Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1169/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1169/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 1169/2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA NR. 1169
Ședința publică din data de 23.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. E. R.
JUDECĂTOR: P. V. A.
GREFIER: C. G.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul inculpat V. N. C., împotriva sentinței penale nr. 239/10.07.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică de la data de 22.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, ce face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea în baza art. 391 al. 1 NCPP a stabilit pronunțarea la data de 23.09.2015, când, în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 239/10.07.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu, s-au hotărât următoarele:
“În baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului V. N. C. în actul de sesizare a instanței din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a), g) și i) C.pen. de la 1969 în aceeași infracțiune prev. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b) și d) C.pen. cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen. (fapta din noaptea de 10/11.12.2013, p.văt. S.C. SERE V. BÂRZEȘTI S.A.).
În baza art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b) și d) C.pen. cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen. precum și cu aplicarea art. 396 alin. 1, 2 și 10 C.pr.pen. condamnă inculpatul V. N. C. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
Constată că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită de inculpatul V. N. C. în termenul de încercare al pedepselor stabilite în sarcina inculpatului prin sentințele penale nr. 408/26.07.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu definitivă prin nerecurare la 06.08.2013, nr. 433/24.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București definitivă prin decizia nr. 1451/12.08.2013 a Curții de Apel București Secția I Penală și nr. 173/18.07.2013 pronunțată de Judecătoria Oltenița definitivă prin decizia nr. 1613/11.09.2013 a Curții de Apel București Secția I Penală.
În baza art. 22 alin. 2 și 4 din Legea nr. 187/2012 și art. 96 alin. 4 C.pen. revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni aplicată inculpatului V. N. C. prin sentința penală nr. 408/26.07.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu definitivă prin nerecurare la 06.08.2013 și dispune înlocuirea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, respectiv 1 (un) an și 6 (șase) luni.
În baza art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012 și art. 96 alin. 4 C.pen. revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an și 6 (șase) luni aplicată inculpatului V. N. C. prin sentința penală nr. 433/24.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București definitivă prin decizia nr. 1451/12.08.2013 a Curții de Apel București Secția I Penală și dispune înlocuirea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, respectiv 1 (un) an și 6 (șase) luni.
În baza art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012 și art. 96 alin. 4 C.pen. revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an și 4 (patru) luni aplicată inculpatului V. N. C. prin sentința penală nr. 173/18.07.2013 pronunțată de Judecătoria Oltenița definitivă prin decizia nr. 1613/11.09.2013 a Curții de Apel București Secția I Penală și dispune înlocuirea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an și 4 (patru) luni cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, respectiv 1 (un) an și 4 (patru) luni.
În baza art. 22 alin. 4 lit. b) din Legea nr. 187/2012 coroborat cu art. 129 alin. 2 lit. b) C.pen. aplică inculpatului V. N. C. pedeapsa închisorii de 1 (un) an, așa cum a fost stabilită prin prezenta hotărâre, care se majorează cu ¼ din măsura educativă cea mai grea, respectiv a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 (un) an și 6 (șase) luni, deci cu 4 (patru) luni și 2 (două) săptămâni, în final inculpatul executând o pedeapsă de 1 (un) an, 4 (luni) luni și 14 zile închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 60 Cod penal.
În temeiul art. 67 C. pen. în referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C.pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate prin prezenta sentință.
În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen. în referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C.pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicată prin prezenta hotărâre.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal deduce din pedeapsa de 1 (un) an, 4 (luni) luni și 14 zile închisoare aplicată inculpatului V. N. C. durata reținerii de la 05.02.2013 (dedusă prin sentința penală nr. 408/26.07.2013 a Judecătoriei Cornetu), reținerea și arestarea preventivă de la 19.02.2013 la 24.05.2013 (dedusă prin sentința penală nr. 433/24.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București).
Ia act că inculpatul V. N. C. este arestat în altă cauză.”
