Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 591/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 591/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 591/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 591 / A

Ședința publică din data de 16 aprilie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C. B.

JUDECĂTOR: I. C.

GREFIER: R. S.

Ministerul Public este reprezentat de procuror E. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI și inculpatul Z. A. M. împotriva sentinței penale nr. 810/24.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns :

-apelantul-inculpat Z. A. M.,personal, în stare de arest în altă cauză, și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat B. L., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2533 din data de 09.04.2015, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară;

-intimatul-inculpat M. C. A.,personal, în stare de libertate, și asistat de apărător ales, avocat P. V., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 15.04.2015, emisă de Baroul București;

-intimatul-inculpat M. G., personal, în stare de libertate, și asistat de apărător ales, avocat P. V., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 15.04.2015, emisă de Baroul București;

-intimatul-inculpat P. V., personal, în stare de libertate;

-lipsă fiind inculpatul S. Ș. R. și intimata-parte vătămată S.C. C. România S.A.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea constată că apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București nu îl vizează și pe inculpatul P. V., pentru acesta hotărârea fiind definitivă, iar față de inculpatul S. Ș. R. în data de 29.10.2014 s-a pronunțat de către prima instanță o soluție de disjungere a cauzei.

Curtea, în baza art. 420 alin. 4 rap. la art. 83 lit. a C.pr.pen., aduce la cunoștință apelantului-inculpat Z. M. A. și intimaților-inculpați M. C. A. și M. G. faptele care formează obiectul cauzei, precum și că au dreptul de a nu da nicio declarație, atrăgându-le atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.

Apelantul-inculpat Z. A. M., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date în cauză.

Intimatul-inculpat M. C. A.,având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date în cauză.

Intimatul-inculpat M. G.,având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date în cauză.

Apărătorul intimatului-inculpat M. C. A. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, în circumstanțiere.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune administrării acestui mijloc de probă.

Curtea, după deliberare, încuviințează pentru intimatul-inculpat M. C. A. proba cu înscrisuri, în circumstanțiere, apreciind-o fiind ca utilă cauzei, probă pe care o constată administrată prin depunerea înscrisului în ședință.

Curtea, din oficiu, pune în vedere participanților ca, la momentul formulării concluziilor pe fondul cauzei, să aibă în vedere și prevederile art. 77 lit. a cu referire la art. 79 alin. 3 C.pen.

Curtea, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, referitor la apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, solicită admiterea acestuia și schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații M. C. A., M. G. și Z. A. M. au fost trimiși în judecată, urmând a se reține prevederile art. 77 lit. a și art. 79 alin. 3 C.pen., referitor la săvârșirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună. Totodată, arată că instanța de fond a făcut referire la această circumstanță agravantă, dar a apreciat că nu se impune agravarea pedepsei sub imperiul acestei circumstanțe.

Apărătorul apelantului-inculpat Z. A. M., având cuvântul, referitor la apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, apreciază că acesta este întemeiat cu privire la reținerea art. 77 lit. a și art. 79 alin. 3 C.pen.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, solicită menținerea acesteia.

Cu privire la apelul formulat de inculpat, solicită admiterea acestuia și înlăturarea sporului de pedeapsă de 6 luni care i-a fost aplicat inculpatului.

Apărătorul intimaților-inculpați M. C. A. și M. G., având cuvântul, referitor la apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, apreciază că acesta este întemeiat cu privire la reținerea art. 77 lit. a și art. 79 alin. 3 C.pen.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, solicită menținerea acesteia.

Cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților și modalitatea de executare a acestora, apreciază că pedepsele au fost în mod just individualizate, astfel încât se impune menținerea acestei modalități de individualizare. Totodată, solicită a se constata faptul că o parte din prejudiciu a fost achitat.

De asemenea, solicită să se țină seama de circumstanțele personale ale inculpaților.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, referitor la apelul formulat de inculpatul Z. A. M., solicită respingerea acestuia, ca nefondat, apreciind pedeapsa aplicată inculpatului ca fiind just individualizată.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, apreciază că aceasta este noua lege, instanța fiind obligată să aplice un spor de pedeapsă.

Apelantul-inculpat Z. A. M., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția care se va pronunța în cauză.

Intimatul-inculpat M. C. A., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția care se va pronunța în cauză.

Intimantul-inculpat M. G., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția care se va pronunța în cauză. De asemenea, arată că are un copil minor în întreținere.

Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Sentința penală apelată

Prin sentința penală nr. 810/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost cercetați inculpații, astfel:

- pentru inculpatul M. G.: din infracțiunea de furt calificat în formă continuată (două acte materiale), faptă prevăzută în art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și e din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, în infracțiunea de furt în formă continuată (două acte materiale), faptă prevăzută în art. 228 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 36 alin. 1 și art. 5 alin. 1 din Codul penal;

- pentru inculpatul Z. A. M.: din infracțiunea de furt calificat în formă continuată (două acte materiale), faptă prevăzută în art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și e din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, în infracțiunea de furt în formă continuată (două acte materiale), faptă prevăzută în art. 228 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 36 alin. 1 și art. 5 alin. 1 din Codul penal;

- pentru inculpatul P. V.: din infracțiunea de furt calificat în formă continuată (două acte materiale), faptă prevăzută în art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și e din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, în infracțiunea de furt în formă continuată (două acte materiale), faptă prevăzută în art. 228 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 36 alin. 1 și art. 5 alin. 1 din Codul penal;

- pentru inculpatul M. C. A.: din două infracțiuni de furt calificat în formă continuată (cu câte două acte materiale), fapte prevăzute în art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și e din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, într-o singură infracțiune de furt în formă continuată (patru acte materiale), faptă prevăzută în art. 228 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 36 alin. 1 și art. 5 alin. 1 din Codul penal.

I. În baza art. 228 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 36 alin. 1 din Codul penal și art. 5 alin. 1 din Codul penal, precum și cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și art. 76 alin. 1 rap. la art. 75 alin. 2 lit. a din Codul penal, a fost condamnat inculpatul M. G. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată.

În baza art. 67 alin. 1 și 2 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului M. G. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, pe o perioada de 2 ani.

În baza art. 65 alin. 1 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului M. G. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal.

În baza art. 91 alin. 1 din Codul penal, a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 93 alin. 1 din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului M. G. respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute la lit. a - e.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b) din Codul penal, s-a impus inculpatului M. G. obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal, s-a impus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul M. G. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 3 sau Direcția Generală de Poliție Comunitară - Sector 3, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. 4 teza ultimă din Codul penal, s-a atras atenția inculpatului M. G. asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul M. G. a fost reținut 24 de ore în perioada 23.09.2013 (ora 11.40) - 24.09.2013 (ora 11.40), precum și arestat preventiv în perioada 23.09._13.

S-a constatat că prin încheierea de ședință din data de 19.02.2014, față de inculpatul M. G. a fost luată măsura preventivă a controlului judiciar. În baza art. 399 alin. 1 din Codul de procedură penală rap. la art. 241 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală, s-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar luată față de inculpatul M. G..

II. În baza art. 228 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 36 alin. 1 din Codul penal și art. 5 alin. 1 din Codul penal, precum și cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul Z. A. M. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată.

În baza art. 67 alin. 1 și 2 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului Z. A. M. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, pe o perioada de 2 (doi) ani.

În baza art. 65 alin. 1 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului Z. A. M. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal.

În baza art. 38 alin. 1 din Codul penal, s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul Z. A. M. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, și pedeapsa accesorie constând în interzicerea acelorași drepturi, prin sentința penală nr. 4/04.01.2012 pronunțată de Tribunalul C., modificată prin decizia Curții de Apel C. - Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, definitivă prin decizia penală nr. 2147/25.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 47 din Codul penal rap. la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 40 și art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal rap. la art. 38 alin. 1 din Codul penal, s-a contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4/04.01.2012, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă de 1 an închisoare), urmând ca inculpatul Z. A. M. să execute în final pedeapsa principală rezultantă de 7 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 1 din Codul penal, s-a aplicat, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, pe o perioada de 3 ani.

În baza art. 45 alin. 5 rap. la art. 45 alin. 2 și 3 lit. a din Codul penal, s-a aplicat, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal.

În baza art. 72 alin. 1 din Codul penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Z. A. M. perioada de reținere de 24 de ore din perioada 14.09.2013 (ora 17.30) - 15.09.2013 (ora 17.30) și perioada arestării de la 15.09._13.

În baza art. 40 alin. 3 din Codul penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Z. A. M. perioada deja executată de inculpat din pedeapsa de 7 ani închisoare, perioada de la 31.10.2008 la 28.11.2008 și de la 25.09.2014 la zi.

S-a anulat M.E.P.Î. nr. 14/2012 din data de 25.09.2014 emis de Tribunalul C. în baza sentinței penale nr. 4/04.01.2012 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform prezentei hotărâri.

III. În baza art. 228 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 36 alin. 1 din Codul penal și art. 5 alin. 1 din Codul penal, precum și cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul P. V. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată.

În baza art. 83 din Codul penal, s-a amânat aplicarea pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 85 din Codul penal, s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute la lit. a - e.

În baza art. 85 alin. 2 lit. b, c și d din Codul penal, impune inculpatului P. V. următoarele obligații: de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 6 sau Direcția Generală de Poliție Comunitară - Sector 6, pe o perioadă de 30 de zile lucrătoare; de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune București sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate; să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.

În baza art. 83 alin. 4 teza ultimă din Codul penal, s-a atras atenția inculpatului P. V. asupra dispozițiilor art. 88 din Codul penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei.

