Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 200/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 200/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 200/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.200
Ședința publică din data de 10.02.2015
Curtea constituită din:
Președinte: C. E. R.
Judecător: P. V. A.
Grefier: R. C. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror A. E..
Pe rol, se află judecarea apelului declarat de apelanta inculpată A. F. împotriva sentinței penale nr.106/18.11.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă apelanta inculpată personal și asistat juridic de apărător ales, avocat G. A. A. cu împuternicire avocațială nr._/08.01.2015 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, procedează la legitimarea apelantei inculpate A. F., identificată cu CI, ., nr._, copia actului de identitate a acesteia fiind depusă la dosar.
La interpelarea Curții, apelanta inculpată Alescu F., precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în prezenta cauză și își menține declarațiile anterioare, la care nu are nimic de adăugat sau de modificat.
Apărătorul ales al apelantei inculpate, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri.
Curtea, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul ales al apelantului inculpat și procedează la administrarea acesteia, prin depunerea la dosar a înscrisurilor prezentate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul ales al apelantei inculpatei, având cuvântul, solicită admiterea apelului și desființarea sentinței penale pronunțate de instanța de fond și micșorarea pedepsei până la minimul special al acesteia calculat după aplicarea dispozițiilor ce privesc recunoașterea învinuirii și de asemenea, potrivit cu cele ce vizează reținerea circumstanței atenuante prev. de disp. art.75 pct. 2 lit. b din Noul Cod Penal.
De asemenea, solicită a se menține modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei și anume aceea prevăzută de art.91 Cod Penal, cu înlăturarea dintre obligațiile de supraveghere pe cea prev. de art.93 pct.2 lit. a Cod penal și diminuarea zilelor de muncă ce urmează a fi prestate în folosul comunității de la cele stabilitate de instanța de fond de la 80 de zile la 50 de zile.
Solicită și micșorarea cheltuielilor judiciare.
În susținere, arată că hotărârea instanței de fond este criticabilă pentru greșita individualizare judiciară a pedepsei, pentru reținerea greșită a unor obligații în cadrul obligațiilor de supraveghere și pentru greșita stabilire a cheltuielilor de judecată.
Din împrejurările cauzei, rezultă că inculpata a fost condamnată pentru o faptă de trafic de influență constând în aceea că ar fi primit suma de 10.000 de lei pentru a interveni la funcționarii din cadrul Direcției de Protecție a Copilului și Asistență Socială pe care o conducea la acea vreme.
Tot din împrejurările cauzei probate și recunoscute, rezultă că inculpata nu a avut inițiativa primirii acestei sume și de asemenea a fost cea care a restituit în mod voluntar suma înainte de a se descoperi săvârșirea infracțiunii de către organele judiciare.
În raport de aceste aspecte, apreciază că potrivit criteriilor noi de individualizare prev. la art.74 lit. a Cod penal coroborate cu art.396 alin.10 Cod procedură penală din care rezultă în mod cert că inculpata a recunoscut săvârșirea faptei și astfel limitele speciale de pedeapsă sunt cele diminuate potrivit acestor dispoziții legale, este evident că această pedeapsă ce i-a fost aplicată de instanța de fond este orientată către mediul dintre limitele de pedeapsă astfel cum au fost indicate mai sus.
Apreciază că în cauză putea fi reținută și circumstanța atenuantă prev. de art.75 pct. 2 lit. b Cod Penal și anume o periculozitate diminuată a inculpatei atât în raport de împrejurările cauzei cât și față de circumstanțele sale personale.
Astfel, pedeapsa aplicată de instanța de fond apare ca fiind exagerată, întrucât tinde să se orienteze către limita maximă.
În raport de toate criteriile generale de individualizare, de fapta săvârșită în mod concret și anume de cuantumul acesteia, de faptul că nu a fost solicitată, fiind primită, de rezultatul produs, respectiv de faptul că inculpata nu a intervenit la niciunul dintre funcționarii la care ar fi putut să intervină, apreciază că pedeapsa ce ar fi putut fi aplicată inculpatei ar fi trebuit să fie orientată către limita minimă astfel cum rezultă din aplicarea tuturor circumstanțelor menționate anterior.
Hotărârea instanței de fond a mai fost criticată și pentru reținerea greșită în cadrul obligațiilor de supraveghere a disp. art.93 pct. 2 lit. a Cod penal.