Deliberând asupra cauzei penale de față, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1400/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 05.02.2014 sub nr._ au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații COLĂNICĂ (F.) M. pentru săvârșirea în concurs real a două infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a), g) și i) C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. precum și cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen (fapta din perioada 27.01.-30.01.2013, persoană vătămată B. Liubovi) și de art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. a), g) și i) C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. (fapta din noaptea de 10/11.12.2013, persoană vătămată S.C. SERE V. BÂRZEȘTI S.A.); V. N. C. pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. a), g) și i) C.pen. (fapta din noaptea de 10/11.12.2013, parte vătămată S.C. SERE V. BÂRZEȘTI S.A.) și S. V. pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. a), g) și i) C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen. (fapta din noaptea de 10/11.12.2013, parte vătămată S.C. SERE V. BÂRZEȘTI S.A.).
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că în perioada 27.01-30.01.2013 inculpatul COLĂNICĂ M. a pătruns de mai multe ori în curtea și locuința părții vătămate B. Liubovi, situată în orașul Popești-Leordeni, .. 30, jud. I., împreună cu numiții Macioi I., T. I., M. L. și V. N. C. de unde a sustras mai multe bunuri (un frigider, un aragaz, butelii, centrală termică cu boiler, două baterii de inox, un hidrofor cu bazin de 40 l, bormașini electrice marca Bosch, doi colaci de țeavă, doi colaci conductori electrici, o lampă cu gaz) în valoare de aprox. 10.000 lei.
De asemenea s-a mai reținut că în noaptea de 10/11.12.2013, inculpații S. V., COLĂNICĂ M. și V. N. C. împreună cu numiții D. M. Nardi, S. S. M., V. D., M. Nicușor I. și S. T. au sustras aprox. 1.000 kg. tablă din acoperișul a două grajduri dezafectate aparținând S.C. SERE V. BÂRZEȘTI S.A. din ., valoarea prejudiciului fiind de aprox. 30.000 lei.
În ședința de judecată din data de 11.04.2014 (f. 64-66, dosar fond), inculpații au arătat că doresc ca judecata să se facă potrivit art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, au recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care au arătat că le cunosc, le însușesc și nu le contestă.
La termenul de judecată din data de 26.06.2015 reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților COLĂNICĂ F., S. V. și V. N. C. având în vedere . noului Cod penal.
Analizând cererea formulată din oficiu, Judecătoria a apreciat că este întemeiată, din următoarele considerente:
Prin Legea nr. 286/2009 legiuitorul a adoptat noul Cod penal al României pentru a răspunde necesităților practice care reclamau ajustări ale legislației penale, mesajul juridic și social al codului penal fiind întemeiat, în esență, pe obiectivul reformării politicii punitive a statului printr-o abordare conceptuală cuprinzând o revizuire a pedepselor și o ordonare logică prin condensarea legislației (o . infracțiuni din legi speciale au fost incluse în cod, unele sub formă modificată).
Potrivit Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012, noua legislație penală a intrat în vigoare la data de 01.02.2014.
În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat, legiuitorul a diminuat sancțiunea principală aplicată făptuitorilor și a introdus posibilitatea împăcării părților, aspect care atrage, în mod obligatoriu, incidența dispozițiilor art. 5 alin. 1 referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
În concluzie, raportat și la principiul activității legii penale Judecătoria a admis cererea și în baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului V. N. C. în actul de sesizare a instanței din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a), g) și i) C.pen. de la 1969 în aceeași infracțiune prev. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b) și d) C.pen. cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen. (fapta din noaptea de 10/11.12.2013, p.văt. S.C. SERE V. BÂRZEȘTI S.A.).