IV. În baza art. 228 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 36 alin. 1 din Codul penal și art. 5 alin. 1 din Codul penal, precum și cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și art. 76 alin. 1 rap. la art. 75 alin. 2 lit. a din Codul penal, a fost condamnat inculpatul M. C. A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată.

În baza art. 83 din Codul penal, s-a amânat aplicarea pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 85 din Codul penal, s-a impus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute la lit. a - e.

În baza art. 85 alin. 2 lit. b și c din Codul penal, s-au impus inculpatului M. C. A. următoarele obligații: a) de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 1 sau Direcția Generală de Poliție Comunitară - Sector 1, pe o perioadă de 30 de zile lucrătoare; b) de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune București sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 83 alin. 4 teza ultimă din Codul penal, s-a atras atenția inculpatului M. C. A. asupra dispozițiilor art. 88 din Codul penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul M. C. A. a fost reținut 24 de ore în perioada 04.11.2013 (ora 13.38) - 05.11.2013 (ora 13.38), a fost reținut 24 de ore în perioada 14.09.2013 (ora 17.30) - 15.09.2013 (ora 17.30) și arestat preventiv de la 15.09._13.

S-a luat act că persoana vătămată S.C. C. ROMÂNIA S.A. - M. Băneasa a renunțat la judecarea acțiunii civile, prejudiciul fiind recuperat.

În baza art. 46 alin. 1 din Codul de procedură penală, s-a disjuns cauza cu privire la inculpatul S. Ș. R. și s-a dispus formarea unui nou dosar penal, cu termen de judecată la data de 10.02.2014.

În baza art. 274 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul M. G. la plata către stat a sumei de 400 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (200 de lei din faza de urmărire penală și 200 de ei din faza de cameră preliminară și judecată), inculpatul Z. A. M. - la plata către stat a sumei de 400 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (200de lei din faza de urmărire penală și 200 de lei din faza de cameră preliminară și judecată), inculpatul M. C. A. - la plata către stat a sumei de 1.100 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (900 de lei din faza de urmărire penală și 200 de lei din faza de cameră preliminară și judecată) și inculpatul P. V. - la plata către stat a sumei de 800 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (600 de lei din faza de urmărire penală și 200 de lei din faza de cameră preliminară și judecată).

În baza art. 274 alin. 1 rap. la art. 272 alin. 2 din Codul de procedură penală, s-a stabilit ca onorariul parțial al apărătorului din oficiu care a asigurat apărarea inculpatului M. C. A. în faza de urmărire penală, în cuantum de 200 de lei, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției.

În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Judecătoria a reținut următoarele:

I. Prin rechizitoriul nr._/P/2013 din data de 14.10.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, au fost trimiși în judecată inculpații M. G., în stare de arest, și Z. A. M. și M. C. A., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, fapte prevăzute în art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și e din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, și inculpatul S. Ș. R., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută în art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și e din Codul penal din 1969.

S-a reținut în actul de sesizare următoarea situație de fapt:

Cu privire lainculpatul M. G. s-a reținut faptul că în data de 12.09.2013, ora 21.45, în urma unei înțelegeri prealabile și împreună cu inculpatul Z. A. M. a sustras produse alimentare, cosmetice și băuturi alcoolice în valoare totală de 2.500 de lei din magazinul C. Băneasa, iar ulterior, în data de 14.09.2013, ora 16.40, în baza aceleiași rezoluții infracționale și cu participarea și a inculpatului S. Ș. R., a înlesnit și a ajutat la sustragerea din același loc a unor produse alimentare, cosmetice și băuturi alcoolice în valoare totală de 2.672,46 de lei.

Cu privire lainculpatul Z. A. M.s-a reținut faptul că în data de 12.09.2013, în jurul orei 21:45, în urma unei înțelegeri prealabile și împreună cu inculpații M. G. și M. C. A., a sustras produse alimentare, cosmetice și băuturi alcoolice în valoare de 2.500 lei din magazinul C. Băneasa, iar ulterior, în data de 14.09.2013, ora 16.40, în baza aceleiași rezoluții infracționale și cu participarea și a inculpatului S. Ș. R., a înlesnit și a ajutat la sustragerea din același loc a unor produse alimentare, cosmetice și băuturi alcoolice în valoare totală de 2.672,46 de lei.

Cu privire lainculpatul M. C. A.s-a reținut faptul că în data de 12.09.2013, în jurul orei 21:45, în urma unei înțelegeri prealabile și împreună cu inculpații Z. A. M. și M. G., prin simularea scanării și netaxarea tuturor bunurilor, a sustras produse alimentare, cosmetice și băuturi alcoolice în valoare de 2.500 de lei din magazinul C. Băneasa, iar ulterior, în data de 14.09.2013, ora 16.40, în baza aceleiași rezoluții infracționale și cu participarea și a inculpatului S. Ș. R., prin aceeași modalitate, din același loc, a sustras produse alimentare, cosmetice și băuturi alcoolice în valoare totală de 2.672,46 de lei.

Cu privire lainculpatul S. Ș. R. s-a reținut faptul că în data de 14.09.2013, în jurul orei 16:40, în urma unei înțelegeri prealabile și împreună cu inculpații M. G., Z. A. M. și M. C. A., a sustras produse alimentare, cosmetice și băuturi alcoolice în valoare 2.672,46 de lei din magazinul C. Băneasa.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: bon fiscal și bonul emis de POS (f. 25-30, 37); înregistrări video puse la dispoziția organelor de poliție de către S.C. C. S.A. - magazin Băneasa (f. 51-53); procesele-verbale de redare a înregistrărilor video (f. 128-131); procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto și planșele fotografice (f. 38-47, 144-147), procesul-verbal de constatare încheiat de organele de poliție sesizate telefonic de către agenții de pază ai magazinului C. Băneasa (f. 32-36); bon fiscal B.R.D., bon fiscal C. din data de 14.09.2013 și planșă fotografică, planșă fotografică privind bunurile găsite asupra inculpaților Z. A. M. și S. Ș. R. în data de 14.09.2013; dovada de ridicare bunuri și dovada de predare bunuri (f. 48-50); fișele de interpelare și bonul fiscal din data de 14.09.2013 (f. 54-64); declarațiile inculpaților M. G. (f. 70-74), Z. A. M. (f. 79-88), M. C. A. (f. 92-101) și S. Ș. R. (f. 104-110), precum și declarațiile martorilor T. M. C. (f. 111-113) și C. R. G. (f. 114-116).

II. Prin rechizitoriul nr._/P/2013din data de 03.12.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._/299/2013 din data de 06.12.2013, au fost trimiși în judecată inculpații: M. C. A., în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat în formă continuată, faptă prevăzută în art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a și e din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, și P. V., stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută în art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a și e din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.

În actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt:

Cu privire la inculpatul M. C. A. s-a reținut faptul că, în calitate de casier în cadrul hipermaketului C. Băneasa, în data de 08.09.2013, orele 18:55 și 19:59, în baza aceleiași rezoluții infracționale și a unei înțelegeri prealabile cu inculpatul P. V., a luat mai multe produse din magazin, pe care nu le-a achitat, în scopul însușirii pe nedrept, creând un prejudiciu în cuantum de 5.000 de lei, nerecuperat.

Cu privire lainculpatul P. V. s-a reținut faptul că în data de 08.09.2013, orele 18:55 și 19:59, în baza aceleiași rezoluții infracționale și a unei înțelegeri prealabile cu inculpatul M. C. A., a luat mai multe produse din magazin, pe care le-a prezentat la casa de marcat nr. 35 unde își desfășura activitatea de casier inculpatul M. C. A., iar aici a plătit doar o parte din produse, achitând sumele de 39,86 de lei și 14,76 de lei, după care a părăsit magazinul având toate produsele asupra sa în coșul de cumpărături, în scopul însușirii bunurilor pe nedrept, creând un prejudiciu în cuantum de 5.000 de lei, nerecuperat.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de redare a înregistrărilor video surprinse de camerele de supraveghere amplasate în incinta hipermarketului C. Băneasa (f. 64-66), suportul optic constând în 2 CD-uri (f. 14); declarațiile inculpaților M. C. A. (f. 27-31) și P. V. (f. 44-48); înscrisuri: copie a bonurilor fiscale nr. 172 și 198 (f. 15-21), chitanțe emise de aparatul POS al magazinului C. Băneasa, raportul de activitate cont emis de Raiffeisen Bank (f. 51-56), planșa fotografică (f. 62-63, 69-73), declarațiile martorilor S. V. (f. 67-68, 74) și P. A. M. (f. 75-77).

Prin încheierea de ședință din data de 19.02.2014 s-a dispus reunirea dosarului nr._/299/2013 la dosarul nr._ , urmând ca noua cauză să poarte cel din urmă număr, având în vedere faptul că în ambele dosare inculpatul M. C. A. a fost cercetat pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiune, cauzele aflându-se în același stadiu procesual.

Procedura în faza camerei preliminare:

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 27.03.2014, în baza art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2013 din data de 14.10.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și cu rechizitoriul nr._/P/2013 din data de 03.12.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, privind pe cei 5 inculpați, sub aspectul infracțiunilor sus - menționate. În baza aceluiași text de lege, s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe cei cinci inculpați.

În cursul judecății cauzei au fost acordate mai multe termene de judecată în vederea împăcării părților având în vedere noile dispoziții penale, la solicitarea inculpaților și având în vedere adresele emise de partea civilă prin care se prefigura posibilitatea împăcării părților.

Cu toate acestea, partea civilă S.C. C. ROMÂNIA S.A., prin adresa nr. 433/27.06.2014 (f. 156 din dosarul nr._ ) a arătat că nu se mai constituie parte civilă în cauză, întrucât prejudiciul în cuantum de 2.479,80 de lei a fost achitat de către fratele inculpatului M. G.. Totodată, a arătat că acest document nu constituie o convenție de împăcarea încheiată între societate și inculpați.