Obligațiile prev. la art.93 pct.2 lit. a Cod Penal sunt obligații care prevăd reinserția socială a unei persoane care este condamnată, obligații care se adaugă unei modalități de individualizare a pedepsei.
Obligația de la lit. a, art.93 Cod Penal, este în mod evident nejustificată, întrucât din actele depuse la dosar rezultă că aceasta s-a pensionat.
Este adevărat că art.93 alin.2 Cod Penal obligă judecătorul să impună una dintre obligații sau chiar mai multe, astfel că se impune înlăturarea acesteia și aplicarea obligației prev. la art.93 pct. 2 lit. b Cod Penal.
Ultima critică se referă la cheltuielile judiciare. Este adevărat că stabilirea acestor cheltuieli judiciare nu se regăsește nicăieri, însă atunci când o persoană este obligată să plătească sume de bani și statul alături de celelalte persoane trebuie să-și dovedească pretențiile pe care le solicită de la o persoană, iar suma stabilită de instanța de fond nu este justificată de actele dosarului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că sentința penală atacată este legală și temeinică, instanța aplicând în mod corect o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere.
Raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei și circumstanțele personale, nu se justifică micșorarea pedepsei.
De asemenea, cheltuielile judiciare au fost corect individualizate în raport de probele și procedeele probatorii administrate pentru dovedirea infracțiunii, iar obligațiile aferente suspendării sub supraveghere a pedepsei au fost și acestea corect individualizate de instanța de fond, sens în care solicită respingerea apelului ca nefondat.
Apelanta inculpată, având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate, apreciind că a fost un accident în activitatea sa și solicită a se avea în vedere că din totalul activității sale de 35 ani, 30 de ani a avut funcții de conducere.
CURTEA,
Prin sentința penala nr.106/18.11.2014, Tribunalului Teleorman, Secția Penală, in baza art. 291 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a condamnat pe inculpata A. F., fiica lui M. și I., născută la data de 19.03.1956 în ., domiciliată în municipiul Roșiorii de Vede, ., ., CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, g, k Cod penal pe o durata de 2 (doi) ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe .
În temeiul art. 65 Cod penal pe durata executării pedepsei principale, a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, g, k Cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 91 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal a obligat inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Teleorman, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. a Cod penal a impus inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria Municipiului Roșiorii de Vede, în cadrul Serviciului Public Local Administrarea Domeniului Public și Privat și Serviciului Public Local Asistență Socială și Autoritate Tutelară, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. 4 Cod penal a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.
În temeiul art. 241 alin. 1 lit. b Cod procedură penală a constatat încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu a inculpatei A. F., dispusă prin încheierea nr. 677/C din 10.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II a Penală în dosarul nr._/3/2014, definitivă, și menținută în cursul procedurii de cameră preliminară.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu de la 26.08.2014 la zi (18.11.2014).
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpata la plata sumei de 22.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
În perioada februarie - martie 2014, inculpata A. F. a primit de la numita A. S. – I. suma de 10.000 lei și o bijuterie din aur (lănțișor din aur cu pandantiv, în valoare de 757,97 lei), promițând în schimb să-și folosească influența derivând din funcția de director general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman și să intervină pe lângă membrii comisiilor desemnate pentru examinarea la proba scrisă, respectiv interviu, candidaților înscriși la concursurile pentru ocuparea unui post de inspector, organizate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman, în lunile mai și iulie 2014, prin acordarea astfel a punctajului necesar pentru declararea ca admisă a numitei P. M. – F., fiica numitei A. S. – I. în vederea ocupării de către aceasta a postului respectiv.
În data de 19.08.2014, inculpata s-a întâlnit cu martora A. S. I. la o terasă din municipiul A. iar cu ocazia acestei întâlniri inculpata a confirmat primirea anterioară a sumei de 10.000 de lei (și restituirea sa ulterioară la cererea denunțătoarei), cât și a bijuteriei de aur (lănțișor cu pandantiv în formă de inimă, în valoarea de 757,97 lei) de la martora denunțătoare, pentru ca în schimb să-și folosească influența derivând din funcția de director general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman și să intervină pe lângă membrii comisiilor desemnate pentru examinarea (la proba scrisă, respectiv interviu) candidaților înscriși la concursurile pentru ocuparea unui post de inspector, organizate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman, în lunile mai și iulie 2014, prin acordarea astfel a punctajului necesar pentru declararea ca admisă a martorei P. M. – F. în vederea ocupării de către aceasta a postului respectiv. Discuțiile purtate în mediu ambiental dintre acestea fiind înregistrate audio-video, în baza mandatelor de supraveghere emise de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul București.