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că fapta inculpatului V. N. C. care în noaptea de 10/11.12.2013, împreună cu inculpații S. V. și COLĂNICĂ F. și cu numiții D. M. Nardi, S. S. M., V. D., M. Nicușor I. și S. T. au sustras aprox. 1.000 kg. tablă din acoperișul a două grajduri dezafectate aparținând S.C. SERE V. BÂRZEȘTI S.A. din ., valoarea prejudiciului fiind de aprox. 1.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b) și d) C.pen. cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a) C.pen.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a comis infracțiunea cu intenție directă calificată prin scop.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului V. N. C., instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 NCP și anume: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite – cu intenție calificată prin scop; starea de pericol creată pentru valorile ocrotite și care privesc relațiile sociale referitoare la patrimoniul persoanelor; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii – pe care instanța l-a apreciat la un nivel ridicat, prin aceea că au sustras diverse bunuri de la persoanele vătămate (instanța a avut în vedere la stabilirea cuantumului sancțiunii/pedepsei aplicată inculpaților împrejurarea recunoscută chiar de reprezentantul părții civile, respectiv aceea că grajdurile a căror acoperiș din tablă a fost sustras aparțineau fostului C.A.P. erau dezafectate, așa încât inculpații au avut reprezentarea unui bun ce nu mai era necesar vreunei persoane, cum de altfel au și declarat în fața instanței și cum reiese și din planșa fotografică depusă la dosar de către organele de cercetare penală); motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – în scopul obținerii de foloase materiale nemeritate, fără muncă, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – cei trei inculpați sunt cunoscuți cu antecedente penale săvârșind infracțiuni similare; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – inculpatul recunoscând faptele reținute în sarcina sa în actul de sesizare, regretând comiterea lor și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială –inculpatul V. N. C. are vârsta de 20 ani, este necăsătorit, studii 1 clasă, fără ocupație, fără loc de muncă, recidivist.
Fiind dovedită existența faptei, elementele constitutive ale infracțiunii, precum și săvârșirea acestora de către inculpatul V. N. C., instanța a antrenat răspunderea penală a acestuia, apreciind că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, redus cu o treime conform art. 396 alin. 10 C. pr. pen.
Pentru inculpatul V. N. C., s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită în termenul de încercare al pedepselor stabilite în sarcina inculpatului prin sentințele penale nr. 408/26.07.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu definitivă prin nerecurare la 06.08.2013 (f. 79-86, dosar fond), nr. 433/24.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București definitivă prin decizia nr. 1451/12.08.2013 a Curții de Apel București Secția I Penală (f. 111-121, dosar fond); și nr. 173/18.07.2013 pronunțată de Judecătoria Oltenița definitivă prin decizia nr. 1613/11.09.2013 a Curții de Apel București Secția I Penală (f. 102-109, dosar fond) și astfel s-a făcut aplicarea disp. art. 22 alin. 2 și 4 din Legea nr. 187/2012 și art. 96 alin. 4 C.pen. cu referire la fiecare din aceste condamnări.
În baza art. 22 alin. 4 lit. b) din Legea nr. 187/2012 coroborat cu art. 129 alin. 2 lit. b) C.pen. i s-a aplicat inculpatului V. N. C. pedeapsa închisorii de 1 (un) an, așa cum a fost stabilită prin prezenta hotărâre, care s-a majorat cu ¼ din măsura educativă cea mai grea, respectiv a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 (un) an și 6 (șase) luni, deci cu 4 (patru) luni și 2 (două) săptămâni, în final inculpatul executând o pedeapsă de 1 (un) an, 4 (luni) luni și 14 zile închisoare.
S-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 60 Cod penal.
Inculpatului i-au fost interzise cu titlu de pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C.pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate prin prezenta sentință având în vedere natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).
În aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art. 3 din Protocolul adițional I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, așa cum au fost interpretate de către Curtea Europeană a Drepurilor Omului în cauza Hirst c. Regatului Unit, văzând și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV(74)/05.11.2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din_, Judecătoria le-a interzis inculpaților, art. 45 alin. 5 C.pen. raportat la art. 45 alin. 3 lit. a) C.pen. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C.pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicată prin prezenta hotărâre, apreciind că interzicerea dreptului de vot ar fi o măsură inadecvată în raport cu natura faptelor reținute în sarcina acestuia.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa de 1 (un) an, 4 (luni) luni și 14 zile închisoare aplicată inculpatului V. N. C. durata reținerii de la 05.02.2013 (dedusă prin sentința penală nr. 408/26.07.2013 a Judecătoriei Cornetu), reținerea și arestarea preventivă de la 19.02.2013 la 24.05.2013 (dedusă prin sentința penală nr. 433/24.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București).
