Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1518/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1518/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-08-2013 în dosarul nr. 1518/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr.1518/R
Ședința publică de la 29.08.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. C.
JUDECĂTOR - L. C.
JUDECĂTOR – S. M.
GREFIER - VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror M. S..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de contestatorul P. M., împotriva deciziei penale nr.23/R/09.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr._/303/2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns contestatorul P. M..
Fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție admisibilitatea, în principiu, a cererii:Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației ca inadmisibilă, față de motivul invocat.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Petentul P. M. a formulat contestație în anularea deciziei penale împotriva deciziei penale nr. 23 din 09.01.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul penal nr._/303/2012, invocând cazul prevăzut de art.386 lit. c C.p.p.
În dezvoltarea motivelor, contestatorul arată că pedeapsa aplicată este prea mare, iar restul neexecutat de 801 zile s-a contopit în mai multe mandate.
A fost atașat dosarul nr._/303/2012, în care a fost pronunțată decizia penală contestată.
Examinând cauza din această perspectivă, Curtea constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prin decizia penală nr. 23 din 09.01.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul penal nr._/303/2012, a fost admis recursul declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București împotriva sentinței penale nr.775/17.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.
S-a dispus casarea în parte a sentinței recurate și în fond, rejudecând: În baza art. 61 Cod penal, s-a contopit restul rămas neexecutat din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2089/15.09.2005 a Judecătoriei V. ca urmare a liberării condiționate, de 801 zile închisoare, cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită în prezenta cauză pentru infracțiunea prav. de art. 192 alin.1 din Codul penal, aplicând inculpatului P. M. pedeapsa cea mai grea, de 801 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal și art. 36 alin. 1 Cod penal a fost contopită această pedeapsă cu celelalte pedepse stabilite în cauză, precum și cu cele aplicate prin sentința penală nr. 543/01.03.2012 a Judecătoriei Sectorului 4 București, sentința penală nr. 1716/14.09.2010 a Judecătoriei Sectorului 4 București și sentința penală nr. 775/16.04.2009 a Judecătoriei Sectorului 4 București, stabilind pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care adaugă sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentința penală nr. 543/01.03.2012 a Judecătoriei Sectorului 4 București, pe care îl majorează cu 1 an închisoare, în final inculpatul P. M. urmând să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 din Codul penal raportat la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Potrivit art.391 Cod procedură penală, instanța examinează admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, verificând dacă aceasta este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este din cele prevăzute de art.386 Cod procedură penală și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
Contestatorul P. M. și-a întemeiat contestația pe cazul prevăzut de art. 386 lit. e C.p.p., când, la judecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 al.11 sau art. 38516 al.1 C.p.p.
Potrivit art. 38514 al.11 și art. 38516 al.1 C.p.p., cu ocazia judecării recursului sau a rejudecării cauzei după casare potrivit art.38515 pct.2 lit. d C.p.p., instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
În cauză, în fața instanței de recurs nu s-a procedat la ascultarea inculpatului, însă nu au fost incidente cazurile prevăzute de art. 38514 al.11 și art. 38516 al.1 C.p.p., inculpatul fiind audiat în fața instanței de fond la termenul din data de 11.10.2012, iar prin sentința penală nr. 775 din 17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București s-a dispus față de acesta doar soluții de condamnare.
Contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 379 lit. e C.p.p. este o cale de atac de anulare care suplinește un caz de error in procedendo, cu efecte negative asupra inculpatului care ar putea fi condamnat definitiv într-o cauză penală fără ca instanța să-i fi cunoscut apărările pe care și le face cu ocazia ascultării sale ( G. T., „ Tratat de D. procesual penal”, Editura Hamangiu, 2007, fila 849).
Totuși, constatăm că i-a fost respectat contestatorului dreptul la apărare acesta fiind audiat de către instanța de fond, iar acesta nu a solicitat reaudierea sa în fața instanței de recurs.
De altfel, contestatorul motivează prezenta contestație raportat la cuantumul pedepsei aplicate, solicitând reducerea acesteia, care nu poate fi încadrată în nici un din cazurile prev. de art. 396 C.p.p.
Este inadmisibilă astfel contestația în anulare formulată de contestatorul P. M. formulată împotriva deciziei penale nr. 23 din 09.01.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul penal nr._/303/2012, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 386 lit. a –e C.p.p., urmând ca instanța să respingă calea de atac formulată, în conformitate cu art.391 Cod procedură penală și să îl oblige pe acesta, în temeiul art. 192 al. 2 C.p.p., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de P. M..
Definitivă.
În temeiul art. 192 al.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.08.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. L. C. S. M.
GREFIER,
Victorița S.
Red. I.C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1884/2013.... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