După citirea în extras a actului de sesizare a instanței, instanța a adus la cunoștința inculpaților posibilitatea de a se prevala de dispozițiile art. 374 alin. 4, art. 375 și art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Având in vedere că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese ca la termenul din 29.10.2014 inculpatul S. Ș. R. nu se afla în țară, și pentru a-i da acestuia posibilitatea de a se prevala de dispozițiile art. 374 din Codul de procedură penală, prin încheierea de ședință din data de 29.10.2014, în baza art. 46 alin. 1 din Codul de procedură penală, a fost disjunsă cauza cu privire la acest inculpat și s-a dispus formarea unui nou dosar penal.

În ședința publică din data de 29.10.2014, inculpații M. G., Z. A. M., M. C. A. și P. V. s-au prevalat de dispozițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală coroborat cu art. 375 din Codul de procedură penală, în declarațiile date arătând și faptul că își dau acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, dacă se va impune. Având în vedere poziția procesuală a inculpaților prezenți și actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a încuviințat cererea formulată de aceștia și a procedat la judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate instituite de dispozițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală coroborat cu art. 375 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, prin prisma acuzațiilor și a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, în data de 08.09.2013, inculpatul P. V. a intrat în incinta magazinului C. Băneasa si a ales de pe rafturile acestuia produse alimentare, nealimentare, băuturi alcoolice și electronice, în valoare de 2.500 de lei, produse pe care le-a așezat în coșul de cumpărături, îndreptându-se către casa de marcat nr. 35, casă operată de către inculpatul M. C. A.. În urma unei înțelegeri prealabile cu acesta, inculpatul P. V. a pus produsele pe bandă, inculpatul M. C. A. simulând scanarea acestora în casa de marcat, fapt ce a condus la achitarea de către primul inculpat, la ora 18:59, cu cardul bancar personal, a sumei de 39,86 de lei pentru produse în valoare de 2.500 de lei. Acesta a depozitat produsele sustrase în automobilul personal. La aceeași dată, în baza aceleiași rezoluții infracționale și procedând în același mod, inculpații P. V. și M. C. A. au reușit să sustragă, la ora 20:03, produse în valoare de 2.500 de lei din magazinul C. Băneasa, inculpatul P. V. achitând pentru acestea, cu cardul bancar personal, doar suma de 14,46 de lei. La o ora ulterioară, cei doi inculpați s-au revăzut pentru a împărți bunurile sustrase.

Situația de fapt mai sus reținută cu privire la faptele inculpaților din 08.09.2013 rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală și declarațiile inculpaților date în fața instanței, la termenul de judecată din 29.10.2014.

Prima instanță a reținut că aspectele arătate în sesizările persoanei vătămate adresate organelor de poliție se coroborează cu procesul-verbal de redare a înregistrărilor video efectuate în incinta magazinului C. Băneasa la data de 08.09.2013, acesta expunând acțiunile celor doi inculpați începând cu ora 18:45, cu declarațiile celor doi inculpați, procesele-verbale și planșele fotografice de recunoaștere și declarația martorului S. V.. Astfel, în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpatul M. C. A., inculpatul P. V. a intrat în magazinul C. Băneasa și a selectat o . produse alimentare, nealimentare, băuturi alcoolice și electronice astfel cum rezultă din declarațiile date de către inculpatul P. V. în cursul urmăririi penale coroborate cu declarația inculpatului M. C. A., dată în fața judecătorului în procedura luării măsurii arestului preventiv, aceștia relatând faptul că s-au cunoscut cu ocazia utilizării de către casierul C. a companiei de taximetre S.C. Auto C. S.R.L. unde inculpatul P. V. era angajat ca șofer și care a prestat servicii de transport în favoarea celui de-al doilea inculpat, ocazie cu care cei doi au stabilit modul în care vor acționa în vederea sustragerii de produse din magazinul C. Băneasa. Din procesul-verbal de redare a înregistrărilor video efectuate cu camerele de supraveghere în incinta magazinului C. Băneasa rezultă că primul act material din data de 08.09.2013 a fost săvârșit începând cu ora 18:44:48, moment la care la casa de marcat numărul 35 a magazinului, casă operată de către inculpatul M. C. A. s-a prezentat un bărbat mai în vârstă identificat în persoana inculpatului P. V., având în căruciorul de cumpărături mai multe produse. Inculpatul M. C. A. a simulat taxarea acestor produse în casa de marcat, ulterior acestui moment, la ora 18:54:50, folosind cardul bancar înmânat de către P. V. și debitând cardul cu suma de 39,86 lei pentru totalitatea produselor selectate. La ora 18:55:23, inculpatul P. V. a luat bonul fiscal și a plecat către galeriile magazinului având în posesia sa căruciorul conținând produsele netaxate. Potrivit aceluiași proces-verbal de redare a înregistrărilor video, al doilea act material a fost săvârșit începând cu ora 19:53:30, moment în care inculpatul P. V. a revenit la casa nr. 35 a magazinului, casă operată de către inculpatul M. C. A., și a plasat pe banda casei foarte multe produse din cărucior. Între orele 19:53:31-19:58:39, inculpatul M. C.-A. a simulat taxarea produselor prezentate de către cel de-al doilea inculpat, intre orele 19:57:23- 19:59:10, acesta debitând cardul bancar al inculpatului P. V., card înmânat de către acesta, cu suma de 14,46 de lei pentru totalitatea produselor selectate, inculpatul P. V. luând bonul fiscal și produsele netaxate și îndreptându-se către galeriile magazinului, ulterior părăsindu-l.

Fiind audiat la urmărirea penală, martorul S. V. a relatat că, în calitate de șef de obiectiv al companiei care asigura paza magazinului C. Băneasa, în urma surprinderii în flagrant în data de 14.09.2013 a inculpatului M. C. A. în timp ce a simulat taxarea unor produse, a procedat la verificarea activității acestuia, constatând în timp ce viziona înregistrările efectuate cu camerele de supraveghere din incinta magazinului în data de 08.09.2013, că un bărbat în vârstă a plasat mai multe produse pe banda casei de marcat nr. 35, în jurul orelor 19, respectiv 20, achitând pentru acestea 14, respectiv 39 de lei. Acesta a arătat ca fiind chemat de către organele de poliție în vederea efectuării unei recunoașteri, l-a identificat pe bărbatul în vârstă care s-a prezentat în cele două rânduri la casa de marcat nr. 35 în persoana inculpatului P. V., fapte susținute de procesul-verbal de recunoaștere și de planșele fotografice aferente.

În ceea ce privește valoarea produselor sustrase din magazin în data de 08.09.2013, prima instanță a reținut că potrivit adreselor emise de către persoana vătămată nr. 082/11.10.2013 și nr. 083/11.10.2013, aceasta se ridică la suma de 5.000 de lei, persoana vătămată precizând că produsele sustrase au fost identificate în urma înregistrărilor video efectuate în incinta magazinului, o parte dintre acestea fiind achitate, fapt ce reiese din bonurile fiscale nr. 172/ 08.09.2013 și 198/08.09.2013 și chitanțele de POS aferente acestora, la momentul săvârșirii celor două acte materiale, cardul bancar al inculpatului P. V. fiind debitat cu sumele 39,86 de lei și 14, 46 de lei, aspect relevat și de raportul de activitate emis de către banca Raiffeisen Bank pentru cardul bancar utilizat, înscrisul arătând că sumele mai sus menționate au fost transferate către C. România în data de 10.09.2013, pentru cumpărături făcute în data de 08.09.2013.

Prima instanță a înlăturat declarațiile date de către inculpatul M. C. A. în calitate de învinuit și inculpat în cursul urmăririi penale, acestea necoroborându-se cu niciun mijloc de proba administrat în cauză.

Inculpații au recunoscut faptele din 08.09.2013, în faza de judecată prevalându-se de dispozițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală.

În data de 12.09.2013, la ora 21:47, inculpații Z. A. M. și M. G., după ce au intrat în incinta magazinului C. Băneasa și au selectat de pe rafturi mai multe produse alimentare, băuturi alcoolice, jucării și alte tipuri de produse, plasându-le în coșul de cumpărături, s-au prezentat la casa de marcat nr. 32, casă operată de către inculpatul M. C. A., care, în urma unei înțelegeri prealabile cu aceștia, în calitate de casier, a simulat taxarea produselor puse de către aceștia pe banda casei de marcat, debitând astfel cardul prezentat de către inculpatul M. G., card emis pe numele acestuia de către S.C. B.C.R. România S.A., cu suma de 21,01 lei pentru produse în valoare de 2.500 de lei. Ulterior perfectării tranzacției, inculpații Z. A. M. și M. G. au părăsit magazinul, având în posesia lor produsele netaxate.

Situația de fapt mai sus reținută cu privire la faptele inculpaților din 12.09.2013 rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală și declarațiile inculpaților date în fața instanței, la termenul de judecată din 29.10.2014.

