Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1090/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1090/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 1090/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
Ședința publică de la 30.09.2014
DECIZIA PENALĂ NR.1090/A
Curtea constituită din:
P.- I. T.
JUDECATOR- D. L.
GREFIER- S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror S. AMARYL.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București împotriva sentinței penale nr. 517 din data de 10.06.2014 pronunțate de Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă intimatul inculpat B. M. C., pentru care a răspuns apărător din oficiu V. N., cu delegație la dosar, lipsă fiind și intimata parte vătămată C. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului declarat de P..
Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de fond a aplicat dispozițiile vechiului Cod penal, dispunând o pedeapsă de 8 luni închisoare, care este sub minimul special prevăzut de lege. Solicită admiterea apelului declarat de P. și aplicarea unei pedepse peste minimul special prevăzut de lege.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat B. M. C. solicită respingerea apelului declarat de P. și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că în hotărârea atacată se face referire la faptul că inculpatul are trei copii minori în întreținere, ceea ce constituie o circumstanță atenuantă.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.517 din 10.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 386 N.C.p.p., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârșită de inculpatul B. M. C. din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i din V Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din V Cod penal în infracțiunea prev. de art.228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b si d cu aplicarea art. 35 alin.1 C.p. și art. 5 C.pen.
În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i din V.cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din V. cod penal și art. 5 C.pen. și cu aplicarea art. 374 alin.4, art. 396 alin.10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul B. M. C., la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat (fapta săvârșită în perioada 25.07.2011 – 01.08.2011).
S-a făcut aplicarea art.71 și art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b V.C.pen.
S-a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat este concurentă cu infracțiunea de furt calificat în formă continuată pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 649/19.06.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la 12.07.2012, la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art.85 al.1, 2 V.Cod penal, cu aplicarea art. 5 C.pen. a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 649/19.06.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la 12.07.2012.
În baza art. 33 lit.a, art. 34 lit.b V.C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., această pedeapsă a fost contopită cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 și art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b V.C.pen.
În temeiul art.86 ind.1 cu referire la art. 86 ind.5 alin.2 V.C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen. a fost dispusă suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului B. M. C. pe un termen de încercare de 6 ani și 8 luni, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86ind.2 V.C.pen.
În temeiul art. 71 al. 5 V.C.pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului B. M. C. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 86ind.3 V.C.p. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnatul B. M. C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acesta;
-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art.86 ind.3 al.3 din Codul penal, pe durata termenului de încercare condamnatul B. M. C. a respectat următoarele obligații:
a)de a urma un program organizat de Serviciul de Probațiune.
În baza art.359 V.C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului B. M. C. asupra disp.art.86ind.4 V.C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
S-a luat act că partea vătămată C. V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
In baza art. 112 alin.1 lit.e C.pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B. M. C. a sumelor de 50 lei, 15 lei, 60 lei obținuți în urma valorificării bunurilor sustrase.
În baza art. 274 alin. 1 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul B. M. C. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1300 lei.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2011 din data de 10.07.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul B. M. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i din codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din codul penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 17.07.2013 sub nr._ .
În motivarea actului de sesizare a instanței s-a reținut că în perioada 25.07 – 01.08.2011, inculpatul B. M. C. a pătruns, prin efracție și pe timp de noapte, de două ori în imobilul situat pe ., Sector 1, București, de unde a sustras mai multe bunuri pe care ulterior le-a vândut. Prejudiciul cauzat este în valoare de 5000 lei.
Situația de fapt astfel reținută prin actul de sesizare a rezultat din următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: proces verbal de efectuare a actelor premergătoare; declarație inculpat; cazier judiciar, proces verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, raportul de constatare tehnico – științifică nr._ din 28.08.2012 emis Serviciul Criminalistic – DGPMB.
Persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În ședința publică din 26.05.2014 inculpatul B. M. C. a declarat că solicită aplicarea prev. art.377 C.p.p., că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, solicitând instanței judecarea în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
A fost atașată fotocopie de pe prin sentința penală nr. 649/19.06.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București și fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Inculpatul nu a solicitat proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că în perioada 25.07.2011 – 01.08.2011, inculpatul B. M. C. a pătruns, prin efracție și pe timp de noapte, de două ori în imobilul situat pe ., Sector 1, București, de unde a sustras mai multe bunuri pe care ulterior le-a vândut, prejudiciul cauzat fiind în valoare de 5000 lei.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, cunoscute și însușite de inculpat in cursul judecății: proces verbal de efectuare a actelor premergătoare; declarație învinuit; cazier judiciar, proces verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, raportul de constatare tehnico – științifică nr._ din 28.08.2012, emis Serviciul Criminalistic – DGPMB.