Ulterior, în urma unei discuții telefonice purtate în prealabil, martora A. S. I. s-a întâlnit cu inculpata A. F. în data de 21 august 2014, în municipiul A. (în fața clădirii C.E.C Bank S.A.) ocazie cu care inculpata i-a remis denunțătoarei suma de 200 de euro reprezentând contravaloarea bijuteriei de aur primite și în posesia căreia nu se mai afla.
Fapta inculpatei A. F. constând în aceea că, în perioada februarie - martie 2014, a primit de la numita A. S. I. suma de 10.000 lei și o bijuterie din aur, promițând în schimb să-și folosească influența derivând din funcția de director general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman și să intervină pe lângă membrii comisiilor desemnate pentru examinarea candidaților înscriși la concursurile pentru ocuparea unui post de inspector, organizate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman, în lunile mai și iulie 2014, prin acordarea astfel a punctajului necesar pentru declararea ca admisă a numitei P. M. – F., fiica numitei A. S. I., în vederea ocupării de către aceasta a postului respectiv, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A. M. F., pentru motivele consemnate in partea introductiva a prezentei decizii.
Apelul este fondat, in sensul prezentat in continuare.
Sub aspectul individualizării pedepsei, prima instanță, in mod legal si temeinic, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, reduse cu o treime, în baza art. 291 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, si datele ce caracterizeaza inculpatul, Curtea apreciaza ca pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, este suficienta pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Nu se justifică de nici o împrejurare obiectiva, reducerea termenului de supraveghere sau perioada stabilita de 80 de zile lucrătoare, prestare muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria Municipiului Roșiorii de Vede, în cadrul Serviciului Public Local Administrarea Domeniului Public și Privat și Serviciului Public Local Asistență Socială și Autoritate Tutelară.
Inculpata a săvârșit o infracțiune cu un grad relativ ridicat de pericol social, prin prisma faptului că prin fapta acesteia a fost afectată grav reputația, autoritatea, prestigiul și credibilitatea instituției condusă de inculpată, respectiv Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman, care prestează un serviciu public de mare interes și extrem de sensibil, inducându-se în conștiința comunității locale suspiciunea și neîncrederea în ceea ce privește corectitudinea modului de organizare și examinare în cadrul concursurilor organizate în vederea ocupării unor posturi în instituțiile publice. Inculpata a săvârșit infracțiunea, folosindu-se de funcția de conducere deținută în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman și, prin prisma poziției sale de director general al acestei instituții, prin traficarea influenței conferite de această funcție, a urmărit obținerea în mod ilegal, de sume de bani și bunuri.
Datele favorabile inculpatei, respectiv faptul ca in prezent este pensionara și este la prima încălcare a legii penale, ca ulterior săvârșirii infracțiunii a restituit la cererea denunțătoarei suma de bani primită de la aceasta și contravaloarea bijuteriei primite, iar pe parcursul judecății a dat dovadă de o atitudine sinceră și cooperantă, contribuind la stabilirea adevărului judiciar, iar din punct de vedere social, este apreciată în mod pozitiv de către membrii comunității în care trăiește și de instituțiile și organizațiile în care a activat, nu justifica si reținerea de circumstanțe atenuante în condițiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, așa cum s-a solicitat de apărătorul inculpatei, întrucât nu sunt împrejurări care sa diminueze gravitatea fapte comisa de inculpat.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, Curtea va impune inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate si va înlătura disp. art. 93 alin. 2 lit. a Cod penal, greșit indicate de către prima instanță.
Apreciind ca fiind stabilite ., cheltuielile efectuate pentru urmărirea penala, in condițiile in care nu s-au efectuat expertize, in baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va reduce obligația inculpatului la plata sumei de 12.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, pentru urmărirea penala si judecata inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct. 2 lit. a CPP admite apelul declarat de inculpata A. M. F., împotriva sentinței penale nr.106/18.11.2014 a Tribunalului Teleorman, Secția Penală.
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:
În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal impune inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate si înlătură disp. art. 93 alin. 2 lit. a Cod penal.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpata la plata sumei de 12.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. E. R. P. V.-A.
GREFIER,
R. C. D.
Red. V.A.P.
Dact.G.P.
4 ex.
Red. I. T. – Tribunalul Teleorman – Secția Penală
| ← Extrădare pasivă. Legea 302/2004. Sentința nr. 673/2013.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