Prima instanță a reținut că aspectele arătate în sesizarea persoanei vătămate adresata organelor de poliție se coroborează procesele-verbale de redare a înregistrărilor video efectuate în incinta magazinului C. Băneasa în data de 12.09.2013, acesta expunând acțiunile celor doi inculpați începând cu ora 21:02, procesele-verbale și planșele fotografice de recunoaștere și declarațiile martorilor T. M. C. și C. R.-G.. Din procesul-verbal de redare a înregistrărilor video efectuate cu camerele de supraveghere în incinta magazinului C. Băneasa rezultă că actul material din data de 12.09.2013 a fost săvârșit începând cu ora 21:47, moment la care la casa de marcat operată de inculpatul M. C. A. s-au prezentat doi bărbați tineri, identificați în persoanele inculpaților M. G. și Z. A. M., având în căruciorul de cumpărături mai multe produse. Între orele 21:49-21:54, inculpatul M. C. A. a simulat scanarea acestor produse în casa de marcat pe care o opera la acel moment, ulterior acestui moment, la ora 21:54, folosind cardul bancar înmânat de către inculpatul M. G. și debitându-l cu suma de 21,01 lei pentru totalitatea produselor selectate. Inculpatul M. G. a luat bonul fiscal înmânat de către inculpatul M. C. A., l-a rupt și l-a înapoiat acestuia, casierul aruncându-l în coșul de gunoi. Ulterior, la ora 21:56, inculpații M. G. și Z. A. M. au plecat către galeriile magazinului, având în posesia lor căruciorul conținând produsele netaxate.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, martora T. C., dispecer de serviciu în seara săvârșirii infracțiunii, a declarat ca la data de 12.09.2013 i-a observat pe inculpații M. G. și Z. A. M. în timp ce s-au prezentat la casa operată de inculpatul M. C. A. și, deși acțiunile celor trei inculpați i-au trezit suspiciuni, s-a aflat în imposibilitatea de a obține o confirmare a sumei afișate pe ecranul casei de marcat în momentul finalizării tranzacției, însă, în urma surprinderii în flagrant a acelorași inculpați în data de 14.09.2013, martora a verificat în jurnalul de vânzări tranzacția care i-a trezit suspiciuni în data de 12.09.2013 și a constatat că în ciuda cantității mari de produse care se găsea în coșul inculpaților M. G. și Z. A. M., aceștia au achitat doar 21,01 lei casierului M. C. A.. În urma verificării înregistrărilor video efectuate cu camerele de supraveghere din incinta magazinului C. Băneasa, martora T. M. C. a identificat produsele sustrase, valoarea acestora ridicându-se la aproximativ 2.500 de lei. Suma de 21,01 lei plătită pentru produse ce valorau aproximativ 2.500 de lei, precum și utilizarea cardului inculpatului M. G., este dovedită și prin bonul fiscal nr. 135/ 12.09.2013 raportat la bonul de POS emis prin utilizarea cardului inculpatului M. G., bonuri care atestă aceeași sumă de 21,01 lei, precum și din extrasul de cont bancar aferent cardului utilizat, extras care relevă existența unei tranzacții comerciale în cuantum de 21,01 lei, realizată în data de 12.09.2013 la unul dintre POS-urile magazinului C. Băneasa.

Inculpații au recunoscut faptele din 12.09.2013, în faza de judecată prevalându-se de dispozițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală.

În data de 14.09.2013, în jurul orei 16:40, în baza aceleiași rezoluții infracționale și folosind același mod de operare, aflându-se în incinta aceluiași magazin, respectiv C. Băneasa, inculpații Z. A. M. și M. G. au pus în coșul de cumpărături produse alimentare, cosmetice și băuturi alcoolice în valoare de 2.672, 46 de lei, produsele fiind scoase din magazin în urma simulării taxării acestora de către inculpatul M. C. A., în calitate de casier al magazinului C. Băneasa, acesta operand casa de marcat nr. 5, inculpatul Z. A. M. utilizând cardul bancar al inculpatului M. G., card ce a fost debitat cu suma de 33,69 de lei. La casa de marcat în acest sens s-au prezentat doar inculpatul Z. A. M. (care a folosit cadrul bancar al inculpatului M. G.), precum și inculpatul S. Ș. R.. După trecerea de casa de marcat, inculpații au fost opriți pentru verificarea produselor achiziționate și, fiindcă nu au prezentat documente justificative pentru produsele pe care le aveau în coșul de cumpărături, au fost sesizate organele de poliție.

Situația de fapt mai sus reținută cu privire la faptele inculpaților din 14.09.2013 rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală și declarațiile inculpaților date în fața instanței, la termenul de judecată din 29.10.2014.

Prima instanță a reținut că aspectele arătate în sesizarea persoanei vătămate adresata organelor de poliție se coroborează cu procesele-verbale de redare a înregistrărilor video efectuate în incinta magazinului C. Băneasa în data de 14.09.2013. Astfel, potrivit procesului-verbal de redare a înregistrărilor video efectuate cu camerele de supraveghere din incinta magazinului C. Băneasa în data de 14.09.2014, la ora 15:55, inculpații M. G. și Z. A. M. au intrat în acest magazin și s-au plimbat printre rafturi, selectând o . produse alimentare, nealimentare, băuturi alcoolice și plasându-le în coșul de cumpărături. La ora 16:22, la casa de marcat s-a prezentat inculpatul Z. M. A., inculpatul M. G. neînsoțindu-l, dispărând din cadru. Între orele 16:27-16:36, casierul M. C. A. (inculpat în cauză) a simulat scanarea majorității produselor puse pe banda casei de marcat, taxând efectiv produse în valoare de 33,69 de lei. La ora 16:36, inculpatul Z. A. M. i-a înmânat casierului un card bancar pe care acesta l-a folosit pentru plata sumei de 33,69 de lei. Bonul fiscal înmânat de către inculpatul M. C. A., în calitate de casier, a fost returnat acestuia, moment în care acesta l-a aruncat la coșul de gunoi al casei de marcat. La ora 16:36:50, trecând de casa de marcat cu coșul de cumpărături, inculpatul Z. A. M. a fost oprit de agenții de pază, pentru verificarea produselor achiziționate.

Din adresa nr. 56859R/ 17.09.2013 emisă de S.C. B.C.R. S.A. rezultă că numărul de card folosit pentru plata sumei de 33,69 de lei este atașat contului bancar deschis de către inculpatul M. G. la banca respectivă.

Audiată în cursul urmăririi penale, martora T. M. C. a declarat că în data de 14.09.2014, aflându-se de serviciu, în calitate de dispecer al magazinului C. Băneasa, a observat acțiunile desfășurate la casa de marcat nr. 5, casa operată de către inculpatul M. C. A., în calitate de casier. Astfel, pe fondul unei suspiciuni trezite de acțiunile acestor inculpați din data de 12.09.2013 și având posibilitatea să observe afișajul casei de marcat, aceasta a declarat că față de cantitatea mare de produse puse pe banda casei de marcat, suma de 33,69 de lei afișată de aceasta i s-a părut foarte mică, astfel că l-a sesizat pe șeful de obiectiv al companiei care asigura paza magazinului C. Băneasa, martorul C. R. G., suspectând că produsele nu erau taxate efectiv.

În cursul urmăririi penale, martorul C. R. G. a declarat că în data de 14.09.2013, aflându-se de serviciu în zona liniei caselor de marcat în magazinul C. Băneasa, a fost sesizat de martora T. M. C., responsabilă cu monitorizarea, că la casa de marcat nr. 5 casierul nu taxează efectiv produsele, folosind funcția verificare preț, funcție ce împiedica taxarea produselor. Apropiindu-se, martorul a observat că suspiciunile martorei T. M. C. se confirmă, casierul simulând taxarea produselor. Astfel, acesta a relatat că, după plasarea produselor în coșul de cumpărături și după depășirea casei de marcat, a solicitat verificarea produselor aflate în coș și prezentarea bonului fiscal, moment în care inculpatul Z. A. M. a declarat că a lăsat bonul fiscal la casa de marcat. Între timp, martora T. M. C. l-a anunțat că pentru produsele aflate în coș inculpatul Z. A. M. a achitat suma de 33,69 de lei. De asemenea, acesta a declarat că la un moment ulterior, bonul fiscal și bonul de card în valoare de 33,69 de lei au fost recuperate din coșul de gunoi situat în dreptul casei demarcat nr. 5, bonul de card fiind pe numele inculpatului M. G.. Martorul a arătat că, fiind chemat și casierul M. C. A., a declarat că a taxat doar o mică parte a produselor, netaxând cea mai mare aparte a acestora, în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpații. De asemenea, s-a constatat că inculpatul Z. A. M., însoțit de M. G., a procedat în același mod și în data de 12.09.2013, în jurul orei 21:45.

Potrivit procesului-verbal încheiat în data de 14.09.2013 de către organele de poliție sosite în urma sesizării făcute de persoana vătămată, rezultă că, la aceeași dată, prezentându-se la magazinul C. Băneasa, organele de poliție au găsit asupra inculpatului Z. A. M. produse în valoare de 2.672,46 de lei pentru care acesta nu deținea documente justificative. Acest aspect este relevat atât de fișele de interpelare, cât și de procesul-verbal de fixare a produselor găsite asupra inculpatului și de planșele fotografice aferente acestuia. Bunurile în valoare de 2.672,46 de lei, găsite asupra inculpaților, au fost predate persoanei vătămate, astfel cum rezultă din dovada depusă la dosar.

Inculpații au recunoscut faptele din 14.09.2013, în faza de judecată prevalându-se de dispozițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Astfel, raportat la probatoriul administrat în faza de urmărire penală, prima instanță a constată că faptele reținute în sarcina inculpaților din datele de 08.09.2013, 12.09.2013 și 14.09.2013 săvârșite în dauna persoanei vătămate există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați.

S-a constatat, de asemenea, că încadrarea juridică dată faptelor inculpaților prin rechizitorii trebuie analizată având în vedere și Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014.

Pentru identificarea legii penale mai favorabile, văzând și Decizia Curții Constituționale mai sus menționată, prima instanță a avut în vedere toate particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpaților - respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, condițiile de tragere la răspundere penală, criteriul sancțiunii principale, situațiile ce pot constitui circumstanțe atenuante, cauzele de agravare sau de atenuare, în speță reținându-se, infracțiunea continuată și existenta unui concurs de infracțiuni în ceea ce îl privește pe inculpatul Z. A. M..

