Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 2250/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2250/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 2250/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 2250/R
Ședința publică din data de 02 decembrie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: S. C.
Judecător: O. B.
Judecător: C. S.
Grefier: E.–A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile de inculpatul M. D. - Ș., S.C E. ROMÂNIA asigurare REASIGURARE S.A și partea civilă V. C.-A. împotriva sentinței penale nr. 498 din data de 13 septembrie 2013 a Judecătoriei Cornetu, pronunțată în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25 noiembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, 02 decembrie 2013 și a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 498 din data de 13.09.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu s-a dispus, în baza art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 3201 alin.7 C. pr. pen. condamnarea inculpatului M. D. Ș. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3(trei) ani închisoare pe o durata de 5 (cinci) ani termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
În baza art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 83 C.pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. i-au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C.penal.
În baza art. 71 alin.5 C. pen. s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C.penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 și urm. cod civil și art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006:
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. U. DE URGENȚĂ București. A fost obligat inculpatul M. D. Ș. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 46.456,56 lei cu titlu de daune materiale la care se va adăuga dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății efective.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. V.. A fost obligat inculpatul M. D. Ș. la plata către această parte la despăgubiri civile în cuantumul sumei de 15.000 lei cu titlu de daune materiale la care se va adăuga dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății efective și a sumei de 50.000 euro (echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plății) cu titlu de daune morale.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. P. C. R.. A fost obligat inculpatul M. D. Ș. la plata către această parte la despăgubiri civile în cuantumul sumei de 40.000 euro (echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plății) cu titlu de daune morale.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. V. B.. A fost obligat inculpatul M. D. Ș. la plata către această parte la despăgubiri civile în cuantumul sumei de 40.000 euro (echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plății) cu titlu de daune morale.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă V. C. A. ca neîntemeiată.
În baza art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 și art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 22 din OUG nr. 61/2005, a fost obligat asigurătorul S.C. E. România Asigurare - Reasigurare S.A. la plata acestor sume datorate în temeiul poliței de asigurare ./16/H16/DV nr._ din data de 23.09.2010 – către părțile civile S. U. de Urgență București, M. V., M. P. C. R. și M. V. B., în limita plafonului legal.
În temeiul art. 193 alin. 1 și 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul M. D. Ș. la plata către partea civilă M. V. B. a sumei de 3.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de aceasta.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 5592/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 25.02.2013 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M. D. Ș., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal.
În ședința de judecată din data de 14.06.2013 (f. 82, dosar fond), inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art. 3201 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a arătat că le cunoaște și le însușește.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt :
La data de 27.11.2010, orele 14,25, inculpatul M. D. Ș. a condus autoturismul marca Renault Megane CC cu număr de înmatriculare_ pe DN 6, în interiorul orașului B., din direcția A. către București, iar când a ajuns în dreptul km. 11+600m a pierdut controlul direcției de mers, a pătruns pe contrasens și a intrat frontal în autoturismul marca Chevrolet Spark cu număr de înmatriculare_ condus de partea civilă M. V. ce circula pe banda a II a aceluiași drum, din direcția București către A., în urma impactului dintre cele două autoturisme rezultând vătămarea corporal a numitei M. R. care a decedat la data de 15.12.2010.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul M. D. Ș..
Sub aspect obiectiv, s-a reținut că fapta inculpatului M. D. Ș. care la data de la data de 27.11.2010, orele 14:25, a condus autoturismul marca Renault Megane CC cu număr de înmatriculare_ pe DN 6, în interiorul orașului B., din direcția A. către București, iar când a ajuns în dreptul km. 11+600m a pierdut controlul direcției de mers, a pătruns pe contrasens și a intrat frontal în autoturismul marca Chevrolet Spark cu număr de înmatriculare_ condus de partea civilă M. V. ce circula pe banda a II a a aceluiași drum, din direcția București către A., în urma impactului dintre cele două autoturisme rezultând vătămarea corporală a numitei M. R. care a decedat la data de 15.12.2010, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin. 1 și 2 din Codul penal.