S-a luat act că inculpatul V. N. C. este arestat în altă cauză.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că în termen legal persoana vătămată S.C. SERE V. BÂRZEȘTI S.A. prin reprezentantul convențional S. E. (f. 191, d.f.) s-a constituit parte civilă solicitand obligarea inculpaților la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea materialelor și manoperei necesare refacerii întregului acoperiș, în suprafață de 1.000 m2.
Instanța a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, astfel a fost dovedită fapta ilicită a inculpaților constând în sustragerea cantității de 940 kg. tablă de pe acoperișul a două grajduri aparținând părții civile S.C. SERE V. BÂRZEȘTI S.A, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția dovedită a inculpaților, însă în ceea ce privește prejudiciul material suferit de partea civilă acesta nu a fost dovedit prin niciun mijloc de probă.
În ceea ce privește temeinicia pretenției, instanța de fond a constatat că partea civilă S.C. SERE V. BÂRZEȘTI S.A nu a făcut dovada pretențiilor materiale solicitate. Chiar dacă partea civilă a suferit un prejudiciu ca urmare a faptei inculpaților, nu a administrat nicio probă în vederea justificării sumei solicitate.
Deși, după constituirea părții vătămate ca parte civilă în procesul penal, instanța este datoare, în virtutea rolului ei activ, să stabilească intinderea prejudiciului, totuși ea va face acest lucru numai pe baza probelor din dosar. Partea civilă este obligată să-și probeze pretențiile formulate, iar în cazul în care acestea nu sunt susținute urmează a fi respinse. Instanța trebuie să respecte principiul imparțialității, respectiv al egalității părților în procesul penal, rolul ei activ neputând fi absolutizat.
Cu toate acestea, la termenul de judecată din data de 11.05.2012 (f. 68, dosar fond) instanța, din oficiu, a pus în vedere părții civile care a fost reprezentată pe parcursul procesului penal de avocat să depună la dosar înscrisuri prin care să facă dovada prejudiciului.
Administratorul părții civile a declarat că suma solicitată – 30.000 lei reprezintă „contravaloarea materialelor și manoperei necesare refacerii întregului acoperiș, în suprafață de 1.000 m2” precum și faptul că de „era o fermă zootehnică dezafectată” unde nu se desfășura nico activitate economică”, precizând că „nu era prima dată când se fura de la acele grajduri”, însă când a văzut că lucrurile se repetă s-a hotărât să sesizeze organele de poliție „ca ultimă soluție” (f. 191 verso, d.f).
Partea civilă nu a făcut dovada contravalorii materialelor și a lucrărilor (oferte de preț, devize), pe de-o parte, iar pe de altă parte este excesiv a se solicita obligarea inculpaților la plata tuturor cheltuielilor ocazionate de repararea întregului acoperiș, în condițiile în care acesta a fost sustras în timp (declarație administrator parte civilă), inculpații însușindu-și cantitatea de 940 kg. aferentă tablei de la acoperișul a două grajduri.
Mai mult, chiar administratorul părții civile, numitul S. E. a declarat cu ocazia audierii sale că la punctul de lucru al S.C. SERE V. BÂRZEȘTI S.A. din . nu desfășura nicio activitate economică, fiind o sferă zootehnică dezafectată, iar din planșa foto întocmită organele de cercetare penală cu ocazia efectuării cercetării la fața locului (f. 42-51, d.u.p) coroborată cu declarațiile martorului S. Harașog A. (f. 52, d.u.p) – angajat la centrul de colectare a fierului a rezultat că tabla sustrasă de inculpați era distrusă (ceea ce este cât se poate de posibil având în vedere că fostele C.A.P. au fost construite anterior anului 1989, deci au o vechime mai mare de 26 de ani).
În consecință, instanța de fond a constatat că partea civilă nu a înțeles să probeze valoarea prejudiciului solicitat, motiv pentru care în baza 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 1357 și urm. cod civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. SERE V. BÎRZEȘTI S.A. și a obligat, în solidar, inculpații Colănică F. (în solidar cu partea responsabilă civilmente Colănică G.), S. V. și V. N. C. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 761,00 lei cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea unei cantități de 950 kg. tablă uzată comercializată la centrul de colectare deșeuri feroase (conform adeverinței de primire și plată . nr. 184/11.12.2013, f. 108, d.u.p).
În baza art. 397 alin. 1 C.pr.pen. s-a luat act că persoana vătămată B. LIUBOVI nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelantul-inculpat V. N. C..
Prin apelul declarat s-a solicitat de către inculpat, admiterea acestuia raportat la infracțiunea săvârșită care a fost recunoscută și care a fost probată prin materialul probator administrat în faza de urmărire penală, în sensul de a se da eficiență mai mare cauzei de reducere a pedepsei și circumstanțelor personale favorabile inculpatului, astfel încât pedeapsa aplicată să fie mai mică de 1 an închisoare.
Examinând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constată următoarele:
Se cuvine precizat, cu referire la aplicarea disp. art. 5 NCP, că potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014, prin care a fost admisă exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala in Dosarul nr. 5._ si s-a constatat ca dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinare a prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile, incidența acestui text de lege trebuie să se facă global și nu pe instituții autonome.
În consecință, prima instanță reținând că noua reglementare este mai favorabilă inculpaților, a aplicat în mod corect în ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a pedepselor și a executării acestora, noile dispoziții penale, considerate mai favorabile inculpaților, aspect necontestat de către aceștia.
Referitor la instituția revocării beneficiului suspendării executării celor trei pedepse aplicate inculpatului în minorat, conform vechii reglementări penale, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp. art. 22 alin. 4 lit. b) din Legea nr. 187/2012 coroborat cu art. 129 alin. 2 lit. b) C.pen.
Totodată, potrivit art. 12 al. 1 Legea nr. 187/2012, „În cazul succesiunii de legi penale intervenite pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, pedepsele accesorii si complementare se aplica potrivit legii care a fost identificata ca lege mai favorabila in raport cu infractiunea comisa.” ,ceea ce echivalează cu împrejurarea că legea aplicabilă pedepsei principale va fi aplicabilă și pentru pedepsele accesorii sau complementare.
În ceea ce privește procedura simplificată, se observă că aceasta a fost aplicată în cauză, pentru toți inculpații, poziția procesuală sinceră a acestora fiind materializată prin reținerea 396 al. 10 NCPP, astfel încât efectele acestei proceduri, aceleași în ambele reglementări, constând în reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă rămase neschimbate în actuala reglementare, și-au găsit aplicabilitatea în speță.
Față de argumentele anterioare, Curtea opinează că circumstanțele atenunate a căror incidență în cauză s-a solicitat a fi constatată de către apelantul-inculpat vor fi analizate prin prisma noilor dispoziții penale, respectiv prin prisma disp. art. 75-76 NCP.
Revenind la criticile învederate de apelantul-inculpat, în apelul formulat, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei de 1 an închisoare, Curtea observă că acestea sunt nefondate.
Astfel, Curtea împărtășește opinia judecătorului fondului în sensul că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenunate pentru nici unul dintre cei doi apelanți-inculpați.
La conturarea acestei concluzii, a contribuit natura și gravitatea faptei comise, împrejurările în care a fost săvârșită, scopul comiterii acestei infracțiuni, urmărit de către apelantul-inculpat, ceea ce denotă o anumită premeditare a săvârșirii faptei de către acesta, aspecte, care așa cum a reținut și judecătorul fondului au fost de natură să determine aplicarea pedepsei de 1 an închisoare.
Nu în ultimul rând Curtea consideră că atitudinea de recunoaștere manifestată de inculpat a fost deja valorificată prin stabilirea unei pedepse între limitele reduse cu o treime potrivit procedurii simplificate pentru care a optat acesta, ceea ce nu determină reducerea pedepsei sub aceste limite ca efect al reținerii unor eventuale circumstanțe atenuante care nu-și găsesc aplicabilitatea în speță.
