Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 286/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 286/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 286/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 286 / A
Ședința publică din data de 19 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 848 din 05.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat D. S., personal, în stare de arest și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. C., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 02.02.2015, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 10 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza art. 420 alin. 4 rap. la art. 83 lit. a C.pr.pen., aduce la cunoștință intimatului-inculpat faptele care formează obiectul cauzei, precum și împrejurarea că are dreptul de a nu da nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Intimatul-inculpat, având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date în cauză.
Curtea, nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul,solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, desființarea sentinței penale apelate, și, rejudecând, să se constate că instanța de fond în mod greșit nu a anulat mandatele de executare a pedepselor emise anterior pe numele inculpatului. De asemenea, solicită să se constate că instanța de fond în mod greșit nu a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis in judecată. Cu privire la legea penală mai favorabilă, apreciază că în mod corect a fost reținută de către instanța de fond ca fiind de vechiul Cod penal. În ceea ce privește măsura de siguranță a confiscării speciale, luată prin sentința penală nr. 1306/29.06.2012, solicită menținerea acesteia.
Apărătorul intimatului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului, doar în ceea ce privește anularea mandatelor de executare a pedepselor închisorii emise anterior pe numele inculpatului. Cu privire la schimbarea încadrării juridice, apreciază că instanța de fond în mod corect a încadrat fapta pentru care inculpatul a fost cercetat.
Intimatul-inculpat, având ultimul cuvânt,arată că regretă săvârșirea faptei și lasă la aprecierea instanței soluția care va fi pronunțată în cauză.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Sentința penală apelată
Prin sentința penală nr. 848/05.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Penală în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În baza art. 25 C.pen. din 1969 rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21 lit. a C.pen. din 1969, cu aplic. art. 75 C.pen. lit c. C.pen. din 1969 și art 37 lit b C.pen. din 1969 rap. la art. 5 alin. 1 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen, a fost condamnat inculpatul D. S., la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare cu executare, pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de tâlhărie.
În baza art. 71 C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1969, pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 26/28.01.2014 a Judecătoriei Câmpina, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 4 și 6 luni închisoare, respectiv prin sentința penală nr. 1306/29.06.2012 a Judecătoriei Ploiești, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a descontopit pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1306/29.06.2012 a Judecătoriei Ploiești în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, o pedeapsă de 5 ani închisoare și o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art 36 C.pen, din 1969, s-a dispus contopirea pedepsei aplicate prin prezenta sentință cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 26/28.01.2014 a Judecătoriei Câmpina și prin sentința penală nr. 1306/29.06.2012 a Judecătoriei Ploiești, astfel cum au fost descontopite, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza aII-a și lit. b C.en. din 1969, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a C.pr.pen. rap. la art 36 alin. 3 C.pen. din 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la data de 12.04.2012 până la zi.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la momentul rămânerii definitive a sentinței.
În baza art. 112 alin. 1 lit. e C.pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 90 de lei.
În baza art. 274 alin. 1 și 2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 300 de lei, să se vireze din fondurile Ministerului Justiției.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Judecătoria a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 4021/P/2014 întocmit în data de 10.04.2014 de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului D. S., cercetat, în stare de deținere în altă cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tâlhărie, prevăzută de art. 47 C.pen. rap. la art. 233 C.pen., cu aplic. art. 77 alin. 1 lit. a și d C.pen. și art. 5 C.pen.
În fapt, în actul de sesizare s-a reținut, în esență, că în ziua de 22.03.2012, în jurul orei 10:30, în timp ce se afla pe .. 67 din sectorul 2, împreună cu numitul C. R., inculpatul a determinat-o pe numita P. F. B., în vârstă de 13 ani și 9 luni, înainte ca aceasta să se fi decis, să deposedeze prin smulgere o femeie, de lănțișorul, respectiv medalionul din aur pe care le purta la gât. Ulterior comiterii faptei suspectul C. R., împreună cu inculpatul s-au deplasat împreună la mai multe case de amanet, reușind să vândă medalionul sustras de minoră, fără acte, unei case de amanet situate pe . 2, primind contra bunului suma de 190 lei, din care 90 lei i-a păstrat C. R., iar 100 lei inculpatul.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă:
procesul-verbal de efectuare a actelor premergătoare urmăririi penale; declarațiile martorilor O. I., C. R. și P. F. B.; procesul-verbal și planșa fotografică privind conducerea în teren a martorului P. F. B.; procesul-verbal și planșa fotografică privind recunoașterea lui C. R.; procesul-verbal de vizionare a CD-ului conținând imaginile surprinse de camerele de supraveghere amplasate în incinta S.C. Aj Bijou Credit Group; suport DVD; procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere de pe planșă fotografică a martorului P. F. B. de către martorul C. R.; procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere de pe planșă fotografică a inculpatului de către martorul C. R.; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A_ ; declarațiile inculpatului.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. 4 C.pr.pen. raportat la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei procedure, inculpatul arătând că dorește ca judecata să se facă în baza procedurii simplificate; astfel, în cursul cercetării judecătorești inculpatul a fost audiat, declarație existentă la dosar și nu a solicitat administrarea altor probe față de cele existente la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, prima instanță a reținut aceeași situație de fapt precum cea reținută în rechizitoriu. Astfel, prima instanță a efectuat o analiză a situației de fapt prin prisma ansamblului mijloacelor de probă administrate în cuază.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului, ce constă în determinarea minorei P. F. B. la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, înainte ca aceasta din urmă să se fi decis să săvârșească fapta, respectiv smulgerea lănțișorului din aur împreună cu un medalion de la gâtul persoanei vătămate, în data de 22.03.2012, în jurul orei 10:30, în timp ce se afla împreună cu aceasta și cu numitul C. R., pe .. 67, sector 2, întrunește, atât subiectiv cât și obiectiv, elementele constitutive ale instigării la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 25 C.pen. din 1969 rap. la art 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21 lit. a C.pen. din 1969, cu aplic. art. 75 lit. c C.pen. din 1969 și art. 37 lit. b C.pen. din 1969 rap. la art. 5 alin. 1 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
Instanța, analizând dispozițiile vechiului cod penal, precum și ale celui în vigoare, raportat la fapta săvârșită de către inculpat, în vederea aplicării legii penale mai favorabile, în raport de art. 5 C.pen., a apreciat că dispozițiile Codului penal din 1969 îi sunt favorabile inculpatului, în raport de încadrarea faptei în art. 25 C.pen. din 1969 rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21 lit. a C.pen. din 1969.
Astfel, conform Codului penal actual, pentru fapta de tâlhărie limitele de pedeapsă sunt de la 7 la 20 de ani.
În ceea ce privește starea de agravare a recidivei postexecutorii, potrivit art. 39 alin. 4 din Codul penal din 1969, reținerea acesteia se sancționa prin orientarea pedepsei spre maximul special, cu posibilitatea aplicării unui spor de până la 10 ani, or, potrivit art. 42 din C.pen., recidiva se sancționează prin majorarea limitelor de pedeapsă cu încă o jumătate din cuantumul acesteia.
Având în vedere dispozițiile indicate anterior relativ la aspectul că instanța s-a orientat către limita inferioară a pedepsei, s-a dat relevanță în cauză principiului aplicării legii penale mai favorabile, prin aplicarea dispozițiilor Codului penal din 1969.
Ceea ce caracterizează instigarea este acțiunea de determinare, cu intenție, a unei persoane să comită o infracțiune, înainte ca aceasta din urmă să se fi decis să săvârșească fapta și să fi început executarea activității infracționale. În cauză, determinarea din partea inculpatului constă în faptul că i-a propus minorei P. F. Biana să facă rost de bani prin comiterea de infracțiuni, înainte ca aceasta să ia anterior instigării hotărârea de a comite fapta, instigare care și-a produs efectul.
Elementul material al infracțiunii de tâlhărie constă în acțiune acțiunea de luare, prin smulgerea lănțișorului de aur de la gâtul victimei. Acesta este format din două activități infracționale pe de o parte, furtul simplu respectiv însușirea pe nedrept a medalionului din aur, lănțișorul în urma smulgerii a căzut, ce aparținea persoanei vătămate, iar pe de altă parte, deposedarea ce s-a realizat prin violență, respectiv smulgerea de la gâtul victimei. Sustragerea, prin smulgerea lănțișorului de la gâtul persoanei vătămate constituie neîndoielnic un act de violență asupra acesteia, deoarece prin actul în cauză a fost înfrântă forța fizică pe care o putea exercita pentru a păstra bunul ce îi aparținea. Urmarea imediată a faptei constă în producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate, aceasta fiind lipsită de cele lănțișorul de aur, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este dovedită prin probatoriul administrat în cauză. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 16 alin. 3 lit. a C.pen., acesta având reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate și a urmărit acest rezultat, aspect ce reiese din modalitatea în care a acționat inculpatul; astfel, a mers la locuința minorei pe care a determinat-o să săvârșească fapta, spunându-i că astfel vor face rost de bani, iar inculpatul a așteptat în fața blocului pentru a alege victima, după care i-a indicat-o minorei, solicitându-i în mod expres să îi smulgă de la gât bijuteria.
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului. De asemenea, din fișa de cazier judiciar a rezultat faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, ceea ce denotă o periculozitate sporită prin ignorarea, cu ușurință, a rigorile normelor sociale.
Împotriva acestei sentințe penale, în data de 16.12.2014, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, prin adresa nr._/III-2/2014, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București a declarat apel pe care l-a motivat în scris (motivele de apel aflate la filele 4-7 din prezentul dosar).
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 23.01.2015 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
Motivele de apel
P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București a criticat sentința penală apelată numai sub aspectul nelegalității, privind omisiunea anulării mandatului în executarea căruia se află inculpatul, ca urmare a aplicării dispozițiilor referitoare al concursul de infracțiuni.
Astfel, s-a apreciat că prima instanță, aplicând disăozițiile de la concursul de infracțiuni, trebuia să anuleze mandatul în executarea căruia se află inculpatul, nr. 1471/25.08.2012 emis în baza sentinței penale nr. 1306/29.06.2012 a Judecătoriei Ploiești, și să dispună emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În drept, au fost invocate prevederile art. 408, art. 409 alin. 1 lit. a, art. 413 alin. 1, art. 417 alin. 2 și art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen.
La termenul de judecată de astăzi, P. de pe lângă Curtea de Apel București a extins motivele de apel, posibilitate conferită prin prisma dispozițiilor art. 412 C.pr.pen., solicitând să se constate că instanța de fond în mod greșit nu a anulat ambele mandatele de executare a pedepselor emise anterior pe numele inculpatului.
De asemenea, s-a solicitat să se constate că instanța de fond în mod greșit nu a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis in judecată.
Referitor la măsura de siguranță a confiscării speciale, luată prin sentința penală nr. 1306/29.06.2012 a Judecătoriei Ploiești, s-a solicitat menținerea acesteia.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelant, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Situația de fapt
Referitor la situația de fapt, Curtea constată că, pe de o parte a fost descrisă în mod amplu în considerentele sentinței penale apelate, iar pe de altă parte, că, la judecata în primă instanță, la termenul din 27.06.2014, intimatul-inculpat a adoptat o atitudine procesuală constantă de recunoaștere a comiterii faptei pentru care a fost cercetat, astfel că s-a prevalat de dispozițiile art. 374 alin. 4 și art. 375 rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., recunoscând fapta în modalitatea în care aceasta a fost reținută în rechizitoriu, fiind de acord cu mijloacele de probă administrate în timpul urmării penale, nesolicitând administrarea altor mijloace de probă.
Totodată, Curtea, efectuând propriul examen analitic asupra situației de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, constată că situația de fapt a fost în mod corect reținută de către prima instanță, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentația expusă de către prima instanță, apreciind, așadar, că mijloacele de probă administrate dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost cercetat.
În același timp, Curtea constată că motivele de apel vizează exclusiv aspecte de nelegalitate a sentinței penenale apelate, astfel că situația de fapt nu a fost supusă analizei apelului formulat în cauză.
Având în vedere aspectele anterior reținute, Curtea apreciază că nu se impune ca instanța de control judiciar să efectueze o analiză separată a situației de fapt reținute, în mod corect, atât de către organele de urmărire penală, cât și de către prima instanță de judecată.
Mijloacele de probă
1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale
Curtea reține că în această fază procesuală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de efectuare a actelor premergătoare urmăririi penale; declarațiile martorilor O. I., C. R. și P. F. B.; procesul-verbal și planșa fotografică privind conducerea în teren a martorului P. F. B.; procesul-verbal și planșa fotografică privind recunoașterea lui C. R.; procesul-verbal de vizionare a CD-ului conținând imaginile surprinse de camerele de supraveghere amplasate în incinta S.C. Aj Bijou Credit Group; suport DVD; procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere de pe planșă fotografică a martorului P. F. B. de către martorul C. R.; procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere de pe planșă fotografică a inculpatului de către martorul C. R.; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A_, mijloace de probă ce se coroborează cu depozițiile date de intimatul-inculpat.
2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanța de apel
Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în apel, nu s-a solicitat și nici administrat vreun mijloc de probă.
În drept
Curtea constată că fapta reținută în sarcina intimatului-inculpat întrunește, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale intigării la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 25 rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21 lit. a din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal (corespunzător art. 47 rap. la art. 233 C.pen.), motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele expuse de Judecătorie în analizarea acestor aspecte.
Analiza incidenței în cauză a principiului aplicării legii penale mai favorabile prevăzut de art. 5 alin. 1 C.pen.
Având în vedere că pe parcursul soluționării prezentei cauze, respectiv în data de 01.02.2014, a intrat în vigoare noul Cod penal, respectiv Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, Curtea va analiza în ce măsură sunt sau nu incidente prevederile art. 5 alin. 1 C.pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Din punct de vedere al pedepsei prevăzute de lege pentru această infracțiune, Curtea constată că limitele minime și maxime de pedeapsă din noua reglementare - de la 2 la 7 ani închisoare - sunt inferioare limitelor minime și maxime de pedeapsă din vechea reglementare - de la 7 la 20 de ani închisoare.
De asemenea, având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze în stare de recidivă postexecutorie și în concurs real cu alte infracțiuni pentru care a fost condamnat anterior la pedepse prin sentințe penale rămase definitive, Curtea va analiza care dintre cele două legi penale succesive sunt mai favorabile în această privință.
Așadar, în cazul stării de recidivă postexecutorie prevăzute de art. 37 alin. 1 lit. b rap. la art. 39 alin. 4 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, regimul juridic al acestei forme a pluralității de infracțiuni consta în posibilitatea aplicării unei pedepse, pentru noua infracțiune săvârșită, până la maximul ei special, iar dacă se aprecia că acest maxim este neîndestulător, se putea adăuga un spor de pedeapsă de până la 10 ani închisoare.
Potrivit art. 41 alin. 1 rap. la art. 43 alin. 5 din noul Cod penal, în cazul recidivei postexecutorii, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
De asemenea în cazul concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 36 alin. 1 rap. la art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, dacă infractorul condamnat definitiv era judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplicau dispozițiile art. 34 și 35, în sensul că după stabilirea pedepselor pentru infracțiunile privite în mod individual, se aplica pedeapsa cea mai grea care putea fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu era îndestulător, se putea adăuga un spor de pedeapsă; astfel, regimul juridic al concursului de infracțiuni era cel al cumului juridic cu posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă.
Potrivit art. 40 alin. 1 și 2 rap. la art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, în cazul particular al concursului real de infracțiuni în care pentru unele dintre infracțiuni s-au pronunțat anterior pedepse prin sentințe penale rămase definitive, după stabilirea pedepselor pentru infracțiunile privite în mod individual, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Prin urmare, din punctul de vedere al regimului juridic al stării de recidivă postexecutorie și al pluralități de infracțiuni sub forma concursului real, Curtea constată că mai favorabile sunt dispozițiile Legii nr. 15/1968 privind Codul penal, întrucât vechea reglementare prevedea posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă, pe când, potrivit noilor rglementări, aplicarea sporului de pedeapsă, al cărei cuantum este fix, este obligatorie.
În raport de constatările mai sus-expuse, Curtea apreciază ca fiind necesare următoarele precizări.
Pe de o parte, la stabilirea legii penale mai favorabile nu poate fi avut în vedere un singur criteriu, de altfel, deosebit de important, și anume cel al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de un inculpat, ci se ia în considerare un ansamblu de criterii care determină, în concret, o situație juridică mai favorabilă inculpatului, în raport de incidența în cauză a diferitelor instituții juridice cum ar fi starea de recidivă, concursul de infracțiuni, termenul de prescripție a răspunderii penale sau termenul de reabilitare judecătorească.
Prin urmare, analizând situația juridică concretă a intimatului-inculpat, având în vedere și aspectele prezentate anterior referitor la împrejurările de fapt și de drept în care a fost comisă infracțiunea, Curtea constată că legea penală mai favorabilă pentru intimatul-inculpat este Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.
Pe de altă parte, Curtea are în vedere decizia nr. 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 5 alin. 1 C.pen., decizie publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372/20.05.2014.
Astfel, prin decizia nr. 265/06.05.2014, s-a statuat în sensul că dispozițiile art. 5 C.pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În acest context, Curtea constată că prin deciziile nr. 1470/08.11.2011 și 1483/08.11.2011, publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 853/02.12.2011, Curtea Constituțională a statuat în sensul că determinarea caracterului "mai favorabil" al legii are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.
Prin urmare, Curtea constată că prin decizia sus-menționată s-a ales criteriul aprecierii globale în stabilirea legii penale mai favorabile.
În consecință, Curtea constată că în mod corect a avut în vedere prima instanță atât pedeapsa aplicată inculpatului, cât și tratamentul juridic aplicabil pluralităților de infracțiuni reținute în sarcina acestuia prin raportare la dispozițiile Legii nr. 15/1968 privind Codul penal, pe care le-a aplicat în mod global, unitar.
În acest context, având în vedere că rechizitoriul a fost întocmit în data de 10.04.2014, ulterior intrării în vigoare a noului Cod penal, Curtea reține că prima instanță trebuia să dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului.
Prin urmare, Curtea va complini această omisiune a primei instanțe, sens în care va dispune, în temeiul art. 377 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 386 C.pr.pen., din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului, din instigare la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 47 C.pen. rap. la art. 233 C.pen. cu aplic. art. 77 alin. 1 lit. a și d C.pen. și art. 5 alin. 1 C.pen., în instigare la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 25 rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21 lit. a cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c, art. 37 alin. 1 lit. b și art. 39 alin. 4 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal și art. 5 alin. 1 C.pen.
Analiza motivelor de apel
Analizând fișa de cazier judiciar a intimatului-inculpat (aflată la fila 51 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția Penală), Curtea constată următoarele:
- Prin sentința penală nr. 22/23.01.2001, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 6347/2001, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 150/02.04.2001 a Curții de Apel Ploiești, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pedeapsă pe care a executat-o în regim de detenție, în perioada 21.07._04, fiind liberat condiționat cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 603 zile. Astfel, pedeapsa de 6 ani închisoare se consideră executată în data de 20.07.2006.
Având în vedere că fapta ce face obiectul prezentei cauze a fost comisă în data de 22.03.2012, după considerarea ca executată, în data de 20.07.2006, a pedepsei anterioare de 6 ani închisoare, dar anterior împlinirii, în data de 20.07.2014, a termenului de reabilitare judecătorească de 8 ani, calculat potrivit art. 135 alin. 1 lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță că fapta din acest dosar a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.
- A. Prin sentința penală nr. 1306/29.06.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2012, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1100/25.08.2012 a Curții de Apel Ploiești, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea, în perioada 19.03._12, a trei infracțiuni de furt calificat sub forma complicității, prevăzute de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g și i cu aplic. art. 41 alin. 2 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.
A fost emis M.E.P.Î. nr. 1471/25.08.2012.
- B. Prin sentința penală nr. 26/28.01.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, rămasă definitivă în data de 12.02.2014 prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea, în perioada o1.10._11, a infracțiunii de furt calificat sub forma complicității, prevăzute de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g și i și alin. 2 lit. b cu aplic. art. 41 alin. 2 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.
A fost emis M.E.P.Î. nr. 42/12.02.2014.
Având în vedere că atât fapta din prezenta cauză - comisă în data de 22.03.2012 -, cât și faptele pentru care a fost condamnat prin sentințele penale nr. 1306/29.06.2012 și nr. 26/28.01.2014 au fost săvârșite înainte de rămânerea definitivă a vreuneia dintre sentințele penale de condamnare, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță că în cauză toate aceste fapte au fost comise sub forma concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 36 alin. 3 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.
În consecință, Curtea constată că prima instanță trebuia să procedeze la anularea vechilor forme de executare, respectiv a M.E.P.Î. nr. 1471/25.08.2012 și M.E.P.Î. nr. 42/12.02.2014 și, totodată, să dispună emiterea unui noi mandat de executare a pedepsei închisorii, corespunzător pedepsei principale rezultante a închisorii aplicate ca urmare a constatării incidenței în cauză a regulilor concursului de infracțiuni.
Așadar, Curtea va complini această omisiune a primei instanțe și va dispune în consecință.
Totodată, având în vedere că printr-una dintre cele două sentințe penale de condamnare s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a confiscării speciale, Curtea constată că în cauză devin incidente prevederile art. 35 alin. 4 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.
Prin urmare, Curtea, constatând că prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la acest aspect, va complini această omisiune, sens în care va menține măsura de siguranță a confiscării speciale, luată prin sentința penală nr. 1306/29.06.2012 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1100/25.08.2012 a Curții de Apel Ploiești.
Analiza, din oficiu, a celorlalte dispoziții ale sentinței penale apelate
În acest sens, Curtea are în vedere nu numai împrejurarea că prezenta cale de atac a apelului este integral devolutivă atât în fapt, cât și în drept, potrivit art. 417 alin. 2 C.pr.pen., ceea ce impune ca instanța de control judiciar să analizeze toate dispozițiile luate de prima instanță în soluționarea cauzei, dar și faptul că instanța de control judiciar trebuie să respecte prevederile art. 424 alin. 1 C.pr.pen. referitoare, cu precădere, la expunerea temeiurilor de fapt și de drept incidente cu privire la toate aspectele analizate în cauză.
Astfel, Curtea constată că în mod corect a făcut prima instanță aplicarea prevederilor legale referitoare la pedeapsa accesorie, potrivit art. 71 și art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu referire la art. 5 alin. 1 C.pen. și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012.
Totodată, având în vedere că infracțiunea de tâlhărie face parte din categoria infracțiunilor pentru care se poate dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat, potrivit pct. 22 al Anexei la Legea nr. 76/2008, Curtea apreciază că în mod corect a făcut prima instanță aplicarea în cauză a prevederilor art. 7 din Legea nr. 76/2008.
Având în vedere că, pe de o parte, în cauză nu există cerere de constituire de parte civilă, întrucât persoana vătămată a rămas neidentificată, iar pe de altă parte, inculpatul a obținut suma de 90 de lei, în urma vânzării lănțișorului sustras de către martora P. F. B. de la persoana vătămată, Curtea constată că în cauză sunt întrunite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 112 alin. 1 lit. e din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., referitoare la luarea de către prima instanță, față de inculpat, a măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 90 de lei.
În fine, având în vedere soluția de condamnare a inculpatului, Curtea constată că în mod corect a făcut prima instanță aplicarea art. 272 C.pr.pen. rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen., în sensul obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că soluția pronunțată de către Judecătorie este nelegală, numai sub aspectele și în limitele anterior menționate.
Soluția ce va fi pronunțată de către instanța de control judiciar
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelul formulat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 848/05.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Penală în dosarul nr._ .
Va desființa, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:
În temeiul art. 377 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 386 C.pr.pen., din oficiu, va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului D. S., din instigare la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 47 C.pen. rap. la art. 233 C.pen. cu aplic. art. 77 alin. 1 lit. ași d C.pen. și art. 5 alin. 1 C.pen., în instigare la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 25 rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21 lit. a cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c, art. 37 alin. 1 lit. b și art. 39 alin. 4 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal și art. 5 alin. 1 C.pen.
În baza art. 422 C.pr.pen. rap. la art. 35 alin. 4 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., va menține măsura de siguranță a confiscării speciale aplicată prin sentința penală nr. 1306/29.06.2012 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1100/25.08.2012 a Curții de Apel Ploiești (art. 118 alin. 1 lit. e din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal rap. la art. 5 alin. 1 C.pen. - 140 de lei și 700 de lei, în proporție de 50% cu R. C.).
În baza art. 422 C.pr.pen., va anula M.E.P.Î. nr. 1471/25.08.2012 emis de către Judecătoria Ploiești și M.E.P.Î. nr. 42/12.02.2014 emis de către Judecătoria Câmpina și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, corespunzător pedepsei rezultante aplicate inculpatului de către prima instanță.
În baza art. 422 C.pr.pen. rap. la art. 36 alin. 3 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., va deduce din durata pedepsei rezultante aplicate inculpatului de către prima instanță perioada executată de la data de 12.04.2012 până la zi.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului apel vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 200 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul formulat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 848/05.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Penală în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:
În temeiul art. 377 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 386 C.pr.pen., din oficiu, schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului D. S., din instigare la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 47 C.pen. rap. la art. 233 C.pen. cu aplic. art. 77 alin. 1 lit. a și d C.pen. și art. 5 alin. 1 C.pen., în instigare la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 25 rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21 lit. a cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c, art. 37 alin. 1 lit. b și art. 39 alin. 4 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal și art. 5 alin. 1 C.pen.
În baza art. 422 C.pr.pen. rap. la art. 35 alin. 4 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., menține măsura de siguranță a confiscării speciale aplicată prin sentința penală nr. 1306/29.06.2012 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1100/25.08.2012 a Curții de Apel Ploiești (art. 118 alin. 1 lit. e din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal rap. la art. 5 alin. 1 C.pen. - 140 de lei și 700 de lei, în proporție de 50% cu R. C.).
În baza art. 422 C.pr.pen., anulează M.E.P.Î. nr. 1471/25.08.2012 emis de către Judecătoria Ploiești și M.E.P.Î. nr. 42/12.02.2014 emis de către Judecătoria Câmpina și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, corespunzător pedepsei rezultante aplicate inculpatului de către prima instanță.
În baza art. 422 C.pr.pen. rap. la art. 36 alin. 3 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., deduce din durata pedepsei rezultante aplicate inculpatului de către prima instanță perioada executată de la data de 12.04.2012 până la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului apel rămân în sarcina statului, din care suma de 200 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.02.2015.
Președinte, Judecător,
C. B. I. C.
Grefier,
R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
21.02.2015 / 2 ex.
Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Penală
Dosar nr._
Judecător Fond: F. R.
| ← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 240/2015. Curtea... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 238/2015.... → |
|---|
