Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1209/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1209/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 1209/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1209 / A
Ședința publică din data de 24 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. C.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de revizuientul C. A. C. împotriva sentinței penale nr. 910 din data de 03.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-revizuent, personal, în stare de deținere, și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat G. M., care depune în ședință delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 16.09.2015 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 7 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului-revizuient, având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 910 din 03.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._, și, rejudecând, să fie admisă în principiu cererea de revizuire, în baza art. 453 alin. 1 lit. f C.pr.pen. De asemenea, solicită a i se da posibilitatea revizuientului să formuleze concluzii in apărarea sa.
Curtea, în raport de concluziile formulate de către doamna avocat G. M., constată că apărarea formulată de aceasta nu este în măsură să asigure apărarea revizuientului, împrejurare față de care constată încetată delegația doamnei avocat și desemnează pentru apelantul-revizuent un alt apărător din oficiu, pe domnul avocat G. M.. De asemenea, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-revizuent personal, în stare de deținere, și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat G. M., fără delegație la dosar.
Curtea, nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului-revizuient, având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 910 din data de 03.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._, și, rejudecând, să se constate că în mod greșit la instanța de fond inculpatul a fost condamnat în baza Codului penal din 1969, iar la instanța de apel s-a făcut o contopire a noilor dispoziții legale, aspect neconstituțional. În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, apreciază că aceasta trebuie aplicată unitar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, la acest moment, pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat ,neexistând vreun text de lege care să fi fost declarat neconstituțional. De asemenea, arată că decizia Curții Constituționale nu poate constitui caz de revizuire.
Apelantul-revizuient, având ultimul cuvânt, solicită admiterea în principiu a cererii sale.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Sentința penală apelată
Prin sentința penală nr. 910/03.06.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._, în baza art. 459 alin. 5 C.pr.pen., s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul C. A. C., ca inadmisibilă; în baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Tribunalul a reținut următoarele:
Cererea nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 C.pr.pen., deși formal se invocă lit. f a textului. Însă, în materia Legii nr. 143/2000 și în privința infracțiunii de trafic de droguri nu există nicio prevedere declarată neconstituțională după ce hotărârea a rămas definitivă și care să impună revizuirea hotărârii pronunțate.
Împotriva acestei sentințe penale, în data de 09.06.2015, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, revizuientul C. A. C. a declarat apel pe care l-a motivat oral, în ședință, prin apărătorul desemnat din oficiu.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 06.07.2015 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelantul-revizuient, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 861/F/01.11.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2012, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 392/A/24.04.2014, (sentință și decizie aflate la filele 8-91 din prezentul dosar), apelantul-revizuient C. A. C. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat și a complicității la infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc, prevăzute de art. 367 alin. 1 și 3 C.pen. și art. 48 alin. 1 C.pen. rap. la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma admisibilității în principiu a cererii de revizuire, potrivit art. 459 C.pr.pen., Curtea reține următoarele:
Pe de o parte, conform art. 453 alin. 1 lit. f C.pr.pen., revizuirea poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediatre decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Pe de altă parte, potrivit art. 459 alin. 4 și 5 C.pr.pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. 3, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de revizuire; în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. 3, dispune, prin sentință, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
În acest context, Curtea reține că susținerile formulate de către apelantul-revizuient în cerere sunt nerelevante, nefondate și nesusținute de probatoriul administrat.
De asemenea, Curtea constată că motivele invocate de către apelantul-revizuient nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 C.pr.pen.
În acest sens, Curtea constată că prevederile legale în baza cărora a fost condamnat revizuientul, respectiv art. 367 C.pen. și art. 3 din Legea nr. 143/2000, nu au fost, niciodată, declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Astfel, în lipsa existenței vreuneia dintre condițiile de admisibilitate a revizuirii nu se poate obține, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, o nouă judecare a cauzei, soluția dată pe fondul cauzei beneficiind de autoritate de lucru judecat.
Prin urmare, instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire procedează strict la analizarea incidenței în cauză a motivelor invocate în cererea formulată de către revizuient, prin raportare la cazurile prevăzute în art. 453 C.pr.pen.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea constată că în mod corect a apreciat prima instanță în sensul că cererea formulată de către revizuient nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 C.pr.pen., iar în privința infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de Legea nr. 143/2000, nu există nicio prevedere declarată neconstituțională după ce hotărârea a rămas definitivă și care să impună revizuirea hotărârii pronunțate.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța de control judiciar constată că în mod corect a motivat prima instanță soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire.
Totodată, Curtea constată că, potrivit deciziei nr. 60/24.09.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii și publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 574/30.07.2008, decizie obligatorie pentru instanțe potrivit art. 4145 alin. 4 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, respectiv art. 474 alin. 4 C.pr.pen., cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală este inadmisibilă. În considerentele acestei decizii s-a reținut că din conținutul prevederilor art. 393 și 394 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Cererea de revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 403 din Legea nr. 15/1968 privind Codul de procedură penală, admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere. Această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept. Cum în etapa admiterii în principiu instanța nu se implică în niciun fel în verificarea fondului cauzei deduse judecății, soluția dată de aceasta nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire în cazul în care ea nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 394 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală.
Din reglementările de ansamblu cuprinse în art. 393-406 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, rezultă că soluționarea cererii de revizuire parcurge două etape, respectiv cea a admiterii în principiu, atunci când aceasta îndeplinește condițiile cerute de lege, și aceea a rejudecării cauzei după admiterea în principiu. De aceea, a considera că în procedura admiterii în principiu, prevăzută în art. 403 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, în ipoteza absenței cazurilor prevăzute de art. 394 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, ar trebui pronunțată o soluție de respingere a cererii ca nefondată ar echivala cu crearea unui paralelism nepermis cu soluțiile ce se pot pronunța după rejudecare potrivit art. 406 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală. Or, soluția de respingere a cererii de revizuire ca nefondată nu ar putea fi adoptată decât în etapa a doua, aceea a rejudecării după admiterea în principiu, întrucât altfel ne-am afla în fața unei contradicții lipsite de sens între cele două etape ale revizuirii, care s-ar reduce astfel la una singură. De altfel, din întreaga reglementare privind soluționarea cererii de revizuire în fața instanței rezultă că voința legiuitorului nu a fost aceea de a contopi cele două faze menționate.
Prin urmare, în etapa admiterii în principiu ca judecată de admisibilitate, soluțiile ce pot fi pronunțate sunt fie admiterea în principiu a cererii de revizuire, prin încheiere, conform art. 403 alin. 3 teza I din Legrea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, fie respingerea cererii ca inadmisibilă, prin sentință, conform art. 403 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală.
În consecință, Curtea constată că cererea având ca obiect revizuire formulată de apelantul-revizuient cu privire la sentința penală nr. 861/01.11.2013 este inadmisibilă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că sentința penală apelată este legală și temeinică.
Soluția ce va fi pronunțată de către instanța de control judiciar
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-revizuient.
Va face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-revizuient C. A. C. împotriva sentinței penale nr. 910/03.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe apelantul-revizuient la plata sumei de 400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu (avocat G. M.), se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.09.2015.
Președinte, Judecător,
I. C. C. B.
Grefier,
R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
27.09.2015 / 2 ex.
Tribunalul București - Secția I Penală
Dosar nr._
Judecător Fond: A. M. M.
| ← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