În privința laturii subiective, s-a arătat că inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din culpă.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, și anume: dispozițiile din partea generală a Codului penal privind forma de vinovăție; limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru infracțiunea de prev. de art. 178 alin.1 și 2 C.pen; gradul de pericol social concret al infracțiunii, pe care instanța în apreciază ca fiind ridicat raportat la modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea, împrejurările în care aceasta a fost comisă și urmările produse - (inculpatul a condus autoturismul prietenului său – partea civilă V. C. A. și a efectuat defectuos manevra de oprire bruscă, fapt ce a determinat pierderea stabilității, pătrunderea pe contrasens și tamponarea unui alt autovehicul care circula regulamentar; relațiile sociale încălcate și care ocrotesc viața persoanei, persoana și conduita inculpatului: care nu are antecedente penale, de profesie ambalator manual la Avicola Crevedia, 23 ani, a recunoscut și regretat fapta comisă. Nu trebuie însă pierdut din vedere faptul că infracțiunile la regimul rutier de natura celor săvârșite de inculpat, în ultima perioadă de timp au o frecvență foarte mare, îngrijorătoare și se impune aplicarea unor pedepse pentru conștientizarea inculpatului cât și a altor conducători auto care prin nerespectarea normelor de bază privind siguranța circulației pe drumurile publice pun în pericol grav integritatea corporală/viața celorlalți participanți la trafic.
Instanța a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de legiuitorul român în art. 52 Cod penal poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime potrivit art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
De asemenea, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal instanța a apreciat că reeducarea inculpatului, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege, poate avea loc și fără privare de libertate, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra propriului comportament raportat la relațiile sociale pe care a înțeles să le încalce prin săvârșirea infracțiunii, astfel că va dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal și compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
În baza art. 359 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 83 C.pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C.penal.
În baza art. 71 alin.5 C. pen. s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a) teza a doua si lit. b) C.penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că, în termen legal, S. U. de Urgență București s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 46.456,56 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea victimei M. R. în perioada 27.11.2010, ora 16,12 – 27.11.2010, ora 20,14, 08.12.2010, ora 15,30- 08.12.201, ora 19,24 și 27.11._10, anexând decontul de cheltuieli (f. 63-68, dosar fond).
În baza art. 14 Cod procedură penală raportat la art.346 alin.1 Cod procedură penală, a fost admisă acțiunea civilă formulată de S. U. de Urgență București și a fost obligat inculpatul M. D. Ș. la plata sumei de 46.456,56 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea victimei M. R. în perioadele menționate.
De asemenea s-au mai constituit părți civile în termen legal V. C. A. – proprietarul autoturismului condus de inculpat (f. 33, dosar fond) M. V. – soțul victimei M. R. (f. 34-41, 47-56, dosar fond), M. P. C. R. și M. B. V. – fiicele victimei M. R. (f. 34-41, 47-56, dosar fond).
Cu ocazia audierii părților civile, în ședința publică de judecată din data de 14.06.2013, acestea au arătat:
- p.civ. M. P. C. R. (fiica victimei M. R.) a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1500.000 euro, reprezentând daune morale, întrucât daunele materiale au fost solicitate de tatăl său M. Viore (f. 83, dosar fond) ;
- p.civ. M. V. (fiica victimei M. R.) a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 150.000 euro, reprezentând daune morale, întrucât daunele materiale au fost solicitate de tatăl său M. V. (f. 84, dosar fond);
- p. văt. M. V. (soțul victimei M. R.) a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 15.000 lei daune materiale și 200.000 euro, reprezentând daune morale (f. 85, dosar fond) ;
- p.civ. V. C. A. (proprietarul autoturismului implicat în accident) a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 67.433 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea autoturismului avariat de către inculpat din culpa sa (f. 86, dosar fond).
