Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 226/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 226/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 226/2014

Dosar nr._

(Număr în format vechi_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 226/R

Ședința publică din data de 25 februarie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: R. M.

JUDECĂTOR: A. A. R.

JUDECĂTOR: C.-C. C.

GREFIER: L. B.

MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror A. C..

Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de recurenții-inculpați G. I. și S. C. împotriva deciziei penale nr. 3A din data de 18.11.2013, pronunțată de Tribunalul I., Secția Penală, în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 februarie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a da posibilitatea recurenților-inculpați să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 25 februarie 2014, când a hotărât următoarele:

CURTEA

Prin sentința penala nr.522 pronunțată de Judecătoria Cornetu la data de 12.10.2012 în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:

S-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de reprezentantul Ministerului Public, a faptelor reținute în sarcina inculpaților G. I. și S. C..

În baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina:

- inculpatului G. I. din infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal;

- inculpatei S. C. din infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

1. În baza art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. I. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare.

Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c (dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale și de a desfășura activități comerciale de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) Cod penal.

În baza art. 65 alin. 2 Cod penal i-a fost aplicata inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c (dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale și de a desfășura activități comerciale de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) Cod penal, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

2. În baza art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnata inculpata S. C. la pedeapsa de 8(opt) ani închisoare.

Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal i-au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c (dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale și de a desfășura activități comerciale de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) Cod penal.

În baza art. 65 alin. 2 Cod penal i-a fost aplicata inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c (dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale și de a desfășura activități comerciale de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) Cod penal, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală coroborat cu art. 998 și urm. Cod civil:

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală.

A obligat, în solidar, inculpații G. I. și S. C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la plata către partea civilă de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 1.122.314 euro (în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății) cu titlu de daune materiale.

A obligat inculpatul G. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente . - prin lichidator judiciar M. I. M., la plata către partea civilă de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 1.282.728 euro (în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății) cu titlu de daune materiale.

În baza art. 357 alin. 2 lit. c Cod procedură penală și art. 11 din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 163 Cod procedură penală a dispus instituirea sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale părților responsabile civilmente . SRL și ., până la concurența sumelor menționate cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 348 Cod procedură penală a desființat în totalitate înscrisurile falsificate purtând titulatura “Borderou de achiziții”, aflate în volumele nr. II, III și IV din dosarul de urmărire penală.

În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, a decazut/interzis inculpaților G. I. și S. C. dreptul de a fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanți legali ai societăților comerciale K. M. IMPEX SRL, respectiv INTER STEEL SRL, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și art. 7 din Legea nr. 26/1990, privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a dispus înregistrarea mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului și a comunicat prezenta hotărâre, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 191 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură penală a obligat inculpații inculpații G. I. - în solidar cu partea responsabilă civilmente . - prin lichidator judiciar M. I. M. și S. C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la plata sumei de 12.500 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 17.11.2009, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._, rechizitoriul nr. 116/P/2009 întocmit la 5.11.2009 de Direcția Națională Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție prin care s-a dispus punerea în mișcare și trimiterea în judecată a inculpaților G. I. și S. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr.241/2005.

În actul de sesizare al instanței s-a reținut că, în perioada 2004-2008, inculpatul G. I., în calitate de asociat unic și administrator la . și administrator de fapt și împuternicit al . SRL, a evidențiat operațiuni comerciale fictive, fără a avea bază reală, ce apar ca justificare pentru ridicarea de numerar din conturile bancare, deși cheltuielile nu s-au făcut, în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale reprezentând impozit pe profit și taxă pe valoarea adăugată în cuantum total de 4.542.262 lei, echivalentul a 1.282.728 euro.

În sarcina inculpatei S. C. s-a reținut că, în perioada 2004-2008, în calitate de asociat unic și administrator la . SRL a evidențiat operațiuni comerciale fictive, fără a avea bază reală, ce apar ca justificare pentru ridicarea de numerar din conturile bancare, deși cheltuielile nu s-au făcut, în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale reprezentând impozit pe profit și taxă pe valoarea adăugată în cuantum total de 3.892.072 lei, echivalentul a 1.122.314 euro.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: sesizarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor nr. C/VII/1389 din 22.11.2007 (volumul I, filele 24-34); documente de înregistrare și constituire a . SRL de la Oficiul Registrului Comerțului I. de pe lângă Tribunalul I. (volumul I, filele 178-194, volumul II – filele 105-117 dup); raport de constatare tehnico-științifică întocmit de specialist din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (volumul I, filele 56-133 dup); adresa nr._/9.09.2009, a Direcției Generale a Finanțelor Publice I. și documentele privind situația fiscală raportată de contribuabilii . SRL și . (volumul I, filele 228-269 dup); autorizația de colectare nr. 103/30.10.2003 a . emisă de Prefectura I. (volumul I, fila 164 dup); adresă nr. 639.509/SI/GDE din 7.08.2008 emisă de Direcția de Investigare a Fraudelor (volumul I, fila 47 dup); nota unilaterală nr._/7.11.2008 încheiată la . SRL de către Garda Financiară - Secția Județeană I. (volumul I, filele 36-46); nota unilaterală nr._/7.11.2008 încheiată la . SRL de către Garda Financiară - Comisariatul Regional București (volumul I, filele 52-53); adresa nr._ din 18.06.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I. (volumul I, fila 141 dup); proces-verbal (volumul I, fila 270 dup); proces-verbal (volumul I, fila 271 dup); declarațiile inculpatului G. I. (volumul I, filele 280-281,285 dup); declarațile inculpatei S. C. (volumul I, filele 289,293 dup); declarația numitului P. M. (volumul I, fila 272 dup); declarație martor C. M. (volumul I, filele 273-274 dup); documente contabile privind relația comercială a . SRL și . cu . IMPEX SRL (volumul I, filele 134-140 dup); dosarul juridic de deschidere cont bancar al . la Banca Comercială Română – Sucursala Plevnei și extrasele contului (volumul I, filele 144-167 dup); dosarul juridic de deschidere cont bancar al . și . SRL la Raiffeisen Bank, extrasele contului și documentele ce au stat la baza operațiunilor bancare (volumul I - filele 170, 209-227, volumul II - filele 1-392, volumul III – filele 1-411, volumul IV – filele 1-288 dup); dosarul juridic de deschidere cont bancar al . SRL la B. Post SA și extras de cont (volumul I – fila 174, volumul II – filele 91-98, volumul IV - filele 289-296 dup).

Pe parcursul cercetării judecătorești:

- inculpații G. I. și S. C. nu au dorit să facă declarații, înțelegând să se prevaleze de dreptul lor la tăcere (filele 175,176 dosar);

-a fost audiată martora C. M. (f 267 dosar);

- au fost solicitate informații de la Oficiul Național al Registrului Comerțului referitoare la . și . SRL (filele 43, 71, 80,99,117,130,194 dosar);

- au fost efectuate solicitări de comunicare a bunurilor cu care inculpații figurează în evidențele autorităților fiscale (filele 126, 128 dosar);

-au fost încuviințată probele cu înscrisuri și expertiză judiciară în specialitatea financiar-contabilă (filele 318-364 dosar);

- Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpaților G. I. și S. C. la plata sumei de 8.434.334 lei (RON) cu titlu de daune materiale (f 43 dosar);

- au fost atașate fișele de cazier judiciar ale inculpaților G. I. și S. C. (filele 12-13 dosar).

Pe baza probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În anul 2003, inculpatul G. I. a luat hotărârea infracțională de a înființa o societate comercială prin intermediul căreia să desfășoare activități comerciale de colectare și valorificare a deșeurilor feroase și neferoase fără respectarea dispozițiilor, în scopul obținerii unor beneficii materiale în interes personal prin sustragerea de la plata obligațiilor fiscale.

Prin încheierea nr. 931/23.10.2003, pronunțată de Tribunalul București, s-a autorizat constituirea și s-a dispus înmatricularea la Oficiul Registrului Comerțului a ., cu sediul social în ., . camera 4, județul I., cu obiect principal de activitate „recuperarea deșeurilor și resturilor metalice reciclabile”, având ca asociat unic și administrator pe inculpatul G. I..

După înființarea ., inculpatul G. I. a solicitat Prefecturii Județului I., în baza OUG nr. 16/2001, emiterea unei autorizații de colectare a deșeurilor reciclabile de la persoane fizice.

La data de 30.10.2003, Prefectura Județului I. a emis autorizația . nr. 103, în baza căreia . a fost abilitată să desfășoare activități de colectare a deșeurilor metalice, acumulatori auto-uzați și deșeuri textile exclusiv de la persoane fizice.

Autorizația avea termen de valabilitate de 1 an de la data eliberării, adică până la data de 30.10.2003, fiind eliberată pentru punctul de lucru din comuna Vidra, ., parcelele 2900-2903, județ I..

După ce a derulat activități comerciale prin intermediul acestei societăți sustrăgându-se de la plata către bugetul general consolidat al statului cu sume considerabile, pentru a evita verificările autorităților fiscale, inculpatul G. I. și mama sa, inculpata S. C. au hotărât, din aceleași considerente, înființarea unei alte societăți comerciale.

Prin încheierea nr. 948/6.06.2006, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/2006, s-a autorizat constituirea și s-a dispus înmatricularea la Oficiul Registrului Comerțului a . SRL, cu sediul social în ., . camera 1, județul I., cu obiect principal de activitate „comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor”, având ca asociat unic și administrator pe inculpata S. C..

Conform Certificatului de Înregistrare Fiscală . nr._, eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, societății K. M. IMPEX SRL i s-a atribuit Cod Unic de Înregistrare (C.U.I.)_/6.06.2006, număr de ordine la Registrul Comerțului J23/1132/6.06.2006, atribuit fiscal R - luată în evidența organului fiscal ca plătitoare de T.V.A. din data de 8.06.2006.

Inculpata S. C. a deschis în numele societății K. M. IMPEX SRL două conturi bancare, la B. Post SA– Agenția M. I. și Raiffeisen Bank SA – Agenția Berceni, împuternicindu-l pe fiul său, inculpatul G. I. să facă operațiuni conturi.

În contul deschis la B. Post SA au fost efectuate tranzacții în perioada 24.10.2006 – 1.01.2007, iar în cel de-al doilea cont al societății în perioada 14.06.2006 – 27.12.2006 și 11.01.2007 – 30.04.2008.

La rândul său, inculpatul G. I. a deschis în numele . un singur cont bancar, la Raiffeisen Bank SA – Agenția V., prin care au fost derulate operațiuni financiare în perioada 14.06.2004 – 30.06.2008.

Prin intermediul ., în perioada 14.06._08, inculpatul G. I. a desfășurat activități comerciale, tabloul veniturilor realizate arătând, conform contului societății deschis la Raiffeisen Bank SA – Agenția V., că numai în perioada 14.06.2004 – 31.12.2004, societatea a avut venituri din exploatare în cuantum de 1.768.912,89 lei (RON), la care au fost calculate impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată.

Pentru perioada 31.01._05, s-au stabilit venituri din exploatare în sumă de 0 (zero) lei, venituri financiare în sumă de 6,58 lei și cheltuieli financiare în cuantum de 36,11 lei, iar în luna iunie 2008 cheltuieli financiare în cuantum de 3.32 lei.

Referitor la TVA, pentru anul 2004, raportat la veniturile din exploatare realizate și lipsa documentelor justificative, s-a stabilit că societatea nu a neînregistrat și s-a sustras de la plată cu suma de 282.081 lei (RON).

În contradicție cu activitățile comerciale desfășurate în numele . și cu încălcarea dispozițiilor art.34 alin.1, art.35 alin.1, art. 156 alin.2 și art.157 alin.1, toate din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, prin care era obligat ca trimestrial să depună la Direcția Generală a Finanțelor Publice I., declarații privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat al impozitului pe profit, să-l plătească trimestrial, iar lunar, era obligat să depună decontul de taxă pe valoarea adăugată (taxa pe valoarea adăugată colectată, taxa pe valoarea adăugată deductibilă, etc.) și să plătească la bugetul de stat această taxă, inculpatul G. I. a depus la Direcția Generală a Finanțelor Publice I. documente referitoare la obligațiile de plată la bugetul de stat numai pentru luna septembrie 2004 și un bilanț la data de 30.06.2004.

