Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 95/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 95/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 95/2016
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.95/C
Ședința publică din data de 17.02.2016
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: F. P.
Grefier: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Centrală este reprezentat de procuror S. V..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatoarea S.C. I. L. S.A. împotriva sentinței penale nr. 1/04.01.2016 a Tribunalului București – Secția I Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul pe contestație, punând în discuție și competența instanței penale.
Reprezentantul Ministerului Public opinează că, în ceea ce privește modalitatea de exercitare a măsurilor asigurătorii, instanța civilă este cea competentă, însă având în vedere că instanța a pronunțat o hotărâre întemeiată pe dispozițiile art.598 lit. b Cod de procedură penală, apreciază că instanța competentă este Curtea de Apel. Prin urmare, solicită respingerea contestației, întrucât incidența cazului prevăzut de art. 598 lit. b Cod de procedură penală s-a invocat în mod formal, deoarece, în esență, s-au formulat doar apărări de fond în ceea ce privește nelegalitatea hotărârii de condamnare, care practic punea în discuție autoritatea de lucru judecat. Având în vedere că petenta a arătat la instanța de fond că a formulat deja o contestație în fața instanței civile, pe rolul Judecătoriei Timișoara, opinează că nu s-ar impune admiterea prezentei contestații, în sensul declinării la o instanță civilă.
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penale nr. 1/04.01.2016 Tribunalul București – Secția I Penală în baza art.599 Cod de procedură penală, a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de I. L. SA vizând decizia penală nr.862/A/08.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală (sentința penala nr.2858/16.12.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală).
În baza art.275 al.2 Cod de procedură penală a obligat contestatoarea la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 28.10.2015 sub nr.38._ pe rolul Tribunalului București – Secția I Penala a fost înregistrată contestația la executare formulată de contestatoarea I. L. SA împotriva deciziei penale nr.862A/8.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._/3/2006, solicitându-se, pe de o parte, anularea tuturor actelor de executare emise de AJFP T. împotriva contestatoarei în dosarul de executare nr.302/2015, motivat de faptul că executarea este pornită împotriva unei alte persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, iar, pe de altă parte, modificarea deciziei penale nr.862/8.06.2015 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, în sensul înlăturării aplicării măsurii sechestrului asigurator față de activele societăților comerciale la care inculpații și părțile responsabile civilmente figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați (acționari), sau administratori, situate în țară ori străinătate, motivat de faptul că această măsură este dispusă în afara cadrului procesual fără a fi citați în cauză terții interesați împotriva cărora s-a dispus extinderea masurilor asiguratorii.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art.2 al.1, art.107 al.2 și art.112 al.1 lit. e C.p., precum și art.598 al.1 lit. b și art.599 Cod de procedură penală
În considerentele de fapt ale contestației formulate contestatoarea a învederat, în esență, faptul că măsurile dispuse de ANAF – AJFP T., deși aparent întemeiate pe dispozițiile deciziei penale nr.862A/08.06.2015 se dovedesc a fi puse în practică nelegal în raport de următoarele:
- Contestatoarea este altă persoană decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare în înțelesul art.598 al.1 lit. b Cod de procedură penală;
- Prin decizia 862A/08.06.2015, deși s-a dispus instituirea de măsuri asigurătorii față de societățile la care inculpații și părțile responsabile civilmente au calitatea de asociati/acționari, beneficiari reali, etc., prin decizia penala nr.1136/17.09.2015 de lămurire a dispozitivului, aceeași instanță revine și arată că nu s-a dorit instituirea măsurii confiscării de la terți, întrucât art.112/1 din Codul penal nu este aplicabil în cauză;
- În mod greșit a fost dispusă confiscarea specială ca sancțiune de drept penal fără a fi individualizata in personam, deoarece sancțiunile de drept penal nu se pot dispune în condiții de solidaritate pasivă, astfel cum s-a întâmplat în cauză.
- Confiscarea specială ca sancțiune de drept penal a fost dispusă față de partea responsabilă civilmente T. SA cu nesocotirea evidentă a dispozițiilor art.2 al.1 și art.107 al.2 din Codul penal.
