Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 99/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 99/2016
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
C. DE A. BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.99/A
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2016
C. compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
JUDECĂTOR: I.-T. C. B.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor formulate de inculpatul Z. C. O. și de persoana vătămată Pășu C. împotriva sentinței penale nr.181 din data de 19.11.2015 pronunțată de Judecătoria T. M., în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 21.01.2016 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când C., în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării astăzi, 25.01.2016, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.181 din data de 19.11.2015, pronunțată de Judecătoria T. M., în baza art.194 alin.1 lit. e) cu aplic. art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul Z. C.-O. la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală în dauna părții civile Pășu C..
În baza art.66 alin.1 lit. a) și b) Cod penal, a fost interzisă inculpatului - ca pedeapsă complementară - exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de un an de la rămânerea definitivă a sentințe.
În baza art.65 alin.1 rap. la art.66 alin.1 lit. a) și b) Cod penal, a fost interzisă inculpatului - ca pedeapsă accesorie - exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani în condițiile prev. de art.92 Cod penal.
În baza art.93 alin.1 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte la Serviciul de Probațiune Teleorman, la datele fixate de acesta;
b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d)să comunice schimbarea locului de muncă;
e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin.2 lit. a) Cod penal, s-a impus inculpatului să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
În baza art.93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul unei instituții ce va fi individualizată de Serviciul de Probațiune Teleorman, pe o perioadă de 60 zile lucrătoare.
În baza art.91 alin.4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.96 Cod penal, cu referire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Pășu C., domiciliat în ., suma de 6.000 lei, reprezentând despăgubiri civile materiale și suma de 100.000 lei reprezentând daune morale.
A mai fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. C. de urgență Sf. P. București, cu sediul în București, sector 2, Șoseaua P., nr.340, suma de 2.879,32 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli de spitalizare.
În baza art.276 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Pășu C. suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
La data de 26.11.2013, P. de pe lângă Judecătoria T. M., județul Teleorman, a înregistrat plângerea numitului Pășu C., domiciliat în ., prin care sesiza faptul că în data de 04.11.2013, în timp ce se afla cu animalele la pășunat a fost lovit de către numitul Z. C., domiciliat în comuna Ciuperceni, ..
La dosarul cauzei, a fost depus certificatul medico legal nr. 969/C/2316 din 11.11.2013 eliberat de către SML Teleorman, din care rezultă că numitul Pășu C. prezintă leziuni de violență produse prin lovire cu corp dur ce pot data din 04.11.2013 și necesită pentru vindecare circa 14-15 zile îngrijiri medicale.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care inculpatul și le-a însușit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului comisă în împrejurările mai sus descrise întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art.194 alin.1 lit.e) cu aplic. art.5 Cod penal, în dauna părții civile Pășu C., text de lege în baza căruia, s-a procedat la condamnarea inculpatului.
La aplicarea și individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere potrivit disp.art.74 Cod penal atât gravitatea faptei săvârșite cât și persoana inculpatului, care la data săvârșirii faptei avea vârsta de 18 ani, nu are antecedente penale, având o poziție sinceră de recunoaștere și regret a săvârșirii faptei în timpul judecății.
Instanța de fond a apreciat însă, date fiind împrejurările comiterii faptei, că aplicarea unei pedepse cu închisoare, în condițiile aplicării disp.art.396 alin.10 Cod Procedură penală, va satisface scopul preventiv educativ urmărit de legea penală, dispunând, în baza art.91 Cod penal, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani în condițiile prev. de art.92 Cod penal.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut că partea civilă Pășu C. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 6.000 lei - reprezentând costurile suportate de el pentru investigații medicale, cheltuieli personale efectuate pe timpul spitalizării, intervenții chirurgicale, consulturi medicale, însoțitor pe timpul spitalizării, medicamente, costuri recuperare post-operatorie, contravaloarea transportului la unitățile medicale și Serviciul de Medicină Legală. Totodată, a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 lei - reprezentând daune morale.