Din declarația părții vătămate C. V. a reieșit că aceasta deține un imobil în ., Sector 1, București, imobil în care nu locuiește nimeni. In ziua de 02.08.2011, partea vătămată a observat că persoane necunoscute au pătruns în imobilul menționat anterior și au sustras un aspirator vechi, ușile de la o sobă de teracotă dintr-unul dintre dormitoare, un aragaz, o cutie de tacâmuri din bucătărie și două uși metalice de la verandă. Valoarea prejudiciului a fost evaluată la suma de 5000 lei. Aceasta a arătat că în luna iulie 2011 a verificat ultima dată imobilul, încuind ușile și închizând ferestrele.
Fiind audiată în data de 19.10.2011, partea vătămată C. V. a declarat că nu cunoaște persoana prezentată în fotografie de către organele de poliție, respectiv pe inculpatul B. M. C. și că aceasta nu a intrat niciodată în imobilul în cauză cu consimțământul acesteia sau a celuilalt coproprietar, A. N., care este plecat în străinătate de 22 ani.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului, a reieșit că organele de poliție din cadrul Secției 5 Poliție au prelevat și ridicat un număr de 7 urme papilare din interiorul locuinței.
Susținerile părții vătămate s-au coroborat cu concluziile raportului de constatare tehnico – științifică nr._ din 28.08.2012, emis Serviciul Criminalistic – DGPMB, urma digitală relevată și ridicată de pe partea exterioară a vazei din ceramică aflată pe podeaua celei de-a doua încăperi a imobilului menționat anterior a fost creată de degetul mijlociu de la mâna dreaptă a inculpatului B. M. C. și urma digitală relevată și ridicată de pe partea exterioară a geamului din dreapta al vitrinei din cea de-a doua încăpere a imobilului menționat anterior nu a fost creată de mâinile inculpatului B. M. C..
Din declarația dată de inculpatul B. M. C. în cursul urmăririi penale precum și din declarația dată în fața instanței de judecată, instanța de fond a reținut că acesta a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum a fost descrisă. Acesta a arătat că perioada 25.07.2011 – 01.08.2011 a pătruns în locuința situată în . Sector 1 în timpul nopții pe poarta imobilului care era închisă, dar neasigurată. Inculpatul a precizat că a realizat că imobilului respectiv era nelocuit și a avut ca scop, atât de a dormi în acel imobil, cât și de a lua anumite obiecte metalice vechie pe care să le valorifice ulterior. A doua zi, în jurul orei 09,00 inculpatul a sustras un joc de șah din lemn și un set de tacâmuri pe care le-a valorificat, obținând suma de 50 de lei pe jocul de șah și 15 lei pe setul de tacâmuri. În seara aceleiași zile, în jurul orei 22,00, inculpatul a revenit în imobilul menționat anterior, de unde în următoarea zi a mai sustras, având la dispoziție un cărucior oferit de angajații unui centru de fier vechi, două uși din fier, un aragaz vechi, un aspirator vechi și două uși metalice pentru sobă de teracotă. Bunurile sustrase au fost valorificate de către inculpatul la un centru de colectare fier vechi, obținând suma de 60 de lei.
Referitor la situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanță și descrisă mai sus, instanța constată că inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră atât în faza de urmărire penală cât și în declarațiile date în fața instanței de judecată, recunoscând comiterea faptei și descriind modul și împrejurările în care a acționat.
Instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului B. M. C. care în perioada 25.07.2011 – 01.08.2011, a pătruns, prin efracție și pe timp de noapte, de două ori în imobilul situat pe ., Sector 1, București, de unde a sustras mai multe bunuri pe care ulterior le-a vândut, prejudiciul cauzat fiind în valoare de 5000 lei, constituie infracțiunea de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g și i V.C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 V.C.pen. și art. 5 C.pen.
