Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 213/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 213/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 213/2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.213/CO
Ședința publică de la 16.04.2015
PREȘEDINTE - D. L.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror D. E..
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației declarate de inculpatul P. V. împotriva încheierii de ședință din data de 02.04.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția I-a penală, în dosarul nr._ 4*.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 14.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi, 16.04.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin încheierea de ședință din 02.04.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în temeiul art.362 raportat la art. 208 C. pr. pen. s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive față de inculpatul P. V. (fiul lui I. și A., născut la data de 24.04.1979 în Republica M., posesor al pașaportului . nr.B0867573, eliberat de autoritățile Republicii M. la data de 09.11.2010, număr de identitate_, cu domiciliul în Republica M., arestat preventiv în baza MAP nr. 6/UP/18.01.2013, emis de către Tribunalului București - Secția a II a penală) și a fost menținută această măsură.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpat în sensul revocării măsurii arestării preventive.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpat în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar.
Instanța de fond a reținut că inculpatul a solicitat revocarea arestului preventiv sau înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai ușoară, respectiv controlul judiciar sau arestul la domiciliu, pentru a i se permite tratarea bolii de care suferă, precum și pentru a fi alături de soție și cei trei copii minori.
S-a mai arătat că de la data de 31.03.2015 a încheiat un contract de închiriere pe durata de un an pentru o locuință în București, depunând în acest sens un înscris la dosar.
Cu privire la starea de sănătate a arătat că de la momentul la care a fost arestat preventiv nu i-a fost asigurat un tratament medical corespunzător pentru afecțiunile de care suferă, fiind astfel pusă în pericol viața dar și sănătatea tuturor persoanelor care au venit în contact cu el în perioada în care a fost arestat preventiv.
În dovedirea cererilor, inculpatul a depus la dosar în copie xerox un contract de închiriere pentru imobilul din București, . și a fost atașată adeverința medicală privind starea sa de sănătate din care rezultă că nu a putut fi prezentat instanței la termenul acordat în condițiile în care acesta suferă de TBC pulmonară secundară multichimiorezistentă, în tratament anti – TBC, fiind izolat epidemiologic.
Instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 3751/P/2013 din data de 30.01.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului P. V., cercetat sub aspectul săvârșirii în concurs, a infracțiunilor de tentativă de omor calificat și deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) și i), art. 176 alin. (1) lit. c) din C.pen. și nerespectare a regimului armelor și munițiilor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (3) lit. a) din C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.
S-a reținut că inculpatul P. V., la instigarea inculpaților M. R.-N. și M. B.-A. și cu sprijinul complicelui D. I., zis „V.”, în intervalul 16-26 noiembrie 2012 a urmărit-o pe partea vătămată I. M. N. R. (pe care a confundat-o cu M. I. D. – adevărata persoană vizată) iar în seara de 26 noiembrie 2012, în jurul orelor 1810, rulând cu viteză redusă cu autoturismul marca AUDI A6 (pus la dispoziție de către inculpații instigatori), cu numărul de înmatriculare CC 2756 PB, a executat mai multe focuri folosind o armă militară – un pistol-mitralieră calibrul 5,45x39 mm, tip AK74 – asupra părții vătămate I. M. N. R. – care tocmai parca autoturismul marca Mercedes clasa E, cu nr. de înmatriculare_ în parcarea de reședință – după care, observând că aceasta nu a decedat, a coborât din autoturism și, folosind pistolul MAKAROV, calibrul 9 mm, pe care îl avea asupra sa, s-a îndreptat către partea vătămată și a executat mai multe focuri de armă asupra sa prin geamul portierei dreapta și parbriz, cauzându-i multiple leziuni traumatice prin împușcare.
Inculpatul P. V. a fost arestat preventiv prin încheierea din 18.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în dosarul nr._ .
A fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 6/UP/18.01.2013 și a fost emis și un mandat de urmărire internațională, inculpatul P. V. fiind depistat la Moscova și încarcerat în vederea extrădării.
După finalizarea procedurii extrădării inculpatului P. V. din Federația Rusă, la data de 18.11.2013 a fost confirmată măsura arestării preventive dispusă prin încheierea de ședință din data de 18.01.2013, fiind pus în executare mandatul de arestare preventivă nr.6/UP/18.01.2013, emis de către Tribunalul București - Secția a II-a penală, în dosarul nr._, inculpatul fiind efectiv încarcerat în arestul autorităților române la data de 18.11.2013, dată la care a fost adus în urma finalizării procedurii extrădării și prezentării în fața instanței de judecată în vederea confirmării mandatului de arestare preventivă emis pe numele său.
