Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 248/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 248/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.248/A
Ședința publică din data de 16 februarie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: M.-A. M.
Judecător: L. N.-C.
Grefier: E.-A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror Amaryl S..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul C. D. împotriva sentinței penale nr.362 din data de 29 octombrie 2014, a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit apelantul-inculpat C. D., pentru care se prezintă apărător din oficiu-avocat M. S., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat C. D., având cuvântul, solicită admiterea apelului, apreciind că în cauză nu există probe din care să rezulte faptul că inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice.
Arată că inculpatul are o boală și din această cauză nu s-a dus să-i fie recoltate probe biologice.
Mai arată că inculpatul a declarat că i-au fost furate actele mașinii și actele medicale din care rezultă că are acea boală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de inculpat, apreciind că pe baza probatoriului administrat în prezenta cauză s-a dovedit existența faptei și vinovăția inculpatului.
În acest sens, invocă declarațiile date de către inculpat în cursul urmăririi penale la data de 05 iulie 2013 și 03 septembrie 2013, precum și declarațiile martorului D. M.-C. care se coroborează cu procesul-verbal de constatare a refuzului de recoltare de probe biologice.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 362 pronuntata la data de 29.10.2014 de Judecătoria B., in dosarul nr._ /2014, s-a dispus „În baza art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art.5 Cod penal condamnă pe inculpatul C. D., la pedeapsa închisorii de 2 anipentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În temeiul art. 71 Cp 1969 interzice inculpatului, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si litera b Cod penal 1969.
În temeiul art. 81 Cod penal 1969, suspendă condiționat executarea pedepsei principale pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 404 alin.2 C.p.p. pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal 1969, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 274 alin. 1 CPP obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat”
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 05.07.2013, în jurul orei 15:30, a condus autoturismul marca Toyota, de culoare galbenă, cu nr. de înmatriculare_, pe . DN 1 București – Ploiești către șoc. P. din . solicitarea organelor de poliție a refuzat să se supună testării aerului expirat cu aparatul etilotest, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Clinic de Urgență București în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, unde, în prezența medicului de gardă D. A., învinuitul C. D. a refuzat să-i fie recoltate probe biologice de sânge.
În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de
probă: proces verbal de constatare a refuzului de testare cu aparatul etilotest, cazier judiciar C. D., declarații făptuitor/învinuit C. D., declarații martor D. M. C., proces verbal de constatare a refuzului de recoltare a probelor biologice, proces verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare.
La solicitarea instanței a fost comunicată fișa actualizată de cazier judiciar a inculpatului C. D..
Prin încheierea din 10.04.2014 pronunțată în procedura de cameră preliminară, în baza art. 346 alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.4347/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că situația de fapt descrisă în actul de sesizare corespunde pe deplin adevărului, din coroborarea declarațiilor martorilor cu celelalte probe administrate în faza urmăririi penale rezultând în mod indubitabil că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimiși în judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul solicitând admiterea apelului și desființarea sentinței instanței de fond iar în rejudecarea cauzei penale achitarea inculpatului sub aspectul săvarșirii infracțiunilor pentru care a fost trimiși în judecată, avand în vedere că materialul probatoriu administrat în cauză nu probează existența infracțiunilor sau a vinovăției în raport de aceste infracțiuni. Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:
La data de 05.07.2013, în jurul orei 15.30 inculpatul C. D. a condus autoturismul Toyota cu nr. de înmatriculare_ pe . DN1 Bucuresti Ploiesti către . Ciolpani, fiind oprit pentru identificare și prezentarea documentelor, ocazie cu care i s-a solicitat și testarea cu aparatul etilotest Drager in vederea stabilirii alcoolemiei. Inculpatul a refuzat atât testarea cât și recoltarea probelor biologice la Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti.
Inculpatul a susținut că a fost acostat de către organele de politie in timp ce căuta in portbagajul masinii medicamente pentru sotia sa, însă trebuie observant că în declarațiile date în cursul urmăririi penale, la data de 05.07.2013 si la data de 03.09.2013, inculpatul a arătat că a fost oprit de catre organele de politie, care nu erau de la circulatie, pe . care acesta a parcat masina în fața curtii sale, iar când i s-a solicitat să sufle în aparatul etilotest a refuzat “deoarece agent N. S. nu era de la circulatie”.
Astfel cum rezultă din declarația martorului Telian M. sau cea a martorului Sacagiu R. aceștia l-au vazut pe inculpat lângă autoturismul său oprit când au sosit organele de poliție auzind discuții pe un ton ridicat între organele de politie si inculpate, dar aceste declarații nu pot avea valoare probatorie în contextual în care martorii au observat tarziu activitatea inculpatului, nefiind de față la momentul la care s-a comis fapta ce I se impute acestuia.
Instanța de fond a reținut în mod corect că acest martor a asistat efectiv numai la sosirea echipajelor de poliție, fără a fi observat momentul depistării în trafic a inculpatului, care a precedat parcarea autovehiculului în fața porții.
În susținerea acuzațiilor aduse inculpatului vine declarația martorului D. M. C., care a fost oprit pe . Ciolpani, în data de 05.07.2013, acesta arătand că inculpatul a refuzat să sufle în aparatul etilotest, acesta fiind singurul aspect observat direct, personal, de către martor.
Coroborând declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală cu cele ale martorilor audiați precum și cu procesele verbale întocmite de organele de poliție, instanța a reținut în mod just că declarația inculpatului dată în faza de judecată(sub aspectul acostării sale de către organele de politie în fața portii în timp ce căuta în portbagajul masinii este nesinceră si trebuie înlăturată.
În ceea ce privește aplicarea principiului legii penale mai favorabile față de inculpați și implicita schimbare de încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina acestora, Curtea reține că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile legale la momentul pronunțării acestei sentințe, avand în vedere că prin decizia Curții Constituționale nr. 256/06.05.2914 s-a arătat că principiul aplicării legii penale mai favorabile urmează a fi incident, însă nu prin combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, pentru că, în caz contrar, s-ar anula voința mai sus relevată care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod și nicidecum dispoziții ori instituții autonome. Altfel spus, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală. Însă, prin aceeași decizie s-a mai arătat că Curtea Constituțională a sancționat punctual un înțeles contrar principiului legii penale mai favorabile în cazul unor instituții de drept penal material (a se vedea în acest sens Decizia nr.1.092 din 18 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.67 din 31 ianuarie 2013 — referitoare la prescripția specială, Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011 — referitoare la acordul de recunoaștere a vinovăției) nu contravine argumentelor de mai sus, deoarece, în acele decizii, norma mai favorabilă s-a integrat în cuprinsul aceluiași act normativ, nefiind modificată viziunea de ansamblu a reglementării. Astfel, legea de modificare a termenului de prescripție specială (art.I pct.3 din Legea nr.63/2012) a fost încorporată în legea de bază (respectiv Codul penal din 1969), pierzându-și identitatea și integrându-se deplin în filosofia de ansamblu a reglementării existente, situația fiind în mod vădit diferită în cazul succesiunii în timp a două coduri penale, întrucât într-o atare ipoteză se schimbă opțiunea puterii legislative cu privire la însăși filosofia politicii penale. Din acest raționament rezultă că aplicarea legii penale mai favorabile în mod global este obligatorie în cazul în care s-ar dispune combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, respectiv cele două coduri penale.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă în acest caz, Curtea apreciază că deși limitele pedepsei nu au suferit modificări esențiale, vechea reglementare penală este mai favorabilă inculpatului avand în vedere modalitățile mai blande de individualizare a modalității de executare a pedepsei.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate de prima instanță pentru inculpat și a modalității de executare a acesteia, Curtea consideră că aceasta a fost una mult prea blandă în raport cu atitudinea acestuia și cu gravitatea concretă a faptelor acestuia, dar constată că în acest caz că inculpatul beneficiază pe deplin de principiul non reformatio in pejus.
Față de cele arătate anterior,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit. b CPP. respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul C. D. impotriva sentintei penale nr. 362 pronuntata la data de 29.10.2014 de Judecătoria B., in dosarul nr._ /2014.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelantul la plata sumei de 500 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a apelantului se va avansa din fondurile MJ către Baroul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M.-A. M. L. N.-C.
GREFIER,
E.-A. N.
Red./Dact.jud.M.A.M./5 ex
J.B. – jud.T.A.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 205/2015. Curtea de... → |
|---|