Cu privire la reținerea formei continuate a infracțiunii de furt calificat săvârșită de inculpat, instanța a avut în vedere, pe lângă îndeplinirea condițiilor privind unitatea de subiect activ, pluralitatea actelor de executare și unitatea de calificare juridică, intervalul scurt de timp, precum și modul similar de săvârșire a faptelor, ce denotă o aceeași rezoluție infracțională.
Cu privire la cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârșită de inculpatul B. M. C. din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i din V.cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din V. cod penal în infracțiunea prev. de art.228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b si d cu aplicarea art. 35 alin.1 C.p. și art. 5 C.pen., instanța o va respinge, reținând ca lege penala mai favorabilă reglementarea anterioară.
Prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, care a intrat în vigoare la data de 01.02.2014, fapta pentru care este cercetat inculpatul în cauză este incriminată de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b si d.
Potrivit art. 5 alin.(1) din N.C.P., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabilă.
Infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b si d N.C.pen. are un conținut identic cu reglementarea anterioară, cu excepția regimului sancționator, care este mai favorabil in Noul Cod penal (închisoarea de la 1 la 5 ani), in Codul penal de la 1968 fiind închisoarea de la 3 la 15 ani.
Referitor la tratamentul sancționator aplicabil infracțiunii continuate conform dispozițiilor art. 36 alin.1 N.C.pen., instanța de fond a constatat că se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, cu posibilitatea majorării maximului pedepsei cu cel mult 3 ani. Deosebirea față de reglementarea anterioară constă în lipsa trimiterii legale la regimul sancționator al instituției concursului de infracțiuni în privința sporului aplicabil.
Cu privire la instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere, instanța de fond a constatat că noua reglementare este mai aspră față de cea anterioară, având în vedere sfera mai largă a obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării, aceste criterii fiind stabilite de legiuitor în art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012. Unul dintre principalele elemente de noutate introduse prin N.C.pen. îl reprezintă prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, iar caracterul de contragere al acestei obligații legale face ca noua reglementare să fie mai puțin favorabilă.
Într-o astfel de situație, instanța a trebuit să determine în concret legea penală mai favorabilă, în funcție de circumstanțele prezentei cauze.
Având în vedere că, în considerarea particularităților acestei spețe, instanța de fond s-a orientat spre modalitatea de executare a pedepsei sub supraveghere, din considerentele ce vor fi expuse în continuare, va reține ca lege penală mai favorabilă Codul penal din 1969.
Instanța de fond a respins, în baza dispozițiilor art. 386 C.p.p., cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârșită de inculpatul B. M. C. din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i din V.cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din V. cod penal în infracțiunea prev. de art.228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b si d cu aplicarea art. 35 alin.1 C.p. și art. 5 C.pen.
Elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de sustragere a bunurilor respective, urmarea imediată constând în scoaterea bunurilor din stăpânirea persoanei vătămate și prin aceasta crearea unui prejudiciu patrimonial.
Legătura de cauzalitate rezultă din aceea că trecerea bunurilor sustrase în stăpânirea inculpatului este o consecință directă a acțiunii de luare, modalitatea de săvârșire a faptei fiind stabilită și dovedită conform probelor aflate la dosarul cauzei.
În privința laturii subiective, din modul și mijloacele de săvârșire a faptei, rezultă că inculpatul B. M. C. a acționat cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestuia prin săvârșirea acelei fapte, potrivit art. 19 alin. 1 pct. 1 litera a V. Cod penal.
Reținerea elementelor circumstanțiale prevăzut de art.209 alin.1 lit. g și i V.C.pen. este determinată de momentul săvârșirii faptei (pe timp de noapte) si modalitatea de săvârșire (prin efracție).
Instanța de fond a constatat dovedită vinovăția inculpatului B. M. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, constată că această faptă este stabilită și din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la persoana inculpatului care permit stabilirea unei pedepse.
Având în vedere cele expuse, instanța de fond a aplicat inculpatului, pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din V.Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din V. Codul penal.
Sub acest aspect, instanța de fond a reținut pericolul social al infracțiunii, apreciat de instanță ca fiind minim având in vedere și faptul că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă, pericol reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor - pe care le va reduce cu o treime, potrivit art. 374 alin.4, art. 396 alin.10 C.p.p., împrejurarea că inculpatul nu este recidivist, periculozitatea inculpatului care a premeditat săvârșirea infracțiunii, cu intenția de a obține în acest mod bunuri care nu îi aparțineau, circumstanțele personale ale inculpatului care nu are loc de munca, are 26 de ani și are în întreținere 3 copii minori, aspecte reținute ca circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin.2 V.C.pen.
