Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 255/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 255/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 255/2016
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
C. DE A. BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.255/A
Ședința publică din data de 10.02.2016
C. constituită din:
PREȘEDINTE: R. A. A.
JUDECĂTOR: M. R.
GREFIER: B. L.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă C. de A. București a fost reprezentat de procuror N. A.-M..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul P. M. împotriva sentinței penale nr.753 din data de 06.11.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-inculpat P. M. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat U. A. S., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 10.12.2015, atașată la dosar (fila 8), lipsă fiind intimata-parte civilă R. F. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Fiind întrebat, în conformitate cu dispozițiile art.420 alin. 4 Cod procedură penală, apelantul-inculpat P. M. arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, întrucât își menține declarațiile date anterior în cauză.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, C. acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat P. M., având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului astfel declarat, desființarea sentinței penale apelate și, pe fond, rejudecând, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea severă, raportat la faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și a colaborat cu organele de anchetă.
Deși, în mod corect, s-a reținut de către instanța de fond aplicarea dispozițiilor art.396 alin. 10 Cod procedură penală, în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, constată că inculpatului i s-a majorat pedeapsa, urmând să fie condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, reținându-se și starea de recidivă a acestuia.
Apreciază că pedeapsa de 2 ani închisoare este severă, având în vedere că inculpatul a depus o stăruință extraordinară în a achita prejudiciul în cuantum de 280 lei, făcând numeroase cereri în acest sens, însă partea civilă nu mai locuiește la acea adresă și nu mai dorește să mai primească suma de bani.
Totodată, susține că partea civilă a înțeles starea precară a inculpatului și nu a mai dorit să i se achite prejudiciul.
Față de aceste considerente, apreciază că instanța de fond ar fi putut să facă aplicarea dispozițiilor art.74 și art.75 alin. 2 lit. b Cod penal, având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului și prejudiciul redus reținut în cauză. În acest sens, solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului de la pedeapsa de 2 ani închisoare, la 1 an și 4 luni închisoare, cu deducerea reținerii și a arestării preventive până la zi.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpatul P. M., ca nefondat, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului, în cuantum de 2 ani închisoare, este orientată spre minimul legal, impunându-se a fi menținută, față de împrejurarea că fapta a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie specială, la numai două luni după momentul liberării sale condiționate. Mai mult, constată că inculpatul ar fi avut posibilitatea să achite suma de 280 lei, prin consemnarea acesteia la CEC, pe numele persoanei vătămate, în condițiile în care datele de identificare ale acesteia se aflau la dosarul cauzei.
Apelantul-inculpat P. M., având ultimul cuvânt, precizează că nu este de acord cu susținerile reprezentantului Ministerului Public, întrucât a trimis familia să achite prejudiciul, însă persoana vătămată a vândut apartamentul și s-a mutat într-o comună din A.. Susține că a insistat mereu să se împace cu persoana vătămată. Consideră că pedeapsa aplicată este mult prea severă, în condițiile în care, din condamnarea anterioară de 9 ani închisoare a executat 6 ani și 4 luni închisoare, iar restul de pedeapsă rămas de executat este de 1000 de zile și nu de 1010 zile. Arată că îi pare rău pentru săvârșirea faptei.
C.
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.753 din data de 06.11.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În baza art. 228 alin. (1) – 229 alin. (2) lit.b) Cod penal cu aplic. art. 41 alin. (1) Cod penal și art. 396 alin. (10) Cod de procedură penală, inculpatul P. M. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a se mai afla pe raza municipiului București, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) din Codul penal, pe o durată de 5 ani.
În baza art. 65 alin. (1) și (3) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a se mai afla pe raza municipiului București, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) din Codul penal pe durata pedepsei principale.
În baza art. 104 alin. (2) teza I din Codul penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei rezultante de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 775/17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 23R/09.01.2013 a Curții de A. București – Secția a II-a penală și s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 1010 zile închisoare.
În baza art. 104 alin. (2) teza a II-a din Codul penal rap. la art. 43 alin. (1) din Codul penal s-a adăugat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta restul de 1010 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 775/17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 1010 de zile închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) și (2) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a se mai afla pe raza municipiului București, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) din Codul penal, pe o durată de 5 ani, care se calculează conform art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul penal.
În baza art. 45 alin. (5) și alin. (3) lit. b) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a se mai afla pe raza municipiului București, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și l) din Codul penal, pe o durată de 5 ani, care se execută, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 45 alin. (6) din Codul penal, s-au menținut măsurile de siguranță constând în confiscarea specială a unor sume de bani (în total suma de 8.810 lei), astfel cum s-a dispus prin Sentința penală nr. 775/17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.
În baza art. 72 alin. (1) din Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 24.07.2015 la zi.
