Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 120/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2016 în dosarul nr. 120/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:168._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr.120/CO
Ședința publică din data de 04 martie 2016
Curtea constituită din:
Președinte: I. T.
Grefier: Victorița S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de către condamnatul N. C., împotriva sentinței penale nr. 54 din 27.01.2016, pronunțate de Tribunalul G. - Secția Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-condamnat N. C., aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu substituent, avocat M. A., în baza delegației de substituire nr.174/02.03.2016, aflată la fila 8 din dosar, în substituirea apărătorului din oficiu, avocat M. A., în baza delegației nr._/29.02.2016 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 7 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat N. C., avocat M. A., având cuvântul, învederează că motivele contestației se întemeiază pe dispozițiile art.598 alin.1 lit.d Cod procedură penală, solicitând reindividualizarea pedepsei de 16 ani aplicată, având în vedere că fapta a fost săvârșită pe fondul consumului de alcool și acestuia nu i-au fost aplicate dispozițiile art.3201 Cod procedură penală.
În consecință, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, pe fond, să se dispună admiterea contestației formulate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere, învederând că motivele privind individualizarea nu se încadrează între cele limitative enumerate de dispozițiile art.598 Cod procedură penală. Mai mult, arată că instanța de fond a reținut dispozițiile privind recunoașterea vinovăției.
Contestatorul-condamnat N. C., având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra contestației la executare de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.54 din 27.01.2016, pronunțată de Tribunalul G. – Secția penală, în temeiul art.598 alin.1 lit.d C.p.p. a fost respinsă contestația la executare, formulată de către petentul condamnat NECULAES C., ca inadmisibilă.
In baza art. 275 alin. 2 C.p.p. a fost obligat petentul condamnat la 400 lei cheltuielile judiciare avansate de către stat.
Instanța de fond a reținut că la data de 05.11.2015 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ contestația la executare formulată de condamnatul petent Neculaes C. în temeiul art.598 C.p.p. cu privire la sentința penala nr.179/D/27.05.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.227/D/25.09.2013.
Petentul condamnat Neculaes C. a formulat contestație la executare motivat de faptul ca pedeapsa ce i-a fost aplicată este mult prea mare în raport de fapta săvârșită, a recunoscut săvârșirea faptei și nu a beneficiat de clemența din partea instanței, respectiv nu a beneficiat de dispozițiile art.320/1 V.C.p.p.
La dosarul cauzei s-au depus următoarele acte: adresa Penitenciarului G. nr._/PGGR/26.11.2015, MEPI nr.227/D/25.09.2013, emis de Tribunalul Bacău, sentința penală nr.179/27.05.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău, definitivă prin decizia penală nr.2848/24.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale incidente, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr.179/D/27.05.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău, definitivă prin decizia penală nr.2848/24.09.2013 a ICCJ, inculpatul Neculaes C. a fost condamnat la 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 alin.1-175 alin.1 lit.c V.C.p. cu aplic. art.37 alin. 1 lit.b V.C.p. si art.320/1 alin.1-4 si alin.7 V.C.p.p.
Contestația la executare este mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.
Contestația la executare privește numai incidentele în legătură cu executarea hotărârii definitive, fără a se putea ajunge la modificarea dispozițiilor din hotărârea instanței care au intrat în puterea lucrului judecat.
Față de motivul invocat privind aplicarea unei pedepse mult prea mare, respectiv reindividualizarea pedepsei, contestația la executare nu poate fi admisă având în vedere că prin aceasta se tinde a se soluționa o problema de fond, rezolvată cu autoritate de lucru judecat.
O contestație la executare făcută în afara cazurilor expres prevăzute de lege este inadmisibilă. Pe această cale nu se poate invoca nevinovăția, greșita încadrare juridică a faptei, reindividualizarea pedepsei sau alte aspecte ce țin de judecata în fond a cauzei și care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Prin contestația la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.
Cazurile care țin de stingerea ori micșorarea pedepsei trebuie să apară ulterior dobândirii autorității de lucru judecat, iar instanța de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoștință de acestea la data soluționării cauzei, situație ce nu se regăsește în speță.
