Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 773/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 773/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 773/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 773/A
Ședința publică din 26.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. I. V.
JUDECĂTOR – I. C.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror A. C..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul M. M. I. împotriva sentinței penale nr. 105/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 19.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, instanța a rămas în pronunțare asupra soluției, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr.105 din data de 08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu s-a dispus în baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, rep., cu aplicarea art.37 lit.b C.pen.1969 și cu referire la art. 5 alin. 1 C.pen., condamnarea inculpatului M. M. I. (fost O. M. I.), la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002, rep., cu aplicarea art.37 lit.b C.pen.1969 și cu referire la art. 5 alin. 1 C.pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b C.pen.1969 inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani și 3 luni închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal din 1969.
În baza art. 71 Cod penal din 1969 cu referire la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, teza a II-a și b cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (urmărire penală și instanță).
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 200 a rămas în sarcina statului și s-a avansat, potrivit art.272 din Codul de procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 3324/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. M. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.de art.86 alin.1 și art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, rep., ambele cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Codul penal din 1969 și ambele cu aplicarea art.33 lit.a Codul penal din 1969 și cu aplic.art.5 C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul a condus la data de 17.06.2012 autoturismul cu nr.de înmatriculare P8584AH, pe DN 4 din Popești Leordeni, fără a poseda permis de conducere, iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat să se supună recoltării mostrelor biologice.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu s-a reținut în baza următoarelor mijloace de probă menționate în actul de sesizare: procese verbale de depistare; proces verbal refuz de recoltare probe biologice; adresa S.P.C.R.P.C.Î.V.B. nr._/SPC/24.08.2012; declarații făptuitor M. M. I.; declarație martor B. L. I..
La dosar s-a atașat cazierul judiciar al inculpatului .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 29.10.2014, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, și a dispus începerea judecății.
Față de lipsa inculpatului M. M. I. de la judecată, instanța a dispus efectuarea de verificări la D.E.P.A.B.D., prin mijlocirea grefierului delegat, la Administrația Națională a Penitenciarelor, prin mijlocirea grefierului delegat, pentru a comunica dacă inculpatul este deținut în una din unitățile aflate în subordinea acestei instituții, iar în caz afirmativ să comunice locul de detenție, la S.I.R.A.P. pentru a comunica dacă inculpatul este reținut în una din unitățile aflate în subordinea acestei instituții, iar în caz afirmativ să comunice locul de deținere, și la primăria locului de naștere pentru a comunica dacă inculpatul figurează în evidențele acestei instituții ca fiind decedat, iar în caz afirmativ să comunice extras pentru uz oficial de pe certificatul de deces.
Din conținutul actelor și adreselor înaintate la dosar a rezultat concluzia că inculpatul nu și-a schimbat domiciliul, că nu este reținut, arestat preventiv sau încarcerat, și nici nu a decedat, fiind plecat în străinătate.
Inculpatul, deși legal citat, nu s-a prezentat.
Având în vedere că judecata s-a desfășurat în lipsa inculpatului, deși au fost luate toate măsurile legale pentru a se asigura prezența acestuia, instanța a considerat că sunt îndeplinite condițiile cerute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în materia judecării în lipsă a unui inculpat, astfel cum sunt ele enumerate în jurisprudența din cauzele Stamoulakatos contra Greciei, din data de 26.10.1993 și Godi contra Italia, din data de 09.04.1984, inculpatul fiind citat potrivit normelor procedurale, fiind depuse, deopotrivă, eforturi rezonabile pentru aducerea acestuia.
La termenul de judecată din 08.04.2015, după ce s-a citit actul de sesizare, instanța a adus la cunoștința dispozițiile art.374 alin.7 C.pr.pen., potrivit cărora probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești, acestea fiind puse în dezbaterea contradictorie și avute în vedere de instanță la deliberare, iar apărătorul din oficiu al inculpatului nu a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale și nu a solicitat administrarea de probe noi. De asemenea, nici procurorul nu a solicitat administrarea de probe noi.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
La data de 17.06.2012, în jurul orei 06:35, organele de poliție din cadrul IPJ I., aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe teritoriul de competență, au fost sesizate cu privire la faptul că pe șoseaua Olteniței din Popești Leordeni a avut loc un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a trei persoane. La fața locului s-a stabilit că inculpatul M. M. I., în timp ce conducea auto Citroen nr. de înmatriculare P8584AH pe DN4 din Popești Leordeni, a efectuat manevra de depășire a autoturismului Kia Ceed condus regulamentar de B. L. I. și a intrat în coliziune cu acesta, rezultând vătămarea numiților B. L. I., M. M. I. și M. S..