În baza art. 399 alin. (1) din Codul de procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului P. M..
În baza art. 397 din Codul de procedură penală rap. la art. 20 și următoarele din Codul de procedură penală, art. 23 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală și art. 1357 din Codul civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă R. F. A. și a fost obligat inculpatul P. M. la plata către partea civilă a sumei de 280 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care 500 de lei din faza de urmărire penală).
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
La data de 25.06.2015, în intervalul orar 09:30 – 09:45, profitând de împrejurarea că ușa de acces în locuința persoanei vătămate R. F. A. situată în București, ..10-22, ., ., era neasigurată, inculpatul P. M. a pătruns în interior și a sustras o geantă de damă conținând suma de 280 lei, documente personale și carduri bancare, bunuri ce aparțineau persoanei vătămate.
Situația de fapt a fost reținută în cursul urmăririi penale pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate R. F. A.; procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe foto; imaginile surprinse de camerele de supraveghere montate în scara blocului unde se află apartamentul persoanei vătămate; procesul verbal de vizionare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere montate în scara blocului unde se află apartamentul persoanei vătămate; declarația martorei T. F. și declarațiile inculpatului P. M..
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P. M. care, la data de 25.06.2015, în intervalul orar 09:30-09:45, profitând de împrejurarea că ușa de acces în locuința persoanei vătămate R. F.-A. situată în București, . nr. 10-22, ., sector 1, era neasigurată, a pătruns în interior și a sustras o geantă de damă conținând suma de 280 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (2) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 74 din Codul penal raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, circumstanțele personale ale inculpatului (cunoscut cu antecedente penale pentru fapte contra patrimoniului, conform fișei de cazier judiciar), fapta dedusă judecății în prezenta cauză fiind săvârșită de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, respectiv săvârșirea faptei în public, fără nici un stres că va putea fi observat și identificat ca fiind autor al faptei penale. Astfel, instanța de fond a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – patrimoniul persoanei și relațiile sociale care se formează în jurul acestor valori, dar și obiectul material al infracțiunii și valoarea relativ redusă a prejudiciului cauzat (suma de 280 lei), precum și faptul că prejudiciul nu a fost recuperat de către persoana vătămată.
Instanța de fond a apreciat că nu sunt incidente în cauză circumstanțe atenuante legale și judiciare, de natură să atragă reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt.
Prin urmare, având în vedere împrejurările mai sus-expuse, instanța de fond a reținut că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse al cărei cuantum a fost orientat peste minimul special prevăzut de lege. Astfel, în cauză au fost reținute dispozițiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, reducându-se limitele de pedeapsă (de la 2 ani la 7 ani închisoare) prevăzute în art. 228 alin. (1) – 229 alin. (2) lit. b) din Codul penal cu o treime, noile limite devenind de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni închisoare.
Astfel, față de aspectul că prejudiciul în sumă de 280 lei nu a fost recuperat de către persoana vătămată, prima instanță a apreciat că nu se impune stabilirea unei pedepse cu amenda penală, aceasta neputând asigura atingerea scopul preventiv și sancționator al pedepsei în cazul de față.
Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța de fond, potrivit art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul P. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) – 229 alin. (2) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, apreciind că pedeapsa stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, inculpatul P. M. a declarat apel, solicitând desființarea sentinței penale apelate, în sensul reducerii pedepsei aplicate de către prima instanță, la minimul special prevăzut de lege, de 1 an și 4 luni închisoare, raportat la atitudinea sa procesuală de recunoaștere și de colaborare cu organul de urmărire penală.
Examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate și din oficiu, C. constată că apelul declarat de inculpatul P. M. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În raport de gradul de pericol social concret al faptei, de împrejurările și modalitatea de comitere, de persoana inculpatului, care a avut o atitudine sinceră, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 396 alin.10 Cpp, dar care este recidivist, C. apreciază că prima instanță a procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicate, aceasta fiind de natură să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Față de aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. M. împotriva sentinței penale nr. 753/06.11.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
În baza art. 424 alin.3 C.p.p. va deduce din pedeapsa aplicată apelantului-inculpat reținerea și arestarea preventivă din data de 24.07.2015 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga apelantul-inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat .
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 260 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. M. împotriva sentinței penale nr. 753/06.11.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
În baza art. 424 alin.3 C.p.p. deduce din pedeapsa aplicată apelantului-inculpat reținerea și arestarea preventivă din data de 24.07.2015 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat .
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 260 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. A. M. R.
GREFIER
B. L.
Red. R.A.A./2 ex./08.03.2016
Tehnored. B.L.
Jud. M. M. O. – Judecătoria Sectorului 1 București
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 95/2016.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 343/2016.... → |
|---|
