Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 223/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 223/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 223/2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 223/A
Ședința publică din data de 12.02.2015
Completul constituit din
Președinte: T. A.
Judecător: M. C. M.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr. 593/09.07.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din 30.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, instanța stabilind data pronunțării la 05.02.2015 și amânând pronunțarea la 12.02.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Constată că prin sentința penală nr. 593/09.07.2014 a Judecătoriei sector 2 București s-a schimbat calificarea infracțiunii pentru care inculpatul E. M. a fost trimis în judecată din fapta prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 în fapta prevăzută de art. 336 alin. 1 C.pen.
În baza art. 396 alin. 3 Cpp raportat la art. 80 Cp s-a renunțat la aplicarea pedepsei față de inculpatul E. M. (fiul lui V. și T., ns. la data de 07.08.1990 în oraș H., jud. Iași, dom. în com. Lețca Nouă, .. G., CNP_, de cetățenie română, necăsătorit, studii 10 clase, dulgher la ., fără antecedente penale) pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzute de art. 336 alin. 1 Cp
În baza art. 81 alin. 1 Cp s-a aplicat inculpatului un avertisment, care se va executa conform art. 81 alin. 2 Cp și art. 575 alin. 2 Cpp
În baza art. 274 alin. 1 Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului E. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 OUG 195/2002.
Raportat la materialul probator administrat în cursul urmăririi penale precum și declarația inculpatului din faza de judecată de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii instanța de fond a reținut, în fapt, că în data de 28.10.2012, în jurul orei 02.15, inculpatul a condus pe . marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_, după ce consumase băuturi alcoolice. La orele 02.55 și 03.55, când s-au prelevat mostre biologice, avea o alcoolemie de 1,60 g/l, respectiv 1,40 g/l alcool pur în sânge.
S-a arătat că în drept, fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzute de art. 336 alin. 1 C.pen., dispoziții mai favorabile decât art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, având în vedere modul de sancționare, noua reglementare prevăzând amenda alternativ cu închisoare și posibilitatea renunțării la aplicarea pedepsei.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte, întrucât acesta a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale - starea de pericol pentru traficul rutier, nu l-a urmărit, dar a acceptat posibilitatea producerii acestuia prin comiterea faptei.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța a constatat că infracțiunea dedusă judecății prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit și apreciază că în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
S-a arătat că inculpatul este cetățean român, este necăsătorit, are studii medii. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și cu privire la acesta nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anterior datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat.
Totodată, inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, iar maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei prevăzute de art. 80 alin. 2 lit. d) Cp.
Față de aceste considerente, în baza art. 386 Cpp și art. 5 Cp instanța a schimbat calificarea infracțiunii pentru care inculpatul E. M. a fost trimis în judecată din fapta prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 în fapta prevăzută de art. 336 alin. 1 Cp.
În baza art. 396 alin. 3 Cpp raportat la art. 80 Cp a renunțat la aplicarea pedepsei față de inculpatul E. M. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzute de art. 336 alin. 1 Cp
În baza art. 81 alin. 1 Cp a aplicat inculpatului un avertisment, care se va executa conform art. 81 alin. 2 Cp și art. 575 alin. 2 Cpp
Împotriva sentinței penale a declarat P. de pe lângă Judecătoria sector 2 București invocându-se netemeinicia soluției de renunțare la aplicarea pedepsei.
Astfel, s-a arătat că în raport de criteriile prevăzute de art. 74 al. 1 Cp se impunea o soluție de condamnare a inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea condiționată, conform Codului penal din 1969. S-a susținut că infracțiunea este una de pericol astfel că nu era necesar ca acest pericol să se materializeze în așa fel încât doar atunci să fie apreciată ca fiind săvârșită o faptă de un anumit grad de periculozitate care să atragă aplicarea unei pedepsei. De asemenea, s-a arătat că îmbibația alcoolică a inculpatului a fost cu mult peste minimul prevăzut de lege, aproape dublul limitei admise. Ținând cont și de regularitatea săvârșirii infracțiunilor de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice după ce în prealabil are loc un consum de băuturi alcoolice din partea participanților la trafic s-a subliniat necesitatea unor măsuri mai riguroase din partea instanțelor de judecată pentru a se încerca diminuarea acestui fenomen.
Față de toate acestea, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei soluții de condamnare, apreciindu-se că se impune aplicarea unei pedepsei în condițiile art. 81 din Codul penal din 1969
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține că apelul formulat în cauză este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt care, de altfel, a fost recunoscută în mod constant de inculpat. De asemenea, în mod corect s-a constatat că fapta inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice având în sânge o concentrație a alcoolului mai mare decât limita legală (atât la momentul realizării acestei acțiuni cât și cel al recoltării probelor) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, respectiv infracțiunea prev. de art. 336 al. 1 Cp.
În același timp însă instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 80 Cp vizând renunțarea la aplicarea pedepsei, opinie care nu este împărtășită de Curte.
Astfel, pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, pe lângă condițiile prevăzute de alineatul 2, condiții care sunt îndeplinite în cauză, trebuie îndeplinite și cele de la alineatul 1, respectiv (a) infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit; (b) în raport de persoana infractorului, de conduita anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
În speță, raportându-se la aceste criterii, sub aspectul gravității faptei, Curtea va avea în vedere natura infracțiunii, care este una de pericol, în speță pericolul fiind unul relativ ridicat ținând cont de nivelul alcoolemiei – aproape dublu față de minimul prevăzut de lege pentru ca fapta să constituie infracțiune, traseul pe care inculpatul a rulat, respectiv prin centrul Bucureștiului precum și intervalul orar în care s-a desfășurat această acțiune în care organismul uman resimte efectele lipsei somnului. Toate aceste elemente duc la concluzia unui risc mai ridicat de producere a unui rezultat concret al acțiunii inculpatului, prin aceasta fapta prezentând un grad de pericol ridicat. În plus, Curtea va avea în vedere și faptul că nu există o minimă justificare pentru acțiunea inculpatului, acesta urcându-se la volan după ce a consumat băuturi alcoolice fără a exista o necesitate sau urgență deosebită de a proceda în această modalitate, existând multiple alternative pentru a se deplasa la domiciliu și fără a apela la o modalitate interzisă de lege.
În ceea ce privește persoana inculpatului, Curtea constată că acesta a mai fost sancționat în 3 rânduri pentru abateri la regimul circulației, rezultând astfel o înclinație a acestuia de a privi cu ușurință regulile stabilite pentru circulația pe drumurile publice.
Toate elementele expuse mai sus demonstrează că avertismentul nu este o sancțiune suficientă, fiind necesară aplicarea unei pedepse atât pentru sancționarea corespunzătoare a unei astfel de conduite periculoase cât și pentru corecta interiorizare a regulilor de drept de către inculpat.
Pe cale de consecință, Curtea va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București, va desființa sentința apelată și, rejudecând, va dispune condamnarea inculpatului pentru infracțiunea săvârșită.
La alegerea legii penale mai favorabile, analizând regimul sancționator prevăzut de lege se constată că limitele pedepsei închisorii sunt identice, în plus Noul Cod penal prevăzând și posibilitatea aplicării pedepsei amenzii. Curtea consideră însă că nu se justifică alegerea pedepsei amenzii penale în special raportat la nivelul mare al alcoolemiei și circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, din aceste date rezultând gradul de pericol social mai ridicat al faptei care justifică alegerea pedepsei închisorii.
Pe cale de consecință, reținându-se că ambele reglementări prevăd limite identice pentru pedeapsa închisorii, nici una dintre ele nu este mai favorabilă sub aspectul cuantumului pedepsei. Pe de altă parte, ținând cont de necesitatea aplicării în mod global a legii penale mai favorabile, instanța va avea în vedere și alte criterii, respectiv individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate. Astfel, atât Codul penal din 1969 cât și Noul Cod penal permit instanței să nu dispună executarea efectivă a pedepsei ci suspendarea acesteia (condiționat sau sub supraveghere), respectiv amânarea aplicării ei sau suspendarea sub supraveghere. Excluzând varianta amânării aplicării pedepsei ale cărei condiții apreciază că nu sunt îndeplinite în cauză (raportat la aceleași criterii analizate mai sus care demonstrează necesitatea aplicării unei pedepse) instanța consideră că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei din Codul penal din 1969 este mai favorabilă în raport cu suspendarea sub supraveghere din Noul Cod penal în condițiile în care presupune respectarea unui număr mai redus de măsuri de supraveghere iar împlinirea termenului de încercare atrage intervenirea reabilitării de drept a condamnatului, efect care nu se produce în cazul noii reglementări.
Față de aceste considerente instanța constată că legea penală mai favorabilă, în ansamblul ei, este Codul penal din 1969, urmând ca acesta să fie avut în vedere în continuare.
Astfel, la individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 72 C.p., respectiv prevederile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de OUG nr. 195/2002, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, urmarea care s-ar fi putut produce și persoana inculpatului, precum și dispozițiile art. 396 al. 10 NCpp referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei ca urmare a recunoașterii vinovăției și soluționării cauzei conform procedurii speciale reglementate de acest text.
În raport de aceste criterii și reținând elementele analizate anterior în cuprinsul prezentei – nivelul ridicat al alcoolemiei, zona în care s-a realizat acțiunea de conducere, circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, dând eficiență și recunoașterii săvârșirii faptei precum și interesului manifestat de acesta în soluționarea cauzei prin prezentarea în fața organelor judiciare, Curtea va aplica pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curtea apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 86¹ Codul penal din 1969 având în vedere că pedeapsa stabilită nu depășește 3 ani închisoare, inculpatul nu a fost condamnat anterior și, raportat la persoana acestuia, se poate aprecia că pronunțarea condamnării reprezintă un avertisment suficient pentru a preveni săvârșirea altor infracțiuni de către inculpat. Pe de altă parte, raportat tocmai la repetabilitatea încălcării regulilor de circulație pe drumurile publice simpla suspendare condiționată nu este suficientă, fiind necesară o supraveghere mai strictă a inculpatului. Față de acestea instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 862 Codul penal din 1969.
În baza art. 863 Codul penal din 1969 pe durata termenului de încercare instanța va dispune ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:
-să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București
-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea.
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
- să nu conducă nici un vehicul
Curtea va atrage atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 și 864 Codul penal din 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau al nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor
În baza art. 71 al. 1 Codul penal din 1969 va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), lit. b Codul penal din 1969, executarea acesteia fiind suspendată pe durata suspendării executării pedepsei principale conform art. 71 al. 5 Codul penal din 1969.
În baza art. 275 al. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr. 593/09.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul cu numărul de mai sus.
Desființează sentința penală atacată și pe fond rejudecând:
Face aplicarea art. 5 C.p. și:
În baza art. 87 al. 1 OUG nr. 195/2002 condamnă pe inculpatul E. M. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 86 ind. 1 V.C.p. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 86 ind. 3 al. 1 și 3 V.C.p. pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere și obligații:
- Să se prezinte la consilierul de probațiune din cadrul Serviciului de probațiune al Tribunalului G. conform programului stabilit de acesta
- Să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile precum și întoarcerea
- Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă
- Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență
- Să nu conducă nici un autovehicul
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 ind. 4 V.C.p.
Face aplicarea art. 71 al. 1, 5 – 64 lit. a teza a doua și b V.C.p.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate în apelul parchetului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Pt. jud. T. A., M. C. M.
lipsă din instanță ca urmare a participării la un seminar,
semnează președinte de secție,
C. E. R.
GREFIER,
C. G.
Red./Dact. MCM
16.02.15 2 ex.
Jud. fond:M. M. – Jud. sector 2 B..
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 252/2015.... → |
|---|
