Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 209/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 209/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 209/2015
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 209
Ședința publică din data de 11 februarie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: D. D.
Judecător: G. R.
Grefier: I. C. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.- STRUCTURA CENTRALĂ a fost reprezentat prin procuror C. C..
Pe rol, se află soluționarea contestației în anulare formulate de către partea responsabilă civilmente . SRL împotriva Deciziei penale nr.1489/27.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția I penală, în Dosarul nr._/3/2012.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a lipsit contestatoarea-parte responsabilă civilmente . SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, întrucât citația a fost primită de către o persoană însărcinată cu primirea corespondenței, după care
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate de către contestatoarea-parte responsabilă civilmente . SRL.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de inadmisibilitate în principiu a cererii formulate de către contestatoare, în cauză fiind acordat un termen de judecată pentru a-și preciza motivele contestației în anulare. În raport de înscrisurile depuse de către contestatoare, apreciază că a fost încadrată în mod formal contestația în anulare pe dispozițiile art. 426 lit. b, d Cod de procedură penală.
În concluzie, apreciază contestația în anulare ca fiind inadmisibilă în principiu.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
. SRL a formulat contestație în anularea deciziei nr.1489/A din 27.11.2014 a Curții de Apel București - Secția I penală, fără a indica în concret care sunt motivele pentru care a înțeles să promoveze această cale de atac, invocând în drept dispozițiile art. 426 lit.b și d Cod pr.penală.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Potrivit art.431 Cod pr.penală, instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare, în camera de consiliu, fără citarea părților și constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 426 și că în sprijinul acesteia se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.
Din interpretarea per a contrario a acestor dispoziții rezultă că cererea de contestație în anulare care nu cuprinde motivele (dintre cele prevăzute limitativ în dispozițiile art.426 Cod pr.penală), este inadmisibilă.
Cazurile în care împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestație în anulare sunt, potrivit art. 426 Cod pr.penală, următoarele:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Cum contestatoarea parte responsabilă civilmente nu a invocat în concret niciunul dintre motivele expres și limitativ de dispozițiile art.426 Cod procedură penală (în condițiile în care în cauză s-a și acordat un termen tocmai pentru ca aceasta să-și precizeze calea de atac și probele pe care înțelege să le aducă în sprijinul acesteia), cu atât mai mult cu cât contestatoarea nici nu a uzitat de calea ordinară de atac a apelului, Curtea constată inadmisibilitatea prezentei contestații în anulare care urmează a fi respinsă ca atare, soluție în raport de care contestatoarea petentă va fi obligat, conform art.275 alin.2 Cod pr.penală, la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.431 NCPP respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de partea responsabilă civilmente S.C. S. C. Parklane S.R.L. împotriva deciziei penale nr.1489/27.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția I-a Penală.
În temeiul art.275 alin.2 CPP obligă pe contestatoarea-parte responsabilă civilmente la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. D. G. R.
GREFIER,
I. C. M.
Red.D.D./Th.red.C.V.M.-ex.2/06.03.2015
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 209/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Spălare de bani. Legea 656/2002 art. 23. Decizia nr. 284/2015.... → |
|---|