- Măsurile asigurătorii dispuse de instanța penală încalcă vădit prevederile art.66 și art.66/1 din Legea nr. 31/1990 – normă specială, derogatorie de la dreptul comun, de strictă interpretare și aplicare în speță.
Analizând contestația formulată în raport de considerentele de fapt și de drept invocate actele aflate la dosar și prevederile legale incidente în cauza, instanța de fond a constatat-o neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin sentința penala nr.2858/16.12.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul_/3/2006 s-a dispus în ceea ce îl privește pe inculpatul T. O. L. condamnarea la pedeapsa principală rezultantă de 11 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.244 al.2 C.p., art.47 C.p., raportat la art.297 C.p. cu ref. la art.309 C.p., art.367 al.2 C.p., art.29 al.1 lit. a din Legea nr. 686/2002, art.29 al.1 lit. b din Legea nr. 656/2002.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei a fost admisă în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă . prin lichidator judiciar . și în baza art.397 al.1 C.p.p; art.19 Cod de procedură penală s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților T. O. L. (acesta în solidar și cu partea responsabilă civilmente . M. A. (acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente . SRL prin administrator judiciar CII B. J. Thomas și BKO Trust Invest SRL prin administrator judiciar Best Insolvency IPURL), D. Cicilia și B. M., să plătească părții civile . prin lichidator judiciar . suma de 1._.715 rol (_,6 RON), la care se adăuga majorările și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plații.
Totodată, instanța a dispus menținerea sechestrului asigurător, instituit prin ordonanțele procurorului din datele de 12.01.2005 (dosar nr.171/P/2003 – filele 43-55, vol.24 D.u.p.), 15.12.2005 (dosar nr.692/D/P/2005, filele 222-225, vol.24 D.u.p.), 19.01.2006 (filele 192-203, vol.24 D.u.p.), 17.04.2006 (filele 283-300, vol.24 D.u.p.), 18.04.2006 (filele 264-282, vol.24, D.u.p.), 23.06.2006 (filele 368-386, vol.24, D.u.p.) si 04.07.2006 (filele 310-330, vol.24 D.u.p. – cu mențiunea ca suma de 15.224.450 lei asupra căreia s-a instituit sechestrul a fost transferata din contul RO950TPV_RO01 aparținând BKP Trust Invest S.R.L. in contul deschis de administratorul judiciar Best Invest IPURL la ING Bank – Sucursala Kiseleff), asupra bunurilor aparținând inculpaților I. A. M., T. O. L., GAUREANU T. si parților responsabile civilmente S.C. VGB IMPEX BUCUREȘTI (actualmente S.C. BKP TRADING IMPEX S.R.L. prin administrator judiciar CII B. J. Thomas) și S.C. T. S.A.
Prin decizia penala nr.862/8.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._/3/2006/1332/2015) urmare admiterii apelurilor promovate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. și inculpații T. O. L., I. M. A., D. C., B. M. și S. B., a fost desființată în parte sentința penala nr.2858/16.12.2014, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2006 și rejudecând s-au dispus și următoarele:
- respingerea ca neîntemeiată a acțiunii civile promovată de partea civila . prin lichidator judiciar .;
- în baza art.112 al.1 lit.e Cod de procedură penală a fost confiscată de la inculpații I. M. A., G. T., S. B., Basaran Kadri Mazhar și de la părțile responsabile civilmente . S.R.L. (prin administrator judiciar CII B. J. Thomas) și . S.R.L. (prin administrator judiciar Best Insolvency IPURL) suma de _,7 lei RON, dobândită prin săvârșirea infracțiunilor și care nu servește la despăgubirea persoanei vătămate S.C. RAFO S.A. ONEȘTI, la care se adaugă dobânzile și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății.
- în baza art. 112 alin.1 lit. e C.p., a fost confiscată de la inculpatul T. O. L. și de la partea responsabilă civilmente S.C. T. S.A., de la inculpatul I. M. A. și de la părțile responsabile civilmente . S.R.L. (prin administrator judiciar CII B. J. Thomas) și . S.R.L. (prin administrator judiciar Best Insolvency IPURL) și de la inculpații D. Cicilia și B. M. suma de _,8 lei RON (_ + 19.502.169,8 lei RON), care nu servește despăgubirii persoanei vătămate . care se adaugă majorările și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății.