Totodată, față de criticile apelantului-inculpat vizând modalitatea de individualizare a executării pedepsei, se impune a se menționa că și aceasta a fost corect stabilită de instanța de fond, raportat la împrejurarea că anterior, pentru faptele comise în minorat, inculpatul a beneficiat de clemența legii, fiind condamnat la trei pedepse cu închisoarea cu suspendarea executării acestora, însă nu a înțeles să profite de această clemență, săvârșind fapta din prezenta cauza, în termenul de încercare al respectivelor suspendări.
Curtea consideră că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului V. N. C. de către judecătorul fondului nu se impune a fi redusă la limita minimă prevăzută de legea nouă, conform art. 396 al. 10 NCPP.
D. urmare, inculpatul va avea de executat pedeapsa stabilită de judecătorul fondului, astfel cum a reieșit aceasta din incidența tuturor textelor de lege menționate.
Așa cum s-a menționat anterior, referitor la aceleași critici ale apelantului-inculpat din apelul de față, vizând necesitatea reindividualizării acestei pedepse, în lumina noului cod penal, Curtea le va cenzura ca nefondate, în condițiile în care, art. 5 NCP nu impune nici obligativitatea reducerii pedepsei aplicate de judecătorul fondului, la limita minimului special prevăzut de legea nouă.
Pedeapsa de 1 an închisoare este pe deplin justificată, pe de o parte de gravitatea infracțiunii comise, de împrejurările în care a fost săvârșită, de circumstanțele agravante ale faptei, iar împrejurarea că inculpatul nu este recidivist, nu contrazice aceste concluzii, în speță reținându-se existența unor antecedente penale în minorat, ce nu pot fi eludate.
La aplicarea pedepsei contestate, instanța de fond a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul a fost cercetat, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana și conduita procesuală a acestuia, criterii de individualizare judiciară a pedepsei care se regăsesc și în actuala reglementare.
Astfel, Curtea constată că în mod just a fost considerată ca necesară aplicarea pedepsei de 1 an închisoare, contestată, ce a fost stabilită de instanța de fond, în raport de toate elementele de mai sus.
Rezultatul comparativ dintre limitele speciale ale pedepselor prevăzute de vechea reglementare, și cele prevăzute în actuala reglementare, nu trebuie să constituie principalul argument pentru stabilirea legii penale mai favorabile, în cauză, ca fiind legea nouă, dacă prin aceasta se eludează celelalte motive care pledează pentru stabilirea legii noi ca fiind lege penală mai favorabilă, respectiv se eludează incidența altor instituții de drept penal sancționate mai blând în noua reglementare penală.
Faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând ca judecată să se desfășoare potrivit procedurii simplificate prev. de art. 375 al. 1, 2 NCPP rap. la art. 396 al. 10 NCPP, nu constituie neapărat o circumstanță atenuantă în favoarea sa, fiind evident că această solicitare nu a avut la bază un regret profund al inculpatului față de fapta comisă, ci dorința acestuia ca limitele de pedeapsă prevăzute de lege să fie reduse cu o treime, astfel încât pedeapsa aplicată să fie cât mai mică.
În consecință, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente ipotezele prev. de art. 74 al. 1 și 2 VCP, ca reprezentând circumstanțe atenuante judiciare.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat V. N. C., împotriva sentinței penale nr. 239/10.07.2015 a Jud. Cornetu.
Văzând și disp. art. 275 al. 2 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat V. N. C., împotriva sentinței penale nr. 239/10.07.2015 a Jud. Cornetu.
În baza art. 275 al. 2 NCPP obligă apelantul-inculpat la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, aferente apelului declarat de acesta.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 260 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2015.
Președinte, Judecător,
C. E. R. P. V. A.
Grefier,
C. G.
Red. CER
2 ex. /28.09.2015
Dosar fond nr._ - Jud. Cornetu
Jud. fond – N. C.
| ← Spălare de bani. Legea 656/2002 art. 23. Decizia nr. 1542/2014.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1206/2015. Curtea de... → |
|---|