La termenul de judecată din data de 14.06.2013 (f. 100, dosar fond) părților civile le-a fost încuviințată proba cu înscrisuri, fiind depuse bonuri și facturi fiscale, precum și proba testimonială cu martorii T. O., O. L. și M. G. C. ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei, iar pentru asiguratorul de răspundere civilă obligatorie proba cu înscrisuri. De asemenea părțile civile au depus la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 și urm. Cod civil (în vigoare la data săvârșirii faptei): fapta ilicită a inculpatului (suprimarea vieții unei persoane prin nerespectarea normelor legale de circulație pe drumurile publice), prejudiciul material suferit de părțile civile (constând în efectuarea de cheltuieli cu tratamentul medical și ulterior survenind decesul cu înmormântarea victimei, pomenirile specifice ritului ortodox, edificarea monumentului funerar etc) și moral (dispariția bruscă din viața familiilor a fiilor, victimei M. R.) suferit de părțile civile M. V., M. P. C. R. și M. V. B., legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudicii (nerespectarea normelor rutiere de către inculpat urmată de decesul victimei și avarierea unor autoturisme), vinovăția dovedită a inculpatului (așa cum a fost analizată mai sus și recunoscută de acesta), care a acționat din culpă.
S-a reținut ca fiind neîndoielnic faptul că, în momentele de durere prilejuite părților civile de moartea soției, respectiv mamei lor, numita M. R. în vârstă de 52 de ani, aceștia nu au avut în vedere preconstituirea de probe care să facă dovada tuturor cheltuielilor ocazionate de înmormântarea și pomenile creștinești care au urmat. Mai mult, victima a fost internată timp de trei săptămâni (27.11._10 când a decedat) la S. U. de Urgență București împrejurare în care partea civilă M. V. a efectuat cheltuieli pentru alimentația specifică, cu medici, asistenți, infirmieri, medicamente (ex. bon fiscal nr. 210/03.12.2010 în cuantum de 212,81 lei, bon fiscal nr. 107 din 13.12.2010 în valoare de 376,94 lei, bon fiscal nr. 150/09.12.2010 în valoare de 441,12 lei etc) cheltuieli pentru transport etc.
Apreciind asupra cuantumului pretențiilor materiale ale celor două părți civile instanța a luat în calcul, pe lângă facturile și bonurile fiscale ce fac dovada cheltuielilor efectuate pentru achiziționarea sicriului și alte servicii funerare, întreținerea mormântului, lucrările pentru edificarea unui monument funerar și declarațiile martorilor T. O. și O. L. I. audiați sub aspectul laturii civile (care au atestat o parte din sumele de bani cheltuite de partea civilă M. V. cu ocazia înmormântării victimei, pomenirilor și ritualurilor ortodoxe, faptul că a cheltuit sume importante de bani, aprox. 20.000 – 30.000 lei pentru organizarea celor expuse) și a procedat la o apreciere globală a cuantumului sumelor pretinse cu titlu de daune materiale, în raport și de numărul pomenirilor organizate anual conform ritului creștinesc de la momentul decesului și până în prezent, numărul de participanți și sumele cheltuite de părțile civile.
Instanța a apreciat că partea civilă M. V. a dovedit că a efectuat cheltuieli materiale în cuantum de 15.000 lei - servicii funerare, loc de veci, transportul, sicriul, alimente, haine și pomenirile creștinești.
Referitor la daunele materiale solicitate de p. civ. V. C. A., s-a constatat că a pretins de la inculpat 67.433 lei, sumă pe care instanța a apreciat-o ca nefiind rezonabilă și a respins-o. Astfel Judecătoria a constatat că partea civilă V. C. A. care este proprietarul autoturismului marca Renault Megane implicat în accidentul rutier provocat de inculpat a depus la dosarul cauzei un deviz de calcul al reparației autoturismului avariat emis de S.C. TOP SPEED SERVICE S.R.L. la data de 14.03.2013 (așadar în cursul acestui proces) potrivit căruia costul total al reparației autovehiculului era de 67.432,17 lei (f. 87-91, dosar fond). Partea civilă a depus la dosarul cauzei contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit (fără dată certă și, în consecință neopozabil terților) potrivit căruia prețul de achiziție al autoturismului marca Renault Megane an de fabricație 2004 a fost, la 13.09.2010, de 7.700 euro.
S-a reținut că suma pretinsă de partea civilă V. C. A., respectiv 67.433 lei reprezintă echivalentul a 15.118,15 euro la cursul BNR de 1 euro = 4,4604 ron în octombrie 2013, așadar dublul prețului său de achiziție și care ar putea reprezenta contravaloarea multor autoturisme noi în prezent. Instanța a apreciat că înscrisul depus la dosarul cauzei și care reprezintă un deviz al S.C. Top Speed Service S.R.L. este întocmit ad-hoc pentru a susține pretențiile exagerate ale părții civile, care, deși asistată de către apărător ales nu a solicitat instanței încuviințarea unor probe utile și concludente în dovedirea celor solicitate (de ex. expertiza tehnică a automobilului avariat). În consecință, Judecătoria a considerat că partea civilă V. C. A. nu a făcut dovada pretențiilor solicitate, motiv pentru care a respins acțiunea civilă formulată de acesta.
Mai mult, s-a arătat că potrivit art. 27 pct. 8 din Ordinul C.S.A nr. 21/2009 în vigoare la data producerii accidentului, “Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru…sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea prejudiciului este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredințat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul”. Așadar, indiferent dacă autoturismul avariat a fost împrumutat de către partea civilă inculpatului la cererea acestuia din urmă (după cum susține V. C. A.) sau din contră, chiar el i-a cerut inculpatului să conducă mașina până la o benzinărie (după cum susține inculpatul), autoturismul fusese încredințat acestuia din urmă, așa încât, în lumina dispozițiilor art. 27 pct. 8 din Ordinul C.S.A nr. 21/2009 partea civile nu are dreptul a primi despăgubiri de la societatea de asigurări la care era asigurat.
Examinând temeinicia solicitării părților civile M. V., M. P. C. R. și M. V. B. la plata de daune morale, în cuantum de: 200.000 euro – p.civ. M. V., 150.000 euro – p.civ. M. P. C. R. și 150.000 euro – p.civ. M. V. B. instanța a reținut că, deși nu există criterii obiective pentru evaluarea prejudiciul moral pretins, pot fi avute în vedere în acest sens unele criterii orientative (cum ar fi impactul emoțional puternic pentru părțile civile cauzat de decesul soției, respectiv mama lor în vârstă de 52 ani, victimă a accidentului rutier, de care erau extrem de atașate sufletește).
La stabilirea despăgubirilor bănești pentru repararea daunelor morale instanța a analizat despăgubirea care trebuie să compenseze prejudiciul efectiv suferit de părțile civile în urma decesului soției și mamei lor. Astfel a luat în considerare suferința psihică prin care au trecut părțile civile în urma în urma accidentului, necesitatea suplinirii victimei în relațiile din sânul familiei (victima fiind mama și soția), faptul că aceștia vor fi lipsiți pentru totdeauna de dreptul de a se bucura de prezența membrului de familie decedat, dar și de sprijinul său moral (“Victima își dorea foarte mult să fie bunică, să aibă grijă de nepoți” – decl. martor O. L. I.; “Știu că partea civilă M. V. la un an și jumătate după decesul soției s-a îmbolnăvit…iar dacă trăia soția era mai bine ajutat. Între soții M. era o relație extraordinară, s-au cunoscut de 16 ani, fiind colegi” – decl. martor T. O.), relațiile foarte apropiate existente între părțile civile și victime, fapt confirmat de către martorii audiați.
În consecință, instanța a apreciat că se impune acordarea de despăgubiri civile pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de părțile civile după cum urmează: în cuantum de 50.000 euro pentru partea civilă M. V., 40.000 euro pentru partea civilă M. P. C. R. și 40.000 euro pentru partea civilă M. V. B., întrucât daunele morale reprezintă o alinare a suferințelor indurate – pretium doloris – ci nu o sursă de îmbogățire fără just temei.
În concluzie, instanța a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile așa cum a fost detaliată în considerentele prezentei hotărâri, iar în baza art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 și art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 22 din OUG nr. 61/2005, a obligat asigurătorul S.C. E. România Asigurare - Reasigurare S.A. la plata acestor sume datorate în temeiul poliței de asigurare ./16/H16/DV nr._ din data de 23.09.2010 – către părțile civile S. U. de Urgență București, M. V., M. P. C. R. și M. V. B., în limita plafonului legal.
În temeiul art. 193 alin. 1 și 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul M. D. Ș. la plata către partea civilă M. V. B. a sumei de 3.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de aceasta.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus ca onorariul parțial al avocatului din oficiu N. A., în cuantum de 100 lei, conform împuternicirii nr._/13.02.2012, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului București.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs: inculpatul M. D. Ș., asigurătorul S.C E. România Asigurare Reasigurare S.A și partea civilă V. C. A..
Inculpatul a solicitat, în esență, reducerea pedepsei aplicate și reducerea sumelor la care a fost obligată către părțile civile, cerere formulată și de asigurător.
Partea civilă V. C. A. nu a indicat motivele de recurs.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că recursurile formulate de inculpatul M. D. Ș. și asigurătorul . Reasigurare SA sunt fondate, în considerarea următoarelor argumente:
Pe latura penală a cauzei, Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond, că din probele administrate în cauză, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului împreună cu schița accidentului și planșa foto (f. 14-32 d.u.p.) raporult medico-legal de necropsie (f. 33-37), buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 3216/29.11.2010 (f. 38), cererea de analiză, proces verbal de prelevare și buletin de examinare clinică (f. 39, 40), buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 3217/29.11.2010 (f. 41), cerere de analiză, proces verbal de prelevare și buletin de examinare clinică (f. 42, 43), declarațiile părții civile M. V. (f. 47-50), declarațiile părților civile M. P. C. R. și M. V. B. (f. 51-55) și respectiv ale lui V. C. A. (f. 56-68), declarațiile martorilor B. D. D. (f. 59-62), M. G. C. (f. 63, 64), Buștei N. (f. 66), raportul de expertiză tehnică judiciară (f. 68-86), actele în circumstanțiere depuse de inculpat (f. 93-97); foile de observație clinică emise de S. U. de Urgentă București (filele 106-188 d.u.p.), polițele de asigurare RCA ale autoturismelor implicate în accident (f. 191-195)rezultă că la data de 27.11.2010, orele 14,25, inculpatul M. D. Ș. a condus autoturismul marca Renault Megane CC cu număr de înmatriculare_ pe DN 6, în interiorul orașului B., din direcția A. către București, iar când a ajuns în dreptul km. 11+600m a pierdut controlul direcției de mers, a pătruns pe contrasens și a intrat frontal în autoturismul marca Chevrolet Spark cu număr de înmatriculare_ condus de partea civilă M. V. ce circula pe banda a II-a a aceluiași drum, din direcția București către A., în urma impactului dintre cele două autoturisme rezultând vătămarea corporal a numitei M. R. care a decedat la data de 15.12.2010.
Curtea, în acord cu prima instanță, apreciază că accidentul soldat cu decesul victimei M. R. a avut loc din culpa exclusivă a inculpatului M. D. Ș., însușindu-și în acest sens motivele arătate de instanța de fond.