În raport de considerentele expuse, ținând cont de funcția de reeducare pe care o îndeplinește pedeapsa, dar și de cea de constrângere, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă de 8 luni închisoare constituie o sancțiune corespunzătoare pentru inculpat, pedeapsa astfel aplicată fiind redusă ca efect al reținerii aplicării art. 396 alin.10 C.p.p. și art. 76 lit.d V. C.pen. în favoarea inculpatului.
Instanța de fond a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta este concurentă cu infracțiunea de furt calificat în formă continuată pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 649/19.06.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la 12.07.2012, la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art.85 al.1, 2 V.Cod penal, cu aplicarea art. 5 C.pen. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 649/19.06.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la 12.07.2012.
În baza art. 33 lit.a, art. 34 lit.b V.C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., instanța de fond a dispus contopirea acestei pedepse cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a făcut aplicarea art.71 și art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b V.C.pen., față de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 conform cărora, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Instanța de fond a reținut că natura faptei săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Nu au fost interzise inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece condamnatul nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
În ceea ce privește modalitatea de executare, față de circumstanțele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor care să atragă starea de recidivă și vârsta acestuia, executarea pedepsei în regim de detenție apare ca fiind o măsură prea aspră care nu va duce la îndreptarea condamnatului. Instanța de fond s-a orientat spre executarea sub supraveghere, apreciind că în acest mod, sub atenta supraveghere a consilierilor, scopul pedepsei va putea fi atins, fără ca inculpatul să fie izolat de societate. Instanța de fond a apreciat că rolul de constrângere și scopul pedepsei pot să fie realizate și prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, ceea ce implică atenționarea inculpatului asupra posibilității revocării acestei măsuri în cazul săvârșirii unor noi infracțiuni în termenul de încercare ce va fi stabilit și exercitarea unor măsuri de supraveghere corespunzătoare de natură a conduce la îndreptarea inculpatului astfel încât acesta să nu mai comită alte infracțiuni în viitor.
În consecință, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 V.C.pen. cu referire la art. 86 ind.5 alin.2 V.C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., instanța de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani si 8 luni închisoare aplicată inculpatului B. M. C., urmând să fixeze un termen de încercare de 6 ani și 8 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, termen format din durata pedepsei la care se adaugă un termen stabilit de instanță de 4 ani.
În temeiul art. 71 al. 5 V.C.pen. instanța de fond a dispus suspendarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului B. M. C. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 863 V.C.p. instanța de fond a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnatul B. M. C. să se supună măsurilor de supraveghere impuse de acest text de lege.
În temeiul art.86 ind.3 al.3 din V.Codul penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul B. M. C. a respectat obligația de a urma un program organizat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art.359 V.C.pr.pen. instanța de fond a atras atenția inculpatului B. M. C. asupra disp. art.864 V.C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
În ceea ce privește latura civilă, în baza art.14 și art.346 C. pr. pen. instanța a luat act că nu s-a exercitat acțiunea civilă de către persoana vătămată C. V. .
Având în vedere declarația olografă a inculpatului, din care a reieșit că a vândut bunurile sustrase obținând anumite sume de bani, în baza art. 112 alin.1 lit.e C.pen. instanța de fond a dispus confiscarea specială de la inculpatul B. M. C. a sumelor de 50 lei, 15 lei, 60 lei obținuți în urma valorificării bunurilor sustrase.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.
În motivele de apel depuse în scris de P., s-a arătat că instanța de fond în mod greșit l-a condamnat pe inculpatul B. M. C. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g și l din vechiul C. pen., reținând ca lege penală mai favorabilă, vechiul Cod penal.
În opinia Parchetului, instanța de fond nu trebuia să rețină în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și nu putea să-l condamne la o pedeapsă mai mică de 2 ani, astfel că solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Curtea, analizând hotărârea atacată în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., în raport de motivele invocate și sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că apelul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta:
Din probele aflate la dosar și analizate de prima instanță în hotărârea atacată, ale cărei considerente sunt însușite de instanța de control judiciar sub acest aspect, rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a săvârșit cu vinovăția cerută de lege infracțiunea de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată (declarația inculpatului prin care a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 375 Cpp se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză: declarația părții vătămate, proces verbal de efectuare a actelor premergătoare; proces verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, raportul de constatare tehnico – științifică nr._ din 28.08.2012 emis Serviciul Criminalistic – DGPMB).
