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 183 din 12 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ s-a dispus:
În baza art. 335 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p. condamnă pe inculpatul I. R., fiul lui G. și M., născut la 28.04.1976 în ., jud. Teleorman cu domiciliul în ., C.N.P:_, CI ., nr._, cetățenie română, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii 4 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 91 C.p. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și fixează termen de supraveghere pe o perioadă de 4 ani și 6 luni în condițiile art. 92 alin. 1 C.p.
În baza art. 91 CP dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și fixează termen de supraveghere pe o perioadă de 4 ani și 6 luni în condițiile art. 82 alin 1 CP.
În baza art. 93 alin. 1 C.p. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsurii de supraveghere:
- să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa.
- să anunțe, în prealabil, schimbarea de locuință și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 92 alin 2 CP impune condamnatului să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
În baza art. 92 alin. 3 C.p., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă remunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 zile, la Primăria B. în condițiile alin. 4 al aceluiași articol.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 96 C.p.
În temeiul art. 576 alin. 1 C.p.p. se va trimite o copie de pe hotărâre Serviciului de Probațiune Teleorman.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. obligă pe inculpat la 600 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:
Prin rechizitoriul nr.884/P/2014 din 07.08.2014 înregistrat la instanță la nr._ /11.08.2014 P. de pe lângă Judecătoria A. a trimis în judecată pe inculpatul I. R. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art.335 alin.1 Cod penal.
S-a reținut în esență, în sarcina inculpatului, că la data de 14.03.2014 a condus autoutilitara Mercedes Vito, cu număr de înmatriculare P2316PB, pe . ., fără a poseda permis de conducere.
După citirea actului de sesizare inculpatul a solicitat instanței ca judecata să aibă loc în procedura simplificată.
În acest sens, instanța a procedat în temeiul art.375 Cod pr. penală la ascultarea inculpatului care a recunoscut întreaga situație de fapt reținută în rechizitoriu.
De asemenea inculpatul a solicitat să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, față de care a achiesat și procurorul.
În acest sens, instanța a apreciat că probele administrate în faza de urmărire penală sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Condițiile pentru care un inculpat să fie judecat în procedura simplificată, potrivit art.376 alin.1 Cod procedură penală rap. La art.374 alin.4 și art.349 alin.2 Cod pr.penală sunt următoarele: 1) infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul să nu fie prevăzută cu pedeapsa cu detențiunea pe viață; 2) infracțiunea să nu fi fost comisă în stare de minoritate(regimul sancționator al minorilor este specific și nu se pot încadra în disp. Art.396 alin.10 și art.478 alin.6 Cod pr.penală); 3)inculpatul a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cauză și a înscrisurilor noi; 4) inculpatul a recunoscut în totalitate faptele sale; 5) inculpatul a solicitat personal să fie judecat în procedura simplificată(nu se poate solicita prin înscris autentic ori reprezentant legal din perspectiva disp. Art.374 alin.4 și art.375 alin.1 Cod pr.penală) și 6) instanța a apreciat că probele administrate în faza de urmărire penală sunt suficiente pentru aflarea adevărului.
Fiind îndeplinite aceste condiții de a fi judecat în procedura simplificată, instanța a admis cererea inculpatului în acest sens.
Probele și mijloacele de probă constatate în camera preliminară ca fiind legal administrate de organul de urmărire penală au fost însușite în totalitate de instanță, la care se adaugă ca înscris nou – caracterizarea inculpatului de către Consiliul Local B.. Acestea se referă la: adresa nr._/03.04.2014 a Serviciului Rutier Teleorman, declarațiile martorilor Ipsilante M. și S. F., coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Situația de fapt este cea descrisă în rechizitoriu după cum urmează:
În ziua de 14.03.2014, în jurul orelor 22.00, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe raza comunei B., județul Teleorman, organele de poliție au oprit pentru control autoutilitara Mercedes Vito, cu nr. de înmatriculare P2316PB, care se deplasa pe . intersecția cu .>
După ce în prealabil lucrătorii de poliție i-au solicitat conducătorului autoutilitarei documentele necesare controlului, acesta a prezentat cartea de identitate și documentele autoutilitarei.
