Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 116/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 116/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr. 116/Co
Ședința publică din data de 19 februarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I. C.
GREFIER: S. R.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror E. I..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul S. FILUS împotriva sentința penală nr. 987 din 13.10.2014 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ /a7.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat S. Filus personal, in stare de arest și asistat de avocat din oficiu I. C., cu delegația nr._ din data de 02.02.2015, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat S. F. solicită admiterea contestației, apreciind că in cauză se impune diminuarea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului in raport de noua lege penale, lege ce este mai favorabilă, cuantumul pedepsei aplicată inculpatului fiind mai mare decât pedeapsa prevăzută de noul cod penal
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, ca nefondată, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, pedeapsa aplicată inculpatului nedepășind maximul prevăzut de noua lege penală.
Contestatorul condamnat S. F., având ultimul cuvânt, solicită reducerea celor 5 ani de interzicere a drepturilor civile la 1 an.
CURTEA,
Asupra prezentei contestații.
Prin sentința penală nr. 987 din 13 octombrie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului G., s-au dispus următoarele:
În baza art. 595 alin. 5 din Noul Cod de Procedură penală.
Respinge ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul S. F., fiul lui O. și F., născut la data de 05.09.1974, în prezent deținut în P. G., privind aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 63 din 02.03.2004 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin neapelare.
În baza art. 274 alin. 2 Cod de Procedură penală, obligă condamnatul la plata sumei de 50 lei cheltuielile judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 12.08.2014, pe rolul Tribunalului G. sub nr._, a fost înregistrată contestația condamnatului S. F., contestație prin care acesta solicita aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul reducerii pedepsei de 17 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 63 din 02.03.2004 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin neapelare, întrucât este mai mare decât maximul prevăzut de Noul Cod Penal.
La dosarul cauzei s-au depus în xerocopie următoarele acte: mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 82/2004 din 24.03.2004 emis de Tribunalul Teleorman, fișa de evaluare a condamnatului întocmită de comisie și sentința penală nr. 63 din 02.03.2004 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin neapelare.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 63 din 02.03.2004 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin neapelare, în baza art. 174 - 175 lit. c Cod penal, inculpatul S. F. a fost condamnat la 17 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art. 65 Cod penal, s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 5 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.
Infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174 - 175 lit. c Cod penal 1969, este incriminată în prezent de art. 188 alin. 1 Noul Cod Penal raportat la art. 199 alin. 1 Noul Cod Penal și se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 ani, maximul de 20 ani majorându-se cu ¼ potrivit art. 199 alin. 1 Noul Cod Penal.
Potrivit art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Potrivit art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Raportând aceste dispoziții la speța de față, tribunalul reține că în ceea ce privește pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată contestatorului S. F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 174 - 175 lit. c Cod penal 1969, aceasta nu se situează peste limita maximă prevăzută de Noul Cod Penal ce este de 25 ani.
Așa fiind, tribunalul reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, motiv pentru care contestația la executare formulată de condamnatul S. F., privind aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 63 din 02.03.2004 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin neapelare, se privește a fi nefondată și în consecință urmează ca în baza art. 595 alin. 5 din Noul Cod de Procedură penală, să fie respinsă.
Împotriva sentinței a formulat contestație condamnatul, solicitând aplicarea legii mai favorabile, urmând a se face aplicarea art. 5 si 6 din Noul Cod penal in raport de noilor prevederi legale.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile condamnatului, dar și de exigențele art. 6 din Codul penal, Curtea constată nefondată contestația și o va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, pedeapsa ce sancționează infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, dar cea care i-a fost aplicată condamnatului se încadrează în limitele textului care reglementează în prezent infracțiunea.
Cum rațiunea dispozițiilor art. 6 Noul Cod penal nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în situația aceluia care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, în sensul ca cel condamnat să nu execute o pedeapsă mai mare decât limita maximă prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite, iar contestatorul execută o pedeapsă legală și din prisma noului cod penal.
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b NCPP, Curtea va respinge ca nefondată contestația.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 NCPP,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. a NCPP, respinge ca nefondată contestația formulată de către condamnatul S. F. împotriva sentinței penale nr. 987 din 13 octombrie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului G..
În baza art. 275 alin. 2 NCPP, obligă contestatorul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum, de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2015.
Președinte Grefier
I. C. R. S.
Red.si dact. I.C.2 ex./23.02.2015
Trib. G./jud. G. Oița
| ← Spălare de bani. Legea 656/2002 art. 23. Decizia nr. 284/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 301/2015.... → |
|---|