În consecință, analizând faptele reținute în sarcina inculpaților P. V., M. C. A., M. G. și Z. A. M., prima instanță a constatat că acestea se regăsesc și în legea nouă, nefiind dezincriminate.

Astfel, în ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii de furt calificat în formă continuată reținută de procuror în sarcina inculpatului P. V.în rechizitoriu și pentru comiterea căreia s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a și e cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, s-a reține că, în raport cu dispozițiile legii vechi, încadrarea juridică dată faptei este corectă (două acte materiale săvârșite în dauna unei persoane vătămate în data de 08.09.2013). Încadrarea juridică anterior menționată se justifică prin aceea că inculpatul a comis cele două acte materiale în loc public, în accepțiunea art. 152 din Codul penal din 1969, impunându-se reținerea circumstanței agravantei speciale a comiterii faptei într-un loc public prevăzute de art. 209 alin. 1 lit. e din Codul penal din 1969. De asemenea, reținerea agravantei prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. a, comiterea faptei de două sau mai multe persoane, împreună este justificată având în vedere conlucrarea inculpaților P. V. și M. C. A. în vederea sustragerii produselor din magazinul C. Băneasa la data de 08.09.2013. De asemenea, corect s-a apreciat de către procuror că inculpatul a comis fapta în formă continuată, fiind evident din probatoriul administrat că acesta a săvârșit ambele fapte de furt în baza aceleiași rezoluții infracționale, la un interval de timp foarte scurt, cu același mod de operare, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul M. C. A..

În ceea ce privește încadrarea juridică a celor două infracțiuni de furt calificat în formă continuată reținute de procuror în sarcina inculpatului M. C. A. în cele două rechizitorii și pentru comiterea cărora s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, prevăzute de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. (1) lit. a și e cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 (câte două acte materiale) instanța reține că, în raport cu dispozițiile legii vechi, încadrarea juridică dată faptei ar fi de o singură infracțiune de furt calificat în formă continuată (patru acte materiale săvârșite în dauna unei persoane vătămate în datele de 08.09.2013, 12.09.2013 și 14.09.2013). Încadrarea juridică anterior menționată se justifică prin aceea că inculpatul a comis cele patru acte materiale în loc public, în accepțiunea art. 152 din Codul penal din 1969, impunându-se reținerea circumstanței agravantei speciale a comiterii faptei într-un loc public prevăzute de art. 209 alin. 1 lit. e din Codul penal din 1969. De asemenea, reținerea agravantei prevăzuta de art. 209 alin. 1 lit. a, comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună este justificată având în vedere conlucrarea acestuia cu inculpații P. V., Z. A. M. și M. G. în vederea sustragerii produselor din magazinul C. Băneasa în datele de 08.09.2013, 12.09.2013 si 14.09.2013. De asemenea, corect s-a apreciat de către procuror că inculpatul a comis fapta în formă continuată, fiind evident din probatoriul administrat că acesta a săvârșit ambele fapte de furt în baza aceleiași rezoluții infracționale, la un interval de timp foarte scurt, cu același mod de operare, în baza unei înțelegeri prealabile cu cei trei inculpați, relevante fiind în acest sens și declarații sale date în cursul urmăririi penale prin care a arătat că a participat la săvârșirea acestei infracțiuni pentru a obține sume de bani necesare achitării taxei de școlarizare. În ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii de furt calificat în formă continuată reținută de procurori în sarcina inculpatului M. G.în rechizitoriu și pentru comiterea căreia s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a și e cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, s-a reținut că, în raport cu dispozițiile legii vechi, încadrarea juridică dată faptei este corectă (două acte materiale săvârșite în dauna unei persoane vătămate în datele de 12.09.2013 și 14.09.2013). Încadrarea juridică anterior menționată se justifică prin aceea că inculpatul a comis cele două acte materiale în loc public, în accepțiunea art. 152 din Codul penal din 1969, impunându-se reținerea circumstanței agravantei speciale a comiterii faptei într-un loc public prevăzute de art. 209 alin. 1 lit. e din Codul penal din 1969. De asemenea, reținerea agravantei prevăzuta de art. 209 alin. 1 lit. a, comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună, este justificată având în vedere conlucrarea acestuia cu inculpații Z. A. M. și M. C. A. în vederea sustragerii produselor din magazinul C. Băneasa în datele de 12.09.2013 si 14.09.2013. De asemenea, corect s-a apreciat de către procuror că inculpatul a comis fapta în formă continuată, fiind evident din probatoriul administrat că acesta a săvârșit ambele fapte de furt în baza aceleiași rezoluții infracționale, la un interval de timp foarte scurt, cu același mod de operare, în baza unei înțelegeri prealabile cu cei doi inculpați.

Cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de furt calificat în formă continuată reținută de procurori în sarcina inculpatului Z. A. M.în rechizitoriu și pentru comiterea căreia s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a și e cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, s-a reținut că, în raport cu dispozițiile legii vechi, încadrarea juridică dată faptei este corectă (două acte materiale săvârșite în dauna unei persoane vătămate în datele de 12.09.2013 și 14.09.2013). Încadrarea juridică anterior menționată se justifică prin aceea că inculpatul a comis cele două acte materiale în loc public, în accepțiunea art. 152 din Codul penal din 1969, impunându-se reținerea circumstanței agravantei speciale a comiterii faptei într-un loc public prevăzute de art. 209 alin. 1 lit. e din Codul penal din 1969. De asemenea, reținerea agravantei prevăzuta de art. 209 alin. 1 lit. a, comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună, este justificată având în vedere conlucrarea acestuia cu inculpații Z. A. M. și M. C. A. în vederea sustragerii produselor din magazinul C. Băneasa în datele de 12.09.2013 si 14.09.2013. De asemenea, corect s-a apreciat de către procuror că inculpatul a comis fapta în formă continuată, fiind evident din probatoriul administrat că acesta a săvârșit ambele fapte de furt în baza aceleiași rezoluții infracționale, la un interval de timp foarte scurt, cu același mod de operare, în baza unei înțelegeri prealabile cu cei doi inculpați.

În ceea ce îl privește pe inculpatul Z. A. M., în raport cu mențiunile fișei de cazier judiciar, s-a reținut că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani de închisoare, prin sentința penală nr. 4 din data de 04.01.2012, pronunțată de Tribunalul C., definitivă prin decizia penala nr. 2147 din data de 25.06.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, constatându-se existența unui concurs de infracțiuni.

În consecință, prima instanță a constatat că încadrarea juridică corectă a faptelor inculpaților conform dispozițiilor Codului penal din 1969 este art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și e din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.

De asemenea, s-a constatat că, odată cu . noului Cod penal, legiuitorul a renunțat la reținerea ca forme agravate a infracțiunii de furt în situația săvârșirii faptei în public și în situația săvârșirii acesteia de două sau mai multe persoane împreună. Referitor la forma continuată a infracțiunii, s-a reținut că introducerea condiției unicității subiectului pasiv nu afectează încadrarea juridică dată faptei, fiecare faptă fiind săvârșită în dauna aceleiași persoane vătămate, această formă putând fi reținută în cazul aplicării oricăreia dintre cele două reglementări.

În urma evaluării tuturor criteriilor de identificare a legii penale mai favorabile în cauză, raportându-se în principal la criteriul sancțiunii principale, văzând și condițiile concrete ale reținerii formei continuate a săvârșirii infracțiunii și tratamentul sancționator și al concursului de infracțiuni în noul Cod penal, ținând cont și de Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, prima instanță a constatat că legea penală nouă este mai favorabilă în ansamblul ei, deoarece permite în cadrul procesului de individualizare a pedepsei stabilirea unei sancțiuni penale mai blânde decât cea care ar putea fi stabilită dacă s-ar aplica inculpaților dispozițiile legii vechi (limitele pedepsei închisorii pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută în vechea reglementare fiind de la 3 ani la 15 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de furt din noua reglementare limitele pedepsei închisorii fiind de la 1 an la 3 ani închisoare).

În raport de considerentele expuse mai sus, prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților prin cele două rechizitorii.

I. În drept, faptele inculpatului M. G. care, în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpații M. C. A. și Z. A. M., în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a sustras din magazinul C. Băneasa, în datele de 12.09.2013 și 14.09.2013 mai multe bunuri, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt în formă continuată, prevăzută de art. 228 Cod penal cu aplicarea art. 36 alin. 1 și art. 5 Cod penal (2 acte materiale).

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de furt, în ambele situații în care inculpatul M. G. a săvârșit acte materiale selectând mai multe produse de pe rafturile magazinului C. Băneasa, achitând sume modice pentru produse în valoare de 2.500 de lei, respectiv 2.672,46 de lei, s-au finalizat cele două acțiuni presupuse de consumarea infracțiunii de furt, și anume deposedarea, prin luarea bunurilor de pe rafturile magazinelor și împosedarea, realizată în momentul depășirii caselor de marcat fără a plăti contravaloarea lor. De asemenea, legea prevede și un scop special al faptei, și anume însușirea pe nedrept a bunurilor, scop îndeplinit în cauză.

Urmarea imediată constă în diminuarea patrimoniului persoanei vătămate cu valoarea pecuniară a bunurilor luate pe nedrept, între fapta inculpatului și urmarea imediată existând legătură de cauzalitate ce rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, conform art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal.

II. În drept, faptele inculpatului Z. A. M. care, în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpații M. C. A. și M. G., în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a sustras din magazinul C. Băneasa, în datele de 12.09.2013 si 14.09.2013 mai multe bunuri, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt în formă continuată, prevăzută de art. 228 Cod penal cu aplicarea art. 36 alin. 1 din Codul penal (2 acte materiale).