Cu ocazia verificării documentelor a rezultat că acesta se numește I. R., născut la data de 28.04.1976 în . G. și M. și cu domiciliul în ..
Procedându-se la verificarea în baza de date a Poliției Române prin Dispeceratul IPJ Teleorman, s-a constatat că inculpatul I. R. nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie.
Potrivit declarației inculpatului, acesta a declarat că în data de 14.03.2014, orele 21, a plecat de la o rudă a sa cu autoutilitara și pe bancheta partea dreaptă-față se afla martorul Ipsilante M.. În timp ce conducea la intersecția străzilor 1 Decembrie cu M. Obrenovici a fost oprit de un echipaj de poliție și a prezentat pentru control cartea de identitate și documentele mașinii.
Inculpatul a declarat că nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie, recunoaște și regretă fapta.
Martorul Ipsilante M. a declarat că era împreună cu inculpatul când a fost oprit și că nu avea cunoștință că inculpatul nu posedă permis de conducere.
Martorul S. F. a declarat că la data de 14.03.2014, orele 22,00 când a ieșit la poarta locuinței sale a văzut autoturismul de poliție și autoutilitara condusă de inculpat că erau oprite. A mers la locul respectiv iar inculpatul i-a spus că a fost oprit de poliție în timp ce conducea autoturismul Mercedes Vito pe . asemenea martorul a arătat că știa că inculpatul nu deține permis de conducere.
Așa cum rezultă din situația de fapt descrisă în rechizitoriu, instanța a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta de conducere a unui vehicul fără permis de conducere există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
La individualizarea sancțiunii instanța a ținut cont de limitele de pedeapsă prevăzute de art.335 alin.1 Cod penal și de criteriile generale prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv de gradul de pericol social al faptei comise, de inexistența vreunei consecințe, de antecedentele penale care potrivit cazierului judiciar de la fila 20 rezultă că a mai fost condamnat la 8 luni și 1 zi amendă de Tribunalul JDO INSTRUCCION N.18 DE SEVILLA, definitivă la data de 10.07.2013; condamnat la 12 luni și 1 zi amendă de Tribunalul JDO. 1A. INST.E INSTRUCCION N.3 DE CARMONA, definitivă la data de 04.09.2013, tot pentru conducere fără permis, ceea ce denotă perseverență infracțională pentru același gen de infracțiuni.
De asemenea, s-a avut în vedere și conduita inculpatului, care a recunoscut și regretat fapta comisă.
De asemenea, au fost aplicate dispozițiile art.396 alin.10 Cod pr.penală în sensul că limitele pedepsei prevăzute pentru infracțiunea prevăzută de art.335 alin.1 Cod penal se reduc de la 1 la 5 ani închisoare sau de la 180 zile la 24o zile amendă, cu 1/3, respectiv de la 8 luni închisoare la 3 ani și 4 luni închisoare sau de la 120 zile la 200 zile amendă.
Prin aplicarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare instanța a apreciat ca fiind suficientă în raport cu criteriile de individualizare prezentate mai sus.
Fiind întrebat, potrivit art.378 alin.3 C.pr,penală, inculpatul a arătat că este de acord ca, în cazul în care va fi condamnat să exercite muncă în folosul comunității, acest aspect consemnându-se în declarația de inculpat.
Având în vedere faptul că: pedeapsa stabilită este sub 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, acesta și-a manifestat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, a avut o conduită bună în rândul colectivității din localitatea unde locuiește bucurându-se de respectul acesteia, instanța a apreciat că potrivit art.91 Cod penal aplicarea pedepsei este suficientă și chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Din această perspectivă instanța a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani și 6 luni, fiind întrunite condițiile de la alin.1, respectiv alin.3 al aceluiași articol, fixând un termen de supraveghere de 4 ani și 6 luni în condițiile art.92 alin.1 Cod penal, pe perioada căruia inculpatul trebuind să respecte dispozițiile prevăzute de art.93 alin.,1 lit.a-c Cod penal.
