Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 180/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 180/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 180/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.180/A
Ședința publică din data de 04 februarie 2016
Președinte: A.-E. B.
Judecător: D. M.
Grefier: E.-A. N.
**************
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. S..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul F. L. împotriva sentinței penale nr.211 din data de 02 decembrie 2015, a Judecătoriei Roșiorii de Vede, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-inculpat F. L., personal și asistat de apărător ales-avocat I. O., conform împuternicirii avocațiale nr._ și de apărător din oficiu-avocat S. M., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București, lipsind intimata-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constată încetată de drept delegația apărătorului din oficiu, ca urmare a prezentării apărătorului ales și acordă onorariul parțial în cuantum de 100 lei.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat F. L., având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri constând în acte din care rezultă că partea vătămată avea un sediu propriu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la încuviințarea acestei probe, însă, precizează că inculpatului i s-a reținut săvârșirea infracțiunii de delapidare.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri, apreciind-o utilă soluționării cauzei și o constată administrată prin atașarea acestora la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat F. L., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, iar, pe fond, rejudecând, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul achitării acestuia apreciind că fapta nu există.
Precizează că s-a pronunțat o hotărâre de condamnare în lipsa unor probe și a unui prejudiciu cert.
Menționează că nu exista nicio dispoziție prin care inculpatul era obligat să predea acea sumă de bani, motiv pentru care acesta a predat-o membrilor CAR.
Arată că hotărârea instanței de fond nu este motivată și nu s-a pus în discuție legea penală mai favorabilă.
Referitor la individualizarea pedepsei, precizează că instanța de fond a făcut o greșită încadrare a faptei prin neaplicarea dispozițiilor art.308 noul Cod penal și nu a analizat incidența unor circumstanțe atenuante prevăzute la art.75 noul Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că hotărârea atacate este atipică, în sensul că judecătorul a expus toată derularea probatoriilor expuse în faza de urmărire penală și, după ce a constatat legalitatea sesizării instanței, a constatat că sunt întrunite elementele infracțiunii de delapidare și nu a făcut niciun fel de motivare cu privire la probatoriile administrate în faza de cercetare judecătorească, în condițiile în care cauza nu s-a desfășurat pe procedura simplificată.
Precizează că judecătorului fondului trebuia să pună în discuție legea penală mai favorabilă, având în vedere că infracțiunile au fost săvârșite în perioada 2009-2013.
Față de toate aceste aspecte, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi motivată hotărârea și pentru a fi pusă în discuție legea penală mai favorabilă, dându-i posibilitatea inculpatului la o apărare efectivă și la obiect într-o eventuală cale de atac.
Apelantul-inculpat F. L., personal, în ultimul cuvânt, arată că nu mai are nimic de adăugat.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.211 din data de 02.12.2015, Judecătoria Roșiorii de Vede a hotărât următoarele:
În baza art. 295 alin. 1 Cod penal, a condamnat pe inculpatul F. L. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Comunei Olteni pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
A luat act că persoana vătămată C. de A. Reciproc unirea olteni, nu se constituie parte civilă în procesul penal.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a apreciat, față de probele administrate în faza de urmărire penală, coroborate cu probele administrate în faza de judecată, că s-a făcut dovada săvârșirii faptelor de către inculpat.
La alegerea și individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a ținut seama de circumstanțele reale ale producerii acesteia, astfel cum au fost analizate mai sus, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care nu a recunoscut fapta comisă, nu are antecedente penale.
S-a apreciat, astfel, că scopul educativ și preventiv al pedepsei ce a fost aplicată acestuia poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, pedeapsă a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere.
Împotriva acestei soluții, a declarat apel inculpatul F. L. pentru motivele învederate oral de avocatul său ales care se găsesc consemnate cu practicaua prezentei hotărâri.
În urma efectuării propriului demers analitic asupra hotărârii atacate, Curtea constată că aceasta nu respectă dispozițiile art.403 Cod procedură penală, în sensul că soluția adoptată de instanța fondului nu are la bază analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale și arătarea temeiurilor de drept care justifică hotărârea dată în cauză.
În acest sens, Curtea remarcă faptul că instanța fondului s-a rezumat doar la aprecierea, menționată într-o singură frază enunțată la fila 67 verso din dosarul fondului că „s-a făcut dovada săvârșirii faptelor de către inculpat și că în drept aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prevăzută de art.295 alin.1 Cod penal”, fără a analiza probele care au stat la baza condamnării și a aptitudinii acestora de a conduce la soluția adoptată.
Or, motivarea este de esența hotărârii judecătorești, reprezentând o garanție a unui proces echitabil, în sensul că apărările, cererile sau excepțiile invocate de participanții procesuali au fost analizate și evaluate de instanța de judecată.
Motivarea hotărârii constituie și o garanție împotriva arbitrariului, ea trebuind să fie pertinentă, completă, convingătoare și accesibilă, cuprinzând, de asemenea, imperativele prezentării unei succesiuni logice a faptelor și regulilor de drept, în baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv.
Pe de altă parte, considerăm că efectul devolutiv al apelului care presupune analizarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, din oficiu de instanța de control judiciar, conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, nu poate fi înțeles ca o administrare a întregului material probator și, deci, efectuarea întregii cercetări judecătorești de către instanța de apel, nici ca o suplinire a omisiunii instanței de a se pronunța asupra unor aspecte ce țin de rezolvarea fondului cauzei deduse judecății.
De aceea, apreciem că soluția adoptată de judecătorul fondului nu are la bază analiza obiectivă și exhaustivă a datelor cauzei, lipsa motivării lezând dreptul la apărare al inculpatului făcând imposibilă cenzurarea hotărârii, încălcându-se astfel dreptul inculpatului la un proces echitabil prin punerea în imposibilitate a acestuia de a se apăra concret de acuzațiile expuse în mod formal de judecătorul fondului și a instanței de control judiciar de a evalua criticile aduse hotărârii, ceea ce conduce la nulitatea absolută a hotărârii atacate.
Această concluzie este în acord și cu jurisprudența CEDO care, în mai multe decizii (cauza Ruiz Toria contra Finlandei, hot.9 decembrie 1994, cauza Helle contra Finlandei, hot.din 1.07.2003, cauza Albina contra României și D. contra României) s-a pronunțat în sensul celor reținute mai sus.
În raport de considerațiile care preced, Curtea va admite apelul declarat de apelantul – inculpat F. L., în baza art.421 alin.1 pct.2 lit.b Cod procedură penală, desființând sentința penală apelată și trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria Roșiorii de Vede.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.421 alin.1 pct.2 lit.b C.pr.pen. admite apelul declarat de inculpatul F. L. împotriva sentinței penale nr.211 din data de 02 decembrie 2015, a Judecătoriei Roșiorii de Vede, pronunțată în dosarul nr._ .
Desființează în totalitate sentința penală nr.211 din 2.12.2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță Judecătoria Roșiori de Vede.
Cheltuielile de judecată rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4.02.2016.
Președinte, Judecător,
A. E. B. D. M. Grefier,
E. - A. N.
Red.A.E.B.
Tehnored.V.D./4 ex./25.02.2016
Jud.R..de Vede – jud.D.V.I.
| ← Dare de mită. Art.290 NCP. Decizia nr. 288/2016. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 34/2016.... → |
|---|