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de furt, în ambele situații în care inculpatul Z. A. M. a săvârșit acte materiale selectând mai multe produse de pe rafturile magazinului C. Băneasa, achitând sume modice pentru produse în valoare de 2.500 de lei, respectiv 2.672,46 de lei, în data de 12.09.2013 părăsind magazinul având asupra sa bunurile sustrase, iar în data de 14.09.2014 fiind surprins având asupra sa bunurile sustrase după ce a trecut de casa de marcat, s-au finalizat cele două acțiuni, și anume deposedarea, prin luarea bunurilor de pe rafturile magazinelor și împosedarea, realizată în momentul depășirii caselor de marcat fără a plăti contravaloarea lor. De asemenea, legea prevede și un scop special al faptei, și anume însușirea pe nedrept a bunurilor, scop îndeplinit în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe în conformitate cu art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal.

III. În drept, faptele inculpatului P. V. care, în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpatul M. C. A., în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a sustras din magazinul C. Băneasa, în data de 08.09.2013, în jurul orei 18:59 și 20:03, mai multe bunuri, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt în formă continuată, prevăzută de art. 228 Cod penal cu aplicarea art. 36 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale).

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de furt, în ambele situații în care inculpatul P. V. a părăsit magazinul C. Băneasa având asupra sa bunuri în valoare de aproximativ 5.000 de lei pentru care a achitat sume modice, s-au finalizat cele două acțiuni, și anume deposedarea, prin luarea bunurilor de pe rafturile magazinelor, și împosedarea, realizată în momentul depășirii caselor de marcat fără a plăti întreaga lor contravaloare. De asemenea, legea prevede și un scop special al faptei, și anume însușirea pe nedrept a bunurilor, scop îndeplinit în cauză.

VI. În drept, faptele inculpatului M. C. A. care, în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpatul P. V., în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a sustras din magazinul C. Băneasa, în data de 08.09.2013 mai multe bunuri, ulterior, folosind același mod de operare, în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpații M. G. și Z. A. M., sustrăgând mai multe bunuri din același magazin în datele de 12.09.2013 și 14.09.2013, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt în formă continuată, prevăzută de art. 228 Cod penal cu aplicarea art. 36 alin. 1 Cod penal (4 acte materiale).

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de furt, în toate cele 4 situații în care inculpatul M. C. A. a simulat taxarea mai multor produse selectate și prezentate la casa de marcat operată de către acesta de către inculpații P. V., M. G. și Z. A. M., s-au finalizat cele două acțiuni, și anume deposedarea, care a avut loc chiar dacă acesta nu a luat efectiv bunuri de pe rafturile magazinelor, și împosedarea, realizată în momentul depășirii caselor de marcat fără a plăti contravaloarea lor, având în vedere că inculpații s-au completat în activitatea infracțională, fiecare având un rol bine determinat, inculpatului M. C. A. revenindu-i rolul de a simula taxarea produselor, finalizând astfel acțiunile celorlalți inculpați. De asemenea, legea prevede și un scop special al faptei, și anume însușirea pe nedrept a bunurilor, scop îndeplinit în cauză.

La stabilirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile săvârșite de inculpați, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal. Astfel, s-a avut în vedere și valoarea prejudiciilor cauzate, respectiv valoarea acestora, dar și împrejurarea că prejudiciul a fost acoperit prin recuperarea bunurilor imediat după săvârșirea infracțiunii din data de 14.09.2013 și prin achitarea, în cursul urmăririi penale, a bunurilor sustrase în datele de 08, respectiv 12 septembrie 2013, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Relevante pentru individualizarea pedepselor sunt și aspectele care țin de situația personală a inculpaților, prima instanță reținând că: în ceea ce îl privește pe inculpatul P. V., acesta nu are antecedente penale, fiind la prima abatere, este o persoana responsabilă, fiind angajat, fiind căsătorit și având un copil, formând convingerea instanței că săvârșirea faptelor deduse judecății este un eveniment izolat; în ceea ce îl privește pe inculpatul M. C. A., acesta nu are antecedente penale, fiind angajat de ani buni al persoanei vătămate și elev al Școlii Sanitare „C. D.”, fapte care denotă că săvârșirea faptelor deduse judecății este un incident izolat care nu caracterizează comportamentul obișnuit al inculpatului; în ceea ce îl privește pe inculpatul M. G., acesta a mai fost sancționat în trecut pentru o faptă similară, detalii de natură a contura profilul moral al acestuia; în ceea ce îl privește pe inculpatul Z. A. M., acesta a fost condamnat definitiv în data de 25.06.2014 pentru instigare la trafic de droguri de mare risc, infracțiunea respectivă fiind concurentă cu infracțiunea dedusă judecății, ceea ce a determinat prima instanță să aplice un spor de pedeapsă ca urmare a reținerii în cauză a concursului de infracțiuni; la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea dedusă judecății, s-a reținut însă că la data săvârșirii acesteia, inculpatul nu avea antecedente penale, ceea ce a determinat prima instanță să orienteze pedeapsa spre aceleași limite ca și în cazul celorlalți inculpați care sunt la primul conflict cu legea penală.

De asemenea, prima instanță a reținut că în cazul fiecărui inculpat este incidentă circumstanța agravantă prevăzută în art. 77 lit. a Cod penal, respectiv săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane, însă, având în vedere circumstanțele reale și personale mai sus menționate, a apreciat că nu se impune sporirea pedepsei stabilite pentru fiecare inculpat în parte, având în vedere că sporirea pedepsei ca urmare a reținerii acestei agravante este facultativă, apreciind că pedeapsa stabilită este suficientă pentru realizarea scopurilor sancționatorii și educative ale pedepsei.

De asemenea, având în vedere că inculpații M. C. A. și M. G. sunt cei care au asigurat recuperarea prejudiciului de către persoana vătămată, prima instanță a reținut în favoarea acestora dispozițiile prevăzute în art. 76 alin. 1 rap. la art. 75 alin. 2 lit. a Cod penal (eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea prejudiciilor, cu consecința reducerii cu încă o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege). Cu toate acestea, prima instanță a reținut că acești doi inculpați au avut un rol decisiv în săvârșirea infracțiunilor și, mai mult decât atât, inculpatul M. G. nu este la prima abatere de natură penală. În aceste condiții, pentru inculpatul M. G. instanța va orienta pedeapsa peste limita stabilită pentru ceilalți trei inculpați, iar pentru inculpații P. Vicotr, Z. A. M. și M. C. Andreo, prima instanță a orientat pedeapsa puțin peste minimul prevăzut de lege redus prin aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a luat act că persoana vătămată S.C. C. România S.A. - M. Băneasa a renunțat la judecarea acțiunii civile, prejudiciul fiind recuperat.

Împotriva acestei sentințe penale, în data de 03.12.2014, prin adresa nr. 5776/III-2/2014, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a declarat apel pe care l-a motivat în scris (motivele de apel aflate la filele 6-10 din prezentul dosar).

De asemenea, în data de 12.03.2015, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, inculpatul Z. A. M. a declarat apel pe care l-a motivat oral.

Apelurile au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 19.03.2015 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).

Motivele de apel

P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a criticat sentința penală apelată sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei, în sensul că prima instanță nu a reținut față de inculpații M. G., Z. A. M. și M. C. A. circumstanța agravantă generală prevăzută de art. 77 lit. a C.pen., referitoare la săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.

În motivarea în fapt a apelului, s-a precizat că fapta de furt din data de 12.09.2013 a fost comisă de inculpații M. G., Z. A. M. și M. C. A., care au acționat împreună în urma unei înțelegeri prealabile, toate actele materiale fiind săvârșite în dauna aceleiași persoane vătămate.

În aceste condiții, prima instanță, atunci când a apreciat că dispozițiile noului Cod penal sunt mai favorabile inculpaților, trebuia să rețină în încadrarea juridică și art. 77 lit. a C.pen., iar gradul de pericol social al faptelor celor 3 inculpați să fie reevaluat, luându-se în considerare și această împrejurare referitoare la săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.

În drept, au fost invocate prevederile art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen.

În ședința publică de astăzi, P. de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații M. C. A., M. G. și Z. A. M. au fost trimiși în judecată, în sensul de a se reține prevederile art. 77 lit. a și art. 79 alin. 3 C.pen., referitor la săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună. Totodată, s-a arătat că instanța de fond a făcut referire la această circumstanță agravantă, dar a apreciat că nu se impune agravarea pedepsei sub imperiul acestei circumstanțe.

Inculpatul Z. A. M. a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale apelate și, rejudecând, reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul înlăturării sporului de pedeapsă aplicat, în raport de atitudinea sa sinceră.

Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelanți, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București este întemeiat, iar apelul formulat de inculpatul Z. A. M. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Situația de fapt

Referitor la situația de fapt, Curtea constată că, pe de o parte a fost descrisă în mod amplu în considerentele sentinței penale apelate, iar pe de altă parte, că, la judecata în primă instanță, la termenul din 29.10.2014, apelantul-inculpat și intimații-inculpați au adoptat o atitudine procesuală de recunoaștere a comiterii faptelor pentru care au fost cercetați, astfel că s-au prevalat de dispozițiile art. 374 C.pr.pen. rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., recunoscând faptele în modalitatea în care acestea au fost reținute în rechizitoriu, fiind de acord cu mijloacele de probă administrate în timpul urmării penale, nesolicitând administrarea altor mijloace de probă.

Totodată, Curtea, efectuând propriul examen analitic asupra situației de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, constată că situația de fapt a fost în mod corect reținută de către prima instanță, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentația expusă de către prima instanță, apreciind, așadar, că mijloacele de probă administrate dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, împrejurarea că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost cercetați.

Mijloacele de probă

1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale

Curtea reține că în această fază procesuală au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile reprezentantului persoanei vătămate, procesul-verbal de vizionare a înregistrărilor video surprinse de camerele din incinta magazinului, procesele-verbale de recunoaștere de pe planșe fotografice, înscrisuri constând în bonuri fiscale, dovezile de ridicare și predare bunuri și declarațiile martorilor T. M. C. și C. R. G., mijloace de probă ce se coroborează cu depozițiile date de apelantul-inculpat și intimații-inculpați.