Inculpatul G. I. a raportat în numele societății, în luna septembrie 2004 un profit declarat de 255.410 lei (ROL) și TVA de plată în sumă de 13.496.129 lei (ROL).

La bilanțul din 30.06.2004, . a declarat venituri de 55.462,80 lei, cheltuieli de 54.936,50 lei, realizând un profit net în cuantum de 394,60 lei (RON).

Pe baza datelor furnizate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice I. s-a constatat că sumele consemnate în declarația 100 (privind obligațiile de plată la bugetul de stat) și declarația 300 (privind TVA) nu corespund cu datele existente în bilanțul întocmit la data de 30.06.2004 dar și faptul că nu au fost depuse la organele fiscale declarațiile aferente perioadei în care s-au derulat activități comerciale, respectiv 14.06.2004 – 30.06.2008.

Din datele puse la dispoziție de către Raiffeisen Bank SA – Agenția V., inculpatul G. I. a ridicat în numerar, în perioada 14.06.2004 – 31.12.2004, din contul bancar al . (RO93RZBR_9134), suma totală de 1.425.090 lei (RON).

În numele . SRL, inculpații G. I. și S. C. au desfășurat acte de comerț, tabloul sintetic al veniturilor realizate arătând că în anul 2006, societatea a obținut venituri din exploatare în sumă de_,61 lei (529.992,00 lei + 6.423.708,61 lei) în timp ce valoarea cheltuielilor financiare a fost de 36.637,2 lei (3.287,30 lei + 33.349,90 lei).

Detaliat, pentru perioada 24.10.2006 – 31.12.2006, conform contului societății deschis la B. Post – Agenția M., s-au stabilit venituri din exploatare în sumă de 529.992,00 lei, venituri financiare în sumă de 0,47 lei și cheltuieli financiare în cuantum de 3.287,30 lei.

Pentru perioada 14.04._06, conform contului societății deschis la Raiffeisen Bank SA – Agenția Berceni, s-au stabilit venituri din exploatare în sumă de 6.423.708,61 lei, venituri financiare în sumă de 13,18 lei și cheltuieli financiare în cuantum de 33.349,90 lei.

Pentru perioada 11.01.2007 – 28.11.2007, conform aceluiași cont, s-au stabilit venituri din exploatare în sumă de 10.307.943,85 lei, venituri financiare în sumă de 43,26 lei, cheltuieli din exploatare în sumă de 129.826,75 lei și cheltuieli financiare în cuantum de 102.946,65 lei.

Pentru perioada 8.02.2008 – 30.04.2008, s-au stabilit venituri din exploatare în sumă de 2.254.708,20 lei, venituri financiare în sumă de 10,55 lei, cheltuieli din exploatare în sumă de 0 (zero) lei și cheltuieli financiare în cuantum de 11.402,75 lei.

Pentru anul 2006, potrivit rulajelor celor două conturi bancare ale . SRL, s-au stabilit venituri totale de 7.126.847 lei, cheltuieli de 7.108.969 lei, cheltuieli nedeductibile de 6.966.923 lei, rezutând un profit brut recalculat de 6.984.801 lei și un impozit pe profitul recalculat de 1.117.568, adică o diferență în plus față de cea declarată de 1.114.709 lei.

Pentru anul 2007, . SRL nu a depus bilanț contabil anual și dare de seamă semestrială, singura declarație fiind pentru luna martie, prin care se atestă un profit în sumă de 206 lei, însă din rulajele conturilor au rezultat venituri din exploatare în sumă de 8.662.137,69 lei, venituri financiare în sumă de 43,26 lei, cheltuieli din exploatare în sumă de 29.826,75 lei, cheltuieli financiare în sumă de 102.946,65 lei.

S-au înregistrat venituri totale în cuantum de 8.662.180,95 lei și cheltuieli totale de 132.773,40 lei, rezultând un profit impozabil de 8.529.407,55 lei și impozit pe profit recalculat de 1.364.705,20 lei, impozitul pe care . SRL nu l-a evidențiat și nu l-a plătit la bugetul de stat fiind de 1.364,499 lei.

Pentru anul 2008, . SRL nu a depus bilanț contabil anual și dare de seamă semestrială, însă din rulajele conturilor au rezultat venituri din exploatare în sumă de 1.894.712,78 lei, venituri financiare în sumă de 10,55 lei, cheltuieli din exploatare în sumă de 0 (zero) lei, cheltuieli financiare în sumă de 11.402,75 lei.

S-au înregistrat venituri totale în cuantum de 1.894.723,33 lei și cheltuieli totale de 1.402,74 lei, rezultând un profit impozabil de 1.893.320,58 lei, impozitul pe care . SRL nu l-a evidențiat și nu l-a plătit la bugetul de stat fiind de 302.931,00 lei.

Totalizând, s-a constatat că, în perioada 2006-2008, . SRL s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în sumă totală de 2.782.139 lei (RON).

În referire la TVA, Direcția Generală a Finanțelor Publice I. a comunicat că . SRL a declarat TVA de plată doar pentru lunile septembrie 2006 - în sumă de 55 lei și decembrie 2006 - în sumă de 267 lei.

Raportat la lipsa documentelor justificative s-a stabilit, pentru anul 2006, un TVA neînregistrat și sustras de la plată în cuantum de 1.109.933 lei (RON), calculat la veniturile realizate în cuantum de 6.953.700,61 lei.

Pentru anii 2007-2008, nu a fost stabilit TVA sustras de la plată, începând cu data de 1.01.2007 intrând în vigoare dispozițiile privitoare la taxarea inversă.

În contradicție cu activitățile comerciale desfășurate în numele . SRL și cu încălcarea dispozițiilor art.34 alin.1, art.35 alin.1, art. 156 alin.2 și art.157 alin.1, toate din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, prin care era obligată ca trimestrial să depună la Direcția Generală a Finanțelor Publice I., declarații privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat al impozitului pe profit, să-l plătească trimestrial, iar lunar, era obligată să depună decontul de taxă pe valoarea adăugată (taxa pe valoarea adăugată colectată, taxa pe valoarea adăugată deductibilă, etc.) și să plătească la bugetul de stat această taxă, inculpata S. C. a depus la Direcția Generală a Finanțelor Publice I. documente referitoare la obligațiile de plată la bugetul de stat numai pentru lunile septembrie 2006, decembrie 2006, martie 2007 și un bilanț contabil la data de 31.12.2006.

Societatea a raportat în luna septembrie 2006 un profit declarat de 856 lei și TVA de plată în sumă de 55 lei, în decembrie 2006 profit de 1.256 lei și TVA de plată în sumă de 267 lei, iar în martie 2007 un profit de 206 lei și TVA de plată în sumă de 0 (zero) lei.

Potrivit bilanțului din 31.12.2006, . SRL a declarat venituri de 7.126.847 lei, cheltuieli de 7.108.969 lei, realizând un profit net în cuantum de 15.019 lei.

Pe baza datelor furnizate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice I. s-a constatat că sumele consemnate în declarația 100 (privind obligațiile de plată la bugetul de stat) și declarația 300 (prind TVA) nu corespund cu datele existente în bilanțul întocmit la data de 31.12.2006 dar și faptul că nu au fost depuse la organele fiscale declarațiile aferente perioadei în care s-au derulat activități comerciale, respectiv 14.06.2006 – 30.04.2008.

În baza extraselor de cont bancare s-a constatat că inculpata S. C. a ridicat în numerar, în perioada 24.10.2006 – 31.12.2006, din contul bancar al . SRL deschis la B. Post – Agenția M., suma totală de 526.499 lei (RON).

La rândul său, inculpatul G. I. a ridicat în numerar, în perioada 14.06._06, din contul bancar al . SRL dechis la Raiffeisen Bank SA – Agenția Berceni (în calitate de împuternicit pe cont) suma totală de 6.470.993,50 lei (RON).

Pentru justificarea operațiunilor de ridicare în numerar, inculpații G. I. și S. C. depuneau borderouri de achiziții fier vechi, care cuprindeau situația persoanelor de la care s-au achiziționat deșeurile feroase sau declarații pe propria răspundere.

Având în vedere că persoanele fizice consemnate în aceste înscrisuri drept vânzători ai deșeurilor feroase și neferoase fie nu există, fie datele de identificare aparțin altor persoane fără legătură cu tranzacțiile atestate, conduc la concluzia certă că sumele de bani retrase în modalitatea de mai sus, nu erau destinate plății achizițiilor de fier vechi de la persoane fizice.

Aceste borderouri de achiziție nu pot fi considerate documente justificative din punct de vedere financiar-contabil și ca atare cheltuielile atestate în cuprinsul lor nu pot fi deductibile având în vedere că inculpații nu au respectat dispozițiile legale.

În scopul evitării răspunderii penale și a ascunderii activității comerciale desfășurate, în luna ianuarie a anului 2005, inculpatul G. I., sub pretextul oferirii unui loc de muncă la societatea pe care o administra, a determinat-o pe martora C. M. să semneze un set de documente pe care ulterior le-a folosit pentru a o numi pe aceasta din urmă administrator al ..

Inculpatul, fără a aduce nimic la cunoștința martorei C. M., prin manopere dolosive, a cesionat acesteia din urmă întreg capitalul social al ., respectiv un număr de 20 părți sociale a câte 100 lei vechi fiecare și a numit-o pe martoră în funcția de administrator.

Audiată fiind, martora C. M. a declarat că este mamă a 4 copii cu vârste 10 luni și 7 ani, este casnică, nu a înființat niciodată o societate comercială, nu a fost acționar și nici nu a îndeplinit vreodată funcția de administrator și l-a indicat pe inculpatul G. I. ca fiind cel care, sub pretextul angajării sale, i-a înmânat un set de documente pe care le-a semnat fără a le citi.

În mod similar a procedat și inculpata S. C. care, după declanșarea procedurilor judiciare, a cesionat numitului O. A. D., la data de 20.11.2008, întreg capitalul social al . SRL, respectiv un număr de 20 părți sociale a câte 100 lei vechi fiecare.

La aceeași dată, cesionarul a fost numit administrator cu puteri depline, iar mandatul inculpatei S. C. care ocupa această funcție de la înființarea societății a încetat.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută și expusă anterior, rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă administrate în cauză: sesizarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor nr. C/VII/1389 din 22.11.2007 (volumul I, filele 24-34) care arată că inculpații G. I. și S. C., prin intermediul . SRL au ridicat din conturile societății pe care o administrează importante sume de bani, de ordinul milioanelor de lei cu justificarea “achiziții de materiale neferoase și deșeuri”.

Oficiul a concluzionat, după efectuarea unei ample analize a fluxurilor de capital, că inculpații G. I. și S. C. sunt implicați în activități infracționale, producătoare de venituri ilicite, prin intermediul societății comerciale cu obiect de activitate în domeniul recuperării deșeurilor metalice; documente de înregistrare și constituire a . SRL și . de la Oficiul Registrului Comerțului I. de pe lângă Tribunalul I. (volumul I, filele 178-194, volum II – filele 105-117 dup, filele 43, 71, 80-99,117,130,194 dosar) care atestă că, prin încheierea nr. 948/6.06.2006, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/2006, s-a autorizat constituirea și s-a dispus înmatricularea la Oficiul Registrului Comerțului a . SRL, cu sediul social în ., . camera 1, județul I., cu obiect principal de activitate „comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor”, având ca asociat unic și administrator pe inculpata S. C..

Prin încheierea nr. 931/23.10.2003, pronunțată de Tribunalul București, s-a autorizat constituirea și s-a dispus înmatricularea la Oficiul Registrului Comerțului a ., cu sediul social în . camera 4, județul I., cu obiect principal de activitate „recuperarea deșeurilor și resturilor metalice reciclabile”, având ca asociat unic și administrator pe inculpatul G. I..

