Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 34/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 34/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.34/C
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. T.
GREFIER: O. C. B.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror M. N..
Pe rol, pronunțarea asupra contestației declarată de condamnatul C. M. împotriva sentinței penale nr.299/25.05.2015, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința din data de 22.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, Curtea stabilind pronunțarea la data de 25.01.2016 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.299/25.05.2015, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ , s-a dispus respingerea ca nefondată a contestației la executare formulată de condamnatul C. M. împotriva sentinței penale nr.960 din 18.11.2009 a Tribunalului București secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1416 din 14.04.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.960/18.11.2009 a Tribunalului București secția a II a penală, definitivă prin decizia penală nr 1416 din 14.04.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul C. M., a fost condamnat în baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, la o pedeapsă de 12 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit. a teza a II a, b Cod penal, ca pedeapsă accesorie. Conform art.65 Cod penal, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II a, b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară. În baza art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și aplicarea art.33 lit.a Cod penal, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare. În baza art.33-34 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit. a teza a II a, b Cod penal, ca pedeapsă accesorie. Conform art.65 Cod penal, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II a, b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară. În baza art.88 Cod penal, s-a dedus prevenția inculpatului de la 13. 01.2009 la zi. În baza art.350 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 598 alin. 1 Cod procedură penală, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei peroane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută s-au vreo împiedicare la executare, d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Or, în speță, tribunalul a reținut că motivul invocat de condamnatul contestator C. M., respectiv că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare, motiv pentru care a solicitat redozarea acesteia, nu se încadrează în cazurile de contestație la executare expres și limitativ prevăzute de art.598 alin.1 Cod procedură penală, motivul de contestație invocat de contestator privind de fapt fondul cauzei și ca atare putea fi invocat în fața instanței de condamnare sau cu ocazia exercitării căilor de atac.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul C. M..
Ulterior, acesta a înaintat cererea scrisă prin care a învederat că își retrage contestația. Întrucât semnătura acestuia nu a fost atestată de locul de deținere, a fost citat condamnatul la domiciliul declarat în urma liberării condiționate, acesta neprezentându-se în vederea susținerii contestației.
Raportându-se în consecință la argumentele invocate de contestator în cererea scrisă și în fața instanței de fond, Curtea constată că motivele pe care condamnatul și-a întemeiat contestația la executare depășesc cadrul procesual al contestației la executare, întrucât pe această cale nu poate fi contestată nici modalitatea de administrare a probatoriului, și nici individualizarea judiciară a pedepsei, ambele aspecte intrând în puterea de lucru judecat a sentinței definitive.
Ca atare, va respinge contestația ca nefondată, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. M. împotriva sentinței penale nr. 299/25.05.2015 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul cu numărul de mai sus.
Obligă contestatorul la 300 lei cheltuieli judiciare stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE,
A. T.
GREFIER,
O. C. B.
Red.A.T./Th.red.C.V.M.-ex.2/04.03.2016
T.G. – judecător Oița G.
| ← Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 180/2016. Curtea de Apel... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 98/2016. Curtea de... → |
|---|