În urma verificărilor s-a stabilit că inculpatul M. M. I. nu posedă permis de conducere. În acest sens a fost întocmit procesul-verbal din data de 17.06.2012 și adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule București nr._/SPC/24.08.2012 .
Conducătorul auto M. M. I. nu a fost testat cu aparatul etilotest întrucât a refuzat acest lucru, fapt consemnat în procesul verbal de cercetare la fața locului, care s-a coroborat cu declarația olograf a inculpatului și cu declarațiile martorului B. L. I..
De asemenea, la spital, unde inculpatul a fost condus pentru acordarea de îngrijiri medicale, acesta a refuzat și recoltarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
În acest sens, în cauză au fost întocmite două procese verbale din care a rezultat că inculpatul a refuzat recoltarea mostrelor biologice .
În cauză, inculpatul a fost audiat doar o singură dată, respectiv la 17.06.2012, când a arătat că în aceeași zi, în jurul orei 06:30, în timp ce conducea auto Citroen nr. de înmatriculare P8584AH pe DN4 din Popești Leordeni, a efectuat greșit o manevră de depășire a autoturismului cu nr._ și a intrat în coliziune cu acesta.
Inculpatul a recunoscut că nu posedă permis de conducere și a arătat că a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei întrucât îi este frică de ace. De asemenea, inculpatul a recunoscut că se întorcea de la o petrecere unde a consumat băuturi alcoolice.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, martorul B. L. I. a declarat că în data de 17.06.2012 în timp ce conducea autoturismul Kia Ceed pe DN4 din Popești Leordeni a fost depășit de autoturismul inculpatului. Întrucât din sens opus venea un autoturism, inculpatul a virat brusc dreapta acroșându-l astfel că ambele autoturisme s-au răsturnat. Martorul a arătat că inculpatul mirosea a alcool și era rănit astfel că au fost conduși la spital. La spital inculpatul a refuzat testarea cu aparatul etilotest și recoltarea mostrelor biologice.
Sub aspectul legii penale aplicabile, instanța a reținut următoarele:
Conform art. 10 Cod penal din 1969, „Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea este în vigoare.”
Observând dispozițiile art. 363 Cod penal din 1969 și ale art. 247 - art. 250 din Legea nr. 187/2012, instanța a constatat că infracțiunile în prezenta cauză judecate au fost comise sub imperiul Codului penal din 1969 (Legea nr. 15/1968, rep.), astfel încât acest act normativ le va guverna sub aspectul calificării și regimului juridice.
Potrivit art. 5 alin. 1 Cod penal, „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, iar potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”
Față de dispozițiile art. 246-art. 247 din L. nr. 187/2012, instanța a reținut că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Noul Cod penal.
În consecință, infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, fiind comise anterior intrării în vigoare a actualei reglementări penale vor fi guvernate de Codul penal din 1969 (Legea nr. 15/1968, rep.), cu excepția dispozițiilor penale din noua lege mai favorabile inculpatului pe care instanța le va găsi incidente în privința faptei penale de față.
La aprecierea legii penale mai favorabile, instanța a avut în vedere prevederile art.5 din Noul Cod penal, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale în sensul că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Sub aspectul tratamentului sancționator, pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, s-a constatat că au intervenit modificări, numai cu privire la infracțiunea de refuzul conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare in vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art 337 NCP, limitele de pedeapsă prevăzute de lege fiind mai mari – pedeapsa de la 2 la 7 ani potrivit art.87 alin.5 din OUG 195 din 2002 față de 1 la 5 ani închisoare potrivit noului cod penal.
În considerarea celor expuse, față de situația inculpatului, s-a apreciat că legea penală mai favorabilă este vechea reglementare deoarece inculpatul este recidivist și a săvârșit cele două fapte în concurs, care în condițiile legii noi ar duce la aplicarea unei pedepse rezultante mai mari potrivit art.43 alin.5 și art.39 alin.1 lit b din NCP. Asta în contextul în care instanța, în contret, în raport de circumstanțele cauzei, ținând cont îndeosebi de împrejurarea că inculpatul a provocat și un accident rutier, s-ar fi orientat către o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.337 C.pen. și, respectiv, o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.335 alin.1 C.pen., pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani și 6 luni închisoare.
Așadar, în drept, fapta inculpatului M. M. I. care la data de 17.06.2012, în jurul orei 06:35, a condus pe un drum public, respectiv pe șoseaua Olteniței din Popești Leordeni, autoturismul înmatriculat sub nr. P8584AH fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplic. art. 5 alin.1 C.p.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în actul de sesizare a instanței în stare de recidivă postexecutorie față de infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 992/31.08.2006 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.7182/11.12.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sarcina acestuia au fost reținute și disp. art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal 1969.
Fapta aceluiași inculpat, care la data de 17.06.2012, în jurul orei 06:35, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, a condus pe un drum public, respectiv pe șoseaua Olteniței din Popești Leordeni, autoturismul înmatriculat sub nr. P8584AH, iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195 /2002, republicată, cu aplic. art. 5 alin.1 C.p.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în actul de sesizare a instanței în stare de recidivă postexecutorie față de infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 992/31.08.2006 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.7182/11.12.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sarcina acestuia au fost reținute și disp. art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal 1969.
Întrucât faptele menționate au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză au fost incidente dispozițiile art. 33 lit. b C.p. 1969 privind concursul de infracțiuni.
Elementul material al infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată îl reprezintă acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
Elementul material al infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, republicată, îl reprezintă acțiunea inculpatului de a refuza să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Urmarea imediată a infracțiunilor a constat în starea de pericol pentru desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice.
Legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată a rezultat în mod clar din materialul probator administrat în cauză, așa cum s-a arătat.
Sub raportul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă întrucât a prevăzut rezultatul faptelor sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acestora.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal 1969: dispozițiile părții generale a codului penal privind forma de vinovăție, limitele de pedeapsă fixate în legea specială pentru infracțiunile la regimul circulației rutiere, gradul de pericol social concret al infracțiunilor pe care instanța l-a apreciat ca fiind unul ridicat raportat la: împrejurările în care au fost comise și la urmările produse - inculpatul a condus pe drumurile publice fără a deține permis de conducere, sub influența băuturilor alcoolice și, astfel, a provocat un eveniment rutier soldat cu vătămarea corporală a trei persoane, a refuzat să i se recolteze probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei; la relatiile sociale încălcate și care privesc siguranța circulației pe drumurile publice; la forma de vinovăție cu care a acționat, respectiv intenție directă și la circumstanțele personale ale inculpatului: acesta are vârsta de 36 ani și este recidivist.
Nu trebuie pierdut din vedere faptul că infracțiunile la regimul rutier, de natura celor săvârșite de inculpat, au o frecvență foarte mare, îngrijorătoare în ultima perioadă de timp, și se impune aplicarea unor pedepse pentru conștientizarea inculpatului cât și a altor conducători auto care prin nerespectarea normelor de bază privind siguranța circulației pe drumurile publice pun în pericol grav integritatea corporală/viața celorlalți participanți la trafic.
Fiind dovedită existența faptelor, elementele constitutive ale infracțiunilor, precum și săvârșirea acestora de către inculpat, instanța a antrenat răspunderea penală a inculpatului, apreciind că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite.
Astfel, în baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, rep., cu aplicarea art.37 lit.b C.pen.1969 și cu referire la art. 5 alin. 1 C.pen., a fost condamnat inculpatul M. M. I., la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002, rep., cu aplicarea art.37 lit.b C.pen.1969 și cu referire la art. 5 alin. 1 C.pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b C.pen.1969, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani și 3 luni închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal 1969, având în vedere gravitatea infracțiunilor pe care le-a săvârșit inculpatul și antecedența sa infracțională (starea de recidivă), instanța a apreciat că prin această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei poate fi atins scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 Cod penal, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra valorilor sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea infracțiunilor și să-și adapteze comportamentul viitor la aceste valori.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța s-a raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Hirst c. Marii Britanii, respectiv S. și P. c. României) care este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, dar și la Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul ca exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța a reținut că natura faptelor săvârșite relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b).
Prin urmare, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.p. 1969 cu referire la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.p. 1969.
În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (urmărire penală și instanță).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul M. M. I., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 22.04.2015 sub nr._ (_ ).
Apelantul inculpat, prin apărător, a solicitat aprecierea corectă a legii penale mai favorabile, sens în care a arătat că se impunea ca fapta inculpatului să fie încadrată în dispozițiile Noului Cod penal, pedeapsa urmând a fi orientată către minimul special, rezultatul fiind astfel o pedeapsă cu 3 luni mai mică decât cea efectiv aplicată.