Ulterior starea de arest preventiv a inculpatului a fost prelungită, în condițiile legii.
Prin ordonanța nr. 3751/P/2013 din data de 16.01.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa din infracțiunile de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 din C.pen. rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și i) din C.pen. și nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev. de art. 279 alin. (3) lit. a) din C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen., în infracțiunile de tentativă de omor calificat și deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) și i), art. 176 alin. (1) lit. c) din C.pen. și nerespectare a regimului armelor și munițiilor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (3) lit. a) din C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen., reținându-se că acesta a mai săvârșit anterior un omor.
După sesizarea instanței, prin încheierea din cameră de consiliu din data de 31.01.2014 s-a constatat legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv a inculpatului P. V. și s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia, potrivit dispozițiilor art. 300 ind.1 Vechiul Cod de procedură penală, în vigoare la momentul respectiv.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 03.04.2014, în baza art. 345 alin.1 C. pr. pen., au fost admise în parte cererile formulate în procedura de cameră preliminară de inculpatul P. V. prin apărător cu privire la legalitatea administrării probelor.
S-a exclus de la soluționarea cauzei proba administrată în cursul urmăririi penale constând în raportul de expertiză nr._/22.08.2013, menționat în rechizitoriu, constatând că acesta a fost realizat în baza unor probe biologice ridicate de la inculpatul P. V. cu nerespectarea dispozițiilor legii, fiind respinse ca neîntemeiate celelalte cereri formulate de inculpatul P. V..
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 10.04.2014 s-a luat act de poziția exprimată de Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul București - potrivit dispozițiilor art. 345 alin.3 C. pr. pen., în sensul că P. își menține dispoziția de trimitere în judecată a inculpaților P. V. și D. I..
În baza art. 346 alin.1 și 4 C. pr. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.3751/P/2013 din data de 30.01.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București – prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P. V. și D. I. și s-a dispus începerea judecății în cauza privindu-i pe inculpații P. V. și D. I..
Ulterior, starea de arest preventiv a inculpatului P. V. a fost menținută de judecătorul de cameră preliminară, în conformitate cu dispozițiile legale.
Instanța a reținut că în cauză s-a respins contestația declarată împotriva încheierii de începere a judecății, dosarul fiind în prezent în faza de judecată, existând obligația de a se proceda potrivit dispozițiilor art. 208 C. pr. pen.
Asupra legalității și temeiniciei stării de arest preventiv a inculpatului P. V. și asupra cererilor formulate de inculpat prin apărător, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 362 C. pr. pen., instanța se pronunță la cerere sau din oficiu cu privire la luarea, menținerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive, iar în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208 Cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art. 208 alin.1 C. pr. pen. „Judecătorul de cameră preliminară înaintează dosarul instanței de judecată cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive.
Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
Dispozițiile art. 207 alin.3 -5 C. pr. pen. se aplică în mod corespunzător.”
Potrivit dispozițiilor art.207 alin.4 C. pr. pen.: „Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.”
Potrivit art.207 alin.5 C. pr. pen.: „Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune, prin încheiere, revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză”.
Se mai arată că, reglementările actuale în materia măsurilor preventive care trebuie avute în vedere la verificarea legalității stării de arest preventiv dispusă față de inculpatul P. V. potrivit legii vechi, stabilesc următoarele:
1. măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni (art.202 alin.1 Cod procedură penală);
2. nicio măsură preventivă nu poate fi menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale (art.202 alin.2 Cod procedură penală);
3. orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acestei măsuri.
Totodată, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică (art. 223 alin.2 C. pr. pen.).
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.1 C. pr. pen.: „Măsura preventivă se revocă în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o sau au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii (…).”
Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C. pr. pen.: „Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurările concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1.”
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale, judecătorul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului P. V. este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și impun în continuare privarea inculpatului de libertate, măsura fiind luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul luării sale, respectiv art. 143 vechiul C.pr.pen., art. 1491 vechiul C.pr.pen. și art. 148 lit. f vechiul C.pr.pen., reținându-se că există indicii că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe ca lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Având în vedere probele administrate, respectiv declarația părții vătămate I. M. N. R., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate în baza autorizațiilor emise de către Tribunalul București, declarațiile martorului cu identitate protejată P. E., declarațiile martorilor B. R. și M. G., declarațiile inculpatului D. I. și a celorlalte persoane cercetate în legătură cu aceste fapte, declarația martorului G. V., declarația martorului B. C. V., declarația martorului Pantîr I., declarația martorului I. Renaldo, declarația martorului P. I., procesele verbale din data de 03.07.2013 din data de 22.07.2013 de analiză a traficului unor posturi telefonice în cauză, procesul verbal din data de 07.02.2013 însoțit de planșa fotografică comparativă, procesul verbal de vizionare a imaginilor video surprinse de camera de supraveghere instalată la . I. M. N. R., date obținute în urma analizei efectuate de către organele de urmărire penală asupra evidențelor privind cetățenii străini care au tranzitat România în momentele critice, concluziile raportului de constatare tehnico științifică de interpretare balistică nr._ din data de 20.02.2013 efectuat de către experți din cadrul DGPMB – Serviciul criminalistic, raportul de constatare medico legală nr.A1/826/10.05.2013 privind partea vătămată I. M. N. R., procesul verbal întocmit cu ocazia cercetărilor efectuate la fața locului, rapoartele de expertiză nr._ și nr._ din data de 04.12.2012, expertizele genetice efectuate în cauză – rapoartele de expertiză nr._ din data de 04.12.2012 și nr._ din data de 21.12.2012, rezultatul comisiei rogatorii dispuse la data de 08 februarie 2013 - solicitare formulată autorităților competente din Federația Rusă, raportul criminalistic nr._ din data de 22.08.2013, precum și toate celelalte probe aflate la dosarul cauzei, judecătorul constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 223 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că din probele administrate în cauză astfel cum au fost menționate mai înainte rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat în cauza de față și care au fost avute în vedere de judecător în momentul la care s-a dispus arestarea sa preventivă.
De asemenea, s-a mai a apreciat că se mențin și celelalte aspecte prev. de art. 223 alin.2 C.pr.pen. privind condițiile în care se poate dispune arestarea preventivă, întrucât inculpatul a fost arestat și ulterior trimis în judecată pentru o infracțiune îndreptată contra vieții și pentru o infracțiune de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor - și pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care provine inculpatul, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, s-a constatat că privarea sa de libertate este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, s-a avut în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor cu privire la care s-a reținut existența unor indicii în sensul săvârșirii de către inculpat, modalitatea concretă de comitere a acestora, respectiv prin violență extremă, prin executarea mai multe focuri de armă asupra părții vătămate I. M. R. N. și prin folosirea unor arme de foc militare letale – un pistol mitralieră AK74 și un pistol Makarov calibru 9 mm - acționând într-o manieră vădit disproporționată raportat la situația ca atare, victima nefiind înarmată, gradul concret de pericol social - fiind aduse grave vătămări unor valori sociale în principal ocrotite de legea penală și procesual penală, respectiv viața și integritatea corporală a persoanei în condițiile în care potrivit raportului de constatare medico legală nr. A1/826/10.05.2013 partea vătămată I. M. R. N. a prezentat multiple leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 26.11.2012 prin împușcare – multiple proiectile acționate de armă de foc – acestea necesitând 90 – 100 de zile de îngrijiri medicale, punând în primejdie viata victimei, numărul mare de focuri care au fost executate asupra victimei – prin folosirea în întregime a muniției existente în încărcătoare, acțiunile fiind derulate asupra părții vătămate care se afla în acel moment în autoturismul său, într-un loc public unde exista posibilitatea rănirii altor persoane, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, respectiv – rănirea gravă - vătămarea gravă a integrității corporale a unei persoane, vătămare ce i-a pus acesteia viața în pericol, fiind indicii în sensul că persoana în cauză a căzut victima actelor de violență cu privire la care sunt indicii că au fost exercitate de inculpat dintr-o eroare, în condițiile în care se urmărea suprimarea vieții unei alte persoane care a fost însă confundată cu partea vătămată, rezonanța puternică pe care o produc în rândul societății infracțiunile de violență extremă, precum și circumstanțele reale ale săvârșirii faptei.
Pericolul pentru ordinea publică a mai rezultat și din datele cu privire la persoana inculpatului, care a mai suferit o condamnare în străinătate pentru fapte de același gen cu cea pentru care este cercetat în prezenta cauză și a executat o pedeapsă prin privare de libertate, fiind indicii în sensul că a perseverat în nesocotirea normelor penale privind ocrotirea vieții persoanei, împrejurări care îndreptățesc aprecierea instanței în sensul existenței unui risc crescut ca, în ipoteza în care ar fi lăsat în libertate, acesta să reia activitatea infracțională.
În ceea ce privește durata stării de arest preventiv a inculpatului, Tribunalul a apreciat că o durată a stării de arest preventiv de aproximativ un an și cinci luni de la momentul la care inculpatul a fost adus în România, prin raportare la complexitatea cauzei și actele de cercetare pe care aceasta le-a presupus până în acest moment, în faza de urmărire penală, dosarul parcurgând în acest interval și procedura de cameră preliminară, fiind în prezent în faza de judecată în care a fost audiat inculpatul și aproape s-a finalizat audierea martorilor indicați în rechizitoriu, nu depășește limitele unei durate rezonabile a stării de arest preventiv.
S-a mai reținut că ultimele amânări în cauza de față au fost determinate de lipsa de procedură cu inculpatul, aflat în stare de arest preventiv și neadus la instanță din motive medicale, împrejurare în care nici examinarea pentru detectarea comportamentului simulat dispusă de instanță la un termen anterior nu a putut fi realizată, inculpatul neputând fi prezentat la această examinare.
Un interval mare de timp din acest arest inculpatul s-a aflat în străinătate unde au fost în derulare proceduri legate de extrădarea în România, iar în acest interval organele de urmărire au desfășurat actele de cercetare care nu reclamau prezența acestuia.
Se mai arată că, potrivit dispozițiilor din Legea nr. 302/2004, durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române în baza acestei legi – inclusiv în soluționarea unei cereri de extrădare, astfel cum a fost formulată de autoritățile române cu privire la inculpat – este luată în calcul în cadrul procedurii penale române și se compută din durata pedepsei aplicate de instanțele române, astfel încât perioada de arest preventiv la care a făcut referire apărătorul inculpatului va fi avută în vedere numai în ipoteza în care instanța se va orienta în cauza de față spre o soluție de condamnare a inculpatului.
Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că solicitarea de revocare a măsurii arestării preventiva apare ca fiind neîntemeiată, neputându-se considera că în cauză au încetat temeiurile care au determinat arestarea și nici că au apărut împrejurări noi din care ar rezulta nelegalitatea măsurii.
S-a mai reținut că în raport de datele arătate mai înainte, măsura arestării preventive este singura care poate conduce la realizarea scopurilor prev. de art. 202 C. pr. pen., luarea unei alte măsuri preventive nefiind de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal, inculpatul neavând un domiciliu în România și fiind adus în țară în urma unei procedură de extrădare.
În plus, niciunul din aspectele menționate de apărare la acest moment procesual nu justifică înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai ușoară, obligațiile care ar putea fi impuse inculpatului în ipoteza luării unor astfel de măsuri nefiind suficiente pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, mai ales în condițiile în care inculpatul P. V. nu are nicio legătură cu România iar susținerile sale în sensul că își va aduce familia, va locui în București și se va prezenta la termenele acordate nu sunt de natură a conduce la concluzia că buna desfășurare a procesului penal s-ar putea realiza în continuare cu inculpatul în libertate sau sub o măsură preventivă mai ușoară.
De asemenea, nici motivele legate de starea de sănătate a inculpatului nu justifică cercetarea inculpatului sub o măsură preventivă mai ușoară, așa cum a solicitat.
Instanța a reținut ca reale susținerile privind afecțiunile medicale ale inculpatului, reținând că aceste aspecte au fost confirmate și de înscrisurile depuse la dosar, dar și de adeverința medicală înaintată instanței de Penitenciarul în care este încarcerat inculpatul, însă aceste aspecte nu justifică înlocuirea măsurii arestării preventive.
Au fost avute în vedere dispozițiile art. 240 alin. (1) din C. pr. pen., potrivit cărora în cazul în care, pe baza actelor medicale, s-a constatat că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății; motivele care au determinat luarea acestei măsuri sunt comunicate de îndată procurorului, în cursul urmăririi penale, judecătorului de cameră preliminară, în cursul acestei proceduri, sau instanței de judecată, în cursul judecății.
Din adeverința medicală a reieșit că inculpatul este în prezent sub tratament anti –TBC, fiind izolat epidemiologic, iar în raport de aceste date nu pot fi reținute susținerile apărării în sensul că boala inculpatului nu ar putea fi tratată în Penitenciar, caz în care ar deveni incidente dispozițiile art. 240 C. pr. pen., și nici susținerile în sensul că nu ar primi un tratament medical adecvat.
Temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, această măsură fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, apreciind totodată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au încetat până la această dată și nici nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive, situație în care s-ar fi impus revocarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul P. V., solicitând admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură mai puțin restrictivă.