Conform Certificatului de Înregistrare Fiscală . nr._, eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, societății INTER STEEL SRL i s-a atribuit Cod Unic de Înregistrare (C.U.I.)_/24.10.2003, număr de ordine la Registrul Comerțului J23/1735/23.10.2003, atribuit fiscal R - luată în evidența organului fiscal ca plătitoare de T.V.A.; adresă nr. 639.509/SI/GDE din 7.08.2008 emisă de Direcția de Investigare a Fraudelor (volumul I, fila 47 dup) potrivit căreia organele de cercetare penală au solicitat Gărzii Financiare efectuarea unor verificări la . SRL, motivându-se că reprezentanții acestei societăți nu au depus decât parțial de la înființare și până la data formulării cererii (luna august 2008) situații financiare și declarații fiscale la Direcția Finanțelor Publice I., însă inculpatul G. I. a ridicat din conturile societății suma de 7.053.283,8 lei; nota unilaterală nr._/7.11.2008 încheiată la . SRL de către Garda Financiară - Secția Județeană I. (volumul I, filele 36-46) din care reiese că, urmare a solicității organelor de cercetare penală Garda Financiară s-a deplasat la sediul . SRL, stabilind că în derularea activității comerciale reprezentanții acestei societăți nu au respectat dispozițiile art. 7 alin. 5 din OUG nr. 16/2001 și nu au eliberat deținătorilor adeverințe de primire și plată, înscris care îndeplinește calitatea de document justificativ.

În schimb, reprezentanții societății au justificat cheltuielile cu borderouri de achiziție, ce nu pot avea calitatea de document justificativ.

Garda Financiară – Secția Județană I. a apreciat că . SRL s-a sustras de la plata unor sume datorate bugetului de stat în cuantum total de 4.120.174,97 lei.

S-a mai constatat că . SRL nu mai funcționează la sediul social declarat, proprietarul imobilului declarând că din luna iunie 2008 nu i-a mai văzut pe reprezentanții firmei; nota unilaterală nr._/7.11.2008 încheiată la . SRL de către Garda Financiară - Comisariatul Regional București (volumul I, filele 52-53) din care rezultă că de administrarea faptică a . SRL s-a ocupat inculpatul G. I., acesta din urmă fiind cel care a desfășurat activitatea comercială în numele societății.

Organele fiscale au constatat că societatea nu își mai desfășoară activitatea la sediul social declarat; adresa nr._ din 18.06.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I. (volumul I, fila 141 dup) care arată că . SRL figurează în evidențele fiscale cu declarații privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat și deconturi de TVA doar pentru lunile septembrie 2006, decembrie 2006, martie 2007 și bilanț contabil la data de 31.12.2006.

Potrivit bilanțului contabil, societatea a avut o cifră de afaceri de 7.126.821 lei, venituri totale de 7.126.847 lei și cheltuieli totale de 7.126.847 lei, realizând un profit net în cuantum de 15.019 lei.

În ceea ce privește ., organele fiscale au comunicat că societatea figurează în evidențele fiscale cu declarații privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat și deconturi de TVA doar pentru luna septembrie 2004 și raportare contabilă la data de 30.06.2004.

Potrivit bilanțului contabil, societatea a avut o cifră de afaceri de 553.988 lei, venituri totale de 554.628 lei și cheltuieli totale de 649.365 lei, realizând un profit net în cuantum de 3.946 lei; adresa nr._/9.09.2009 a Direcției Generale a Finanțelor Publice I. și documentele privind situația fiscală raportată de contribuabilii . SRL și . (volumul I, filele 228-269 dup) din care rezultă că . SRL figurează în evidențele fiscale cu declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat pentru lunile septembrie și decembrie 2006 și martir 2007 și cu bilanț contabil la data de 31.12.2006.

La data de 9.09.2009, . SRL figura cu obligații de plată la bugetul general consolidat în suma de 5.236 lei, conform fișei sintetice, iar începând cu data de 11.06.2009 societatea a fost inclusă în lista cu contribuabilii declarați inactivi.

Organele fiscale au mai aratat că . figurează în evidențele fiscale cu declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat pentru luna septembrie 2004 și cu raportare contabilă la data de 30.06.2004.

La data de 9.09.2009, . figura cu obligații de plată la bugetul general consolidat în suma de 70 lei, conform fișei sintetice, iar începând cu data de 11.06.2009 societatea a fost inclusă în lista cu contribuabilii declarați inactivi; raport de constatare tehnico-științifică întocmit de specialist din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (volumul I, filele 56-133 dup) care a aratat că, după înființarea . SRL, asociatul unic și administratorul,inculpata S. C. a deschis în numele societății două conturi bancare, la B. Post SA– Agenția M. I. și Raiffeisen Bank SA – Agenția Berceni, împuternicindu-l pe fiul său, inculpatul G. I. pe aceste conturi.

Cu privire la . SRL a reieșit că nu a fost organizată și condusă evidența contabilă în partidă dublă, așa cum prevede art. 1 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, republicată, iar pentru cheltuielile declarate nu au fost prezentate documente justificative.

Retragerile de numerar s-au efectuat pe bază de ordin de plată în numerar, justificarea prezentată fiind “achiziții fier vechi de la persoane fizice”, însoțită de prezentarea unor borderouri de achiziții. În plus, din verificările organelor de cercetare penală, s-a stabilit că persoanele care sunt consemnate în aceste borderouri de achiziții fie nu există, fie nu pot fi identificate sau datele de identitate corespund altor persoane.

Conform evidențelor Direcției Generale a Finanțelor Publice I. s-a stabilit că . SRL a depus documente referitoare la obligațiile de plată la bugetul de stat: pentru lunile septembrie 2006, decembrie 2006, martie 2007 și bilanț contabil la data de 31.12.2006.

La bilanțul din 31.12.2006, . SRL a declarat venituri de 7.126.847 lei, cheltuieli de 7.108.969 lei, realizând un profit net în cuantum de 15.019 lei.

Specialistul desemnat de către organul de urmărire penală cu efectuarea constatării tehnico-științifice a stabilit, pe baza datelor furnizate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice I. că toate veniturile declarate figurează ca neachitate la bugetul de stat dar și faptul că nu au fost depuse la organele fiscale declarațiile aferente perioadei în care s-au derulat activități comerciale, respectiv 14.06.2006 – 30.04.2008.

În urma derulării activităților comerciale cu diverși clienți, prin conturile bancare ale . SRL s-au derulat operațiuni financiare, care arată că societatea a realizat venituri și a efectuat cheltuieli.

Pentru perioada 24.10.2006 – 31.12.2006, conform contului societății deschis la B. Post – Agenția M., s-au stabilit venituri din exploatare în sumă de 529.992,00 lei, venituri financiare în sumă de 0,47 lei și cheltuieli financiare în cuantum de 3.287,30 lei.

Totalizând, s-a constatat că, în perioada 2006-2008, . SRL s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în sumă totală de 2.782.139 lei (RON).

Pentru anii 2007-2008, nu a fost stabilit TVA sustras de la plată, începând cu data de 1.01.2007 intrând în vigoare dispozițiile privitoare la taxarea inversă.

Cu privire la . specialistul a stabilit că Retragerile de numerar s-au efectuat pe bază de ordin de plată în numerar, justificarea prezentată fiind “achiziții fier vechi de la persoane fizice”, însoțită de prezentarea unor borderouri de achiziții. În plus, din verificările organelor de cercetare penală, s-a stabilit că persoanele care sunt consemnate în aceste borderouri de achiziții fie nu există, fie nu pot fi identificate sau datele de identitate corespund altor persoane.

Conform evidențelor Direcției Generale a Finanțelor Publice I. s-a stabilit că . a depus documente referitoare la obligațiile de plată la bugetul de stat: pentru luna septembrie 2004 și bilanț la data de 30.06.2004.

Societatea a raportat în luna septembrie 2004 un profit declarat de 255.410 lei (ROL) și TVA de plată în sumă de 13.496.129 lei (ROL).

La bilanțul din 30.06.2004, . a declarat venituri de 55.462,80 lei, cheltuieli de 54.936,50 lei, realizând un profit net în cuantum de 394,60 lei (RON).

Specialistul desemnat de către organul de urmărire penală cu efectuarea constatării tehnico-științifice a stabilit, pe baza datelor furnizate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice I. că nu au fost depuse la organele fiscale declarațiile aferente perioadei în care s-au derulat activități comerciale, respectiv 14.06.2004 – 30.06.2008.

În urma derulării activităților comerciale cu diverși clienți, prin conturile bancare ale . s-au derulat operațiuni financiare, care arată că societatea a realizat venituri și a efectuat cheltuieli.

Pentru perioada 14.06.2004 – 31.12.2004, conform contului societății deschis la Raiffeisen Bank SA – Agenția V., s-au stabilit venituri din exploatare în sumă de 1.768.912,89 lei, venituri financiare în sumă de 14,98 lei și cheltuieli financiare în cuantum de 9.959,94 lei.

Pentru perioada 14.06.2004 – 31.12.2004, potrivit rulajului contului bancar al ., s-au stabilit venituri totale de 1.486.496,40 lei, cheltuieli de 9.959,94 lei, rezultând un profit impozabil de 1.476.536,46 lei și un impozit pe profitul sustras la plată și neînregistrat de 369.134,00 lei.

Referitor la TVA, pentru anul 2004, raportat la veniturile din exploatare realizate și lipsa documentelor justificative, s-a stabilit că societatea nu a înregistrat și s-a sustras de la plată cu suma de 282.081 lei (RON).

În baza extraselor de cont bancare s-a constatat că inculpata S. C. a ridicat în numerar, în perioada 24.10.2006 – 31.12.2006, din contul bancar al . SRL dechis la B. Post – Agenția M., suma totală de 526.499 lei (RON).

La rândul său, inculpatul G. I. a ridicat în numerar, în perioada 14.06.2004 – 31.12.2004, din contul bancar al . dechis la Raiffeisen Bank SA – Agenția V., suma totală de 1.425.090 lei (RON), iar în perioada 14.06._06, din contul bancar al . SRL dechis la Raiffeisen Bank SA – Agenția Berceni suma totală de 6.470.993,50 lei (RON).

Totodată, inculpatul a mai ridicat din contul . SRL deschis la B. Post – Agenția Berceni, în perioada 11.01.2007 – 30.11.2007, suma totală de 10.041.076,30 lei (RON), iar în perioada 8.02.2008 – 30.04.2008 suma de 1.251.363 lei (RON); autorizația de colectare nr. 103/30.10.2003 a . emisă de Prefectura I. (volumul I, fila 164 dup) din care reiese că, după înființarea ., reprezentanții acesteia au solicitat Prefecturii Județului I., în baza OUG nr. 16/2001, emiterea unei autorizații de colectare a deșeurilor reciclabile de la persoane fizice.

La data de 30.10.2003 Prefectura Județului I. a emis autorizația . nr. 103, în baza căreia . a fost abilitată să desfășoare activități de colectare a deșeurilor metalice, acumulatori auto-uzați și deșeuri textile exclusiv de la persoane fizice, termenul de valabilitate al acestui înscris fiind de 1 an de la data eliberării; proces-verbal (volumul I, fila 270 dup) din care rezultă că au fost efectuate verificări în bazele de date administrate de către Ministerul Administrației și Internelor cu privire la persoanele menționate în cuprinsul borderourilor de achiziție fier vechi, înscrisuri folosite de inculpații G. I. și S. C. la unitățile bancare pentru retrageri de numerar.

În urma verificărilor s-a constatat că persoanele ale căror nume sunt menționate în aceste borderouri fie nu există, fie datele de identificare consemnate aparțin altor persoane fără legătură cu tranzacțiile atestate; proces-verbal (volumul I, fila 271 dup) potrivit căruia organele de cercetare penală însoțite de către comisari ai Gărzii Financiare s-au deplasat la sediul social al . SRL, ocazia cu care l-au identificat pe numitul P. M., proprietarul imobilului situat în comuna Vidra, ., județ I..

Sus-numitul a relatat că, în anul 2006 a încheiat cu . SRL, reprezentată de inculpata S. C., un contract de comodat în vederea stabilirii în acest imobil a sediului social al firmei.