- in baza art. 33 alin. 1 și 3 din Legea nr.656/2002 modificată rap. la art. 112 alin. 1 lit. e și art. 112 alin. 6 C.p., a fost confiscată de la inculpatul T. O. L. suma de 21.697.600 lei RON, reprezentând valoarea creanței dobândite de inculpat față de S.C. T. S.A.
- in baza art. 32 din Legea nr. 656/2002 și a art. 249 Cod de procedură penală, a fost menținută măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanțele procurorului din datele de 12.01.2005 (dosar nr.171/P/2003 – filele 43-55, vol.24 d.u.p.), 15.12.2005 (dosar nr.692/D/P/2005, filele 222-225, vol.24 d.u.p.), 19.01.2006 (filele 192-203, vol.24 d.u.p.), 17.04.2006 (filele 283-300, vol.24 d.u.p.), 18.04.2006 (filele 264-282, vol.24, d.u.p.), 23.06.2006 (filele 368-386, vol.24, d.u.p.) si 04.07.2006 (filele 310-330, vol.24 d.u.p. – cu mențiunea ca suma de 15.224.450 lei asupra căreia s-a instituit sechestrul a fost transferata din contul RO950TPV_RO01 aparținând BKP Trust Invest S.R.L. in contul deschis de administratorul judiciar Best Invest IPURL la ING Bank – Sucursala Kiseleff), asupra bunurilor aparținând inculpaților I. A. M., T. O. L., G. T. și părților responsabile civilmente S.C. VGB IMPEX BUCUREȘTI (actualmente S.C. BKP TRADING IMPEX S.R.L. prin administrator judiciar CII B. J. Thomas) și S.C. T. S.A., măsură pe care o instituie, respectiv extinde asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând tuturor inculpaților și tuturor părților responsabile civilmente, inclusiv asupra conturilor, a dobânzilor aferente sumelor înscrise la credit, ce vor curge în continuare conform contractelor încheiate cu unitatea bancară și asupra activelor societăților comerciale la care inculpații și părțile responsabile civilmente figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați (acționari) sau administratori, situate în țară sau în străinătate, cu evidențierea tuturor actelor de dispoziție efectuate asupra acestora, care se vor identifica în cursul procedurii de îndeplinire a măsurilor asiguratorii, după cum urmează
- până la concurența sumei de _,8 lei RON (_,8 lei + 21.697.600 lei RON), la care se adaugă majorările și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îl privește pe inculpatul T. O. L.;
- până la concurența sumei de _,8 lei RON, la care se adaugă majorările si penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îi privește pe partea responsabila civilmente S.C. T. S.A. și pe inculpații D. Cicilia și B. M.;
- până la concurența sumei de _,5 lei RON (_,7
+_,8 RON), la care se adaugă dobânzile și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îi privește pe inculpatul I. A. M. și părțile responsabile civilmente S.C. VGB IMPEX BUCUREȘTI (actualmente S.C. BKP TRADING IMPEX S.R.L. prin administrator judiciar CII B. J. Thomas) și . SRL BUCUREȘTI (prin administrator judiciar BEST INSOLVENCY IPURL);
- până la concurența sumei de _,7 lei RON, la care se adaugă dobânzile și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îi privește pe inculpații G. T., S. B. și Basaran Kadri Mazhar.
- în cursul de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii a fost stabilită și destinația sumei de 15.224.450 lei, asupra căreia s-a instituit sechestrul din 04.07.2006 (filele 310-330, vol.24 d.u.p.), care a fost transferată din contul RO950TPV_RO01 aparținând BKP Trust Invest S.R.L. în contul deschis de administratorul judiciar Best Invest IPURL la ING Bank – Sucursala Kiseleff), având în vedere că asupra acestei sume de bani a fost menținut sechestrul prin sentința penală nr.2858 din data de 16.12.2014 a Tribunalului București - Secția I Penală, iar în măsura în care s-a dispus de emolumentul acestui transfer se vor sechestra bunuri până la concurența sumei cuprinse în ordinul de sechestru.