Curtea, analizând legalitatea și temeinicia contestației formulată de inculpat, constată că este nefondată, pentru considerentele care urmează.
Inculpatul P. V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prev. de art.20 C. pen. raportat la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.a și i, art.176 alin.1 lit.c C. pen. și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prev. de art.279 alin.3 lit.a C. pen., ambele cu aplicarea art.33 lit.a C. pen.
S-a reținut că inculpatul P. V., la instigarea inculpaților M. R.-N. și M. B.-A. și cu sprijinul complicelui D. I., zis „V.”, în intervalul 16-26 noiembrie 2012 a urmărit-o pe partea vătămată I. M. N. R. (pe care a confundat-o cu M. I. D. – adevărata persoană vizată) iar în seara de 26 noiembrie 2012, în jurul orelor 1810, rulând cu viteză redusă cu autoturismul marca AUDI A6 (pus la dispoziție de către inculpații instigatori), cu numărul de înmatriculare CC 2756 PB, a executat mai multe focuri folosind o armă militară – un pistol-mitralieră calibrul 5,45x39 mm, tip AK74 – asupra părții vătămate I. M. N. R. – care tocmai parca autoturismul marca Mercedes clasa E, cu nr. de înmatriculare_ în parcarea de reședință – după care, observând că aceasta nu a decedat, a coborât din autoturism și, folosind pistolul MAKAROV, calibrul 9 mm, pe care îl avea asupra sa, s-a îndreptat către partea vătămată și a executat mai multe focuri de armă asupra sa prin geamul portierei dreapta și parbriz, cauzându-i multiple leziuni traumatice prin împușcare.
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului nr.6/UP/18.0.2013, în conformitate cu dispozițiile vechiului C. pr. pen.
Dând curs dispozițiilor art.362 raportat la art.208 C. pr. pen., în mod justificat instanța de fond a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P. V., dispunând menținerea acesteia.
În acord cu această soluție, Curtea constată că subzistă temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive, acestea impunând privarea, în continuare, de libertate a inculpatului.
Concret, probele administrate în cauză (arătate în cuprinsul încheierii contestate) generează suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat, iar măsura preventivă este justificată din perspectiva asigurării bunei desfășurări a procesului penal, pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată și, în același timp, pentru a preveni săvârșirea altor infracțiuni de către acesta.
Pe de altă parte, în speță, nu a fost identificată vreo cauză care să împiedice exercitarea acțiunii penale, iar măsura luată este proporțională cu gravitatea acuzației adusă inculpatului și este necesară pentru realizarea scopurilor arătate mai sus.
Totodată, măsura preventivă este în concordanță și cu prevederile art.223 alin.2 C. pr. pen., privarea de libertate a inculpatului fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Sub acest aspect, prezintă relevanță natura și gravitatea deosebită a activității presupus infracționale, modul și mijloacele utilizate, împrejurările în care se presupune că au fost săvârșite infracțiunile, rezonanța socială negativă accentuată a acestor fapte, precum și urmările cauzate.
O altă măsură preventivă nu se justifică în raport de aspectele relevate mai sus, iar datele ce caracterizează persoana inculpatului, parțial favorabile acestuia, nu contrazic o atare concluzie, putând fi valorificate în procesul individualizării pedepsei, în eventualitatea condamnării.
Fără a contesta că inculpatul are probleme de sănătate, Curtea subliniază faptul că acesta are dreptul de a primi un tratament corespunzător la locul de detenție sau sub pază permanentă, în condițiile art.240 C. pr. pen. De asemenea, dacă sunt întrunite cerințele impuse de art.367 C. pr. pen., poate solicita suspendarea judecății.
Se mai are în vedere și faptul că durata arestului preventiv nu a depășit un termen rezonabil, prin raportare la particularitățile procesului de față și luând în considerare atitudinea activă manifestată de organele judiciare.
Așa fiind, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul P. V., conform art.206 raportat la art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C. pr. pen.
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând și disp. art. 82 alin.1 din Legea nr. 51/1995, republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul P. V. împotriva încheierii de ședință din data de 02.04.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția I-a penală, în dosarul nr._ 4*.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial pentru avocat din oficiu, în cuantum de 50 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.04.2015.
PREȘEDINTE,
D. L.
GREFIER,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./30.04.2015
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1523/2014.... | Extrădare pasivă. Legea 302/2004. Sentința nr. 673/2013.... → |
|---|