Avându-se în vedere criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 din Codul penal, reținând gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunii, raportat la modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea, la împrejurările în care a fost comisă fapta și la urmările produse; relațiile sociale încălcate și care privesc protejarea siguranței circulației pe drumurile publice; forma de vinovăție cu care inculpatul a acționat, respectiv, culpa; persoana și conduita inculpatului, care are vârsta de 22 de ani, studii liceale, angajat pe termen nedeterminat, necăsătorit, fără antecedente penale, precum și atitudinea acestuia de recunoaștere a săvârșirii faptei, Curtea apreciază că în vederea atingerii scopului preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 din Codul penal, se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului de la 3 ani la 2 ani închisoare.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, în acord cu prima instanță, având în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și circumstanțele săvârșirii faptei precizate anterior, Curtea apreciază că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, motiv pentru care, fiind întrunite condițiile de la art. 81 C.pen. în mod corect s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, urmând ca în conformitate cu prevederile art. 82 C.pen. termenul de încercare să fie stabilit la 4 ani.
Pe latura civilă a cauzei, Curtea constată că în mod judicios prima instanță a reținut ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în sensul că inculpatul M. D. Ș. prin fapta ilicită comisă din culpa sa exclusivă, a produs prejudicii părților civile M. V., M. P. C. R., M. V. B., și S. U. DE URGENȚĂ București, aflate în legătură de cauzalitate cu fapta.
Cu privire la partea civilă S. U. DE URGENȚĂ București se constată că prin constituirea de parte civilă de la fila 63 dosar fond, aceasta a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 46. 456, 56 lei. Prin urmare, având în vedere limitele investirii instanței și principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă, în mod greșit s-a dispus obligarea inculpatului și la plata dobânzilor legale aferente sumei acordate cu titlu de daune materiale părții civile S. U. de Urgență București întrucât acestea nu au fost solicitate.
Cu referire la cuantumul daunelor materiale acordate părților civile, se constată că acestea au fost apreciate în mod just de prima instanță, criticile formulate de inculpat și asigurător cu privire la acestea nefiind justificate.
De asemenea, în mod corect a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă V. C. A. pentru motivele indicate de instanța de fond și pe care Curtea și le însușește în totalitate.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor morale acordate de instanța fondului se constată că criticile formulate de inculpat și asigurător sunt întemeiate. Astfel, raportat la probatoriul administrat în cauză Curtea apreciază că suma de 20.000 euro pentru fiecare dintre părțile civile M. P. C. R. și M. V. B. este proporțională cu prejudiciu suferit de părțile civile, având în vedere că scopul daunelor morale este în principiu acela de a oferi celor vătămați prin decesul unei persoane față de care nutreau o mare afecțiune posibilitatea de a trece mai ușor peste evenimentul nefericit, iar la stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracție de elemente precum nivelul general de trai al societății și condițiile concrete socio-economice de la momentul acordării.
De asemenea, se constată că în mod greșit a fost obligat asigurătorul . Reasigurare SA în solidar cu inculpatul M. D. Ș. la plata despăgubirilor civile, din următoarele considerente:
La data producerii accidentului, autoturismul condus de inculpat era asigurat la societatea de asigurare . Reasigurare SA, fiind vorba de asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto.
Potrivit art. 55 al. 1 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 22 din O.U.G. nr. 61/2005 privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Rezultă deci că răspunderea asigurătorului este o răspundere contractuală, angajată în baza contractului de asigurare încheiat cu asiguratul și nu o formă a răspunderii civile delictuale.
În consecință, asigurătorul nu poate fi obligat în solidar cu asiguratul la plata despăgubirilor către victima accidentului, el răspunzând direct, hotărârea fiindu-i opozabilă.
De altfel, potrivit art. 1041 din Codul civil, obligația solidară nu se prezumă, trebuie să fie stipulată expres; această regulă nu încetează decât numai când obligația solidară are loc de drept, în virtutea legii, solidaritatea pasivă izvorând din lege sau din voința părților.