- în baza art. 250 Cod de procedură penală, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpaților sau părților responsabile civilmente de către o a treia persoană ori de persoanele păgubite, în limitele prevăzute de lege, de la data primirii prezentei decizii, sumele de bani datorate de debitori urmând a fi consemnate la dispoziția organului de executare, în termen de 5 zile de la scadență, recipisele urmând a fi predate organului de executare în termen de 24 de ore de la consemnare.
Prin decizia penală mai sus menționată, în baza art.251 Cod de procedură penală și art.129 al.6 Cod procedură fiscală instanța a desemnat ca organ însărcinat cu punerea în executare efectivă a măsurilor asigurătorii și a măsurilor de siguranță dispuse prin prezenta organele de cercetare penală (desemnate de procurorul-șef al Parchetului de pe lângă I.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. - S. Centrală) și Administrația Finanțelor Publice, care vor colabora cu:
a) Biroul pentru prevenirea criminalității și de cooperare cu oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justiției, în calitate de Oficiu Național pentru Recuperarea Creanțelor în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile;
b) Agenția Națională de Administrare Fiscală;
c) Oficiul Național al Registrului Comerțului;
d) Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;
e) Autoritatea Națională a Vămilor;
f) Garda Financiară;
g) Banca Națională a României;
h) Inspectoratul General al Poliției Române;
i) Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară;
j) orice altă autoritate sau instituție publică, inclusiv cele responsabile de gestionarea, administrarea și valorificarea bunurilor asupra cărora au fost instituite măsuri asigurătorii, precum și a celor care fac obiectul confiscării speciale.
Avându-se în vedere hotărârea penală ce constituie titlu executoriu Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. a constituit dosarul de executare nr.302/2015 fiind emisă somația nr._/21.07.2015 prin care I. L. SA, în calitate de acționar/asociat al părții responsabile civilmente T. SA a fost somată ca în termen de 15 zile de la data primirii acesteia (somației) să achite suma de_ lei (sau să facă dovada stingerii sumei menționate (comunicându-se totodată faptul că împotriva acestui înscris poate fi formulată contestație în termen de 15 zile de la comunicare sau de la luarea la cunoștință, în conformitate cu prevederile art.172 și art.173 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Motivat de faptul că . nu a efectuat plata sumelor datorate conform titlului executoriu emis (nr._/21.07.2015), AJFP T. a întocmit procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile la data de 24.07.2015, în baza căruia s-a procedat la sechestrarea bunurilor enumerate în cuprinsul acestui înscris.
Instanța a reținut privitor la contestația la executare că aceasta constituie o modalitate de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Pe calea contestației la executare nu se poate reclama nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar putea constata prin punerea în executare a unei atari hotărâri.
Constituind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, legiuitorul prin art.598 Cod procedura penala actual (art.461 Cod procedura penală din 1968) a prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare. Prin limitarea acestor cazuri legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor penale definitive.
Contestatoarea a invocat în drept, incidența cazului prevăzut de art.598 al.1 lit. b Cod de procedură penală, arătând faptul că executarea hotărârii contestate s-a îndreptat împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare.
Tribunalul a reținut că, potrivit prevederilor legale invocate, acest caz de contestație care a constitui motiv întemeiat în ipoteza unor insuficiente precizări în legătură cu datele de identitate privitoare la persoana condamnatului (de exemplu, în cazul unor nume comune și cu același domiciliu), împrejurări ce ar conduce la crearea de dificultăți în legătură cu punerea în executare a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea unei persoane (pedeapsa principală dispusă). Poate interveni o astfel de eroare atunci când condamnatul are același nume ori adresă cu persoana asupra căreia s-a executat hotărârea.
Or, în prezenta cauză în raport de considerentele de fapt invocate de contestator, de finalitatea urmărită prin prezenta contestație și anume anularea actelor de executare (somație, procese verbale) emise de AJFP T. împotriva contestatoarei în dosarul de executare nr.302/2015, precum și înlăturarea măsurii sechestrului asigurător față de activele societăților comerciale la care inculpatul și părțile responsabile civilmente figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați (acționari) sau administrator, situate în țară sau în străinătate, măsură dispusă prin hotărâre definitivă este evident faptul că, deși invocat formal textul de lege anterior menționat și anume art.598 al.1 lit. b Cod de procedură penală nu este incident în cauză, neregăsindu-ne în prezenta acelui caz de contestație prevăzut de legiuitor.
Tribunalul a arătat că pe calea unei contestații la executare nu se pot repune în discuție constatările în fapt și în drept ale instanței ce a pronunțat hotărârea pusă în executare și nu se poate solicita schimbarea fondului soluției cuprinse în titlul executoriu. Motivele ce se pot invoca într-o contestație la executare nu se pot referi la chestiuni de fond care să repună în discuție o hotărâre judecătoreasca, iar instanța învestită cu soluționarea unei contestații la executare nu este îndreptățită să examineze legalitatea hotărârii puse în executare.
Prin urmare, pe calea contestației la executare nu se pot invoca motive de fond care să repună în discuție o hotărâre definitivă, care a dobândit autoritate de lucru judecat. Asemenea motive se pot invoca numai pe calea mijloacelor de atac prin exercitarea cărora, înlăuntrul termenelor legale, partea poate obține reformarea ori casarea hotărârii ce o prejudiciază.
Cu atât mai mult, pe calea contestației la executare nu pot fi invocate motive de fond care ar repune în discuție cuantumul sumei asupra căreia s-a dispus, prin hotărâre definitivă, măsura confiscării speciale sau legalitatea acestei măsuri.
Pe calea prezentei contestații petenta-contestatoare invocă, în esență, nelegalitatea formelor actelor de executare emise (cu consecința anulării acestora) de una dintre instituțiile desemnate de Curtea de Apel București prin decizia penala 862/2015, ca fiind însărcinată cu punerea în executare efectivă a măsurilor asigurătorii și măsurilor de siguranță dispuse de instanță, dispoziție dată în conformitate cu prevederile art.251 Cod de procedură penală și art.126 al.6 Cod procedura fiscală.
Or, potrivit prevederilor art.250 al. 8 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, după rămânerea definitivă a hotărârii se poate face contestație potrivit legii civile asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii, competența de soluționare a unei atari contestații revenind instanței civile (art.172 și art.173 Cod procedură fiscală coroborat cu art.713 din noul Cod de procedură civilă); a mai reținut instanța că potrivit prevederilor art.129 al.6 din Codul de procedură fiscală „măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin.1 precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se aduc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiunile referitoare la executarea silită care se aplică în mod corespunzător”.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petenta S.C. I. L. S.A., arătând în esență următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, am învestit instanța de executare cu o contestație întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, rațiunea principală fiind aceea că organul însărcinat cu executarea deciziei penale nr. 862A/08.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._./3/2006, a pus în executare măsura confiscării speciale față de persoane care nu au fost parte în procesul penal, actul de executare silită fiind nelegal din perspectiva dispozițiilor art. 107 alin. 2 din Codul penal, remediul juridic acordat de legiuitor fiind reglementat de art. 598 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală.
Prin hotărârea nr. 1/04 ianuarie 2016, Tribunalul București - Secția Penală a dispus respingerea contestației ca fiind neîntemeiată, reținând în esență că: I) prin contestația la executare nu se pot aduce critici unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, deși scopul demersului petentei a fost cu totul altul, II) cererea s-ar circumscrie remediilor procedurale consacrate de dispozițiile art. 250 alin. 8 din Codul de procedură penală, întrucât ar viza modul de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii.
O primă critică vizează calificarea juridică a contestației. Este drept că în motivele cererii s-au expus raționamente mai largi referitoare la neobservarea de către Curtea de Apel a unor texte de lege incidente, ceea ce ar conduce practic la executarea silită a unui titlu care este vădit nelegal, însă, nemulțumirea principală dedusă judecății a fost generată de încălcarea legii penale de către ANAF, prin aplicarea sancțiunii de drept penal a confiscării speciale față de alte persoane decât cele care au fost astfel sancționate prin hotărârea de condamnare. Actul material execuțional întreprins cu încălcarea legii penale și a dispozițiilor deciziei penale nr. 862A/08.06.2015, a constat în emiterea titlurilor executorii și punerea lor în practică prin blocarea conturilor bancare, confiscarea de sume de bani din conturile bancare, intenția de valorificare a bunurilor societăților terțe și confiscarea sumelor de bani astfel obținute șamd.
Așadar, prin contestația la executare silită cu care a învestit instanța de executare - TRIBUNALUL BUCUREȘTI, petenta arată că a solicitat cenzurarea legalității actelor ANAF, prin care s-a pus în executare silită confiscarea specială ca sancțiune de drept penal, față de o persoană, care nu am fost parte în procesul penal, executarea silită fiind îndreptată împotriva unei persoane, care nu este prevăzută în hotărârea de condamnare.
Este de observat că în accepțiunea instanței, contestația la executare silită întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală ar fi incidentă exclusiv în cazul condamnării persoanelor fizice pentru cauze de erori de identificare a acestora, interpretare restrânsă în detrimentul economiei prevederilor legale: „Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:... b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;".
Petenta arată că aplicarea sancțiunii de drept penal a confiscării speciale față de alte persoane decât cele prevăzute în hotărârea de condamnare poate fi supusă cenzurii instanței de executare prin intermediul contestației la executare silită reglementată de art. 598 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, fiind întrunite cerințele textului citat, după cum urmează:
Suntem în prezența unei executări silite a unei hotărâri penale;
Sancțiunea de drept penal a confiscării speciale este rezultatul unei condamnări printr-o hotărâre penală definitivă;
I. L. SA este „alta persoană decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare" față de care s-a aplicat sancțiunea de drept penal a confiscării speciale.
În speță, aplicarea sancțiunii de drept penal a confiscării speciale poate fi pusă în executare silită exclusiv față de inculpatul T. O. L. și partea responsabilă civilmente T. SA și nu față de societățile la care inculpatul T. O. L. și partea responsabilă civilmente T. SA au calitatea de asociați, acționari și/sau beneficiari reali, întrucât pe de o parte prin decizia penală nr. 862A/08.06.2015 față de societățile din urmă s-a luat măsura sechestrului asigurător, iar, mai apoi, prin decizia penală nr. 1136/17.09.2015, aceeași instanță, lămurind decizia penală nr. 862A/08.06.2015, a precizat în considerente că nu s-a avut în vedere confiscarea de sume de bani de la terți care nu au fost părți în procesul penal, ceea ce face ca emiterea titlurilor executorii să fie un abuz.
O a doua problemă de calificare juridică a contestației este dată de modul în care instanța de fond a apreciat demersul judiciar inițiat considerând că ar circumscrie dispozițiilor art. 250 alin. 8 din Codul de procedură penală.
La o primă observare se poate conchide că odată contestate măsurile asigurătorii aplicate de ANAF, cererea ar fi proprie dispozițiilor art. 250 alin. 8 din norma amintită, însă, analizând cererea se va constata că măsurile asigurătorii nu sunt de sine stătător aplicate, ci sunt consecința emiterii titlului executoriu, acest prim act de executare silită fiind contestat de noi.
Ca o consecință firească a desființării titlului executoriu, ca act de executare silită a deciziei penale, este desființarea tuturor actelor de executare silită ulterioare, aceasta fiind singura rațiune pentru care am solicitat anularea sechestrelor asigurătorii, urmând ca organul de executare să ducă la îndeplinire decizia penală întocmai celor menționate în dispozitiv și fără să adauge prevederi proprii străine hotărârii penale pusă în operă.
După cum am menționat în secțiunile anterioare, ANAF a încălcat dispozițiile instanței și implicit legea penală prin punerea în executare a unei hotărâri penale față de o altă persoană decât cea care a fost prevăzută în hotărârea de condamnare. Actul juridic prin care a procedat împotriva dispozițiilor instanței cu încălcarea legii penale a fost materializat în emiterea titlului executoriu. Procesele verbale de sechestru asigurător nu au ca temei de fond decizia penală ci titlul executoriu, act despre care a demonstrat că este nelegal. De bună seamă, quod nullum est nullum producit effectum își găsește aplicabilitatea în speță, rezultatul juridic nelegal al actelor de executare silită puse în practică de către ANAF fiind lesne de observat.
Alta ar fi fost situația dacă ANAF ar fi procedat la (/) emiterea titlurilor executorii față de T. O. L. și T. SA pentru sumele de bani care constituie obiectul confiscării speciale și (//) aplicarea sechestrului asigurător asupra activelor societăților la care inculpatul T. O. L. și partea responsabilă civilmente T. SA au calitatea de asociați, acționari și/sau beneficiari reali.
O astfel de abordare a celor date de instanță în sarcina ANAF, nu numai că ar fi corespuns dispozițiilor Curții de Apel București, ci, înainte de toate, ar fi scutit aparatul judiciar și efortul uman al titularilor cererilor de cel puțin 250 de cauze care presupun consumuri/costuri deloc de neglijat, și nu în ultimul rând, ar fi derobat bugetul de stat de sarcina fiscală a circa 3800 de șomeri, mai concret de o cheltuială de circa 11.400.000 lei lunar, ceea ce într-un an înseamnă aproximativ_ lei.
În plus, prin punerea în executare silită a hotărârii penale cu încălcarea legii, un alt efect a fost paralizarea activităților comerciale a societăților la care inculpatul T. O. L. și partea responsabilă civilmente T. SA au calitatea de asociați, acționari și/sau beneficiari reali, fiind poprite conturile bancare și sechestrate mijloacele de producție, acte care generează alte pierderi pentru bugetul consolidat al statului rezultate din taxa pe valoarea adăugată, impozit pe profit și alte contribuții la buget care ar fi fost în sarcina societăților comerciale în cauză. Or, instituirea sechestrelor asigurătorii și punerea în practică a confiscării speciale până la concurența sumelor dispuse prin decizia penală, inclusiv prin valorificarea acțiunilor și părților sociale deținute de T. O. L. și T. SA potrivit dispozițiilor art. 66 din Legea 31/1990, nu ar fi generat pierderile imense despre care am adus aminte supra, întrucât societățile ar fi putut funcționa, știut fiind că sechestrul asigurător are ca scop conservarea patrimoniului celor față de care s-a luat măsura confiscării speciale și nu astfel cum s-a dispus în ce privește pe petentă.
Examinând hotărârea contestată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt sau de drept, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește modificarea deciziei penale nr.862/8.06.2015 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, în sensul înlăturării aplicării măsurii sechestrului asigurator față de activele societăților comerciale la care inculpații și părțile responsabile civilmente figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați (acționari), sau administratori, situate în țară ori străinătate, Curtea reține, așa cum corect a motivat instanța de fond, că pe calea contestației la executare nu se pot repune în discuție constatările de fapt și de drept ale instanței ce a pronunțat hotărârea pusă în executare și nu se poate solicita schimbarea fondului soluției cuprinse în titlul executoriu.
Motivele ce se pot invoca într-o contestație la executare nu se pot referi la chestiuni de fond, care să repună în discuție o hotărâre judecătoreasca, iar instanța învestită cu soluționarea unei contestații la executare nu este îndreptățită să examineze legalitatea hotărârii puse în executare.
Curtea reține că nu se poate vorbi de aplicarea măsurii sechestrului asigurator împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, ci este vorba de sechestrarea activelor societăților comerciale, la care inculpații și părțile responsabile civilmente figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați (acționari) sau administratori. D. în cazul în care hotărârea s-ar pune în executare împotriva altor persoane decât cele mai sus menționate, ar fi întemeiată critica formulată de contestatoare.
Curtea mai reține că măsura luată de instanța de condamnare a fost menită să preîntâmpine înstrăinarea frauduloasă a acestor active și . lichidare a societăților controlate de inculpații condamnați sau de părțile responsabile civilmente.
În ceea ce privește societățile la care condamnatul T. O. L. și/sau partea responsabilă civilmente . ca asociați (acționari), Curtea reține că sechestrul asigurător a fost justificat de necesitatea acoperirii prejudiciului prin executarea silită a părților sociale sau a acțiunilor deținute.
Curtea mai reține că, în cursul executării dispozițiilor civile ale hotărârii de condamnare, terțele persoane au posibilitatea să formuleze contestație la executare, potrivit legii civile, și să dovedească faptul că, deși figurează ca împuterniciți sau administratori, condamnatul T. O. L. și/sau partea responsabilă civilmente . dețin sau nu controlează societățile, pe ale căror active s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător.
Cu privire la societățile asupra cărora se începe executarea silită sau cu privire la care se instituie sechestru asigurător asupra activelor, pe motiv că condamnatul T. O. L. sau partea responsabilă civilmente . fi beneficiar real, Curtea reține că persoanele interesate pot, pe calea contestației la executare prevăzută de legea civilă, să solicite anularea actelor de executare și ridicarea sechestrului asigurător, dovedind că nu se află sub controlul condamnatului și/sau al părții responsabile civilmente .>
Prin urmare, invocarea cazului de contestație la executare prevăzut de art.598 alin.1 lit.b Cod de procedură penală este neîntemeiată, întrucât, deși nu este menționată prin denumirea sa în hotărârea de condamnare, instanța de condamnare a vizat și a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra activelor contestatoarei I. L. SA, la care partea responsabilă civilmente . calitatea de acționar, pentru a garanta acoperirea prejudiciului cauzat de condamnatul T. O. L..
În ceea ce privește anularea tuturor actelor de executare emise de AJFP T. împotriva contestatoarei în dosarul de executare nr.302/2015, motivat de faptul că executarea este pornită împotriva unei alte persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.249 și art.250 Cod de procedură penală, procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.
Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.
Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.
Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.
Împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanței de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.
Contestația nu este suspensivă de executare.
Împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată, procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație la acest judecător ori la această instanță, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii.
Contestația nu suspendă executarea și se soluționează, în ședință publică, prin încheiere motivată, cu citarea părților, în termen de 5 zile de la înregistrarea acesteia. Participarea procurorului este obligatorie.
După rămânerea definitivă a hotărârii, se poate face contestație potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii.
Contestația împotriva actelor de executare se soluționează de către instanța civilă potrivit legii civile.
Potrivit art.598 Cod de procedură penală contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Conform art.600 Cod de procedură penală contestația privind executarea dispozițiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a) și b), la instanța de executare prevăzută la art. 597, iar în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dispozițiile art. 598 alin. (2) teza a II-a se aplică în mod corespunzător.
Dispozițiile art. 597 alin. (1) - (5) se aplică în mod corespunzător.
Contestația împotriva actelor de executare se soluționează de către instanța civilă potrivit legii civile.
Din cererea formulată rezultă că petenta vizează actele de executare a măsurii confiscării și de instituire a măsurii sechestrului asigurător dispuse printr-o hotărâre penală definitivă, respectiv prin sentința penală nr. 2858/F/16.12.2014 a Tribunalului București, modificată prin decizia penală nr. 862/A/08.06.2015 a Curții de Apel București.
Cum contestația petentei vizează executarea dispozițiilor civile ale sentinței penale nr. 2858/F/16.12.2014, modificată prin decizia penală nr. 862/A/08.06.2015, Curtea reține că în mod greșit instanța de fond a judecat cererea de anulare a actelor de executare silită, cu ignorarea dispozițiilor mai sus enunțate, din care rezultă că această cerere este în căderea exclusivă a instanței civile.
Prin urmare, în baza art.4251 alin.7 pct.2 lit. b Cod de procedură penală cu referire la art.600 alin.3 Cod de procedură penală, Curtea va admite contestația formulată de contestatoarea S.C. I. L. S.A. împotriva sentinței penale nr. 1/04.01.2016 a Tribunalului București – Secția I Penală, va desființa, în parte, sentința contestată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța civilă competentă din cadrul Judecătoriei Timișoara, doar cu privire la cererea de anulare a actelor de executare silită emise de AJFP T., în dosarul de executare nr.302/2015.
În baza art.275 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.2 lit. b Cod de procedură penală cu referire la art.600 alin.3 Cod de procedură penală, admite contestația formulată de contestatoarea S.C. I. L. S.A. împotriva sentinței penale nr. 1/04.01.2016 a Tribunalului București – Secția I Penală.
Desființează, în parte, sentința contestată și trimite cauza spre rejudecare la instanța civilă competentă din cadrul Judecătoriei Timișoara, doar cu privire la cererea de anulare a actelor de executare silită emise de AJFP T., în dosarul de executare nr.302/2015.
În baza art.275 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2016.
PREȘEDINTE
F. P.
GREFIER
I. P.
Red. F.P.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. M. M. – G. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 219/2014. Curtea de... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 255/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