Atât în scris cât și verbal, partea civilă a arătat că, în urma agresiunii, a fost consultat și investigat medical inițial la S. municipal T. M., unde după efectuarea unei radiografii, s-a constatat că are o coastă fracturată. Timp de o lună de la data incidentului, starea sa de sănătate s-a înrăutățit, a suferit o paralizie, motiv pentru care a fost internat de urgență la S. Sf.P. din București, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale la cap, medicii spunându-i că viața sa a atârnat de un fir de păr și că are mare noroc că mai trăiește.
În ceea ce privește daunele morale, a apreciat că este îndreptățit la ele pentru a i se compensa suferința fizică și psihică ce i-a fost pricinuită de fapta inculpatului. A fost lovit și a suferit leziuni în zona capului, parte vitală a corpului, ceea ce i-a produs o suferință mare pentru timp îndelungat. A avut și are dureri de cap, mai ales când timpul este friguros și atmosfera este umedă, medicul spunându-i că pe tot restul vieții va avea o suferință. Recuperarea sa a fost parțială și anevoioasă datorită vârstei, în prezent încă simte consecințele leziunilor ce le-a suferit, iar viața sa nu a mai fost și nu va mai fi niciodată ca înainte de a fi lovit de inculpat. Din momentul agresiunii a căpătat o frică intensă, îi este greu să doarmă și în permanență are o neliniște (filele 30,31,37).
În dovedirea pretențiilor sale civile, partea civilă a solicitat audierea martorilor Ț. I. și D. V., a depus la dosar rețetă emisă de medic specialitatea neurologie (fila 45), toate coroborate cu înscrisurile existente în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria T. M. (filele 22-71 dosar P.).
Audiat fiind, în timpul judecății, inculpatul a fost de acord să despăgubească partea civilă cu suma de 6.000 lei despăgubiri materiale, iar în ceea ce privește daunele morale a fost de acord să plătească, dar numai în limita dovedirii acestora.
Față de probele administrate în cauză, solicitate de către partea civilă, instanța de fond a apreciat că cererea acesteia pentru despăgubiri materiale și daune morale este întemeiată.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale în sumă de 100.000 lei, instanța de fond a apreciat că această sumă este de natură a acoperi în mod just și integral prejudiciul suferit de partea civilă, fiind rezonabilă, echitabilă, nereprezentând nicidecum o îmbogățire fără just temei, înscriindu-se în legislația și jurisprudența din România.
De altfel, într-adevăr, prin Decizia nr.4458/27 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat că determinarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii de determinare, cuantumul daunelor morale stabinindu-se prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și socială, criterii subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei.
În speță, s-a făcut dovada faptului că, înainte de incident, partea civilă era un om activ, căruia îi plăcea să muncească, era sănătos, iar după ce a fost lovit de către inculpat în zona capului, a suferit o paralizie, fiind necesară o intervenție chirurgicală la cap, în cadrul Spitalului Sf.P. din București. De la . suferită, partea civilă s-a schimbat foarte mult, nu mai este aceeași persoană, nu mai are poftă de viață, de muncă, nu se mai îngrijește, uită anumite lucruri, are amețeli, dureri de cap, stă mai tot timpul retras, nu mai iese din casă și urmează un tratament dat de un medic specialitatea neurologie, devenind “o legumă”. Partea civilă are și o frică să mai iasă din casă, aceasta manifestându-se mai mult seara întrucât incidentul a avut loc noaptea (filele 46 și 47 declarații martori).
Pentru aceste argumente, judecătorul fondului a constatat că partea civilă este îndreptățită la repararea prejudiciului moral de afecțiune, ca urmare a traumei psihice determinată de fapta inculpatului, daunele morale având menirea de a compensa, într-o anumită măsură, durerea cauzată de suferințele ce i-au fost provocate prin fapta inculpatului, care se perpetuează și în prezent, viața părții civile schimbându-se într-un mod negativ.
Și partea civilă “S. C. de Urgență “Sf.P.” din București s-a constituit parte civilă cu suma totală de 2.879,32 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli de spitalizare (fila 80 dosar P.).
Conform disp.art.313 alin.1 din legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, conform cărora: “Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată”.
Așa fiind, în baza art.397 alin.1 rap.la art.25 alin.1 Cod procedură penală, cu aplic. art.1357 și art.1371 alin.1 Cod civil, coroborat cu art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civilă S. C. de urgență Sf. P. București, cu sediul în București, sector 2, Șoseaua P., nr.340, a sumei de 2.879,32 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de spitalizare.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apel inculpatul Z. C. O. și de persoana vătămată Pășu C., criticând-o pentru netemeinicie, în esență, inculpatul pentru greșita soluționare a laturii civile, iar persoana vătămată pentru greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate.
Susținerile apelanților au fost menționate pe larg, în încheierea de ședință din data de 21 ianuarie 2016, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele din Codul de procedură penală, C. constată că apelul persoanei vătămate Pășu C. este fondat, în limitele și în considerarea următoarelor argumente:
Prima instanță a reținut în mod corect situațiile de fapt și de drept, C. urmând a și le însuși, soluția fiind criticabilă sub aspectul individualizării pedepsei.
Cauza s-a judecat în condițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală, inculpatul recunoscând în totalitate infracțiunea săvârșită.
Cu privire la pedeapsa aplicată, de 1 an și 4 luni închisoare, C. o apreciază drept prea blândă, față de agresivitatea ieșită din comun a infractorului Z. C., care a produs grave vătămări unei persoane în vârstă și lipsită de apărare.
Este adevărat că acțiunea agresivă s-a datorat faptului că victima își păștea oile în mod necorespunzător, dar acest lucru nu trebuie să degenereze într-o acțiune de o ferocitate extremă.
Ținând seama și de consecințele de lungă durată asupra victimei, o pedeapsă de 3 ani închisoare este una rezonabilă și aptă a îndeplini scopul pedepsei.
Va face aplicarea dispozițiilor art.91 Cod penal, interzicând inculpatului, pentru o perioadă de 1 an următoarele drepturi:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
- dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;
- dreptul de a comunica cu persoana vătămată Pășu C. cu excepția procedurilor legate de executarea obligațiilor civile.
Va face aplicarea art. 68 alin. 1, lit. b Cod penal.
Apelul inculpatului urmează a fi respins, ca nefondat, întrucât, soluționarea laturii civile a cauzei a fost efectuată în mod just și temeinic, au fost administrate probe, iar pe baza coroborării acestora cu elementele reale și atitudinea inculpatului, a fost admisă acțiunea civilă întocmai cum a fost formulată de persana vătămată.
Concluzionând, C. arată că nu se impune, sub nicio formă, reducerea cuantumului despăgubirilor acordate de prima instanță.
Va obliga inculpatul la plata sumei de 900 lei cheltuieli judiciare, în favoarea apelantului Pășu C., reprezentând onorariu avocat în apel și la 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, din apel, în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de persoana vătămată Pășu C. împotriva sentinței penale nr.181 din data de 19.11.2015, pronunțată de Judecătoria T. M., în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința apelată și în fond, rejudecând:
În baza art. 194 alin. 1, lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul Z. C. O. la o pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 91 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:
-Să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman la datele fixate de acesta;
-Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
-Să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
-Să comunice schimbarea locului de muncă;
-Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
-Să frecventeze 3 programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;
-Să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
Pe parcursul termenului de încercare, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 120 zile, în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare București.
Pune în vedere condamnatului dispozițiile art. 96 Cod penal.
În baza art. 66 Cod penal, aplică condamnatului, pe o perioadă de 1 an, pedeapsa complementară a interzicerii următoarelor drepturi:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
- dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;
- dreptul de a comunica cu persoana vătămată Pășu C. cu excepția procedurilor legate de executarea obligațiilor civile.
Face aplicarea art. 68 alin. 1, lit. b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpat împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpatul la plata a 900 lei cheltuieli judiciare, în favoarea apelantului Pășu C., reprezentând onorariu avocat în apel.
Obligă inculpatul apelant la plata a 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, din apel, în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. D. G. I.-T. C. B.
GREFIER,
D. T.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.6
red.A.C.-Jud.T. M.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 38/2016.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 51/2016.... → |
|---|