Astfel, contestația la executare formulată împotriva sentinței penale nr.179/27.05.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău, definitivă prin decizia penală nr.2848/24.09.2013 a ICCJ este inadmisibilă.
Inadmisibilitatea este o sancțiune procedurală prin care se împiedică efectuarea unui act pe care legea nu îl prevede ori îl interzice.
**************************************************************************
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație la executare condamnatul N. C. care a solicitat reindividualizarea pedepsei de 16 ani închisoare aplicate pentru infracțiunea de omor calificat, care a fost săvârșită pe fondul consumului de alcool și nu i s-au putut aplica dispozițiile art.3201 C. pr. pen.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor de contestație invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază contestația ca fiind neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente:
Contestatia la executare este un procedeu jurisdictional de rezolvare a cererilor sau plangerilor ocazionate de punerea in executare a hotararilor penale.
F. de dispozitiile legislatiei interne, contestatorul a invocat chestiuni care tin de solutionarea fondului cauzei (individualizarea pedepsei), care au fost definitiv stabilite de instantele de judecata corespunzatoare gradelor de jurisdictie si asupra carora nu se poate pronunta instanta cu prilejul solutionarii unei contestatii la executare ce priveste o hotarare ramasa definitiva, deci trecuta in puterea autoritatii de lucru judecat si caracterizata de obligativitate si pentru parti si pentru instante, astfel incat o astfel de cerere este inadmisibila.
Consideram ca respingerea contestatiei la executare ca inadmisibila in cazul in care nu se regasesc motivele prev. expres de art. 598 Cpp nu constituie o ingerinta nejustificata cu privire la liberul acces la justitie.Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru instantele interne o data cu ratificarea Conventiei de catre Romania) cu privire la art. 6 din Conventie, dreptul de acces la o instanta (parte esentiala a dreptului la un proces echitabil) are doua trasaturi fundamentale: el trebuie sa fie un drept efectiv, fara a fi, insa, un drept absolut.
In hotararea Golder c. Marii Britanii, Curtea a aratat ca: « pot fi aduse restrictii exercitiului acestui drept intrucat dreptul de acces, chiar prin natura sa, cere o reglementare din partea statului, reglementare care poate varia in timp si spatiu in functie de resursele comunitatii si de nevoile indivizilor .»Limitarile astfel aduse trebuie sa respecte cateva principii.Ele trebuie sa urmareasca un scop legitim si sa nu afecteze substanta insasi a dreptului. De asemenea, este necesara asigurarea unui raport rezonabil de proportionalitate intre scopul urmarit si mijloacele alese (cauza Guérin c. Frantei).
Liberul acces la justitie nu se opune existentei procedurilor extraordinare, insa necesitatea respectarii principiului sigurantei raporturilor juridice cere ca folosirea acestora sa imbrace un caracter exceptional atat in ceea ce priveste termenul in care pot fi promovate cat si motivele de admisibilitate.
Instanta constata ca prin limitarea cazurilor in care pot fi desfiintate hotarari definitive si obligatorii ale instantelor judecatoresti se urmareste un scop legitim: necesitatea sigurantei raporturilor juridice si dreptul de punere in executare a acestor hotarari fara a fi afectata substanta insasi a dreptului (nu este interzis de principiu accesul la instanta, ci doar cu respectarea anumitor conditii) si se respecta raportul rezonabil de proportionaliltate intre scopul urmarit si mijloacele alese (cauzele Hornsby c. Greciei, Lunari c. Italiei, Ouzoumis c. Greciei).
Față de cele reținute, Curtea, va respinge ca neîntemeiată contestația declarată de contestatorul N. C..
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen. va fi obligat contestatorul la 400 lei cheltuieli judiciare statului, iar onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 130 de lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată contestația declarată de contestatorul N. C. împotriva sentinței penale nr. 54 din 27.01.2016, pronunțate de Tribunalul G. - Secția Penală, în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la 400 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 130 de lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2016.
PREȘEDINTE,
I. T.
GREFIER,
Victorița S.
red. I.T./16.03.2016
dact. A.L. 2 ex.
| ← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 37/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
