Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 372/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 372/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 372/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
- SECȚIA I PENALĂ -
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 372
Ședința publică de la 28 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. C.
JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. C. .
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații D. N. și B. M. împotriva sentinței penale nr. 1127 din 5 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul inculpat B. M. în stare de arest și asistat din oficiu de avocat R. D. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică și recurentul inculpat D. N. în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat S. T. A. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare neîndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, recurenții inculpați fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat D. N., având cuvântul, critică sentința primei instanțe pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o apreciază ca fiind prea severă în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului. Astfel, susține că recurentul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea infracțiunii, beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și a se dispune redozarea pedepsei.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat B. M. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și a se dispune redozarea pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public susține că pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate în raport de gravitatea deosebită a faptei, modul în care au acționat inculpații, după un plan bine stabilit. În atare situație, pedepsele aplicate - doar cu 6 luni peste minimul special, minim special rezultat în urma reținerii dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală, sunt apte să ducă la atingerea scopului pedepsei.
În ceea ce-l privește pe inculpatul D. N., pedeapsa rezultantă este ca urmare a revocării unei suspendări condiționate și în mod firesc, a efectuării cumulului aritmetic.
Pe cale de consecință, pune concluzii de respingere a recursurilor ca fiind nefondate.
Recurentul inculpat B. M., având ultimul cuvânt, arată că are doi copii, iar in urmă cu o săptămână i-a murit un copil ce avea vârsta de 25 de ani, regretă fapta comisă și solicită a fi judecat in stare de libertate.
Recurentul inculpat D. N., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1127 din 5 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, alin. 2 lit. b Cod penal cu referire la art.320 ind.1 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul B. M., fiul lui G. și Ș., născut la data de 24.09.1968 în București, domiciliat în București, . B. nr. 15, sector 1 cetățean român, fără studii, cu stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, cu doi copii minori în întreținere, fără ocupație, fără loc de muncă, CNP_, în prezent aflat în stare de arest preventiv în cauză la PNT Rahova, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din data de 17.09.2012.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege prevăzut de art. 64 alin.1 lit. a Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 15.10.2012 la zi, iar în baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului B. M..
În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.a Cod penal cu referire la art.320 ind.1 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul D. N., fiul lui Ș. si C., născut la data de 17.07.1978 in București, domiciliat in București, ., sector 6, cetățean român, neșcolarizat, necăsătorit, cu un copil minor în întreținere, fără ocupație, fără loc de muncă, cu CNP_, în prezent aflat în stare de arest preventiv în cauză la PNT Rahova, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, faptă din data de 17.09.2012.
În baza art.86 ind.4 rap. la art.83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 975/29.10.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la data de 08.11.2010, pedeapsă ce a fost alăturată pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată în speță, inculpatulDragomir N., având în final de executat pedeapsa de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni închisoare.
În baza art.71 C.p., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a),b) C.p. cu excepția dreptului de a alege.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 15.10.2012 la zi, iar în baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului D. N..
În baza art.14 și art. 346 Cod procedură penală, s-a luat act că partea vătămată Mochizuki Risa, cu reședința în Sibiu, ..67, jud. Sibiu, nu s-a constituit parte civilă în cauza de față, prejudiciul fiind acoperit în parte prin restituirea unor bunuri sustrase.
În baza art. 118 alin.1 lit.e Cod penal, s-a dispus confiscarea sumei de câte 750 lei de la fiecare inculpat, reținând că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă pentru suma de 1.500 lei sustrasă.
În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata sumei de 800 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 17.09.2012, in jurul orei 15,00, în timp ce se aflau în incinta Garii de Nord Bucuresti, în fata Restaurantului McDonalds, inculpatul B. M., fiind ajutat de inculpatul D. N., care i-a distras atentia partii vatamate Mochizuki Seji, cetatean japonez, a sustras din geanta acesteia un portofel care continea o sumă de bani, carduri bancare și mai multe acte care serveau la legitimare și identificare.
Pentru a reține aspectele arătate mai sus, instanța de fond a avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declarațiile celor doi inculpați, care au arătat că recunosc săvârșirea faptei astfel cum este aceasta descrisă prin actul de sesizare a instanței.
Astfel, instanța de fond a reținut că la data de 17.09.2012, organele de poliție din cadrul SRPT - BPTF Gara de Nord au fost sesizate de către partea vătămată Mochizuki Risa, cetățean japonez, cu o plângere prin care aceasta a reclamat faptul că în aceeași zi, în jurul orei 15:30, în timp ce se afla în Gara de Nord București, persoane necunoscute i-au sustras din geanta personală portofelul care conținea suma de 1.500 de lei, permisul de ședere în România, carduri bancare precum și mai multe bunuri personale.
În declarațiile date în cursul urmăririi penale partea vătămată a arătat că în jurul orei 15:30 se afla în fața restaurantului McDonald"s din Gara de Nord împreună cu alți doi prieteni, moment în care o persoană necunoscută de sex bărbătesc a deschis ușa restaurantului pentru ca unul dintre prietenii săi să intre, după care individul a închis imediat ușa, fiindu-i blocată astfel . câteva secunde, lăsându-o apoi și pe ea să intre. Partea vătămată a mai arătat că în tot acest timp a simțit că în spatele ei se află o altă persoană care stătea foarte aproape de ea iar la puțin timp, ajungând la casieria restaurantului în care a intrat, a constatat că geanta pe care o avea era deschisă și că din interiorul acesteia îi lipsește portofelul.
Instanța de fond a reținut că aspectele descrise de partea vătămată sunt confirmate de mențiunile din procesul verbal de vizionare a imaginilor surprinse de camerele video situate în Gara de Nord, din care rezultă că la ora 15:14, partea vătămată împreună cu alți doi tineri intră în Gara de Nord pe la . lor mai multe bagaje iar în spatele acestora intră în grabă două persoane de sex bărbătesc, una dintre ele având în mână o pungă de culoare albă. La ora 15:15 grupul format din cei trei tineri trece prin fața sălii de așteptare a clasei I, după care se îndreaptă către ."s, fiind urmat îndeaproape de către persoana care avea în mână o pungă.
De asemenea, susținerile părții vătămate sunt confirmate și de datele din procesul verbal de vizionare a înregistrărilor surprinse de camere de supraveghere montate la ."s potrivit cărora în fața părții vătămate se poziționează o persoană de sex bărbătesc iar în spatele acesteia se poziționează o persoană care ținea în mână o pungă. Aceasta din urmă bagă mâna în geanta părții vătămate, scoate un portofel, după care, împreună cu celălalt individ cu care intrase în Gara de Nord părăsește incinta acesteia pe la Casa de bilete a clasei a II –a.
Instanța de fond a mai reținut că, în urma vizionării înregistrărilor, cele două persoane de sex bărbătesc care au participat la comiterea infracțiunii au fost identificate ca fiind cei doi inculpați din cauza de față - bărbatul care a blocat accesul victimei în restaurant s-a constatat că se numește D. N. iar cel care a sustras portofelul din geanta acesteia s-a constatat că se numește B. M., aspectele menționate în procesele verbale de redare a înregistrărilor fiind confirmate de martorul asistent F. V. - lucrător în cadrul restaurantului McDonald"s, martorul recunoscându-i de pe planșe foto pe cei doi inculpați din cauza de față.
Din declarațiile martorului și din procesul verbal de recunoaștere de pe planșe foto întocmit în cauză, instanța de fond a reținut că inculpatul D. N. s-a poziționat în fața părții vătămate și a întârziat accesul acesteia în local pentru ca inculpatul B. M., care se afla în spatele acesteia, să sustragă portofelul din geanta aflată pe umărul părții vătămate.
În plus, inculpatul D. N. a fost recunoscut de pe planșele foto de către partea vătămată ca fiind persoana care s-a poziționat în fata sa la . i-a întârziat .>
Aspectele arătate mai sus, reținute din probele la care instanța a făcut deja referire sunt confirmate și de susținerile celor doi inculpați.
Astfel, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul B. M. a recunoscut că a sustras un portofel din geanta părții vătămate, fiind ajutat de către inculpatul D. N., care s-a poziționat în fața acesteia la ."s, poziția sinceră fiind menținută de inculpat și în declarația dată în fața instanței de judecată și în care a arătat că recunoaște comiterea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
În ceea ce îl privește pe celălalt inculpat din cauza de față, instanța de fond a reținut că, deși acesta nu a recunoscut - inițial - participarea la comiterea infracțiunii, ulterior a declarat că a blocat accesul părții vătămate în restaurant pentru câteva momente, pentru a-i distrage acesteia atenția, astfel încât B. M. să sustragă bunuri din geanta aflată pe umărul victimei iar ulterior, în fața instanței, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care este cercetat.
În ceea ce privește bunurile sustrase din geanta părții vătămate, instanța fondului a reținut că inculpații au arătat că după comiterea faptei au părăsit Gara de Nord și au împărțit suma sustrasă, după care au aruncat portofelul sub un autovehicul, acesta fiind găsit de martorul I. C. în aceeași zi și restituit părții vătămate, potrivit dovezii de la dosarul cauzei.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept:
Fapta inculpatului B. M. - constând în aceea că la data de 17.09.2012, în jurul orei 15,15, în timp ce se afla în fața restaurantului McDonald"s din incinta Gării de Nord București, a sustras din geanta părții vătămate Mochizuki Risa un portofel care conținea suma de 1500 lei, acte de identitate și mai multe carduri bancare, fiind ajutat de inculpatul D. N., care s-a poziționat în fața părții vătămate și a întârziat accesul acesteia în restaurant pentru câteva momente - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, alin. 2 lit. b Cod penal.
Fapta inculpatului D. N. - constând în aceea că la data de 17.09.2012, în jurul orei 15,15, aflându-se în fața restaurantului McDonald"s din incinta Gării de Nord București cu intenție, l-a ajutat pe inculpatul B. M. să sustragă portofelul părții vătămate Mochizuki Risa din geanta acesteia prin faptul că s-a poziționat în fața victimei și a întârziat accesul ei în restaurant pentru câteva momente - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă prev. de art.26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin1 lit.a, e alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal.
În sarcina inculpatului D. N., judecătorul fondului a reținut forma complicității materiale, inculpatul realizând acte de sprijin material prin distragerea atenției părții vătămate și întârziind accesul acesteia în restaurant, activitate prin care l-au ajutat pe inculpatul B. M. să sustragă bunurile din geanta părții vătămate.
La încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, instanța de fond a reținut forma calificată a faptei în sensul reținerii incidenței dispozițiilor art. 209 alin.1 lit.a Cod penal întrucât sustragerea bunului a fost săvârșită de cei doi inculpați împreună, în calitate de autor și de complice, a agravantei prev. de litera e) a aceluiași alineat, întrucât infracțiunea a fost comisă în incinta Gării de Nord București, care este loc public și a agravantei prev. de litera b) a alineatului 2 al art. 209 din C.pen., având în vedere că portofelul sustras conținea permisul de ședere în România și legitimația eliberată de Casa de Cultură Sibiu ale părții vătămate, care sunt acte care servesc la identificare și legitimare.
În privința laturii subiective a infracțiunilor, instanța fondului a reținut că inculpatul B. M. a comis infracțiunea de furt calificat cu intenție directă raportat la sustragerea portofelului ce conținea suma de bani și cu intenție indirectă raportat la sustragerea actelor de identificare și legitimare. Inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea sustragerii unor astfel de acte, fiind binecunoscută împrejurarea că de regulă, aceste acte sunt ținute în portofel.
În ceea ce îl privește pe inculpatul D. N., instanța de fond a reținut că acesta a acționat cu intenție directă raportat la sustragerea banilor și cu intenție indirectă raportat la sustragerea actelor părții vătămate, întrucât inculpatul a acceptat posibilitatea sustragerii unor astfel de acte de către inculpatul B. M..
Tot cu privire la acest inculpat, instanța de fond a mai reținut că acesta a comis infracțiunea de complicitate la furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind incidente dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal. Primul termen al recidivei este reprezentat de pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării, pedeapsă aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, rep., stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani și 4 luni, prin sentința penală 975/23.10.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 08.11.2010.
Cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii reținute în sarcina inculpatului D. N. este reprezentat de infracțiunea săvârșită de inculpat în cauza de față, respectiv complicitate la furt calificat, faptă prev. de art.26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin1 lit.a, e alin. 2 lit. b Cod penal și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată pentru fiecare inculpat, în raport cu infracțiunea reținută în sarcina fiecăruia, judecătorul fondului a avut în vedere dispozițiile art.320 ind.1 Cod procedură penală pe care le-a apreciat incidente în cauza de față, în raport de poziția inculpaților care în declarațiile date în fața instanței a arătat că recunosc faptele descrise prin actul de sesizare, cunosc probele administrate în faza urmăririi penale și sunt de acord să fie judecați exclusiv în baza acestor probe și nu solicită administrarea altor probe.
Având în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile generale ale codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială – astfel cum rezultă acestea ca urmare a aplicării dispozițiilor art.320 ind.1 Cod procedură penală, gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciat de instanță ca fiind ridicat atât în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat cât și infracțiunea de complicitate la furt calificat, având în vedere faptul că inculpații au acționat împreună, urmărind-o pe partea vătămată încă de la momentul în care aceasta a intrat în incinta Gării de Nord, inculpatul D. N. distrăgând atenția părții vătămate pentru ca inculpatul B. M. să poată sustrage bunuri din geanta acesteia, instanța de fond a reținut că inculpații au dat dovadă de îndrăzneală acționând într-un loc public și profitând de aparenta neputință a victimei de a reacționa, aceasta fiind în mod evident străină și lipsită de posibilitatea de a cere ajutor.
Tot la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere și datele privind persoana inculpaților.
În acest sens, instanța a reținut că din fișele de cazier judiciar ale inculpaților rezultă că aceștia nu sunt la primul conflict avut cu legea penală, inculpatul D. N. săvârșind fapta din cauza de față în stare de recidivă postcondamnatorie în condițiile în care anterior beneficiase de clemența instanței de judecată care îl condamnase la o pedeapsă cu închisoare cu suspendare sub supraveghere, reținând că inculpații au înțeles să persevereze în nesocotirea de norme penale existând indicii în sensul că lăsați în libertate aceștia își vor relua activitatea infracțională. Tot cu privire la persoana inculpaților, instanța a ținut cont de împrejurarea că aceștia nu au o ocupație, un venit din care să-și asigure întreținerea zilnică.
Față de aspectele arătate mai sus, ținând cont de funcția de reeducare pe care o îndeplinește pedeapsa, dar și de cea de constrângere, instanța apreciază că o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru fiecare din inculpații din cauza de față, constituie o sancțiune corespunzătoare care va conduce la atingerea scopurilor prevăzute de lege.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului B. M., instanța de fond a reținut că, într-adevăr, pentru pedepsele aplicate anterior inculpatului s-a împlinit termenul de reabilitare, însă această împrejurare, raportat la fapta și datele privind persoana inculpatului nu justifică suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, instanța apreciind că numai prin executarea efectivă, prin privare de libertate, pot fi atinse scopurile prevăzute de lege prin aplicarea pedepsei și se poate obține îndreptarea persoanei condamnate.
Date fiind considerațiile cu privire la starea de recidivă a inculpatului D. N., în baza art.86 ind.4 rap. la art.83 Cod penal, instanța de fond a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 975/29.10.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la data de 08.11.2010, pedeapsă pe care a alăturat-o pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată în speță, inculpatul având în final de executat pedeapsa de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni închisoare.
În baza art.88 Cod penal, față de împrejurarea că inculpații au fost reținuți și apoi arestați preventiv în cauza de față, fiind cercetați până la pronunțarea prezentei hotărâri în stare de arest, judecătorul fondului a dedus din pedeapsa aplicată pentru fiecare inculpat perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 15.10.2012 la zi.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, în raport de soluția de condamnare a inculpaților, apreciind că se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților și cercetarea lor în stare de arest, instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a celor doi inculpați.
Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului - în baza art.346 rap. la art.14 Cod procedură penală - a luat act că partea vătămată Mochizuki Risa, cu reședința în Sibiu, ..67, jud. Sibiu, nu s-a constituit parte civilă în cauza de față, deși prejudiciul a fost acoperit, în parte, prin restituirea unor bunuri sustrase.
În baza art. 118 alin.1 lit.e Cod penal, instanța de fond a dispus confiscarea sumei de câte 750 lei de la fiecare inculpat, reținând că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă pentru suma de 1.500 lei sustrasă, arătând că nu dorește recuperarea banilor sustrași.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs inculpații B. M. și D. N., ambii criticând-o pentru netemeinicie, sub un singur aspect, acela al greșitei individualizări a pedepsei, pe care o consideră prea severă, în raport cu datele persoanele, în sensul că au recunoscut săvârșirea faptei.
Examinând cauza în raport de critica formulată, care formal se încadrează în cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.14 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Instanța de fond – respectând dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului, precum și pe cele ce asigură respectarea drepturilor procesuale ale părților – a reținut, în mod corect, existența faptei și vinovăția inculpaților B. M. și D. N., pronunțând – sub acest aspect – o soluție legală.
Vinovăția inculpaților (recurenți în speță), deși recunoscută, a fost stabilită - cu certitudine – pe baza probelor administrate, nerezultând împrejurări care să conducă la existența vreunei cauze care înlătură caracterul penal al faptei ori a lipsei de pericol social corespunzător infracțiunii.
Fapta comisă de recurenții din speță este una contra patrimoniului, însă reținând și împrejurarea că din fișele de cazier judiciar se constată că au mai fost sancționați penal, chiar dacă pentru alt gen de fapte și mai mult au executat pedepsele respective în regim penitenciar, rezultă că vătămarea relațiilor sociale este cu atât mai mare, întrucât se poate presupune că săvârșeau faptele de furt, pentru a se întreține.
Pedeapsa aplicată fiecărui inculpat pentru faptele deduse judecății, recunoscute de aceștia și corect încadrate juridic, a fost în mod legal stabilită, ținându-se seama de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute în normele de incriminare, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală și, înăuntrul acestor limite, a fost și în mod just individualizată, în raport cu prevederile art.72 din Codul penal.
În acest sens, Curtea reține că pedeapsa respectivă, orientată spre limita minimă stabilită în condițiile anterior menționate, este proporțională cu gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite, astfel cum este relevat de circumstanțele reale de comitere și, în același timp, reflectă în mod corespunzător datele personale ale inculpaților care nu se află la prima confruntare cu legea penală, nu are nici ocupație și nici vreun loc de muncă, fie el și fără forme legale.
În raport cu împrejurările anterior menționate, Curtea constată că în cauză nu există niciun fel de împrejurări care să poată fi valorificate drept argumente care să justifice coborârea cuantumului pedepsei sub limita minimului special prevăzut de lege pentru fapta săvârșită, iar probele certe de vinovăție îi încriminează dincolo de orice îndoială drept autori ai faptei deduse judecății.
În plus, chiar dacă astfel de elemente ar exista, ele nu pot fi evaluate decât în concurs cu existența celorlalte cauze legale de agravare a răspunderii penale (rezultând din fișa de cazier judiciar), astfel cum – în mod corect a procedat instanța de fond.
D. urmare, Curtea constată că pedeapsa, astfel cum a fost stabilită - în cuantum și modalitate de executare - se învederează a asigura reeducarea recurenților inculpați, criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, fiind corect valorificate prin hotărârea atacată, în condițiile normative reținute.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive legale de casare a hotărârii criticate în cauză, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B. M. și D. N..
Curtea va constata că recurenții din speță au fost arestați în cauză, iar în temeiul art.38517 alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul de procedură penal și art.88 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada prevenției de la 15.10.2012 la zi.
Constatând culpa procesuală a recurenților, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod de procedură penală și va obligata inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a fiecărui inculpat, urmând să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, pct.1, lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați D. N. și B. M. împotriva sentinței penale nr. 1127 din 5 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
În temeiul art.385/17 alin.4 Cod procedură penală, rap. la art.383 alin.2 Cod procedură penală și la art.88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada prevenției de la 15.10.2012 la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă fiecare inculpat la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, câte 300 lei pentru fiecare inculpat, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 28.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. C. C. C.-B. I.-T.
GREFIER,
G. A. I.
red.C.B.I.T.
dact.L.G.
ex.2
red.L.N.-Jud.Sect.1
| ← Folosirea instrumentelor oficiale false. 287 C.p.. Decizia nr.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