2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanța de apel

Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în apel intimatul-inculpat M. C. A. a solicitat și administrat proba cu înscrisuri în circumstanțiere, sens în care a depus o adeverință de la locul de muncă (aflată al fila 26 din prezentul dosar).

În drept

Curtea constată că faptele reținute în sarcina apelantului-inculpat și a intimaților-inculpați întrunesc, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de furt în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin. 1 C.pen. rap. la art. 36 alin. 1 C.pen., corespunzătoare infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și e cu aplic. art. 41 alin. 2 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele expuse de Judecătorie în analizarea acestor aspecte.

Analiza incidenței în cauză a principiului aplicării legii penale mai favorabile prevăzut de art. 5 alin. 1 din noul Cod penal

Având în vedere că pe parcursul soluționării prezentei cauze, respectiv în data de 01.02.2014, a intrat în vigoare noul Cod penal, respectiv Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, Curtea va analiza în ce măsură sunt incidente prevederile art. 5 alin. 1 din noul Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Așadar, infracțiunea de furt (care era prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și e din Legea nr. 15/1968 privind Cod penal - furt calificat) este reglementată în art. 228 alin. 1 din noul Cod penal.

Din punct de vedere al pedepsei prevăzute de lege pentru această infracțiune, Curtea constată că limitele minime și maxime de pedeapsă din noua reglementare – de la 6 luni la 3 ani închisoare – sunt inferioare limitelor minime și maxime de pedeapsă din vechea reglementare – de la 3 la 15 ani închisoare.

Astfel, se constată că, din punctul de vedere al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt, mai favorabile sunt dispozițiile noului Cod penal.

În mod particular, referitor la apelantul-inculpat Z. A. M., având în vedere că acesta a săvârșit infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze în concurs real cu o altă infracțiune pentru care a fost condamnat anterior la pedeapsa cu închisoarea printr-o sentință penală rămasă definitivă, Curtea va analiza care dintre cele două legi penale succesive sunt mai favorabile în această privință.

Așadar, în cazul concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 36 alin. 1 rap. la art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplicau dispozițiile art. 34 și 35, în sensul că după stabilirea pedepselor pentru infracțiunile privite în mod individual, se aplica pedeapsa cea mai grea care putea fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu era îndestulător, se putea adăuga un spor de pedeapsă; astfel, regimul juridic al concursului de infracțiuni era cel al cumulului juridic cu posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă.

Potrivit art. 40 alin. 1 și 2 rap. la art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, în cazul particular al concursului real de infracțiuni în care pentru unele dintre infracțiuni s-au pronunțat anterior pedepse prin sentințe penale rămase definitive, după stabilirea pedepselor pentru infracțiunile privite în mod individual, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Prin urmare, din punctul de vedere al pluralități de infracțiuni sub forma concursului real, Curtea constată că mai favorabile sunt dispozițiile Legii nr. 15/1968 privind Codul penal, întrucât vechea reglementare prevedea posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă, pe când potrivit noilor reglementări, aplicarea sporului de pedeapsă, al cărei cuantum este fix, este obligatorie.

Însă, având în vedere că, în raport de circumstanțele reale ale faptei și cele personale ale apelantului-inculpat, în cauză se justifică aplicarea unui spor de pedeapsă, pentru a nu se crea apelantului-inculpat ideea de neimpunitate pentru săvârșirea uneia dintre infracțiuni în cazul în care, urmare a cumulului juridic prevăzut de Legea nr. 15/1968 pentru concursul de infracțiuni, s-ar fi aplicat numai pedeapsa cea mai grea dintre toate pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune în parte, iar nu și un spor de pedeapsă, cele două legi penale succesive nu pot fi apreciate în mod distinct.

Așadar, Curtea constată că regimul juridic al concursului de infracțiuni nu poate constitui - privit un singuli, în mod distinct, fără luarea în considerare a ansamblului faptic și juridic al cauzei, pentru analizarea situației juridice a apelantului-inculpat - un argument în aprecierea asupra faptului că Legea nr. 15/1968 ar reprezenta legea penală mai favorabilă.

În raport de constatările mai sus-expuse, Curtea apreciază ca fiind necesare următoarele precizări.

Pe de o parte, la stabilirea legii penale mai favorabile nu poate fi avut în vedere un singur criteriu, de altfel, deosebit de important, și anume cel al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de un inculpat, ci se ia în considerare un ansamblu de criterii care determină, în concret, o situație juridică mai favorabilă inculpatului, în raport de incidența în cauză a diferitelor instituții juridice cum ar fi starea de recidivă, concursul de infracțiuni, termenul de prescripție a răspunderii penale sau termenul de reabilitare judecătorească.

Pe de altă parte, Curtea are în vedere decizia nr. 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, decizie publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372/20.05.2014.

Astfel, prin decizia nr. 265/06.05.2014, s-a statuat în sensul că dispozițiile art. 5 C.pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, Curtea constată că prin decizia sus-menționată s-a ales criteriul aprecierii globale în stabilirea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, analizând situația juridică concretă atât a apelantului-inculpat, cât și a intimaților-inculpați, având în vedere și aspectele prezentate anterior referitor la împrejurările de fapt și de drept în care au fost comise infracțiunile, Curtea constată că legea penală mai favorabilă pentru aceștia este Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.

În consecință, Curtea constată că în mod corect a avut în vedere prima instanță atât pedepsele aplicate apelantului-inculpat și intimaților-inculpați, cât și tratamentul juridic aplicabil pluralității de infracțiuni prin raportare la dispozițiile Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pe care le-a aplicat în mod global, unitar.

În acest context, Curtea reține că în mod corect a procedat prima instanță la aplicarea art. 377 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 386 alin. 1 C.pr.pen., în sensul dispunerii, din oficiu, a schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu în sarcina apelantului-inculpat și a intimaților-inculpați.

Analiza motivelor de apel

1. Motivul de apel formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București referitor la reținerea, în încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații Z. A. M., M. C. A. și M. G. a circumstanței agravante legale prevăzute de art. 77 lit. a C.pen., privind săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună

Referitor la faptele de furt din datele de 12.09.2013 și 14.09.2013, Curtea reține că acestea au fost comise de către inculpații Z. A. M., M. C. A. și M. G. împreună, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin același mod de operare și, astfel, în baza unei înțelegeri anterioare.

Astfel, din ansamblul probatoriu administrat în timpul urmăririi penale - analizat în mod amplu de către prima instanță și necontestat de către inculpați care, de altfel, au solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii - Curtea constată, în mod indubitabil, că faptele din datele de 12.09.2013 și 14.09.2013 au fost comise de către cei 3 inculpații împreună, inculpații Z. A. M. și M. G., în calitate de autori, iar inculpatul M. C. A., în calitate de complice anterior și concomitent.

În acest context, Curtea constată că prima instanță trebuia să rețină în încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată cei 3 inculpați și circumstanța agravantă legală prevăzută de art. 77 alin. a C.pen., privind săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, întrucât în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de lege în acest sens, atât din punct de vedere al aspectului de natură obiectivă referitor la materialitatea faptelor, cât și al aspectului de natură subiectivă privind cooperarea la nivel intelectiv și volițional dintre inculpați în comiterea faptelor.

Curtea mai constată faptul că în considerentele sentinței penale apelate, la fila 14, prima instanță a făcut referire la dispozițiile art. 77 lit. a C.pen., în sensul aprecierii asupra faptului că această circumstanță agravantă legală trebuie reținută în cazul celor 3 inculpați, însă, atât anterior, la momentul redactării minutei sentinței, cât și ulterior, la momentul redactării dispozitivului sentinței, prima instanță a omis menționarea în încadrarea juridică a acestei circumstanțe agravante.

Din acest punct de vedere, este de remarcat împrejurarea potrivit căreia prin cele două rechizitorii inculpații au fost trimiși în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a din Legea nr. 15/1968, elementul circumstanțial agravant referindu-se, așadar, la săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună.

De asemenea, Curtea reține incidența în cauză a prevederilor art. 79 alin. 3 C.pen., referitoare la modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei în situația în care în aceeași cauză sunt aplicabile, în același timp, atât circumstanțe agravante, respectiv cele prevăzute de art. 77 lit. a C.pen. și art. 36 alin. 1 C.pen., cât și circumstanțe atenuante, și anume cea reglementată în art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

Pentru aceste motive, Curtea apreciază că motivul de apel anterior analizat este întemeiat, urmând a se admite apelul și a se dispune în consecință, în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor pentru care cei 3 inculpați au fost trimiși în judecată și al reținerii, în încadrarea juridică, inclusiv a circumstanței agravante legale anterior menționate.

2. Motivul de apel formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București referitor la reevaluarea gradului de pericol social al faptelor comise de către apelantul-inculpat și intimații-inculpați, urmare a reținerii circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. a C.pen.

Curtea constată, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor, în sensul că apelantul-inculpat și intimații-inculpați au comis faptele de furt împreună, printr-o înțelegere prealabilă, într-un spațiu comercial, cauzând persoanei vătămate un prejudiciu de valoare redusă, că au dovedit o certă determinare în comiterea faptelor.