Deși citat la domiciliul ales, inculpatul nu s-a prezentat la judecata apelului în vederea audierii, din actele dosarului rezultând că acesta este plecat la muncă în străinătate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul M. M. I. pentru următoarele considerente:
Astfel, situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță și nu a fost contestată de Ministerul Public sau de inculpat. La rândul său, Curtea constată că probele administrate în cauză (procesele-verbale de depistare; procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de refuz recoltare probe biologice; adresa S.P.C.R.P.C.Î.V.B. nr._/SPC/24.08.2012; declarația martorului B. L. I., declarațiile făptuitorului M. M. I.) duc la concluzia că inculpatul a condus la data de 17.06.2012 în jurul orei 6.30, fără a poseda permis de conducere, autoturismul cu nr. de înmatriculare P-8584-AH, pe DN 4 în zona Popești-Leordeni, provocând un accident rutier, iar la solicitarea organelor de poliție, a refuzat să se supună recoltării mostrelor biologice.
Inculpatul a declarat că nu posedă permis de conducere (aspect confirmat de relațiile comunicate de organele de poliție) și că nu dorește să dea probe de sânge deoarece „îi e frică de ace” (f.50 d.u.p.).
Referitor la stabilirea legii penale mai favorabile și individualizarea pedepsei, Curtea constată că aceste operațiuni au fost corect efectuate de prima instanță. Astfel, la stabilirea legii penale mai favorabile, prima instanță a avut de ales între dispozițiile OUG nr. 195/2002 coroborate cu prevederile Codului penal din 1969 și dispozițiile noului Cod penal.
Curtea reține că, potrivit OUG nr. 195/2002, infracțiunea de refuz de recoltare a probelor biologice era sancționată cu pedeapsa închisorii între 2 și 7 ani (art. 87 alin. 5), iar conform noului Cod penal (art. 337), pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.
Sancțiunea pentru infracțiunea de conducere fără permis este identică sub imperiul ambelor reglementări (1-5 ani).
În același timp însă, sub imperiul vechiului Cod penal (art. 33-34), aplicarea unui spor de pedeapsă nu era obligatorie în cazul concursului de infracțiuni, în timp ce conform noii reglementări, în situația concursului se aplică întotdeauna un spor de o treime din pedepsele care nu se execută.
Totodată, având în vedere că inculpatul a săvârșit faptele în stare de recidivă postexecutorie, Curtea constată că potrivit vechiului Cod penal, acest tip de recidivă antrena doar majorarea cu 10 ani închisoare a maximului special prevăzute de lege pentru noua/noile infracțiune/i comise (art. 39 alin. 4), iar conform noului Cod penal (art. 43 alin.5), în cazul recidivei postexecutorii, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.
D. urmare, conform noului Cod penal, pedepsele prevăzute de lege pentru faptele inculpatului s-ar fi situat, în urma aplicării disp. art. 43 alin. 5 C.pen., între 1 an și 6 luni închisoare și 7 ani și 6 luni închisoare.
Observând că prima instanță a aplicat pedepse îndreptate către minimul legal, Curtea constată că în ipoteza în care inculpatului i s-ar fi aplicat pedepse potrivit noului Cod penal, acestea ar fi fost de 1 an și 8 luni închisoare pentru conducere fără permis (1 an și 6 luni închisoare minimumul prevăzut de lege și 2 luni închisoare cu care prima instanță a depășit acest minim), respectiv 1 an și 9 luni închisoare pentru refuzul de a da probe biologice (1 an și 6 luni închisoare minimumul prevăzut de lege și 3 luni închisoare cu care prima instanță a depășit acest minim).
Aplicând regulile concursului de infracțiuni prevăzute de noul Cod penal, ar rezulta o pedeapsă rezultantă 2 ani 3 luni și 20 de zile (1 an și 9 luni pedeapsa cea mai grea plus sporul obligatoriu de 6 luni și 20 zile închisoare), superioară celei de 2 ani și 3 luni stabilite de prima instanță în urma aplicării dispozițiilor OUG nr. 195/2002 și Codului penal din 1969.
Rezultă așadar că prima instanță a stabilit și aplicat în mod corect legea penală mai favorabilă în cauza de față.
Curtea constată și că nu există motive de a se reduce vreuna din pedepsele aplicate inculpatului, acesta săvârșind două infracțiuni la regimul circulației rutiere în condițiile în care anterior executase o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru o faptă de tâlhărie, iar cu ocazia conducerii fără permis a autoturismului din data de 17.06.2012 a produs și un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a alte două persoane.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. M. I. împotriva sentinței penale nr.105 din data de 08.04.2015 a Judecătoriei Cornetu.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. M. I. împotriva sentinței penale nr.105 din data de 08.04.2015 a Judecătoriei Cornetu.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. I. V. I. C.
GREFIER,
T. S.
Red.jud.V.I.V.
Dact.EA-09.06.2015/6 ex
J.Cornetu –jud.L.D.
| ← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 772/2015.... → |
|---|