La sediul social, . SRL a derulat activități de comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor metalice până în luna iunie 2008 când a expirat contractul de comodat; documente contabile privind relația comercială a . SRL și . cu . IMPEX SRL (volumul I, filele 134-140 dup) potrivit cărora societăție administrate de către inculpații S. C. și G. I. a desfășurat activități comerciale cu . IMPEX SRL, livrând acestei din urmă societăți mărfuri.

În perioada 1.01.2004 – 31.12.2004 . a livrat către . IMPEX SRL deșeuri de fier vechi în cuantum de_,00 lei, sume achitate în conturile furnizorului.

. IMPEX SRL a achiziționat deșeuri și de la . SRL în anii 2006, 2007 și 2008, în fișele de cont fiind consemnate valorile tuturor tranzacțiilor efectuate în perioada de timp menționată; dosarul juridic de deschidere cont bancar al . la Banca Comercială Română – Sucursala Plevnei și extrasele contului (volumul I, filele 144-167 dup) din care rezultă că . a avut dechis la această unitate bancară un cont curent în lei, în perioada 11.11.2003 – 29.07.2004, acesta fiind închis ca urmare a neîndeplinirii condițiilor de funcționare.

Persoana împuternicită să efectueze operațiuni pe acest cont a fost inculpatul G. I., în calitate de asociat unic și administrator al societății menționate.

Unitatea bancară a pus la dispoziția organelor de urmărire penală documentele în baza cărora a fost deschis contul: act constitutiv, hotărâre judecătorescă, certificat de înmatriculare și autorizație de colectare a deșeurilor și a mai comunicat că . SRL nu a avut conturi deschise la Banca Comercială Română – Sucursala Plevnei; dosarul juridic de deschidere cont bancar al . și . SRL la Raiffeisen Bank, extrasele contului și documentele ce au stat la baza operațiunilor bancare (volumul I - filele 170, 209-227, volumul II - filele 1-392, volumul III – filele 1-411, volumul IV – filele 1-288 dup) care au aratat că inculpata S. C. a deschis în numele societății K. M. IMPEX SRL un cont bancar la Raiffeisen Bank SA – Agenția Berceni, împuternicindu-l pe fiul său, inculpatul G. I. pe acest cont.

În contul deschis, RO16RZBR_6900, au fost efectuate tranzacții în perioada 14.06.2006 – 27.12.2006 și 11.01.2007 – 30.04.2008.

La rândul său, inculpatul G. I. a deschis în numele . un singur cont bancar RO93RZBR_9134, la Raiffeisen Bank SA – Agenția V., prin care au fost derulate operațiuni financiare în perioada 14.06.2004 – 30.06.2008.

În marea lor majoritate, societățile comerciale cu care au desfășurat activități comerciale inculpații, în numele . SRL și ., au achitat contravaloarea deșeurilor feroase prin sistemul bancar.

Din înscrisurile comunicate de către unitățile bancare menționare a rezultat că, banii erau retrași în numerar de inculpații S. C. și G. I., din explicațiile înscrise în documentele bancare de ridicare a numerarului rezultând că sumele de bani urmau să fie folosite pentru plata achizițiilor de fier vechi efectuate, de la persoane fizice.

În contul deschis la B. Post SA, respectiv RO09BPOS_, au fost efectuate tranzacții în perioada 24.10.2006 – 1.01.2007.

Pentru justificarea și susținerea cu documente a operațiunilor de ridicare în numerar, inculpații au depus borderouri de achiziții fier vechi, care cuprindeau situația persoanelor de la care s-au achiziționat deșeurile feroase sau declarații pe propria răspundere; raport de expertiză contabilă judiciară (filele 318-364 dosar) care confirmă aspectele rezultate din constatarea tehnico-științifică efectuată în cursul urmăririi penale de către specialistul Direcției Naționale Anticorupție, concluziile fiind identice în ceea ce privește modalitățile de înființare ale . SRL și ., modul cum reprezentanții acestor societăți, inculpații G. I. și . au organizat și condus evidențele contabile și au depus la autoritățile fiscale raportările financiare și fiscale, sumele de bani ridicate de către fiecare din inculpați din conturile societăților, modul de decontare (încasări și plăți) a operațiunilor derulate și realitatea operațiunilor comerciale.

Expertiza a stabilit, în concordanță cu concluziile din raportul de constatare, că documentele prezentate de către inculpați pentru justificarea retragerilor de numerar, înregistrate în contabilitate ca documente primare pentru evidența intrărilor, respectiv borderourile de achiziție nu respectă disp. OUG nr. 16/2001 și, în consecință, atrage imposibilitatea înregistrării lor în contabilitate.

S-a mai stabilit că perioadele pentru care au fost emise documente nu au continuitate, existând luni în care nu există nici un document emis, expertul concluzionând că inculpații G. I. și S. C. nu au înregistrat toate operațiunile derulate.

În referire la cuantumul prejudiciului cauzat, expertiza contabilă a stabilit, cu privire la ., aceleași sume indicate în raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cursul urmăririi penale.

Și în cazul . SRL prejudiciul reținut în sarcina inculpaților G. I. și S. C. este similar cu cel stabilit în cursul urmăririi penale, indicându-se sustragerea de la plata unui impozit pe profit datorat bugetului general consolidat al statului în cuantum total de 369.108,81 lei (aferent anului 2004) și a unui TVA în sumă de 281.082 lei.

Judecătoria a constatat că, în raportul de expertiză, cu privire la impozitul pe profit aferent anilor 2007 și 2008, expertul a stabilit că valoarea prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului este mai mare decât cel reținut în actul de sesizare, așa cum acesta a fost calculat și stabilit în cuprinsul constatării tehnico-științifice întocmite în cauză.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească, prin prisma concluziilor formulate de către expert și specialist, dar și prin raportare la documentele financiar contabile aflate cauzei, instanța a constatat că în mod greși a fost stabilit prin expertiza contabilă un prejudiciu mai mare în sarcina inculpaților, întrucât la calculul veniturilor din exploatare nu s-a procedat la diminuarea acestora din urmă cu valoarea taxei pe valoare adăugată – TVA.

Nefiind aplicată această valoare, impozitul pe profit cu care inculpații G. I. și S. C. s-au sustras de la plata către bugetul general consolidat al statului a fost calculat de către expert pentru anii 2007 și 2008 în mod eronat, ajungându-se ca valoarea TVA să fie imputată inculpaților de două ori (o dată la calculul impozitului pe profit, iar cea de-a doua oară la calcului taxei pe valoare adăugată neevidențiată și sustrasă de la plată).

Pentru aceste motive, instanța a reținut că impozitul pe profit neevidențiat de către reprezentanții legali ai . SRL în anul 2007 se ridică la suma de 1.364.499 lei (echivalentul a 408.863 euro), iar în anul 2008 la 302.931 lei (echivalentul a 82.258 euro), așa cum s-a reținut în raportul de constatare tehnico-științifică; declarația numitului P. M. (volumul I, fila 272 dup) carea relatat că, în anul 2006 a încheiat cu . SRL, reprezentată de inculpata S. C., un contract de comodat în vederea stabilirii în acest imobil a sediului social al firmei.

La sediul social, . SRL a derulat activități de comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor metalice până în luna iunie 2008 când a expirat contractul de comodat, arătând că cel care se ocupa de derularea activităților comerciale în numele societății era inculpatul G. I.; declarațiile martorei C. M. (volumul I, filele 273-274 dup, fila 267 dosar) care indică că aceasta nu are cunoștință despre numirea sa în funcția de administrator al ..

Martora a aratat că este mamă a 4 copii cu vârste 10 luni și 7 ani, este casnică, nu a înființat niciodată o societate comercială și nici nu a îndeplinit vreodată funcția de administrator.

În urmă cu mai mulți ani a încercat să-și găsească un loc de muncă, discutând acest aspect cu un consătean de etnie rromă care i-a promis că-i va intermedia angajarea și căruia i-a înmânat o copie a actului de identitate.

Ulterior, consăteanul său i l-a prezentat pe inculpatul G. I. ca fiind persoana care o poate angaja. Cu această ocazie inculpatul G. I. i-a prezentat un set de documente, cerându-i să le semneze, explicându-i că sunt formalități necesare începerii serviciului, la un punct de lucru al societății la care el este administrator.

Martora a aratat că, în momentul în care a intenționat să citească cuprinsul documentelor, inculpatul G. I. i-a cerut să le semneze repede, motivând că înscrisurile trebuie să ajungă urgent la contabila societății iar aceasta va pleaca în scurt timp.

În acest context, martora C. M. a semnat mai multe înscrisuri, urmând a primi după angajare câte un exemplar al acestora, inculpatul explicându-i că aspecte referitoare la programul de lucru și salariu vor fi discutate ulterior, la sediul societății sale; declarațiile inculpatului G. I. (volumul I, filele 280-281,285 dup,fila 175 dosar) care arată că în cursul cercetării judecătorești acesta s-a folosit de dreptul său la tăcere și a refuzat să facă declarații.

Aceeași poziție procesuală a avut-o inculpatul și în cursul urmăririi penale, susținând doar că “nu sunt în stare să dau o declarație ca să argumentez cum am procedat în legătură cu colectarea fierului vechi” și invocând necunoașterea legii; declarațile inculpatei S. C. (volumul I, filele 289,293 dup, fila 176 dosar) care au aratat că în cursul cercetării judecătorești aceasta s-a folosit de dreptul său la tăcere și a refuzat să facă declarații.

Aceeași poziție procesuală a avut-o inculpata și în cursul urmăririi penale, susținând doar că “nu pot să apreciaz dacă ceea ce am făcut eu în cadrul societății comerciale a fost sau nu corect” și invocând lipsa cunoștințelor de natură economică și necunoașterea legii.

La terminarea cercetării judecătorești, în baza art. 334 Cod procedură penală, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina în sarcina: inculpatului G. I. din infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și inculpatei S. C. din infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

Judecătoria a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților G. I. și S. C. din următoarele considerente:

Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, constituie infracțiune de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi.

Totodată, așa cum rezultă din alin. 3 al aceluiași text de lege, dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.

Instanța a constatat, raportat la valoarea prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunilor de către inculpații G. I. și ., că este incidentă în cauză varianta agravantă a infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de alineatul 3 al articolului 9 din Legea nr. 241/2005, menționat anterior.

Având în vedere perioada în care s-a derulat activitatea infracțională a inculpaților G. I. și S. C., modalitatea faptică de comitere a infracțiunilor și mijloacele folosite de către inculpați în realizarea scopului lor infracțional, instanța a apreciat că suntem în prezența unei unicități de rezoluție infracțională și sunt îndeplinite cerințele art. 41 alin. 2 din Codul penal pentru a cataloga că infracțiunile de evaziune fiscală au fost săvârșite în formă continuată.

Prin urmare, a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de reprezentantul Ministerului Public, a faptelor reținute în sarcina inculpaților G. I. și S. C..

În baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina:

În fața instanței de judecată inculpații G. I. și S. C. au încercat să-și formuleze o . apărări (prin obiectivele solicitate a fi avute în vedere de către expert) care vizau înlăturarea răspunderii lor penale și axate în principal pe faptul că, în cuprinsul constatării tehnico-științifice de natură economico-financiară efectuată în cauză nu au fost deduse cheltuielite efectuate de către . SRL și . cu achiziționarea mărfurilor.

Judecătoria a apreciat, în concordanță cu susținerile organelor de urmărire penală și ale expertului desemnat în cauză cu efectuarea expertizei contabile, că în mod corect documentele prezentate de către inculpații G. I. și S. C. drept justificare a retragerilor de numerar din unitățile bancare nu au fost considerate documente justificative deductibile fiscal, întrucât borderourile de achiziție fier vechi de la persoane fizice nu pot avea acestă calitate.

Astfel, potrivit art. 7 alin. 5 din OUG nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, agenții economici care colectează deșeuri industriale reciclabile de la persoane fizice sunt obligați să elibereze deținătorilor adeverință de primire și plată (n.r. și nu borderouri de achiziție), care să conțină în mod obligatoriu datele de identificare ale deținătorului, numele și prenumele, actul de identitate cu . și codul numeric personal, domiciliul, deșeul reciclabil predat și definirea naturii acestuia, cantitatea, prețul, valoarea, proveniența deșeului, declarată de deținător pe propria răspundere, semnătura agentului colector și a persoanei fizice deținătoare.

