Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 319/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 319/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2016 în dosarul nr. 319/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
C. DE A. BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.319
Ședința nepublică din data de 19 februarie 2016
C. constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: R.-M. A.
GREFIER: C.-M. I.
.
Ministerul Public–P. de pe lângă C. de A. București a fost reprezentat prin procuror M. T..
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelul declarat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr.647/23.09.2015 a Judecătoriei S., din dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în cadrul ședinței nepublice din data de 12 februarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta Decizie, când C., având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 19 februarie 2016, astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.647/23.09.2015 pronunțată în dosarul nr._, J. S. a luat, în baza art.504 Cod pr.penală cu aplic. art.114 alin.1 Cod penal rap. la art.115 alin.1 pct.1 lit.b Cod penal, rap. la art. 118 Cod penal, rap. la art.48 rap la art.233 Cod penal, cu aplic. art.113 alin.2, față de inculpatul minor I. V., (fiul lui I. și E., născută la data de 27.12.1997, în mun. S., jud. Ialomița, domiciliat în S., . nr.3, județul Ialomița, CNP_, fără antecedente penale), măsura educativă neprivativă de libertate a supravegherii pe o durată de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă comisă la data de 31.05.2012.
În baza art.121 alin.1 Cod penal, pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate a supravegherii, i s-a impus inculpatului să respecte următoarele obligații:
a) să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională;
b) să nu depășească, fără acordul serviciului de probațiune Ialomița, teritoriul județului Ialomița;
e) să se prezinte la serviciul de probațiune Ialomița la datele fixate de acesta;
În temeiul art.404 alin.1 Cod pr.penală, i s-au pus în vedere inculpatului minor dispozițiile prevăzute de art.123 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare prelungirea sau înlocuirea măsurilor educative neprivative de libertate.
S-a luat act că persoana vătămata D. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 31.05.2012, în jurul orelor 15.00, persoana vătămată D. A. s-a deplasat cu autoturismul marca Seat cu numărul de înmatriculare_ în zona blocurilor „MB-uri” din S.. După ce a parcat, persoana vătămată a deschis portiera din dreapta spate în vederea luării unor bunuri de pe bancheta autoturismului, în acest timp, ținând geanta personală în mâna stângă.
În zonă se aflau și numiții I. F., zis „F.”, M. A. F., zis „B.” și inculpatul I. V., care observând persoana vătămată, s-au hotărât de comun acord să-i sustragă acesteia geanta, stabilind ca numitul I. F. să acționeze, în timp ce ceilalți doi asigurau locul pentru nu a fi surprinși de alte persoane.
Astfel, I. F. s-a apropiat de persoana vătămată și, profitând de faptul că acesta era aplecată în interiorul autoturismului, i-a smuls acesteia geanta, apoi cei trei autori au fugit împreună, fiind urmăriți pentru o scurtă perioadă de timp de partea vătămată, care văzând că nu îi poate ajunge, a solicitat intervenția organelor de poliție.
Cu ocazia cercetării la fața locului, geanta persoanei vătămate a fost găsită sub pasajul pietonal de peste râul Ialomița ce duce spre cartierul B., ocazie cu care numita D. A. a constatat că, din aceasta, lipsesc două telefoane mobile, unul marca Nokia C6 și altul Nokia E 71, precum și suma de 900 lei.
Din cercetări, a reieșit că telefonul marca Nokia E71 a fost vândut de către numitul I. F. martorului V. C. C. contra sumei de 80 lei, iar celălalt telefon a fost înstrăinat de martorul I. I. martorei G. V. M.. Ambele telefoane au fost identificate și, ulterior, restituite persoanei vătămate.
Cu privire la suma de bani sustrasă, aceasta a fost folosită de către autori pentru achiziționarea de bunuri perisabile.
Cu ocazia audierilor, numitul I. F. a declarat că, în ziua respectivă, s-a deplasat împreună cu M. A. F. și fratele său, I. V. pe . au observat-o pe persoana vătămată lângă un autoturism, fapt care i-a determinat să sustragă geanta acesteia pe care o ținea în mână. Astfel, I. F. a arătat că, în timp ce M. A. F. și I. V. au asigurat paza din apropiere pentru a nu fi surprinși de vreun trecător, el s-a repezit la persoana vătămată și i-a smuls de pe braț geanta. Acesta a mai arătat că după deposedarea victimei de către bun a fugit împreună ce ceilalți doi participanți prin parcul din apropiere, au traversat Șoseaua de Centură și s-au oprit sub podul pietonal, unde au verificat conținutul genții. Dintre bunurile aflate în aceasta, acesta arată că au luat doar cele două telefoane mobile și suma de 900 lei.
Cu privire la aceste bunuri, I. F. a arătat că telefonul mobil marca Nokia E 71 l-a înstrăinat martorului V. C. C., iar celălalt terminal mobil a fost înstrăinat de către tatăl său martorului G. V. M..
Aceste susțineri s-au coroborat cu declarațiile martorilor audiați în aceste sens.
Astfel, martorul V. C. C. a declarat că, în luna iunie 2012, s-a întâlnit cu I. F. în localitatea Smirna și, cu acest prilej, acesta din urmă i-a vândut telefonul mobil marca Nokia 71. Ulterior martorul i-a făcut cadou telefonul mobil prietenei sale, martora P. E. M.. Fiind audiată în calitate de martor, acesta a confirmat susținerile prietenului său, arătând că, ulterior, martorul V. i l-a indicat pe numitul I. F. ca fiind persoana de la care a cumpărat bunul.
În cauză, au fost efectuate prezentări pentru recunoașteri după fotografii, ocazie cu care, atât martorul V. cât și martora P. l-au recunoscut pe I. F. ca fiind persoana de la care a fost cumpărat telefonul mobil.
Și declarațiile numitului I. F. cu privire la celălalt telefon, respectiv cel marca Nokia C6, au fost susținute de declarațiile martorilor G. V. M. și I. I..
Martora G. V. M. a declarat că, în data de 09.06.2012, a cumpărat de la numitul I. I. pe care îl cunoștea sub numele de „Porumbiță”, un telefon mobil marca C 6, contra sumei de 350 lei. De asemenea, martora mai arată că a discutat cu numitul I. F. despre acest aspect. Totodată, cu ocazia recunoașterii din grup de fotografii, martora G. V. M. l-a indicat pe I. I. ca fiind persoana de la care a achiziționat bunul și pe I. F. ca fiind fiul acestuia, cu care a discutat despre aceste aspecte.
Fiind audiat cu privire la aceste aspecte, martorul I. I. a declarat că într-adevăr i-a vândut martorei G. telefonul mobil, bun despre care afirmă că a fost adus acasă de fiul său, care i-a relatat ulterior înstrăinării bunului că acesta provine din săvârșire unei fapte penale.
Cu privire la suma de bani de care a fost deposedată persoana vătămată, I. F. a declarat că a fost împărțită în mod egal de către numiții M. A. F. și I. V..
Cele declarate de I. F. s-au coroborat cu declarația numitului M. A. F. care a prezentat comiterea faptei în modalitatea mai sus prezentată, singurele aspecte care nu corespund fiind cele referitoare la împărțirea bunurilor și banilor rezultați din infracțiune, M. A. F. declarând că din suma sustrasă ceilalți doi autori i-au dat doar 50 lei.
În declarația olografă dată în cursul urmăririi penale, inculpatul I. V. a descris modalitatea de săvârșire a faptei așa cum a fost reținută mai sus, de asemenea, contradicțiile cu declarațiile celorlalți doi învinuiți referindu-se la modalitatea de împărțire a produselor infracțiunii. Aceeași poziție și-a menținut-o numitul I. V. cu ocazia confruntărilor efectuate în cauză între cei trei participanți.
Ulterior, inculpatul I. V. s-a sustras cercetărilor în cauză, iar cu ocazia audierii ca inculpat a negat orice participare la comiterea faptei. În mod similar, inculpatul a procedat si in fata instanței de judecata, inițial nu a recunoscut săvârșirea faptei, revenind, la termenul de judecata din 16.06.2015, când a recunoscut comiterea acesteia.
Această din urmă declarație a inculpatului s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, participarea inculpatului la comiterea faptei a fost demonstrată de declarațiile persoanei vătămate care a indicat că la săvârșirea faptei au participat trei persoane, declarațiile numiților I. F. și M. A., conducerile în teren efectuate în cauză, inclusiv cea în care inculpatul a indicat modalitatea de comitere a faptei, precum și confruntările efectuate între cei trei.
Avându-se în vedere vârsta inculpatului I. V., în cauză, a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică iar conform raportului nr.3322/A1 ps./434 din 09.10.2012, comisia a constatat că I. V. nu a prezentat la data comiterii faptei deficite în sfera afectivă, motivațională și volitivă. A avut capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptei de care este învinuit și față de care discernământul a fost prezent.
Situația de fapt a fost reținută de instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă, declarațiile persoanei vătămate, raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr.3322/A1 ps./434 din 09.10.2012, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, procese-verbale de confruntare, procese verbale de prezentări pentru recunoașteri și planșele fotografice aferente, procese-verbale de reconstituire și planșele fotografice aferente si dovezi de primire-predare a bunurilor.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, la termenul de judecată din 11.09.2015, instanța a pus în discuția părților dispozițiile art. 5 Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Astfel, luând concluziile apărătorului din oficiu al inculpatului si reprezentantului Ministerului Public și examinând dispozițiile celor două legi succesive, într-o interpretare globală, instanța a apreciat că noul text incriminator prevede limite mai mici ale pedepsei închisorii astfel încât s-a apreciat că noua reglementare este legea mai favorabilă.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului minor I. V., care, în data de 31.05.2012, în jurul orelor 15.00, l-a sprijinit pe învinuitul I. F., care a deposedat-o prin exercitarea de violențe pe persoana vătămată D. A. de geanta personală din care ulterior a luat două telefoane mobile și suma de 900 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev.de art.48 C.p. rap. la art.233 C.p., cu aplic. art.113 alin.2 C.p.
La individualizarea judiciară a măsurii educative, instanța a avut în vedere criteriile generale și obligatorii prevăzute de art.74 Cod penal, constatând că gravitatea infracțiunii săvârșite rezultă din modul de operare (trei participanți la săvârșirea faptei, fapta săvârșite in timpul zilei, asupra unei femei, profitând de lipsa acesteia de atenție), din prejudiciul și din urmările produse, din importanța relațiilor sociale lezate. Referitor la personalitatea inculpatului și la periculozitatea acestuia, instanța a reținut că, in cele din urma, acesta a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta, aceste aspecte fiind de natură a convinge că există premisele îndreptării conduitei acestuia.
Instanța a mai constatat că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, conform fișei de cazier judiciar; că a sprijinit la săvârșirea infracțiunii pe fratele său mai mare, I. F., fapt fata de care instanța a reținut si o posibila influenta negativa pe care acesta din urma a avut-o fata de inculpat.
Consultând referatul de evaluare întocmit de către S. Probațiune Ialomița, instanța a reținut ca inculpatul face parte dintr-o familie numeroasa, cu opt copii, dintre toți membrii familiei, el fiind cel care prestează orele de munca prevăzute de legea 416/2001 privind venitul minim garantat. Tot din referat a rezultat ca inculpatul nu a beneficiat in familia sa de o educație adecvata, modelele negative de comportament din familia sa si din comunitatea in care trăiește au avut o influenta negativă asupra conduitei minorului, însă, cu toate acestea, inculpatul manifesta interes pentru a desfășura o activitate utila, dorește sa meargă la școala si sa fie susținut afectiv de familia sa. Având in vedere referatul de evaluare întocmit, S. de Probațiune Ialomița propune instanței sa examineze oportunitatea aplicării măsurii educative neprivative de libertate a supravegherii.
Punând în balanță ansamblul acestor considerente, instanța a luat față de inculpatul minor o măsură educativă neprivativă de libertate.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel P. de pe lângă J. S. criticând-o pentru netemeinicie și solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și rejudecând, în fond, reindividualizarea măsurii educative aplicate inculpatului.
În motivarea scrisă a apelului (filele 4-6) parchetul susține că în raport de gravitatea faptei, cât și de personalitatea inculpatului, care de la trimiterea sa în judecată pentru fapta dedusă judecății în cauză și până în prezent a intrat de mai multe ori în conflict cu legea penală, în prezent fiind trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru comiterea a două infracțiuni de furt și o infracțiune de furt calificat în concurs, se impune luarea măsurii educative a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani.
Analizând sentința apelată prin prisma criticii formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.417 C.proc.pen., apelul fiind devolutiv, C. constată următoarele:
Instanța fondului a reținut corect situația de fapt rezultată din probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în mod nemijlocit pe parcursul cercetării judecătorești, constând în aceea că în ziua de 31.05.2012, în jurul orei 15:00, inculpatul minor I. V. l-a sprijinit pe învinuitul I. F., prin asigurarea pazei locului, să sustragă geanta părții vătămată D. A. prin exercitarea de violențe, după care au vândut două telefoane mobile găsite în interiorul genții.
Deși inițial inculpatul I. V. a negat comiterea faptei, până la finalizarea cercetării judecătorești acesta a recunoscut participația sa alături de fratele său mai mare - I. F. - la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, recunoaștere care se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cauză.
Critica parchetului referitoare la greșita alegere a măsurii educative este nefondată. Prima instanță a analizat cu atenție măsura educativă aptă să ducă la reeducarea minorului, respectiv supravegherea, nefiind necesară luarea unei măsuri educative neprivative de libertate. Aceasta, deoarece minorul este singurul din familie care prestează orele de muncă pentru a beneficia de venitul minim garantat, și-a arătat disponibilitatea de a continua cursurile, este sprijinit de părinții săi, a comis fapta în forma de participație a complicității sub influența nefastă a fratelui mai mare, iar de la data comiterii faptei au trecut aproape 4 ani. Împrejurarea că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea altor 3 infracțiuni de furt, nu justifică o măsură educativă mai aspră, atâta vreme inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la finalizarea dosarului.
Pentru acest considerente, neidentificând alte motive de desființare a hotărârii primei instanțe C., în temeiul art.421pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de P. de pe lângă J. S., cheltuielile judiciare urmând a rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr.647/23.09.2015, pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. M. M., în cuantum de 260 lei, rămâne în sarcina statului și se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. D. A. M.-R.
GREFIER,
I. C.-M.
Red.D.D./Th.red.C.V.M. – ex.4/24.03.2016
J. S. – judecător C. N. M.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 343/2016.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 320/2016.... → |
|---|
