Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 833/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 833/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 833/2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.833/A
Ședința publică din data de 11.06.2015
Curtea compusă din:
Președinte: C. M. M.
Judecător: A. T.
Grefier: O. C. B.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror M. N..
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor formulate de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și de către inculpatul B. V., împotriva sentinței penale nr.149 din data de 12 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, instanța stabilind data pronunțării la 11 iunie 2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sp. nr. 149/12.03.2015 a Jud. sector 1 București pronunțată în dosarul penal nr._ s-a dispus condamnarea inculpatului B. V., fiul lui C. și al lui A., născut la 14 Noiembrie 1979, domiciliat în oraș P., ..41, județ I.,CNP:_, deținut în Penitenciarul București Rahova, la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin 1-229 alin 1 lit. d, alin 2 lit b Cp cu aplicarea art. 41 alin 1 Cp. și art. 396 alin. 10 Cpp
În baza art. 72 alin. 1 Cp s-a dedus din pedeapsă durata în care inculpatul a fost reținut și arestat, respectiv de la data de 25.09.2014 la 26.09.2014, și de la 09.10.2014 la zi.
În baza art. 399 Cpp s-a menținut măsura arestului preventiv.
În baza art. 19 Cpp, art. 23 alin. 3 Cpp și art. 397 Cpp raportat la art. 1357 C.civ, a fost obligat inculpatul la plata către numita P. A., a sumei de 58.000 de euro reprezentând prejudiciul material cauzat prin infracțiune.
În baza art. 274 alin.1 Cpp, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 276 alin.1 Cpp a fost obligat inculpatul la plata către numita P. A. a sumei de 1.000 de lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul din data de 03.11.2014 din dosarul nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 04.11.2014 sub nr._ a fost trimis în judecată inculpatul B. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin 1-229 alin 1 lit. d, alin 2 lit b Cp cu aplicarea art. 41 alin 1 Cp.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, că la data de 15.09.2014, în intervalul orar 0830-2100, prin forțarea porții de acces în curte, escaladarea și forțarea unui geam termopan, numitul B. V. a pătruns fără drept în imobilul situat în București, .. 23A, sector 1, de unde a sustras un ceas de mână marca LONGINES din aur, un telefon mobil marca SAMSUNG, suma de 200 de lire sterline, precum și un seif în care se aflau bani și bijuterii, cauzând, astfel, un prejudiciu material total de 58.000 Euro, bunuri aparținând numitei P. A. posesor al actului de identitate C.I. . nr._, C.N.P._.
Pentru dovedirea situației de fapt au fost menționate următoarele mijloace de probă: denunț și declarația numite B. T. - A. (f.30-f.36 d.up); declarație persoană vătămată P. A. (f.37-f.43 d.up); proces verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice (f.48-f.77 d.up); drdonanță de efectuare a unei cercetări la fața locului și raport de constatare criminalistică (f.79-f.97 d.up.); declarație martor Abdulac M. (f.98-f.100 d.up); declarație martor Helișan R. – A. (f.101-102 d.up); declarație N. A. D. (f.103-f.104 d.up); declarație P. V. (f.105-f.107 d.up); droces verbal de efectuarea a percheziției domiciliare și planșe fotografice efectuate cu acea ocazie (f.108-f.113);droces verbal încheiat de organele de poliție cu privire la locul în care a fost găsită cutia metalică sustrasă din imobilul situat în București, .. 23A, sector 1, precum și a bunurilor găsite în aceasta și planșe fotografice aferente (f.114 d.up- f.123 d.up); declarații inculpat (f.127-f.132); procese verbale de redare a convorbirilor (f.174-f.175); proces verbal de predare a bunurilor
În cursul cercetării judecătorești,prin încheierea din data de 19.01.2015 instanța a respins cererea inculpatului de a desfășura procedura de judecată conform prevederilor art. 375 alin.1 Cpp. De asemenea, a luat act că nu se contestă probele administrate în faza de urmărire penale și nu se solicită readministrarea lor, astfel că în cauză nu a fost administrate alte probe, soluția fiind pronunțată pe baza probelor din cursul urmăririi penale.
În raport de acestea, instanța a reținut că fiind dovedită situația de fapt expusă în rechizitoriu, respectiv faptul că inculpatul la data de 15.09.2014, în intervalul orar 0830-2100, prin forțarea porții de acces în curte, escaladarea și forțarea unui geam termopan, a pătruns fără drept în imobilul situat în București, .. 23A, sector 1, de unde a sustras un ceas de mână marca LONGINES din aur, un telefon mobil marca SAMSUNG, suma de 200 de lire sterline, precum și un seif în care se aflau bani și bijuterii, cauzând, astfel, un prejudiciu material total de 58.000 Euro.
În acest sens, instanța a reținut că din declarația numitei P. A. și din declarația martorei B. tatiana A. a reieșit că persoane necunoscute, prin forțarea porții de acces în curte, escaladarea și forțarea unui geam termopan, au pătruns fără drept în imobilul situat în București, .. 23A, sector 1, de unde au sustras un ceas de mână marca LONGINES din aur, un telefon mobil marca SAMSUNG, suma de 200 de lire sterline, precum și un seif în care se aflau bani și bijuterii, cauzând, astfel, un prejudiciu material total de 58.000 Euro.
Această situație de fapt a fost confirmată prin cercetarea la fața locului din procesul-verbal și planșa fotografică anexată rezultând că prin forțarea unei sistemului de închidere a unei porți metalice ce asigură accesul în curtea imobilului, a sistemului de închiderea a unei ferestre de tip PVC și prin escaladarea acesteia persoane necunoscute au pătruns în imobilul persoanei vătămate. Totodată în imobil au fost descoperite urme de scotocire, au fost constatate lipsa mai multor bunuri și au fost ridicate mai multe urme digitale.
Din raportul de constatare criminalistică nr._/23.09.2014 a rezultat că urmele digitale ridicate de pe partea interioară a ferestrei din termopan și urmele palmare ridicate de pe partea exterioară a ferestrei din termopan, au fost create de degetele arătător, mijlociu și mic de la mâna dreaptă, respectiv de regiunile digito-palmară a palmei mâinii stângi, tenară și tenară-hipotenară ale palmei mâinii drepte a numitului B. V..
Totodată instanța a reținut că, în conformitate cu procesul verbal încheiat la data de 25.09.2014 (f.114 d.up), inculpatul B. V. a recunoscut săvârșirea faptei și a condus organele de poliție pe malul lacului Floreasca, unde a indicat locul în care a aruncat un seif metalic de culoare crem sustras din imobilul mai sus menționat. În același timp instanța a reținut că din seif au fost ridicate mai multe bunuri (f.115 d.up), obiecte care ulterior au fost predate persoanei vătămate, acestea aparținându-i (f.195 d.up).
Fiind audiat inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii menționând în prima declarație că la comiterea acesteia au participat mai multe persoane pentru ca ulterior, să revină și să susțină că a săvârșit singur infracțiunea.
Pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul a susținut același lucru, negând implicarea altor persoane la săvârșirea infracțiunii.
În raport de cele expuse, s-a constatat că în drept, fapta inculpatului B. V., la data de 15.09.2014, care în intervalul orar 0830-2100, prin forțarea porții de acces în curte, escaladarea și forțarea unui geam termopan, a pătruns fără drept în imobilul situat în București, .. 23A, sector 1, de unde a sustras un ceas de mână marca LONGINES din aur, un telefon mobil marca SAMSUNG, suma de 200 de lire sterline, precum și un seif în care se aflau bani și bijuterii, cauzând, astfel, un prejudiciu material total de 58.000 Euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin 1-229 alin 1 lit. d, alin 2 lit. b Cp cu aplicarea art. 41 alin 1 Cp.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor și dispozițiile art.74 Cp, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În ceea ce privește respingerea cererii de aplicarea a procedurii simplificate solicitată de inculpatului B. V. prin încheierea din data de 19.01.2015 (f.55 d.up), instanța a constatat că prin rechizitoriu s-a reținut în fapt, că la data de 15.09.2014, în intervalul orar 0830-2100, prin forțarea porții de acces în curte, escaladarea și forțarea unui geam termopan, inculpatul a pătruns fără drept în imobilul situat în București, .. 23A, sector 1, de unde a sustras un ceas de mână marca LONGINES din aur, un telefon mobil marca SAMSUNG, suma de 200 de lire sterline, precum și un seif în care se aflau bani și bijuterii, cauzând, astfel, un prejudiciu material total de 58.000 Euro, fără a se face nicio mențiune cu privire la participarea altor persoane.
Ulterior, procurorul, analizând materialul probator (f.201 d.up.) a acordat valoare probatorie primei declarații a inculpatului, respectiv cea în care acesta susține că a săvârșit infracțiunea împreună cu mai multe persoane, înlăturând toate celelalte declarații ale acestuia în care a afirmat că a săvârșit infracțiunea fără ajutorul altei persoane, motiv pentru care prin rechizitoriu a fost disjunsă cauza față de autori necunoscuți.
Instanța a reținut că la termenul din data de 19.01.2015 a fost respinsă cererea inculpatului de aplicare a procedurii prev. de art. 375 alin.1 Cpp întrucât a susținut că la săvârșirea infracțiunii nu au participat și alte persoane.
Prin adresa din data de 28.01.2015, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a comunicat că în cauza disjunsă s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul I. T..
Instanța a reținut că în conformitate cu art. 374 alin. 4 Cpp inculpatul trebuie să recunoască în totalitate faptele reținute în sarcina sa pentru a beneficia de reducerea pedepsei. Astfel instanța a considerat că inculpatul a recunoscut săvârșirea furtului care face obiectul prezentului dosar, respectiv faptul că este autorul acestuia, așa cum a fost reținut la situația de fapt expusă în rechizitoriu. În același timp, împrejurarea că acesta a participat sau nu cu mai multe persoane la săvârșirea infracțiunii nu are relevanță juridică, în condițiile în care P. de pe lângă judecătoria Sectorului 1 București nu a lămurit în totalitate aceste aspecte. Această împrejurare nu poate fi echivalentă cu cea în care numitul B. V. ar fi fost trimis în judecată împreună cu unul sau mai mulți inculpați, și nu recunoștea implicarea acestora la săvârșirea infracțiunii. Atât timp cât în actele de urmărire penală nu a reieșit în mod clar implicare și a altor persoane la săvârșirea infracțiunii, instanța a considerat că prin nereținerea aplicării procedurii simplificate și respectiv a beneficiului reducerii pedepsei inculpatului nu i se aplică dispoziții de drept substanțial favorabile acestuia, fără însă a reține în sarcina lui vreo culpă. Inculpatul nu a contestat că a participat la săvârșirea infracțiunii în calitate de autor așa cum a fost reținut prin rechizitoriu, astfel încât participarea altor persoane nu are relevanță juridică întrucât nu i se poate reține circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. a Cp având în vedere principiul în dubio pro reo., circumstanță agravantă nereținută de altfel nici prin actul de sesizare al instanței.
Pentru aceste motive in temeiul art. 398 alin. 10 Cpp instanța a considerat că inculpatul a recunoscut situația de fapt așa cum a fost reținută prin rechizitoriu, respectiv că a săvârșit infracțiunea în calitate de autor, astfel încât a făcut aplicarea acestor dispoziții și a redus limitele de pedeapsă cu o treime astfel limitele de pedeapsă pentru inculpatul va fi cuprinsă între 1 (un) an și 4 (patru) luni și 4 (ani) ani și 8 (opt) luni închisoare ca limite speciale ale pedepsei.
Conform art. 43 alin. 5 Cp dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate, astfel că instanța a arătat că limitele de pedeapsă la care s-a raportat sunt 2 (doi) ani și 7 (șapte) ani.
A reținut prejudiciul foarte mare pe care inculpatul l-a cauzat prin săvârșirea infracțiunii, precum și faptul că a pătruns în domiciliul altei persoane faptă deosebit de gravă care, pe lângă consecința patrimonială implicită a infracțiunii de furt calificat, a produs și o violare a spațiului intim al părții civile, cauzându-i acesteia un profund sentiment de nesiguranță. Îndrăzneala infracțională a inculpatului este deosebit de mare, denotând o periculozitate a acestuia, inculpatul riscând în orice clipă să se întâlnească cu proprietarul casei sau cu ceilalți locatari, astfel încât, față de a alte modalități ale infracțiunii de furt calificat, instanța a considerat că aceasta este cea mai gravă. Totodată inculpatul are un bogat istoric infracțional, împrejurare care denotă că inculpatul a dezvoltat o specializare în a comite infracțiuni. Chiar dacă a mai fost privat de libertate prin executarea alor pedepse, instanța a considerat că acestea nu și-au atins scopul de reeducare, întrucât inculpatul la o perioadă relativ scurtă de la liberarea condiționată, a săvârșit o nouă infracțiune. Prin deposedarea victimei de bunuri în valoare de 58.000 de euro inculpatul a cauzat un puternic derapaj al vieții cotidiene a persoanei vătămate, demonstrând o profundă lipsa de respect față de proprietatea celorlalți membrii ai societății, iar prin activitatea sa infracțională a irosit rezultatele muncii cotidiene a părții civile fără nici un sentiment de remușcare. Totodată instanța a reținut că până la acest moment inculpatul nu ajutat în mod voit la recuperarea prejudiciului și nici nu a oferit detalii organelor de cercetare cu privire la modul în care a fost înstrăinat sau valorificat, împrejurare pe care instanța o reține ca o sfidare din partea inculpatului și care denotă încă o dată că inculpatul nu a înțeles gravitatea faptei și nu dorește înlăturarea consecințelor ei, ci dorește ca în continuare să profite material de pe urma activității lui ilicite.
Pentru aceste motive instanța a dispus condamnarea inculpatului B. V. la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin 1-229 alin 1 lit. d, alin 2 lit b Cp cu aplicarea art. 41 alin 1 Cp. și art. 396 alin. 10 Cpp.
În baza art. 72 alin. 1 Cp a dedus din pedeapsă durata în care inculpatul a fost reținut și arestat, respectiv de la data de 25.09.2014 la 26.09.2014, și de la 09.10.2014 la zi.
În baza art. 399 Cpp a menținut măsura arestului preventiv, arătând că această măsură se impune în continuare față de circumstanțele reale și personale ale infractorului, având în vedere in special pericolul extrem de ridicat ca inculpatul să recidiveze raportat la fișa de cazier precum și lipsa unui loc ce muncă stabil. Totodată instanța a reținut că de la ultima verificare a menținerii arestului preventiv nu s-au produs modificări care să impună înlocuire măsurii arestului preventiv. De asemenea în considerarea faptului că față de inculpat s-a pronunțat prin prezenta sentință o pedeapsă privativă de libertate, instanța a considerat că există riscul ca inculpatul să se sustragă de la judecată sau executarea pedepsei.
În baza art. 19 Cpp, art. 23 alin. 3 Cpp și art. 397 Cpp raportat la art 1357 C.civ, instanța a obligat inculpatul la plata către numita P. A. a sumei de 58.000 de euro reprezentând valoare bunurilor sustrase.
În baza art. 274 alin.1 Cpp, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 276 alin.1 a obligat inculpatul la plata către numita P. A. a sumei de 1.000 de lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel P. de pe lângă Judecătoria sector 1 București și inculpatul B. V..
În motivarea scrisă a apelului, P. a invocat faptul că în mod eronat instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 al. 10 Cpp reținând că inculpatul a recunoscut situația de fapt în maniera în care a fost prezentată în rechizitoriu. S-a susținut că probele administrate în cauză atestă faptul că la săvârșirea faptei au participat și alte persoane, aspect recunoscut chiar de inculpat în una dintre declarațiile oferite în cauză în faza de urmărire penală. În condițiile în care inculpatul nu a recunoscut în fața instanței situația de fapt în maniera în care aceasta a fost reținută în rechizitoriu, susținând că a săvârșit fapta singur, fără participarea altor persoane, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 396 al. 10 Cpp; de asemenea, faptul că în cauză s-a dispus disjungerea față de autori necunoscuți și formarea unui nou dosar nu presupune că inculpatul a săvârșit singur fapta, de asemenea, o astfel de semnificație neavând-o nici nereținerea prevederilor art. 77 lit. a Cp.
Cu ocazia susținerii orale a apelului, reprezentantul Ministerului Public a criticat hotărârea și sub aspectul omisiunii aplicării pedepselor accesorii și complementare, solicitând interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a, b și l Cp.
Inculpatul B. V. nu a motivat în scris calea de atac, cu ocazia susținerilor orale solicitând reducerea pedepsei aplicate de prima instanță.
Verificând sentința apelată prin prisma motivelor de apel și sub aspectul tuturor chestiunilor de fapt și de drept, Curtea reține că apelul formulat de Ministerul Public este fondat cu privire la următoarele aspecte:
Situația de fapt reținută de instanță a fost stabilită în mod corect, ea nefiind de altfel contestată de nici una dintre părți. De asemenea, încadrarea juridică datei faptei și pentru care s-a dispus condamnarea este conformă prevederilor legale aplicabile.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, s-a criticat de Ministerul Public reținerea eronată a dispozițiilor art. 396 al. 10 Cpp și, prin urmare, reducerea limitelor pedepsei cu 1/3. Curtea consideră că aceste susțineri sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
- Situația de fapt expusă în rechizitoriu nu face referire la săvârșirea faptei de către inculpat împreună cu o altă persoană.
Astfel, s-a reținut ca și situație de fapt că în data de 15.09.2014, în intervalul orar 08.30-21.00, inculpatul B. V., prin forțarea și escaladarea unei ferestre a imobilului situat în București…a pătruns în interiorul acestuia de unde a sustras un ceas marca Longines din aur,un telefon mobil marca Samsung etc., nefăcându-se nici o referire la faptul că acțiunea s-ar fi desfășurat împreună cu una sau mai multe persoane, neidentificate până în prezent.
Este adevărat că ulterior procurorul expune mijloacele de probă și face referire și la o declarație a inculpatului în care ar fi indicat ca participanți alte două persoane. Însă, astfel cum reiese din dispozițiile art. 328 al. 1 Cpp, aspectele legate de probele și mijloacele de probă reprezintă un capitol diferit în cuprinsul rechizitoriului comparativ cu datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului. Este și normală o astfel de diferențiere în condițiile în care o analiză a mijloacelor de probă trebuie să aibă în vedere toate probele administrate în cursul urmăririi penale, procurorul urmând a indica pe care dintre acestea le reține pentru pronunțarea soluției și care dintre ele sunt înlăturate.
Pe baza mijloacelor de probă reținute, procurorul are obligația de a stabili cu claritate situația de fapt, atât pentru a-i oferi inculpatului posibilitatea exercitării apărării în deplină cunoștință de cauză cât și pentru ca acesta să aibă posibilitatea recunoașterii învinuirii conferită de art. 374 Cpp.
În speță, astfel cum a arătat mai sus, situația de fapt este cea expusă în cuprinsul prezentei, fără vreo referire la participarea unei alte persoane, iar recunoașterea oferită de inculpat a vizat exact fapta descrisă în rechizitoriu și reținută în sarcina sa.
Într-o asemenea situație, chiar dacă inițial s-a respins solicitarea formulată de acesta de aplicare a procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, ulterior, conform art. 396 al. 10 Cpp, instanța are obligația reducerii limitelor pedepsei dacă în urma cercetării judecătorești efectuate a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpat. În speță, există tripla identitate între situația de fapt expusă în rechizitoriu, cea recunoscută de inculpat și cea reținută de instanță, astfel că în mod corect s-a făcut aplicarea art. 396 al. 10 Cpp.
- În subsidiar, Curtea arată că își însușește și motivația suplimentară oferită de prima instanță în cuprinsul sentinței apelate cu privire la faptul că participarea sau nu a unei alte persoane nu are în cazul de față vreo semnificație juridică atâta timp cât nu afectează încadrarea juridică a faptei dată prin rechizitoriu și nici măcar reținerea sau nu a unei circumstanțe agravante (care oricum nu a fost reținută prin actul de sesizare).
De asemenea, sunt întemeiate susținerile privind lipsa oricărei culpe a inculpatului și faptul că nu s-ar putea interpreta împotriva sa situația existentă în cauză, respectiv faptul că s-a dispus disjungerea pentru continuarea cercetărilor împotriva eventualilor participanți.
Față de acestea, Curtea consideră că motivul de apel formulat în scris de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 este neîntemeiat, în mod corect reținându-se incidența art. 396 al. 10 Cpp și pe cale de consecință reducerea limitelor pedepsei cu 1/3.
În același timp, raportat la starea de recidivă postexecutorie în care a fost săvârșită fapta, aceste limite se majorează cu ½, situație în care limitele de pedeapsă la care s-a raportat judecătorul la individualizarea pedepsei au fost 2 – 7 ani închisoare.
Inculpatul a criticat aplicarea unei pedepse de 5 ani și 6 luni închisoare, solicitând în apel reducerea acesteia.
Cu privire la această susținere, Curtea arată că prima instanță a dat în mod corect eficiență criteriilor prevăzute de art. 74 Cp pentru individualizarea pedepsei, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului.
Motivarea realizată în cuprinsul sentinței este amplă și cuprinde o expunere corespunzătoare a elementelor avute în vedere de instanță pentru aplicarea unei pedepse orientate peste mediul prevăzut de lege. Fără a relua această motivare Curtea subliniază și ea gravitatea faptei rezultând din pătrunderea în locuința unei persoane, existând astfel posibilitatea producerii unui rezultat mai grav, prejudiciul foarte mare rezultat, în timp ce circumstanțele de ordin personal ale inculpatului – care a suferit multiple condamnări începând cu anul 1996 (încă din minorat) demonstrează un grad ridicat de incorigibilitate, numeroasele perioade de privare de libertate neproducând efectul de reeducare urmărit. În acest context, aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus nu este aptă să conducă la atingerea scopului educativ dar nici al celui de constrângere presupus de lege, astfel că apelul formulat de inculpat prin care solicită reducerea pedepsei este neîntemeiat.
În schimb, Curtea consideră că motivul expus oral de Ministerul Public cu ocazia susținerii apelului – respectiv omisiunea aplicării pedepselor accesorii și complementare inculpatului, este întemeiat.
Astfel, perseverența infracțională a acestuia, faptul că a adoptat un mod de viață neconform cu regulile impuse de societate, demonstrează nedemnitatea acestuia de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice sau de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. De asemenea, împrejurarea că acesta are în antecedența penală condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt dispuse în majoritate de instanțe din București indică faptul că prezența acestuia pe raza municipiului București reprezintă un factor favorizant al comportamentului infracțional al acestuia și, totodată, prezintă un pericol mai ridicat pentru membrii acestei comunități, impunându-se interzicerea acestuia a dreptului de a se afla în această localitate.
Pe cale de consecință, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cpp Curtea va admite apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 București doar sub aspectul omisiunii aplicării pedepselor accesorii și complementare.
Va desființa în parte sentința penală atacată și pe fond rejudecând, în baza art. 67 C.p. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și l (dreptul de a se afla în mun. București) pe o perioadă de 4 ani iar în baza art. 65 C.p. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 422 C.p.p. va deduce prevenția de la 25.09.2014 la 26.09.2014 și de la 09.10.2014 la zi.
Conform celor expuse mai sus, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cpp va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul B. V. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare stat, din care suma de 200 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile MJ.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr. 149/12.03.2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, numai sub aspectul pedepselor complementare și accesorii.
Desființează în parte sentința penală atacată și pe fond rejudecând:
În baza art. 67 C.p. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și l (dreptul de a se afla în mun. București) pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 65 C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și l (dreptul de a se afla în mun. București).
În baza art. 422 C.p.p. deduce prevenția de la 25.09.2014 la 26.09.2014 și de la 09.10.2014 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b c.p.p. respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul B. V. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare stat, din care suma de 200 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile MJ.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. M. A. T.
GREFIER,
O. C. B.
Red./Dact. MCM
30.06.15 2 ex.
Jud. fond: D. B. A., Jud. sector 1 București
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 295/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