Cu privire la legea penală aplicabilă în cauză, Curtea constată că de la data săvârșirii faptelor până la soluționarea definitivă au fost în vigoare două legi penale, Codul Penal din 1969 (cu modificările aferente până la data de 01.02.2014) și legea nr. 286/2009. Cu privire la instituțiile relevante aplicabile în cauză, cele două legi cuprind mai multe modificări, în raport de care instanța de apel va identifica și aplica legea penală mai favorabilă. Astfel, se constată că, deși limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă sunt mai mici pentru infracțiunea de furt calificat, ca și sporul ce poate fi aplicat în cazul formei continuate a infracțiunii (3 ani peste maxim față de 5 ani peste maxim în legea veche), având în vedere că circumstanțele de fapt și cele personale care vor determina aplicarea ca modalitate de individualizare a executării pedepsei suspendarea sub supraveghere, în raport de dispozițiile art. 16 alin. 2 din legea nr. 187/2012, apreciază că legea veche este mai favorabilă față de regimul aplicabil acestei instituții (sfera obligațiilor impuse și efectele produse după termenul de încercare).
Curtea constată, însă, că prima instanță a aplicat o pedeapsă nelegală, sub minimul prevăzut de lege, fără reținerea circumstanțelor atenuante care să permită coborârea sub acest prag ca urmare a efectului prev. de art. 76 Cp din 1968.
Prin urmare, legea mai favorabilă inculpatului, în raport de situația sa concretă și de considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, este Codul Penal din 1968 în raport de care instanța de apel va stabili o pedeapsă corespunzătoare, având în vedere criteriile stabilite de art. 72 Codul Penal din 1968: circumstanțele faptelor: in locuința părții vătămate, unde exista așteptarea de a fi protejate bunurile, prin efracție, în timpul nopții, prin acte repetate de executare, cauzând un prejudiciu relativ mare și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are loc de munca si nici ocupație, este la o vârstă tânără, a recunoscut săvârșirea faptelor, cooperând cu organele judiciare, nu are antecedente penale, are 3 copii minori în întreținere. În raport de aceste elemente, instanța de apel apreciază că o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de legea veche în urma micșorării limitelor de pedeapsă ca urmare a aplicării dispoz. art. 396 alin. 10 Cpp este de natură să corespundă periculozității faptei și a inculpatului, urmând să mențină suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 862 Cp din 1968.
Față de cele reținute, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen. va admite apelul declarat, va desființa, în parte, sentința penală nr.517/10.06.2014 a Judecătoriei sectorului 1 București și rejudecând în fond:
În baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g și i cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1968,art.5 alin.1 Cod penal și art.396 alin.10 Cod proc.pen. va condamna pe inculpatul B. M. C. la 2 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal din 1968 va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.649/2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, urmând ca inculpatul să execute 2 ani și 8 luni închisoare.
Va menține suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare pe un termen de încercare de 6 ani și 8 luni și celelalte dispoziții ale sentinței apelate în măsura în care nu contravin celor stabilite prin prezenta decizie.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul pentru avocat din oficiu, în cuantum de 200 lei, va rămâne în sarcina statului și se va avansa din bugetul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului1 București.
Desființează, în parte, sentința penală nr.517/10.06.2014 a Judecătoriei sectorului 1 București și rejudecând în fond:
În baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g și i cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1968,art.5 alin.1 Cod penal și art.396 alin.10 Cod proc.pen. condamnă pe inculpatul B. M. C. la 2 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal din 1968 contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.649/2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, urmând ca inculpatul să execute 2 ani și 8 luni închisoare.
Menține suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare pe un termen de încercare de 6 ani și 8 luni.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate în măsura în care nu contravin celor stabilite prin prezenta decizie.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul pentru avocat din oficiu, în cuantum de 200 lei, rămâne în sarcina statului și se avansează din bugetul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi 30.09.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. T. D. L.
GREFIER,
S. N.
Red. I.T./23.10.2014
Dact.A.L: 2 ex.
Jud. Sect.1 București – jud.: Z. E.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 2250/2013. Curtea... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