De asemenea, în temeiul art.92 alin.2 Cod penal a impus condamnatului să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței iar în baza art.92 alin.3 Cod penal iar pe parcursul termenului de supraveghere a impus condamnatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile la Primăria B..
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 Cod penal iar potrivit art.576 alin.1 Cod procedură penală se va trimite o copie de pe hotărâre Serviciului de Probațiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria A., arătându-se că acesta vizează nelegalitatea termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, întrucât instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului I. R. la pedeapsa închisorii de 2 ani si 6 luni, în modalitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 91 Cod penal si a fixat termen de supraveghere pe o durata de 4 ani si 6 luni, in condițiile art. 92 alin. 1 Cod penal.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată:
Instanța de fond a analizat probele, coroborând tot ansamblul probator administrat, și a reținut corect situația de fapt, din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa.
Curtea reține astfel din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de identificare, declarațiile martorilor Ipsilante M. și S. F., coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului că la data de 14.03.2014 a condus autoutilitara Mercedes Vito, cu număr de înmatriculare P2316PB, pe . ., fără a poseda permis de conducere, reținându-se de asemenea corect că fapta întrunește atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 din C.penal.
Curtea apreciază că instanța de fond a apreciat corect și asupra individualizării pedepsei, ținând seama de criterii le prev. de art. 74 C.p.p, dând eficiența cuvenită atât circumstanțelor reale cât și celor personale ale faptei, respectiv inculpatului, pedeapsa aplicată fiind în măsură să satisfacă cu rolul și funcțiile sale, atât din perspectiva cuantumului cât și prin raportare la modul concret de individualizare, fără executarea în detenție, prin suspendarea sub supraveghere a executării și cu impunerea obligațiilor de muncă.
Față de motivele de apel ale parchetului, Curtea reține că potrivit art. 92 alin. 1 Cod penal durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat și este cuprinsă între 2 ani și 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate. Cod penal, legiuitorul stabilind în Codul penal actual un termen de supraveghere mai redus decât în vechea reglementare, de maximum 4 ani‚ fixat ., anterior, conform art. 86/2 din Codul penal de la 1969, durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei fiind variabilă, calculată din durata pedepsei aplicate — maxim 3 ani în cazul concursului de infracțiuni și 4 ani în cazul infracțiunii unice, la care se adăuga un termen variabil cuprins intre 2 si 5 ani.
Or, reținând aceste dispoziții legale, Curtea constată că termenul de supraveghere de 4 ani și 6 luni, stabilit de instanță, depășește maximul legal prevăzut de lege de 4 ani, instanța aplicând o pedeapsă cu închisoarea de 2 ani și 6 luni, caz în care termenul de supraveghere trebuie cuprins între 2 ani si 6 luni (limita minimă dată de pedeapsa aplicată) și 4 ani (limita maximă impusă de legiuitor), sens în care, constatând că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. este fondat, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. îl va admite va desființa în parte sentința penală apelată și în fond, rejudecând:
Va reduce termenul de supraveghere stabilit de instanța de fond de la 4 ani și 6 luni la 4 ani, obligațiile și măsurile dispuse urmând a fi executate pe durata termenului astfel redus.
Va menține celelalte dispoziții ale sentințe penale apelate.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII ,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 183/12.11.2014, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și în fond, rejudecând:
Reduce termenul de supraveghere stabilit de instanța de fond de la 4 ani și 6 luni la 4 ani, obligațiile și măsurile dispuse urmând a fi executate pe durata termenului astfel redus.
Menține celelalte dispoziții ale sentințe penale apelate.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. C. M. C.
GREFIER
G. A. I.
Red. și tehnored. C.M.
4 ex.
Red.F. P. – Judecătoria A.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 286/2015. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 295/2015.... → |
|---|
