Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 103/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 103/2016
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.103/A
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2016
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
JUDECĂTOR: I.-T. C. B.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de condamnatul T. V. G. împotriva sentinței penale nr.669 din data de 9.10.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2016 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării astăzi, 25.01.2016, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.669 din data de 9.10.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 459 alin(5) C.proc.pen., a fost respinsă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 798/14.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._/299/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 218/12.02.2015 a Curții de Apel București, formulată de revizuentul T. V. G., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță - analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 459 alin.(3) C.proc.pen., referitoare la condițiile privind admisibilitatea în principiu a cererii de reviziuire, cu titlu preliminar - a reținut că cererea revizuentul condamnat nu întrunește cumulativ condițiile de admisibilitate în principiu, prevăzute de textul de lege, respectiv, revizuentul condamnat nu a indicat cazul pe care își întemeiază cererea, pentru care instanța să poată verifica în continuare celelalte condiții de admisibilitate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal (la 23.XII.2015, data comunicării minutei) a declarat apel revizuientul condamnat T. V. G., fără să arate în scris motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor orale, apelantul condamnat – prin apărător desemnat de Curte din oficiu - a criticat sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale, susținând că se impunea admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnat și a se dispune audierea martorilor indicați de către acesta. Precizează că și-a întemeiat cererea pe disp. art.453 lit.a Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, dar și pe cele ale dosarului de fond, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Instanța de fond a constatat - în mod corect - caracterul inadmisibil al cererii de revizuire cu care a fost sesizată de către condamnatul T. V. G., în condițiile în care motivele invocate nu se încadrează în cazurile care permit retractarea hotărârii definitive de condamnare, pe această cale.
Astfel, în cadrul acestei proceduri, nu este permisă reaprecierea probatoriului care a servit la pronunțarea acelei hotărâri și nici suplimentarea acestuia, câtă vreme nu se învederează, potrivit art.453 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute la momentul soluționării pe fond a cauzei, în primă instanță și în căile ordinare de atac (apel), exercitate de condamnatul T. V. G..
În speță, condamnatul revizuient nu a invocat nicio faptă sau împrejurare nouă, a cărei incidență să poată genera netemeinicia hotărârii de condamnare, ci doar a solicitat pe de o parte administrarea unor mijloace de probă care, în opinia sa, nu au fost administrate corect, fără a preciza în ce manieră, în cazul în care s-ar da curs solicitării sale, s-ar putea ajunge la o soluție diametral opusă celei deja pronunțate în condițiile în care existența infracțiunilor pentru care a fost condamnat și vinovăția sa în săvârșirea acestora au fost stabilite nu doar pe baza declaraților martorilor, ci în urma evaluării coroborate a întregului ansamblu probator existent în cauză, iar pe de altă parte, celelalte motive, reprezintă aspecte care nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. a cu referire la art. 456 alin. 2 din Codul de procedură penală, dar nici vreunuia dintre celelalte cazuri de revizuire prevăzute de art. 453 alin. 1 lit. b, c, d și e din Codul de procedură penală.
În aceste condiții, prima instanță a respins în mod corect cererea de revizuire, apelul formulat de revizuient urmând a fi respins la rândul său ca nefondat, cu obligarea acestuia la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge formulat de condamnatul T. V. G. împotriva sentinței penale nr.669 din data de 9.10.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, ca nefondat
Obligă apelantul la plata a 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu se va înainta din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. D. G. I.-T. C. B.
GREFIER,
D. T.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.4
red.R.Z.D.-Jud.sect.1
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 158/2016. Curtea... → |
|---|