Borderourile de achiziție se întocmesc, potrivit Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 1850/2004, de către delegatul societății însărcinat să facă aprovizionare cu produse de pe piața țărănească și nicidecum să achiziționeze deșeuri feroase și neferoase.

În plus, în urma verificărilor efectuate în cursul urmăririi penale în Baza Națională de Evidență Informatizată a Persoanei s-a stabilit că persoanele ce figurează menționate pe borderourile de achiziție fier vechi fie nu există, fie datele de identificare aparțin unor altor persoane fără nicio legătură cu prezenta cauză.

Conform art. 6 din Legea nr.82/1991 republicată „orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”.

Potrivit O.M.F.P. nr.306/2002 „documentele justificative sunt documente primare care probează legal o operațiune”.

Totodată, conform art. 21 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii, taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin și nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale la data efectuării operațiunii”.

Mai mult, prin decizia nr. 5 din 14.01.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 732 din 30.10.2007 a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se că “taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea TVA.”

Conform art. 147¹ din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de T.V.A. are dreptul să scadă din valoarea totală a taxei colectate, pentru o perioadă fiscală, valoarea totală a taxei, pentru care, în aceeași perioadă are drept de deducere, iar în condițiile în care achizițiile de deșeuri se făceau numai de la persoane fizice, . SRL și . nu aveau T.V.A. de dedus ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor privitoare la taxarea inversă.

La calculul T.V.A. de plată pentru anul 2006 (pentru . SRL) și anul 2004 (pentru .), au fost considerate deductibile doar sumele declarate la autoritățile fiscale, pentru restul operațiunilor TVA deductibilă fiind 0 (zero) întrucât societățile nu au condus contabilitatea în partidă dublă, așa cum prevede art. 5 alin. 1 din Legea nr. 82 /1991, republicată, iar operațiunile economico-financiare nu au fost consemnate în momentul efectuării într-un document care să stea la baza înregistrărilor în contabilitate, pentru a dobândi astfel calitatea de document justificativ, așa cum prevede art. 6 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 republicată.

Potrivit art. 24 alin. 1 din HG 345/2002, în vigoare la data faptelor, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată orice persoană impozabilă trebuie să justifice suma taxei cu următoarele documente: a) pentru deducerea prevăzută la art. 22 al.5 lit. a, cu facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, emise pe numele său de către persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de T.V.A.

Pentru exercitarea dreptului de deducere a T.V.A., orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în funcție de felul operațiunii, cu unul din următoarele documente: a) pentru T.V.A. datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să i se presteze de o altă persoană impozabilă, cu factură fiscală.

În baza dispozițiilor legale menționate, în intervalul anilor 2004- 2006 (până la . Legii nr. 343/2006), pentru operațiunile comerciale ce aveau ca obiect livrări de deșeuri și resturi de metale feroase și neferoase și materii prime secundare rezultate din valorificarea acestora, societățile comerciale aveau obligația de a evidenția, colecta și plăti T.V.A. aferent acestor operațiuni comerciale.

Prin vânzarea deșeurilor reciclabile către societățile comerciale autorizate, . SRL și . au încasat T.V.A.-ul aferent livrărilor acestora, rezultând un T.V.A. de plată către bugetul general consolidat.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța a reținut că s-a dovedit mai presus de orice dubiu faptul că inculpații S. C. - în calitate de asociat și administrator la . SRL și G. I. – în calitate de administrator de fapt al . SRL și asociat unic și administrator al ., în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale (plata impozitului pe profit și T.V.A. aferent) au evidențiat, în actele contabile sau în alte documente legale, cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale și operațiuni fictive, cauzând astfel un prejudiciu bugetului general consolidat al statului.

În consecință, instanța a constatat că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpații G. I. și S. C..

Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului G. I. care, în perioada 14.06.2006 – 30.04.2008, în calitate de administrator de fapt la . SRL și, în perioada 14.06.2004 – 30.06.2008, în calitate de asociat unic și administrator al ., societăți care avea ca principal obiect de activitate comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale (plata impozitului pe profit și T.V.A. aferent) a evidențiat, în actele contabile sau în alte documente legale, cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale și operațiuni fictive, cauzând astfel un prejudiciu bugetului general consolidat al statului mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 3 din Legea nr. 241/2005.

Întrucât inculpatul G. I. a comis faptele la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în sarcina sa urmează a fi reținute disp. art. 41 alin. 2 Cod penal.

Sub aspect obiectiv, fapta inculpatei S. C. care, în perioada 14.06.2006 – 30.04.2008, în calitate de administrator la . SRL, societate care avea ca principal obiect de activitate comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale (plata impozitului pe profit și T.V.A. aferent) a evidențiat, în actele contabile sau în alte documente legale, cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale și operațiuni fictive, cauzând astfel un prejudiciu bugetului general consolidat al statului mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 3 din Legea nr. 241/2005.

Întrucât inculpata S. C. a comis faptele la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în sarcina sa urmează a fi reținute disp. art. 41 alin. 2 Cod penal.

În privința laturii subiective, inculpații G. I. și S. C. au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor cu intenție directă.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a codului penal privind forma de vinovăție, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social concret al infracțiunilor, pe care instanța l-a apreciat ca deosebit de ridicat raportat la modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea, împrejurările în care acestea a fost comisă și urmările produse- (inculpații au inființat/ajulat la înființare societăți comerciale în scopul desfășurării de activități comerciale contrare dispozițiilor legale, nu au condus contabilitatea conform normelor în vigoare, au nesocotit obligațiile pe care le aveau în calitate de administrator/împuternicit al societății, nu au înregistrat în documentele financiar contabile ale societății operațiunile comerciale derulate în numele acesteia, au evidențiat, în actele contabile sau în alte documente legale, cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale și operațiuni fictive, și-au însușit sume importante de bani de trebuiau de fapt datorate bugetului general consolidate al statului cu titlu de impozit pe profit și taxă pe valoare adăugată, au întocmit și folosit unele documente financiar contabile pentru a da o aparență de legalitate faptelor comise, au derulat activitatea infracțională pe o perioadă mare de timp, au cesionat părtile sociale ale socităților în scopul evității răspunderii penale); relațiile sociale încălcate și care ocrotesc bugetul general consolidat al statului/patrimoniul acestuia, persoana și conduita inculpaților: G. I. are vârsta de 36 de ani, este căsătorit, este neșcolarizat, nu este cunoscut cu antecedente penale, la momentul săvârșirii infracțiunii avea calitatea de acționar și administrator al societății comerciale, a desfășurat majoritatea activităților comerciale în numele . SRL și G. I., s-a ocupat de întocmirea documentelor financiar-contabile, a ridicat în numerar majoritatea sumelor de bani de la unitățile bancare, nu a conștientizat pe parcursul procesului penal gravitatea infracțiunii săvârșite, a încercat să-și formulaze apărări care vizau evitarea răspunderii sale penale, nu a avut o atitudine sinceră, nu a cooperat cu organele de urmărire penală în vederea stabilirii adevărului, iar raportat la prezenta cauză nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și S. C. are vârsta de 56 de ani, este neșcolarizată, nu este cunoscută cu antecedente penale, la momentul săvârșirii infracțiunii avea calitatea de acționar și administrator al societății comerciale, nu a conștientizat pe parcursul procesului penal gravitatea infracțiunii săvârșite, a încercat să-și formulaze apărări care vizau evitarea răspunderii sale penale, nu a avut o atitudine sinceră, nu a cooperat cu organele de urmărire penală în vederea stabilirii adevărului, iar raportat la prezenta cauză nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

Fiind dovedită existența faptelor, elementele constitutive ale infracțiunilor, precum și săvârșirea acestora de către inculpați, instanța a antrenat răspunderea penală a acestora, apreciind că scopul preventiv educativ al pedepsei nu poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate spre maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite.

Astfel, în baza art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, a condamnat inculpatul G. I. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, a condamnat inculpata S. C. la pedeapsa de 8(opt) ani închisoare.

Pedeapsele aplicate celor inculpaților G. I. și S. C. se vor executa în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal, având în vedere gravitatea infracțiunilor pe care le-au săvârșit, instanța apreciind că numai prin această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei poate fi atins scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 Cod penal, dând posibilitatea inculpaților să reflecteze asupra valorilor sociale pe care le-au încălcat prin săvârșirea infracțiunilor și să-și adapteze comportamentul viitor la aceste valori.

În aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art. 3 din Protocolul adițional I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, așa cum au fost interpretate de către Curtea Europeană a Drepurilor Omului în cauza Hirst c. Regatului Unit, văzând și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV(74)/05.11.2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din_, instanța a interzis inculpaților G. I. și S. C., pe perioada executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c (dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale și de a desfășura activități comerciale de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) Cod penal, apreciind că interzicerea dreptului de vot ar fi o măsură inadecvată în raport cu natura faptelor reținute în sarcina acestuia.

Având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor, împrejurările cauzei și perseverența infracțională de care au dat dovadă, în baza art. 65 Cod penal a aplicat inculpaților G. I. și S. C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c (dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale și de a desfășura activități comerciale de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) Cod penal, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că, în termen legal, partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpaților G. I. și S. C. la plata sumei de 8.434.334 lei (RON) cu titlu de daune materiale.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 și urm. cod civil ( vechiul Cod civil aplicabil în cauză): fapta ilicită a inculpților (în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale (plata impozitului pe profit și T.V.A. aferent) au evidențiat, în actele contabile sau în alte documente legale, cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale și operațiuni fictive, cauzând astfel un prejudiciu bugetului general consolidat al statului mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naționale), prejudiciul material dovedit suferit de partea civilă (în cuantumul stabilit), legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu (actele inculpaților au generat producerea unei pagube bugetului general consolidat al statului) și vinovăția dovedită a inculpaților, care au acționat cu intenție directă.

În ceea ce privește părțile responsabile civilmente . SRL, aceasta a fost obligată în solidar cu inculpații G. I. și S. C., iar . - prin lichidator judiciar M. I. M. în solidar cu inculpatul G. I. la plata despăgubirilor civile din următoarele considerente:

Examinând piesele dosarului instanța a constatat că, în termen legal, au fost introduse în cauză, în calitate de părți responsabile civilmente . SRL și ., societăți în numele cărora inculpații au desfășurat activități comerciale.

Răspunderea părții responsabile civilmente s-a întemeiat pe disp. art. 1000 Cod civil (vechiul Cod civil, aplicabil în cauză) care reglementează răspunderea comitentului pentru fapta prepusului și vizează ideea de garanție, respectiv de a asigura părții păgubite repararea daunei.

Pentru atragerea răspunderii părții responsabile civilmente (comitentului) se cer îndeplinite, pe lângă condițiile prev. de art. 998 și art.999 Cod civil, pe care instanța le-a analizat anterior, și alte două condiții, respectiv: existența raportului de prepușenie (care poate rezulta din calitatea de administrator/împuternicit) și obligativitatea ca prepusul să fi săvârșit fapta în exercitarea atribuțiunilor încredințate sau în aparența exercitării funcțiilor încredințate.

Instanța a constatat ca sunt îndeplinite condițiile răspunderii părții responsabile civilmente atâta timp cât inculpata S. C. era administratorul . SRL și inculpatul A. M. V. administratorul de fapt și împuternicitul . SRL și administrator de drept al ., iar activitatea infracțională a fost desfășurată de către aceștia în exercitarea atribuțiunilor conferite de lege pentru funcțiile ocupate.

În consecință, în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală coroborat cu art. 998 și urm. Cod civil:

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, în baza art. 357 alin. 2 lit. c Cod procedură penală și art. 11 din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 163 Cod procedură penală a dispus instituirea sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale părților responsabile civilmente . SRL și ., până la concurența sumelor menționate cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și art. 7 din Legea nr. 26/1990, privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a dispus înregistrarea mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului și comunică prezenta hotărâre, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 191 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură penală a obligat inculpații G. I. - în solidar cu partea responsabilă civilmente . - prin lichidator judiciar M. I. M. și S. C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la plata sumei de 12.500 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.

Împotriva acestei hotarari au declarat apel apelanții - inculpați G. I. și S. C. și apelanta - parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală apel înregistrat pe rolul Tribunalului I., sub nr._, la data de15.03.2013.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, Tribunalul a reținut că apelurile declarate de G. I. și S. C. sunt nefondate, iar apelul declarat de ANAF prin GFR I. este fondat.

Prin decizia penală nr. 3/18.11.2013 pronunțată de Tribunalul I. Secția Penală s-au dispus următoarele:

În baza art 379 pct 1 lit b C.proc.pen. respinge apelurile declarate de apelanții - inculpații G. I. (fiul lui I. și C., născut la data de 24.09.1977 în localitatea Slobozia, județ Ialomița, cu domiciliul în ., ., județ I., cetățean român, neșcolarizat, căsătorit, fără antecedente penale) și S. C. (fiica lui G. și P., născut la data de 27.05.1975 în localitatea Asău, județ Bacău, cu domiciliul în ., județ Ialomița, cetățean român, neșcolarizată, fără antecedente penale) ca nefondate.

În baza art 379 pct 2 lit a C.proc.pen. admite apelul declarat de partea civilă STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței penale nr. 522/12.10.2012 a Judecătoriei Cornetu, jud I. și rejudecând:

Desființează, în parte, sentința apelată și rejudecând:

În baza art 346 alin 1 C.proc.pen rap la art 14 alin 3 lit b C.proc.pen coroborat cu art 998 C.civ și urmt:

Obligă, în solidar, inculpații G. I. și S. C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la plata către partea civilă a dobânzilor și penalităților de întârziere începând cu data de 12.10.2012 până la data plății efective, pentru suma de_ euro.

Obligă inculpatul G. I., la plata către partea civilă a dobânzilor și penalităților de întârziere începând cu data de 12.10.2012 până la data plății efective, pentru suma de 1.282.728 euro.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate daca nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 381 alin.1 C.p.p. obligă pe apelanții inculpați G. I. și S. C. la plata sumei de 1000 fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu privire la apelurile declarate de către G. I. și S. C., Tribunalul a reținut că în mod corect a fost reținută vinovăția celor doi inculpați în comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art 9 alin 1 lit c și alin 3 cu aplicarea art 41 alin 2 C.pen., din Legea nr 241/2005, aspect ce rezultă din coroborarea ca mijloace de probă a: sesizarii Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor nr. C/VII/1389 din 22.11.2007 (volumul I, filele 24-34) care arată că inculpații G. I. și S. C., prin intermediul . SRL au ridicat din conturile societății pe care o administrează importante sume de bani, de ordinul milioanelor de lei cu justificarea “achiziții de materiale neferoase și deșeuri”.

Conform Certificatului de Înregistrare Fiscală . nr._, eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, societății INTER STEEL SRL i s-a atribuit Cod Unic de Înregistrare (C.U.I.)_/24.10.2003, număr de ordine la Registrul Comerțului J23/1735/23.10.2003, atribuit fiscal R - luată în evidența organului fiscal ca plătitoare de T.V.A.; adresă nr. 639.509/SI/GDE din 7.08.2008 emisă de Direcția de Investigare a Fraudelor (volumul I, fila 47 dup) potrivit căreia organele de cercetare penală au solicitat Gărzii Financiare efectuarea unor verificări la . SRL, motivându-se că reprezentanții acestei societăți nu au depus decât parțial de la înființare și până la data formulării cererii (luna august 2008) situații financiare și declarații fiscale la Direcția Finanțelor Publice I., însă inculpatul G. I. a ridicat din conturile societății suma de 7.053.283,8 lei; nota unilaterală nr._/7.11.2008 încheiată la . SRL de către Garda Financiară - Secția Județeană I. (volumul I, filele 36-46) din care reiese că, urmare a solicitării organelor de cercetare penală Garda Financiară s-a deplasat la sediul . SRL, stabilind că în derularea activității comerciale reprezentanții acestei societăți nu au respectat dispozițiile art. 7 alin. 5 din OUG nr. 16/2001 și nu au eliberat deținătorilor adeverințe de primire și plată, înscris care îndeplinește calitatea de document justificativ.

În schimb, reprezentanții societății au justificat cheltuielile cu borderouri de achiziție, ce nu pot avea calitatea de document justificativ.

Garda Financiară – Secția Județeană I. a apreciat că . SRL s-a sustras de la plata unor sume datorate bugetului de stat în cuantum total de 4.120.174,97 lei.

S-a mai constatat că . SRL nu mai funcționează la sediul social declarat, proprietarul imobilului declarând că din luna iunie 2008 nu i-a mai văzut pe reprezentanții firmei; nota unilaterală nr._/7.11.2008 încheiată la . SRL de către Garda Financiară - Comisariatul Regional București (volumul I, filele 52-53) din care rezultă că de administrarea faptică a . SRL s-a ocupat inculpatul G. I., acesta din urmă fiind cel care a desfășurat activitatea comercială în numele societății.

Organele fiscale au constatat că societatea nu își mai desfășoară activitatea la sediul social declarat; adresa nr._ din 18.06.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I. (volumul I, fila 141 dup) care arată că . SRL figurează în evidențele fiscale cu declarații privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat și deconturi de TVA doar pentru lunile septembrie 2006, decembrie 2006, martie 2007 și bilanț contabil la data de 31.12.2006.

Potrivit bilanțului contabil, societatea a avut o cifră de afaceri de 553.988 lei, venituri totale de 554.628 lei și cheltuieli totale de 649.365 lei, realizând un profit net în cuantum de 3.946 lei; adresa nr._/9.09.2009 a Direcției Generale a Finanțelor Publice I. și documentele privind situația fiscală raportată de contribuabilii . SRL și . (volumul I, filele 228-269 dup) din care rezultă că . SRL figurează în evidențele fiscale cu declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat pentru lunile septembrie și decembrie 2006 și martir 2007 și cu bilanț contabil la data de 31.12.2006.

Organele fiscale mai arată că . figurează în evidențele fiscale cu declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat pentru luna septembrie 2004 și cu raportare contabilă la data de 30.06.2004.

La data de 9.09.2009, . figura cu obligații de plată la bugetul general consolidat în suma de 70 lei, conform fișei sintetice, iar începând cu data de 11.06.2009 societatea a fost inclusă în lista cu contribuabilii declarați inactivi; raport de constatare tehnico-științifică întocmit de specialist din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (volumul I, filele 56-133 dup) care arată că, după înființarea . SRL, asociatul unic și administratorul,inculpata S. C. a deschis în numele societății două conturi bancare, la B. Post SA– Agenția M. I. și Raiffeisen Bank SA – Agenția Berceni, împuternicindu-l pe fiul său, inculpatul G. I. pe aceste conturi.

La bilanțul din 31.12.2006, . SRL a declarat venituri de 7.126.847 lei, cheltuieli de 7.108.969 lei, realizând un profit net în cuantum de 15.019 lei.

Pentru anul 2006, potrivit rulajelor celor două conturi bancare ale . SRL, s-au stabilit venituri totale de 7.126.847 lei, cheltuieli de 7.108.969 lei, cheltuieli nedeductibile de 6.966.923 lei, rezultând un profit brut recalculat de 6.984.801 lei și un impozit pe profitul recalculat de 1.117.568, adică o diferență în plus față de cea declarată de 1.114.709 lei.

Totalizând, s-a constatat că, în perioada 2006-2008, . SRL s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în sumă totală de 2.782.139 lei (RON).

În referire la TVA, Direcția Generală a Finanțelor Publice I. a comunicat că . SRL a declarat TVA de plată în doare pentru lunile septembrie 2006 - în sumă de 55 lei și decembrie 2006 - în sumă de 267 lei.

Pentru anii 2007-2008, nu a fost stabilit TVA sustras de la plată, începând cu data de 1.01.2007 intrând în vigoare dispozițiile privitoare la taxarea inversă.

Societatea a raportat în luna septembrie 2004 un profit declarat de 255.410 lei (ROL) și TVA de plată în sumă de 13.496.129 lei (ROL).

La bilanțul din 30.06.2004, . a declarat venituri de 55.462,80 lei, cheltuieli de 54.936,50 lei, realizând un profit net în cuantum de 394,60 lei (RON).

Specialistul desemnat de către organul de urmărire penală cu efectuarea constatării tehnico-științifice a stabilit, pe baza datelor furnizate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice I. că nu au fost depuse la organele fiscale declarațiile aferente perioadei în care s-au derulat activități comerciale, respectiv 14.06.2004 – 30.06.2008.

Pentru perioada 14.06.2004 – 31.12.2004, potrivit rulajului contului bancar al ., s-au stabilit venituri totale de 1.486.496,40 lei, cheltuieli de 9.959,94 lei, rezutând un profit impozabil de 1.476.536,46 lei și un impozit pe profitul sustras la plată și neînregistrat de 369.134,00 lei.

La rândul său, inculpatul G. I. a ridicat în numerar, în perioada 14.06.2004 – 31.12.2004, din contul bancar al . deschis la Raiffeisen Bank SA – Agenția V., suma totală de 1.425.090 lei (RON), iar în perioada 14.06._06, din contul bancar al . SRL dechis la Raiffeisen Bank SA – Agenția Berceni suma totală de 6.470.993,50 lei (RON).

Totodată, inculpatul a mai ridicat din contul . SRL deschis la B. Post – Agenția Berceni, în perioada 11.01.2007 – 30.11.2007, suma totală de 10.041.076,30 lei (RON), iar în perioada 8.02.2008 – 30.04.2008 suma de 1.251.363 lei (RON); autorizația de colectare nr. 103/30.10.2003 a . emisă de Prefectura I. (volumul I, fila 164 dup) din care reiese că, după înființarea ., reprezentanții acesteia au solicitat Prefecturii Județului I., în baza OUG nr. 16/2001, emiterea unei autorizații de colectare a deșeurilor reciclabile de la persoane fizice.

La data de 30.10.2003 Prefectura Județului I. a emis autorizația . nr. 103, în baza căreia . a fost abilitată să desfășoare activități de colectare a deșeurilor metalice, acumulatori auto-uzați și deșeuri textile exclusiv de la persoane fizice, termenul de valabilitate al acestui înscris fiind de 1 an de la data eliberării; proces-verbal (volumul I, fila 270 dup) din care rezultă că au fost efectuate verificări în bazele de date administrate de către Ministerul Administrației și Internelor cu privire la persoanele menționate în cuprinsul borderourilor de achiziție fier vechi, înscrisuri folosite de inculpații G. I. și S. C. la unitățile bancare pentru retrageri de numerar.

În urma verificărilor s-a constatat că persoanele ale căror nume sunt menționate în aceste borderouri fie nu există, fie datele de identificare consemnate aparțin altor persoane fără legătură cu tranzacțiile atestate; proces-verbal (volumul I, fila 271 dup) potrivit căruia organele de cercetare penală însoțite de către comisari ai Gărzii Financiare s-au deplasat la sediul social al . SRL, ocazia cu care l-au identificat pe numitul P. M., proprietarul imobilului situat în comuna Vidra, ., județ I..

Sus-numitul a relatat că, în anul 2006 a încheiat cu . SRL, reprezentată de inculpata S. C., un contract de comodat în vederea stabilirii în acest imobil a sediului social al firmei.

La sediul social, . SRL a derulat activități de comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor metalice până în luna iunie 2008 când a expirat contractul de comodat; documente contabile privind relația comercială a . SRL și . cu . IMPEX SRL (volumul I, filele 134-140 dup) potrivit cărora societăție administrate de către inculpații S. C. și G. I. a desfășurat activități comerciale cu . IMPEX SRL, livrând acestei din urmă societăți mărfuri.

În perioada 1.01.2004 – 31.12.2004 . a livrat către . IMPEX SRL deșeuri de fier vechi în cuantum de_,00 lei, sume achitate în conturile furnizorului.

. IMPEX SRL a achiziționat deșeuri și de la . SRL în anii 2006, 2007 și 2008, în fișele de cont fiind consemnate valorile tuturor tranzacțiilor efectuate în perioada de timp menționată; dosarul juridic de deschidere cont bancar al . la Banca Comercială Română – Sucursala Plevnei și extrasele contului (volumul I, filele 144-167 dup) din care rezultă că . a avut dechis la această unitate bancară un cont curent în lei, în perioada 11.11.2003 – 29.07.2004, acesta fiind închis ca urmare a neîndeplinirii condițiilor de funcționare.

Persoana împuternicită să efectueze operațiuni pe acest cont a fost inculpatul G. I., în calitate de asociat unic și administrator al societății menționate.

Unitatea bancară pus la dispoziția organelor de urmărire penală documentele în baza cărora a fost deschis contul: act constitutiv, hotărâre judecătorească, certificat de înmatriculare și autorizație de colectare a deșeurilor și a mai comunicat că . SRL nu a avut conturi deschise la Banca Comercială Română – Sucursala Plevnei; dosarul juridic de deschidere cont bancar al . și . SRL la Raiffeisen Bank, extrasele contului și documentele ce au stat la baza operațiunilor bancare (volumul I - filele 170, 209-227, volumul II - filele 1-392, volumul III – filele 1-411, volumul IV – filele 1-288 dup) care arată că inculpata S. C. a deschis în numele societății K. M. IMPEX SRL un cont bancar la Raiffeisen Bank SA – Agenția Berceni, împuternicindu-l pe fiul său, inculpatul G. I. pe acest cont.

În contul deschis, RO16RZBR_6900, au fost efectuate tranzacții în perioada 14.06.2006 – 27.12.2006 și 11.01.2007 – 30.04.2008.

În contul deschis la B. Post SA, respectiv RO09BPOS_, au fost efectuate tranzacții în perioada 24.10.2006 – 1.01.2007.

Pentru justificarea și susținerea cu documente a operațiunilor de ridicare în numerar, inculpații au depus borderouri de achiziții fier vechi, care cuprindeau situația persoanelor de la care s-au achiziționat deșeurile feroase sau declarații pe propria răspundere; raport de expertiză contabilă judiciară (filele 318-364 dosar) care confirmă aspectele rezultate din constatarea tehnico-științifică efectuată în cursul urmăririi penale de către specialistul Direcției Naționale Anticorupție, concluziile fiind identice în ceea ce privește modalitățile de înființare ale . SRL și ., modul cum reprezentanții acestor societăți, inculpații G. I. și . au organizat și condus evidențele contabile și au depus la autoritățile fiscale raportările financiare și fiscale, sumele de bani ridicate de către fiecare din inculpați din conturile societăților, modul de decontare (încasări și plăți) a operațiunilor derulate și realitatea operațiunilor comerciale.

În cazul . SRL prejudiciul reținut în sarcina inculpaților G. I. și S. C. este similar cu cel stabilit în cursul urmăririi penale, indicându-se sustragerea de la plata unui impozit pe profit datorat bugetului general consolidat al statului în cuantum total de 369.108,81 lei (aferent anului 2004) și a unui TVA în sumă de 281.082 lei.

Judecătoria constată că, în raportul de expertiză, cu privire la impozitul pe profit aferent anilor 2007 și 2008, expertul a stabilit că valoarea prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului este mai mare decât cel reținut în actul de sesizare, așa cum acesta a fost calculat și stabilit în cuprinsul constatării tehnico-științifice întocmite în cauză. Impozitul pe profit neevidențiat de către reprezentanții legali ai . SRL în anul 2007 se ridică la suma de 1.364.499 lei (echivalentul a 408.863 euro), iar în anul 2008 la 302.931 lei (echivalentul a 82.258 euro), așa cum s-a reținut în raportul de constatare tehnico-științifică; declarația numitului P. M. (volumul I, fila 272 dup) care a relatat că, în anul 2006 a încheiat cu . SRL, reprezentată de inculpata S. C., un contract de comodat în vederea stabilirii în acest imobil a sediului social al firmei.

La sediul social, . SRL a derulat activități de comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor metalice până în luna iunie 2008 când a expirat contractul de comodat, arătând că cel care se ocupa de derularea activităților comerciale în numele societății era inculpatul G. I.; declarațiile martorei C. M. (volumul I, filele 273-274 dup, fila 267 dosar) care indică că aceasta nu are cunoștință despre numirea sa în funcția de administrator al ..

Martora arată că este mamă a 4 copii cu vârste 10 luni și 7 ani, este casnică, nu a înființat niciodată o societate comercială și nici nu a îndeplinit vreodată funcția de administrator.

Martora arată că, în momentul în care a intenționat să citească cuprinsul documentelor, inculpatul G. I. i-a cerut să le semneze repede, motivând că înscrisurile trebuie să ajungă urgent la contabila societății iar aceasta va pleca în scurt timp.

În acest context, martora C. M. a semnat mai multe înscrisuri, urmând a primi după angajare câte un exemplar al acestora, inculpatul explicându-i că aspecte referitoare la programul de lucru și salariu vor fi discutate ulterior, la sediul societății sale; declarațiile inculpatului G. I. (volumul I, filele 280-281,285 dup,fila 175 dosar) care arată că în cursul cercetării judecătorești acesta s-a folosit de dreptul său la tăcere și a refuzat să facă declarații.

Aceeași poziție procesuală a avut-o inculpatul și în cursul urmăririi penale, susținând doar că “nu sunt în stare să dau o declarație ca să argumentez cum am procedat în legătură cu colectarea fierului vechi” și invocând necunoașterea legii; declarațiile inculpatei S. C. (volumul I, filele 289,293 dup, fila 176 dosar) care arată că în cursul cercetării judecătorești aceasta s-a folosit de dreptul său la tăcere și a refuzat să facă declarații.

Aceeași poziție procesuală a avut-o inculpata și în cursul urmăririi penale, susținând doar că “nu pot să apreciez dacă ceea ce am făcut eu în cadrul societății comerciale a fost sau nu corect” și invocând lipsa cunoștințelor de natură economică și necunoașterea legii. în mod corect documentele prezentate de către inculpații G. I. și S. C. drept justificare a retragerilor de numerar din unitățile bancare nu au fost considerate documente justificative deductibile fiscal, întrucât borderourile de achiziție fier vechi de la persoane fizice nu pot avea această calitate.

Borderourile de achiziție se întocmesc, potrivit Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 1850/2004, de către delegatul societății însărcinat să facă aprovizionare cu produse de pe piața țărănească și nicidecum să achiziționeze deșeuri feroase și neferoase.

În urma verificărilor efectuate în cursul urmăririi penale în Baza Națională de Evidență Informatizată a Persoanei s-a stabilit că persoanele ce figurează menționate pe borderourile de achiziție fier vechi fie nu există, fie datele de identificare aparțin unor altor persoane fără nicio legătură cu prezenta cauză.

Potrivit O.M.F.P. nr.306/2002 „documentele justificative sunt documente primare care probează legal o operațiune”.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, Tribunalul a reținut că în mod corect s-a avut în vedere criteriile prevăzute de art 72 C.pe., respectiv: dispozițiile părții generale a codului penal privind forma de vinovăție, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social concret al infracțiunilor, raportat la modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea, împrejurările în care acestea a fost comisă și urmările produse - (inculpații au inființat/ajulat la înființare societăți comerciale în scopul desfășurării de activități comerciale contrare dispozițiilor legale, nu au condus contabilitatea conform normelor în vigoare, au nesocotit obligațiile pe care le aveau în calitate de administrator/împuternicit al societății, nu au înregistrat în documentele financiar contabile ale societății operațiunile comerciale derulate în numele acesteia, au evidențiat, în actele contabile sau în alte documente legale, cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale și operațiuni fictive, și-au însușit sume importante de bani de trebuiau de fapt datorate bugetului general consolidate al statului cu titlu de impozit pe profit și taxă pe valoare adăugată, au întocmit și folosit unele documente financiar contabile pentru a da o aparență de legalitate faptelor comise, au derulat activitatea infracțională pe o perioadă mare de timp, au cesionat părtile sociale ale societăților în scopul evității răspunderii penale); relațiile sociale încălcate și care ocrotesc bugetul general consolidat al statului/patrimoniul acestuia, persoana și conduita inculpaților: G. I. are vârsta de 36 de ani, este căsătorită, este neșcolarizat, nu este cunoscut cu antecedente penale, la momentul săvârșirii infracțiunii avea calitatea de acționar și administrator al societății comerciale, a desfășurat majoritatea activităților comerciale în numele . SRL și G. I., s-a ocupat de întocmirea documentelor financiar-contabile, a ridicat în numerar majoritatea sumelor de bani de la unitățile bancare, nu a conștientizat pe parcursul procesului penal gravitatea infracțiunii săvârșite, nu a avut o atitudine sinceră, nu a cooperat cu organele de urmărire penală în vederea stabilirii adevărului, iar raportat la prezenta cauză nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și S. C. are vârsta de 56 de ani, este neșcolarizată, nu este cunoscută cu antecedente penale, la momentul săvârșirii infracțiunii avea calitatea de acționar și administrator al societății comerciale, nu a conștientizat pe parcursul procesului penal gravitatea infracțiunii săvârșite, nu a avut o atitudine sinceră, nu a cooperat cu organele de urmărire penală în vederea stabilirii adevărului, iar raportat la prezenta cauză nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

Având în vedere că în mod corect instanța de fond a stabilit vinovăția inculpaților G. I. și S. C. și a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicare, Tribunalul a respins apelurile declarate de cei doi inculpați ca fiind nefondate.

Prin Încheierea din data de 30.05.2013 Tribunalul a respins cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, prev de art 320 ind 1 C.proc.pen, urmând ca motivele care au stat la baza acestei soluții să fie prezentate cu ocazia motivării prezentei decizii.

Potrivit art 320 ind 1 C.proc.pen, până la inceperea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor prezentate prin actul de sesizare a instanței și solicită ca judecată să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Inculpaților G. I. și S. C. li s-au adus la cunoștință pevederile art 320 ind 1 C.proc.pen înainte de începerea cercetării judecătorești, în data de 13.05.2011, aceștia declarând că nu recunosc comiterea faptei. Fila nr 177 DI. – Judecătoria Cornetu – jud I..

Având în vedere pe de o parte depășirea momentului procesual față de care inculpații se pot prevala de dispozițiile art 320 ind 1 C.prc.pen., iar pe de altă parte atitudinea de nerecunoaștere a comiterii infracțiunii de care sunt acuzați, Tribunalul a respins cererea formulată ca fiind nefondată.

Cu privire la apelul declarat de ANAF, s-a solicitat obligarea inculpaților în solidar cu părțile responsabile civilmente la acordarea penalităților și majorărilor de întârziere raportat la prejudiciul consolidat al bugetului statului, începând cu data rămânerii definitive a cauzei.

Tribunalul reține că, prin sentința penală apelată a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și au fost obligați, în solidar, inculpații G. I. și S. C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la plata către partea civilă de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 1.122.314 euro (în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății) cu titlu de daune materiale.

De asemenea, au fost obligați inculpatul G. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente . - prin lichidator judiciar M. I. M., la plata către partea civilă de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 1.282.728 euro (în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății) cu titlu de daune materiale.

Potrivit art 119 din C.proc.fiscal, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.

Având în vedere probarea prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului precum prin activitatea de evaziune fiscală a inculpaților G. I. și S. C., a fost admis apelul declarat de STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și va obliga, în solidar, inculpații G. I. și S. C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la plata către partea civilă de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 1.122.314 euro (în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății) cu titlu de daune materiale, precum și dobânzi și penalități de întârziere începând cu data rămânerii definitive.

De asemenea, a fost obligat inculpatul G. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente . - prin lichidator judiciar M. I. M., la plata către partea civilă de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 1.282.728 euro (în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății) cu titlu de daune materiale, precum și dobânzi și penalități de întârziere începând cu data rămânerii definitive.

Cu privire la solicitarea reprezentantului Ministerului Public de a rectifica citativul prin scoaterea . din cauză, Tribunalul, la termenul din 14.10.2013, a respins cererea urmând a se pronunța pe fondul cauzei cu privire la situația juridică a acestei societăți comerciale, având în vedere că societatea are calitatea de parte fiind obligată la despăgubiri .