Însă, analizând solicitarea Parchetului de reevaluare a gradului de pericol social al faptelor pentru care cei trei inculpați au fost condamnați în primă instanță, Curtea remarcă împrejurarea constând în aceea că inculpații au avut contribuții diferite în săvârșirea faptei, iar prejudiciul, de valoare relativ redusă, constând în sustragerea unor produse alimentare, cosmetice sau de altă natură, cauzat persoanei vătămate a fost parțial acoperit prin restituire, respectiv prin plata contravalorii unei părți din prejudiciu de către inculpații M. G. și M. C. A., așa cum reiese din adresele emise de persoana vătămată (adrese aflate la filele 120, 123 și 156 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția Penală); în raport de această situație, prima instanță a reținut, în mod just, în sarcina celor 2 inculpați, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. b C.pen.

Totodată, referitor la circumstanțele personale ale inculpaților, din fișele de cazier judiciar ale acestora (aflate la filele 21, 23 și 176 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția Penală), Curtea reține că inculpatul M. C. A. nu este înscris în cazierul judiciar; în anul 2013 inculpatului M. G. i-au fost aplicate două sancțiuni administrative pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, iar în perioada 1999 - 2002 a fost condamnat de două ori la pedeapsa închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și a tentativei la infracțiunea de omor calificat; în anul 2012 inculpatul Z. A. M. a fost condamnat la pedeapsa închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Prin urmare, Curtea constată că atât pedepsele aplicate de către prima instanță apelantului-inculpat și intimaților-inculpați, cât și modalitatea de executare a acestor pedepse, apreciate în mod diferențiat, în raport de situația faptică și juridică specifică fiecărui inculpat, au fost stabilite în mod just și proporțional cu gradul de pericol social al faptei și cu circumstanțele personale ale inculpaților și reflectă, pe deplin, respectarea de către prima instanță a principiului individualizării sancțiunilor de drept penal reglementat în art. 74 C.pen., fiind, așadar, avut în vedere ansamblul criteriilor de individualizare a pedepsei, garantând, astfel, îndeplinirea scopului, deopotrivă, preventiv și coercitiv al pedepsei.

În consecință, Curtea apreciază că în cauză nu se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate de către prima instanță celor trei inculpați.

Pentru aceste motive, Curtea apreciază că motivul de apel anterior analizat este neîntemeiat.

3. Motivul de apel formulat de inculpatul Z. A. M. referitor la individualizarea pedepsei aplicate, în sensul înlăturării sporului de pedeapsă aplicat de către prima instanță

Curtea constată, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor, în sensul că apelantul-inculpat a comis faptele de furt într-un loc public, respectiv un spațiu comercial, împreună cu alte două persoane cercetate și, ulterior, condamnate, în același dosar sub aspectul comiterii aceleiași infracțiuni, având o contribuție semnificată în comiterea faptei, cauzând persoanei vătămate un prejudiciu relativ redus, că inculpatul a dovedit, așadar, o certă determinare în comiterea faptei.

Totodată, referitor la circumstanțele personale ale apelantului-inculpat, din fișa de cazier judiciar a acestuia (aflată la fila 176 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția Penală), Curtea reține că prin sentința penală nr. 4/04.01.2012 (aflată la filele 233-264 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția Penală), pronunțată de Tribunalul Constanță și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2147/25.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea, în anul 2008, a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, împrejurare care atrage reținerea dispozițiilor art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b și art. 40 C.pen. privind regimul juridic al concursului real de infracțiuni.

Astfel, apelantul-inculpat a dat dovadă de o certă perseverență infracțională în săvârșirea de infracțiuni, chiar în lipsa omogenității naturii juridice a valorilor sociale vătămate și/sau periclitate.

În consecință, având în vedere aspectele de natură, deopotrivă, faptică și criminologică, anterior prezentate, Curtea constată că în cauză nu se impune reținerea vreunei circumstanțe atenuante, nefiind incidentă niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 75 C.pen., iar atitudinea procesuală adoptată de inculpat, de recunoaștere a faptelor comise, a fost, de altfel, valorificată, din punct de vedere procesual-penal, la momentul judecării cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii prevăzute de art. 374 alin. 4 și art. 375 rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

Prin urmare, Curtea apreciază că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de Judecătorie, respectiv într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, de 4 luni închisoare, astfel cum a fost redus ca urmare a reținerii în cauză a dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., corespunde, întru-totul, gradului de pericol social concret prezentat de apelantul-inculpat, fiind avute în vedere și circumstanțele personale ale acestuia; așadar, Curtea apreciază că Judecătoria a dat deplină eficiență ansamblului criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. 1 C.pen.

Totodată, Curtea apreciază că în mod corect a aplicat prima instanță apelantului-inculpat sporul de pedeapsă de 4 luni închisoare, dând, așadar, eficiență prevederilor art. 39 alin. 1 lit. b C.pen.

Pentru aceste motive, Curtea apreciază că motivul de apel anterior analizat este neîntemeiat.

Analiza celorlalte dispoziții incidente din perspectiva soluției dispuse prin sentința penală apelată

În acest sens, Curtea are în vedere nu numai împrejurarea că prezenta cale de atac a apelului este integral devolutivă atât în fapt, cât și în drept, potrivit art. 417 alin. 2 C.pr.pen., ceea ce impune ca instanța de control judiciar să analizeze toate dispozițiile luate de prima instanță în soluționarea cauzei, dar și faptul că instanța de control judiciar trebuie să respecte prevederile art. 424 alin. 1 C.pr.pen. referitoare, cu precădere, la expunerea temeiurilor de fapt și de drept incidente cu privire la toate aspectele analizate în cauză. Astfel, în mod corect prima instanță:

- a apreciat că, în raport de datele la care au fost săvârșite, faptele au fost comise de către inculpatul Z. A. M. sub forma concursului real de infracțiuni, aplicându-se în mod corect prevederile legale incidente, referitoare la regimul juridic aplicabil acestei forme a pluralității de infracțiuni, conform art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b și art. 40 alin. 3 C.pen.;

- a procedat la deducerea duratelor reținerii și arestării preventive și a perioadei deja executate de inculpați, potrivit art. 72 alin. 1 și art. 40 alin. 3 C.pen.;

- a procedat la anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emise în baza sentinței penale prin care s-a aplicat inculpatului Z. A. M. pedeapsa pentru faptele concurente și a dispus emiterea unui nou mandat;

- a făcut aplicarea prevederilor legale referitoare la pedepsele accesorii și complementare, potrivit art. 65 alin. 1 și art. 67 alin. 1 și 2 cu referire la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen. și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012;

- a luat act de faptul că persoana vătămată a renunțat la judecarea acțiunii civile, prejudiciul fiind recuperat; astfel, prin adresa emisă (aflată la fila 156 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția Penală), persoana vătămată a precizat că nu se mai constituie parte civilă;

- având în vedere soluția de condamnare a inculpaților, a făcut aplicarea art. 274 alin. 1 și 2 rap. la art. 272 alin. 2 C.pr.pen., în sensul obligării acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că soluția pronunțată de către Judecătorie este legală și temeinică.

Soluția ce va fi pronunțată de către instanța de control judiciar

În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelul formulat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 810/24.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._ .

Va desființa, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:

În baza art. 386 C.pr.pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații M. G., Z. A. M. și M. C. A., din infracțiunea de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și e cu aplic. art. 41 alin. 2 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, în infracțiunea de furt în formă continuată prevăzută de art. 228 alin. 1 cu aplic. art. 35 alin. 1, art. 36 alin. 1, art. 77 lit. a, art. 79 alin. 3 și art. 5 alin. 1 C.pen.

În consecință, va reține, în încadrarea juridică a faptelor pentru ca inculpații M. G., Z. A. M. și M. C. A. au fost condamnați de către prima instanță, circumstanța agravantă legală prevăzută de art. 77 lit. a C.pen., cu referire la art. 79 alin. 3 C.pen.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-inculpat Z. A. M. împotriva sentinței penale nr. 810/24.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._ .

Potrivit art. 422 C.pr.pen. rap. la art. 40 alin. 3 și art. 72 alin. 1 C.pen., va deduce, din durata pedepsei rezultante aplicate apelantului-inculpat Z. A. M. de către prima instanță, perioada deja executată de la data de 31.10.2008 până la data de 28.11.2008 și de la data de 25.09.2014 până la zi, precum și durata reținerii și a arestării preventive de la data de 14.09.2013 până la data de 19.09.2013.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe apelantul-inculpat Z. A. M. la plata sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul formulat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 810/24.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._ .

Desființează, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:

În baza art. 386 C.pr.pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații M. G., Z. A. M. și M. C. A., din infracțiunea de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și e cu aplic. art. 41 alin. 2 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, în infracțiunea de furt în formă continuată prevăzută de art. 228 alin. 1 cu aplic. art. 35 alin. 1, art. 36 alin. 1, art. 77 lit. a, art. 79 alin. 3 și art. 5 alin. 1 C.pen.

În consecință, reține, în încadrarea juridică a faptelor pentru ca inculpații M. G., Z. A. M. și M. C. A. au fost condamnați de către prima instanță, circumstanța agravantă legală prevăzută de art. 77 lit. a C.pen., cu referire la art. 79 alin. 3 C.pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-inculpat Z. A. M. împotriva sentinței penale nr. 810/24.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._ .

Potrivit art. 422 C.pr.pen. rap. la art. 40 alin. 3 și art. 72 alin. 1 C.pen., deduce, din durata pedepsei rezultante aplicate apelantului-inculpat Z. A. M. de către prima instanță, perioada deja executată de la data de 31.10.2008 până la data de 28.11.2008 și de la data de 25.09.2014 până la zi, precum și durata reținerii și a arestării preventive de la data de 14.09.2013 până la data de 19.09.2013.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe apelantul-inculpat Z. A. M. la plata sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.04.2015.

Președinte, Judecător,

C. B. I. C.

Grefier,

R. S.

Red. Jud. C.B.

Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.

20.04.2015 / 2 ex.

Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală

Dosar nr._

Judecător Fond: M. O.

← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.....		Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 585/2015.... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 591/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 591/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI