Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 51/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 51/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
C. DE A. BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.51/A
Ședința publică din data de 15.01.2016
C. constituită din:
Președinte: R.-M. A.
Judecător: D. D.
Grefier: C.-M. I.
Ministerul Public–P. de pe lângă C. de A. București a fost reprezentat prin procuror N. A.-M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul V. I. împotriva sentinței penale nr.204/28.10.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că este primul termen de judecată în apel, după care:
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, C. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat, ca nefondat, întrucât inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă într-un cuantum minim, a beneficiat de clemență.
C. reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.204/28.10.2015 pronunțată dosarul nr._, Judecătoria A. a stabilit pedeapsa de 5 luni de închisoare în sarcina inculpatului V. I. (fiul lui G. și M., născut la data de 26.10.1962, în ., CNP_, posesor CI ., nr._, fără antecedente penale, necăsătorit) pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, faptă prev.de art.199 alin.(1), rap. la art.193 alin.(2) Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.(1), (4) și (10) Cod procedura penală (comisă la data de 26.06.2014 împotriva persoanei vătămate V. G.).
În baza art.83 alin.(1) Cod penal a fost amânată aplicarea pedepsei de 5 luni închisoare, pe un termen de supraveghere calculat în condițiile art.84 Cod penal, de 2 ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art.85 alin.(1) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.404 alin.(3) Cod procedură penală rap.la art.83 alin.(4) și art.88 Cod penal, i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv, revocarea măsurii de amânare a aplicării pedepsei.
În baza art.85 alin.(2) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul a două instituții comunitare, Consiliul Local A. sau Primăria A., județul T., pe o perioadă de 30 de zile lucrătoare.
S-a constatat că persoanele vătămate V. G., S. de Ambulanță Județean T. și S. Județean de Urgență A. nu s-au constituit părți civile în cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe situația de fapt că la data de 26.06.2014, în jurul orei 20:00, inculpatul V. I. a exercitat acte de violență împotriva persoanei vătămate V. G., tatăl său, lovindu-l pe acesta cu o țiglă, în zona urechii stângi, la domiciliul din ..
La momentul incidentului era de față și martora V. M., soția persoanei vătămate, care a apelat la ajutorul martorului V. F., după ce a văzut că persoana vătămată fusese rănită de către inculpat. Cei doi martori au apelat serviciul de urgență 112, solicitând intervenția serviciului de ambulanță, astfel încât persoana vătămată să fie transportată la spital. Ajungând acolo, aceasta a primit îngrijirile medicale necesare.
Situația de fapt, așa cum a fost reținută și recunoscută de către inculpat, a rezultat din certificatul medico-legal eliberat pe numele persoanei vătămate, declarația martorului V. F., declarația martorei V. M., declarația persoanei vătămate.
Fiind audiat, în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului V. I., care la data de 26.06.2014, în jurul orei 20:00, a exercitat acte de violență, cu intenție, împotriva persoanei vătămate V. G., tatăl acestuia, lovind victima cu o țiglă în zona urechii stângi și producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violență în familie, faptă prevăzută de art.199 alin.1 rap. la art.193 alin.2 Cod penal. Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere următoarele criterii și aspecte:
Potrivit criteriilor generale de individualizare prevăzute la art.74 Cod penal, referitor la limitele de pedeapsă stabilite de legea penală pentru infracțiunea săvârșită, instanța a reținut că art.199 alin.1 rap.la art.193 alin.2 Cod penal prevede pentru fapta reținută în sarcina inculpatului pedeapsa închisorii de la 6 luni, la 6 ani și 3 luni sau amenda.
În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (împrejurările comiterii faptei, locul și timpul în care aceasta a fost săvârșită), instanța a reținut că aceasta a avut drept consecință producerea unor leziuni traumatice de o gravitate redusă, având în vedere numărul scăzut de îngrijiri medicale necesare persoanei vătămate, în scopul vindecării.
Raportat la circumstanțele personale ale inculpatului V. I., s-a reținut că nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel cum a reieșit din fișa de cazier existentă la dosarul cauzei, a recunoscut fapta comisă, are vârsta de 53 de ani, studii medii, fără ocupație, necăsătorit.
Instanța a avut în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și a apreciat că acest aspect nu reprezintă doar premisa aplicării procedurii abreviate, procedură ce atrage după sine reducerea limitelor pedepsei stabilite în textul de lege incriminator, ci, mult mai important, reprezintă un criteriu de individualizare a sancțiunii și a modului de executare a acesteia. S-a putut reține astfel că inculpatul a manifestat o atitudine de regret față de fapta săvârșită, existând șanse ridicate pentru îndreptare acestuia.
Totodată, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.83 alin.1 și 2 Cod penal - respectiv pedeapsa stabilită este închisoarea de cel mult 2 ani, infractorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și a cooperat cu organele judiciare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită nu este mai mare de 7 ani - instanța a apreciat că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără condamnarea acestuia, fiind suficientă supravegherea sa pe o perioadă determinată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul V. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a indica în concret motivele pe care se sprijină apelul.
Legal citat, apelantul-inculpat nu s-a prezentat pentru a-și susține calea de atac formulată.
Analizând sentința apelată sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.417 C.p.p., apelul fiind devolutiv, C. constată următoarele:
Instanța fondului a reținut corect situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și recunoscută de inculpatul V. I. în condițiile art.396 alin.10 C.p.p., împrejurare care exonerează C. de a mai analiza situația de fapt, încadrarea juridică fiind de asemenea corect stabilită în raport de situația de fapt.
Cu privire la individualizarea pedepsei C. constată că instanța fondului a efectuat o judicioasă operațiune de individualizare, orientându-se la o pedeapsă situată la limita minimă, iar ca modalitate de executare a ales suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, reținând faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, a avut o atitudine procesuală de recunoaștere a faptei.
Pentru acest considerente, neidentificând alte motive de desființare a hotărârii primei instanțe C., în temeiul art.421pct.1 lit.b C.p.p. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V. I. împotriva sentinței penale nr.204/28.10.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 C.p.p. va obliga pe apelantul-inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V. I. împotriva sentinței penale nr.204/28.10.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 C.p.p. obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R.-M. A. D. D.
GREFIER,
C.-M. I.
Red.D.D./Th.red.C.V.M. – ex.4/09.03.2016
Judecătoria A. – judecător O. M. M.
| ← Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 99/2016. Curtea... | Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