Or, în cauză, nici Legea nr. 136/1995 și nici contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă nu prevăd că față de persoanele prejudiciate prin accidente de autovehicule asiguratul și asigurătorul răspund în solidar.
Dacă răspunderea părților ar fi o răspundere solidară, ar însemna că, potrivit art. 1042 din Codul civil, creditorul obligației civile s-ar putea adresa la acela care va voi dintre debitori, deci că acesta ar avea dreptul să urmărească pe acel debitor pe care și l-a ales întrucât toți debitorii sunt debitori principali, contrar prevederilor art. 55 al. 1 din Legea nr. 136/1995.
Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. ddin Codul de procedură penală Curtea va admite recursurile declarate de inculpatul M. D. Ș. și asigurătorul S.C E. România Asigurare Reasigurare S.A împotriva sentinței penale nr. 498/13.09.2013 a Judecătoriei Cornetu.
Va casa în parte sentința penală recurată și rejudecând, în fond:
Va reduce durata pedepsei închisorii aplică inculpatului M. D. Ș. pentru infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin.7 C.pr.pen. la 2 ani închisoare.
Va fixa termen de încercare 4 ani, conform art. 82 Cp.
Va înlătură obligarea inculpatului M. D. Ș. la plata dobânzii legale aferente sumei acordate cu titlu de daune materiale părții civile S. U. de Urgență București.
Va reduce cuantumul daunelor morale acordate părților civile MOMAIC1NA P. C. R. și M. V. B. la câte 20.000 euro (în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății) către fiecare parte civilă.
Va înlătură obligarea asigurătorului S.C. E. România Asigurare - Reasigurare S.A. la plata despăgubirilor civile acordate părților civile S. U. de Urgență București, M. V., M. P. C. R. și M. V. B..
Va constata că hotărârea este opozabilă asigurătorului S.C E. România - Asigurare Reasigurare S.A. sub aspectul despăgubirilor civile acordate părților civile M. V., M. P. C. R. și M. V. B..
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea celor două recursuri vor rămâne în sarcina statului.
Se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă V. C. A..
Va fi obligat recurentul-parte civilă la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Având în vedere soluția ce urmează să fie pronunțată în cauză și dispozițiile art. 193 C.pr.pen. va respinge, ca neîntemeiată, cererea părții civile M. B. V. de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpatul M. D. Ș. și asigurătorul S.C E. România Asigurare Reasigurare S.A împotriva sentinței penale nr. 498/13.09.2013 a Judecătoriei Cornetu.
Casează în parte sentința penală recurată și rejudecând, în fond:
Reduce durata pedepsei închisorii aplică inculpatului M. D. Ș. pentru infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin.7 C.pr.pen. la 2 ani închisoare.
Fixează termen de încercare 4 ani, conform art. 82 Cp.
Înlătură obligarea inculpatului M. D. Ș. la plata dobânzii legale aferente sumei acordate cu titlu de daune materiale părții civile S. U. de Urgență București.
Reduce cuantumul daunelor morale acordate părților civile MOMAIC1NA P. C. R. și M. V. B. la câte 20.000 euro (în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății) către fiecare parte civilă.
Înlătură obligarea asigurătorului S.C. E. România Asigurare - Reasigurare S.A. la plata despăgubirilor civile acordate părților civile S. U. de Urgență București, M. V., M. P. C. R. și M. V. B..
Hotărârea este opozabilă asigurătorului S.C E. România - Asigurare Reasigurare S.A. sub aspectul despăgubirilor civile acordate părților civile M. V., M. P. C. R. și M. V. B.. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea celor două recursuri rămân în sarcina statului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă V. C. A..
Obligă recurentul-parte civilă la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Respinge, ca neîntemeiată, cererea părții civile M. B. V. de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
S. C. O. BurnelCodruța S.
GREFIER,
E. A. N.
Red./dact.C.St. 2 ex./18.12.2013
Jud. Cornetu – jud.: C. N.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1090/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