Prin Sentința civilă nr 5943/23.05.2012 a Tribunalului București secția a VII a Civilă, pronunțată în dosarul nr_/3/2011, în baza art 131 din Legea nr 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului . și radierea acestuia. Având în vedere radierea societății . se constată că aceasta este lipsită de capacitate de folosință, motiv pentru care a obligat, în solidar, inculpații G. I. și S. C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la plata către partea civilă a dobânzilor și penalităților de întârziere începând cu data de 12.10.2012 până la data plății efective, pentru suma de_ euro.

De asemenea, a obligat inculpatul G. I. la plata către partea civilă a dobânzilor și penalităților de întârziere începând cu data de 12.10.2012 până la data plății efective, pentru suma de 1.282.728 euro.

Împotriva deciziei penale au formulat recursuri inculpații G. I. și S. C..

Recursurile nu au fost motivate în scris, iar la termenul din data de 17.01.2014, prezenți personal în instanță, recurenții au solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător, cerere ce a fost admisă de instanță, fiind acordat termen la data de 14.02.2014, punându-se în vedere recurenților că este singurul termen acordat în cauză, inclusiv pentru pregătirea apărării.

Cu toate acestea, la termenul din 14.02.2014 apărătorul ales al recurenților, prezent în substituire, a solicitat pentru a doua oară amânarea cauzei pentru a-și pregăti apărarea, motivat de faptul că a fost angajat cu o zi înainte de termen; cererea a fost respinsă de instanță, având în vedere împrejurarea că a mai fost acordat un termen de judecată în acest sens, inculpaților punându-li-se în mod expres în vedere că este singurul termen acordat pentru pregătirea apărării și că nu există la dosar nicio dovadă care să justifice lipsa avocatului ales titular al împuternicirii avocațiale.

În motivarea orală a recursului s-a arătat că hotărârea instanței de apel este contrară legii, în condițiile în care, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 9 pct. 17 ind. 2 Cod procedură penală, instanța de apel în mod greșit nu a reținut circumstanțele atenuante, aplicând o pedeapsă îndreptată spre maximul special. Se arată că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, însă, în mod greșit, instanța de apel a reținut împrejurarea că inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, în condițiile în care inculpații au dorit să beneficieze de procedura simplificată, cerere respinsă însă. Se solicită, în esență, aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, iar cu privire la latura civilă a cauzei să se rețină prejudiciul indicat.

Ulterior, în concluziile scrise se solicită aplicarea unei pedepse în limitele legale de la 1 la 5 ani, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pentru inculpatul G. I. și achitarea inculpatei S. C. în baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit. d C.p.p. iar în subsidiar aplicarea unei pedepse cuprinse în limitele legale de 1- 5 ani cu suspendarea sub supraveghere a executării iar pe latură civilă obligarea inculpatului G. I. pentru prejudiciul cauzat . doar a sumei de 160.414 euro.

Se invocă în concluziile scrise greșita aplicare a legii prin neluarea în considerare a dispozițiilor art. 74 a,c C.p. 1968 și art. 76 lit. b CP 1968, instanța fiind obligată, în opinia apărării, să reducă pedeapsa sub 5 ani închisoare, aplicându-se, în opinia apărării, în temeiul art. 385 ind. 9 al.1 pct. 14 C.p.p. 1969 pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Examinând decizia penală și sentința penală recurate în raport de motivele de recurs și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.

În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 12 al.1 din Legea 255/2013 conform cărora ”Recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.”

În consecință sunt incidente dispozițiile art. 385 ind.1 C.p.p. 1969 și următoarele, instanța de recurs analizând cauza numai sub aspectul cazurilor de casare invocate de recurenți sau prin raportare la cazurile de casare ce pot fi invocate din oficiu.

Potrivit art. 385 ind. 10 C.p.p. 1969, recursul trebuie să fie motivat; motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

În cazul în care nu sunt respectate aceste condiții, instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385^9 alin. 3, se iau în considerare din oficiu.

Se constată, raportat la dispozițiile art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, respectiv art. 385 ind. 10 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură penală, din perspectiva cazului de casare indicat, în concret pct. 17 ind. 2, că recursul nu a fost motivat cu respectarea prevederilor imperative indicate.

Potrivit art. 385 ind. 9 C.p.p. 1969 hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

”1. în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei;

2. *** Abrogat

3. instanța nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. 2 sau a existat un caz de incompatibilitate;

4. ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

5. judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului,

6. judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezența acestuia era obligatorie;

7. *** Abrogat

8. *** Abrogat

9. *** Abrogat

10. *** Abrogat

11. *** Abrogat

12. când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334 - 337;

13. când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

15. nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată condamnatului a fost grațiată;

16. în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal;

17. *** Abrogat

17^1. când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii;

17^2. când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

18. *** Abrogat

19. *** Abrogat

20. *** Abrogat

21. *** Abrogat

Cazurile de casare prevăzute în alin. 1 pot fi invocate atât cu privire la soluționarea laturii penale, cât și a laturii civile a cauzei.

Cazurile prevăzute în alin. 1 pct. 1, 3 - 6, 13 și 14 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.

Din analiza textului de lege menționat rezultă că relativ la cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 17 ind. 2 C.p.p. 1969 acesta poate fi pus în dezbaterea recursului exclusiv în ipoteza în care se invoca în scris, cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, respectiv cu ce puțin 5 zile înainte de data de 17 ianuarie 2014. Împrejurarea că recurenții au solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător nu are relevanță, legiuitorul instituind în acest mod o obligație de responsabilitate în sarcina inculpaților, de a-și angaja avocat ales, dacă doresc, până la primul termen de judecată în recurs, având în vedere faptul că este al treilea grad de jurisdicție. Chiar admițând că acest caz de casare nu putea fi invocat în lipsa unui apărător ales, el putea fi invocat cel mai târziu cu cinci zile înainte de termenul acordat pentru pregătirea apărării, recurenții trebuind cu atât mai mult să dea dovadă de diligență și să își facă o apărare corespunzătoare în termenul acordat de instanța de recurs. Aceștia însă nu au respectat dispozițiile instanței și au invocat faptul angajării apărătorului ales cu o zi înainte de termenul acordat, abuzând de dreptul lor și solicitând un alt termen de judecată, ce nu le-a fost acordat, neexistând nici un temei legal pentru amânarea cauzei.

Astfel, recurenții nu au depus motive scrise de recurs și nu au invocat cazul de casare prev. de art. 17 ind.2 C.p.p. 1969 în termenul prevăzut de lege, nici măcar după acordarea unui alt termen în vederea angajării unui avocat ales.

În consecință, în lipsa respectării dispozițiilor imperative ale art. 385 ind. 10 C.p.p. 1969 și art. 385 ind. 9 al. 3 C.p.p. 1969, cazul de casare prevăzut la pct. 17 ind. 2 Cod procedură penală nu mai poate fi pus în discuție în dezbaterea recursului și nu va fi avut în vedere de instanță la soluționarea cauzei.

În aceste condiții, toate referirile inculpaților la greșita aplicare a legii în soluționarea laturii civile a cauzei, prin stabilirea unui prejudiciu într-un cuantum greșit, nu pot fi analizate de instanța de recurs.

Referitor la invocarea cazului de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 14 C.p.p. 1969, se constată că potrivit acestui text hotărârea penală poate fi criticată dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele legale, iar nu în situația în care inculpatul este nemulțumit de individualizarea pedepsei. Or, în motivele de recurs se precizează că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, nu au o educație corespunzătoare, considerându-se că se impunea reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a,c C.p. și reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, în opinia apărării, de 5 ani.

Toate aceste critici vizează individualizarea pedepsei iar nu limitele legale ale pedepsei.

Se observă că inculpații au fost condamnați pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, inculpatul G. I. la 10 ani închisoare, inculpata S. C. la 8 ani închisoare.

Conform art. 9 al.1 lit. c din Legea 241/2005, care nu a fost modificat prin Legea 187/2013, constituie infracțiunea de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive; de asemenea, conform alin. 3 al aceluiași articol, nemodificat prin Legea 187/2013, dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 7 ani.

Se constată că textul art. 9 al.3 din Legea 241/2005 a fost modificat prin Legea 50/2013, ulterior comiterii faptelor de către inculpați, astfel că la stabilirea limitelor de pedeapsă se impune a fi avute în vedere, ca lege penală mai favorabilă, textul alin. 3 al art. 241/2005 în varianta anterioară: ”Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.”

În consecință, minimul special al pedepsei aplicabile inculpaților este de 5 ani închisoare, iar maximul special posibil este de 11 ani închisoare.

Așa fiind, prima instanță a aplicat inculpaților pedepse în limite legale, astfel că nu este incident cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 14 C.p.p. 1969.

Nu se pune problema incidenței legii penale mai favorabile nici după . noului cod, deoarece limitele de pedeapsă prevăzute de art. 9 din Legea 241/2005 nu au fost modificate față de vechea reglementare.

Se constată totodată că în baza art. 71 alin. 2 Cod penal 1968 le-au fost interzise inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal 1968 (dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale și de a desfășura activități comerciale de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii), iar în baza art. 65 alin. 2 Cod penal 1968 le-a fost aplicată inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal 1968 (dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale și de a desfășura activități comerciale de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii), pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Această durată nu depășește durata maximă a pedepsei complementare prevăzute de art. 66 al.1 C.p., astfel că nici cu privire la pedepsele complementare nu se pune problema aplicării legii penale mai favorabile.

Relativ la prejudiciul cauzat, în mod legal prima instanță a reținut că numai prejudiciul cauzat statului în cadrul . SRL de ambii inculpați în perioada 14.06.2006 – 30.04.2008 este de 2.036.539 lei, sumă ce depășește 500.000 de euro și constituie impozit pe profit de la plata cărora s-au sustras inculpații, la care se adaugă și sumele stabilite din TVA, astfel că în mod legal prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul reținerii al. 3 al art 9 din Legea 241/2005.

Cât privește solicitările de reținere a circumstanței atenuate prev. de art. 74 lit. a,c C.p. ori de suspendare a executării pedepsei, pe de o parte se constată că nu se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 14 C.p.p. 1969, iar pe de altă parte se constată că inculpații au avut o atitudine oscilantă, în principal de nerecunoaștere a faptelor reținute în sarcina lor, astfel că nu ar exista nici un temei pentru a se considera că aceștia au avut o atitudine sinceră; în plus se constată că permanent au încercat tergiversarea procesului penal, prin nenumărate cereri de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, atitudinea acestora nefiind una de cooperare cu organele judiciare.

Nici solicitarea de achitare a inculpatei S. C. nu poate fi luată în considerare, această susținere bazându-se pe cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 12 C.p.p. 1969 ”când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni”, caz de casare ce trebuia invocat de inculpată în motivarea scrisă a recursului și care nu a fost indicat de aceasta în termenul prevăzut de lege, astfel că nu poate fi analizat de instanță din oficiu, nefiind menționat printre cele expres prevăzute la art. 385 ind. 9 al.3 C.p.p. 1969.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 14 C.p.p. 1969 și nici alte cazuri de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, și de asemenea că situațiile prev. de art. 385 ind. 9 pct. 12 și 17 ind.2 C.p.p. 1969 au fost invocate cu încălcarea termenului imperativ prevăzut de lege, Curtea în baza art. 385 ind.15 pct. 1 lit.b Cpp 1969 va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G. I. și S. C. împotriva deciziei penale nr. 3/A/18.11.2013 pronunțată de Tribunalul I. în dosarul nr._ .

Va obliga recurenții-inculpați la cheltuieli judiciare către stat, aceștia aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unor căi nefondate de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385 ind.15 pct. 1 lit.b Cpp respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G. I. și S. C. împotriva deciziei penale nr. 3/A/18.11.2013 pronunțată de Tribunalul I. în dosarul nr._ .

Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariile parțiale ale avocaților din oficiu, în cuantum de câte 75 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

R. M. A. A. R. C. C. C.

GREFIER

L. B.

Red. RM

2 ex/07.04.2014

← Comisie rogatorie internaţională. Sentința nr. 111/2014....		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 171/2014. Curtea de... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 226/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 226/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI