Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1960/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1960/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 1960/2013
DOSAR NR.1261/ 202/2013
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1960/R
Ședința publică de la 21.10. 2013
Curtea constituită din:
P.- O. B.
JUDECATOR- S. C.
JUDECATOR- A. A.
GREFIER- D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de asiguratorul ., inculpatul M. M. și partea civilă I. F. împotriva sentinței penale nr.199/28.05.2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAȘI, în dosarul nr.1261/ 202/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul inculpat M. M. personal, asistat de avocat Captariu T. F. cu delegație la dosar, recurenta parte civilă I. F. personal, asistată de avocat și martorul M. G., lipsind recurentul asigurator ., intimatele părți civile S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CALĂRAȘI și S. C. DE URGENȚĂ SF. P. BUCUREȘTI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
In temeiul prev.art.318 C.pr.pen, se procedează la verificarea identității martorului M. G., legitimat cu CI . nr._.
Se procedează la audierea martorului M. G. sub prestare de jurământ, declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii prev.art.184 al.1 și 2 C.pen, întrucât accidentul nu a avut loc pe drumul public.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentei parte civilă I. F. solicită admiterea recursului declarat de partea civilă, casarea sentinței penale nr.199/28.05.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași și pe fond rejudecând a se admite cererea de despăgubiri civile formulată încă de la instanța de fond.
Arata că apărarea a făcut dovada suferințelor fizice si psihice pe care accidentul produs de inculpat le-a cauzat părții civile.
Consideră că suferința fizică și cheltuielile făcute de partea civilă sunt pe deplin dovedite de clienta sa, cererea de despăgubire fiind dovedită, motiv pentru care solicită a fi admis recursul.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice lasă la aprecierea instanței soluționare acestui aspect, iar referitor la recursul asiguratorului solicită a fi respins ca neîntemeiat.
Apărătorul recurentului inculpat M. M., arată că instanța fondului a interpretat greșit probatoriul, din declarația părții civile rezultă că aceasta ar fi fost lovită de o mașină pe partea stângă a corpului, or din declarațiile martorilor și ale celorlalți observatori rezultă că deplasarea mașinii avea loc din partea dreaptă a părții vătămate, pe sensul de ieșire, motiv pentru care se pune întrebarea cum a fost lovită partea civilă, consideră că acest aspect nu a fost lămurit de instanța de fond.
Arata că pe foaia de observație de la S. Sf. P. se menționează „fractură peronieră membru stâng, fără deplasare”, or o asemenea fractură este specifică accidentelor sportive, nici un martor nu susține că ar fi ridicat pe partea civilă de jos.
Privind posibilitatea de a fi acroșată de mașină și aceasta se exclude dat fiind că acel vehicul era unul înalt, mai mult bara de protecție se află mult în afara roții.
Un alt aspect privind . aceasta trebuie să lase niște echimoze, un endem or nimic de asemenea natura nu s-a constatat de medicul legist, chiar declarațiile martorilor sunt contradictorii pro partea civilă sau pro inculpat, în raport de toate aceste considerente apreciază că instanța trebuie să stabilească adevărul.
În opinia apărării asupra vinovăției inculpatului planează un dubiu care trebuie să profite clientului său.
Privind schimbarea de încadrare juridică pusă în discuție de reprezentantul Ministerului Public solicită a fi admisă.
Consideră că inculpatul, clientul său nu trebuie sancționat pentru că nu a recunoscut comiterea faptelor..
Solicită a fi avut în vedere în condițiile date ale deplasării atât diligența de care trebuie să dea dovadă conducătorul auto și persoana care se deplasează pe jos, astfel că instanța putea să rețină chiar și o culpă comună, în raport de aceste considerente, solicită redozarea pedepsei aplicate clientului său.
Referitor la recursul părții civile îl lasă la aprecierea instanței, considerând că partea nu a făcut dovada pretențiilor pe latură civilă, privind recursul asiguratorului, de asemenea lasă la aprecierea instanței.
Apărătorul recurentei parte civilă I. F. având cuvântul asupra recursului inculpatului, solicită a fi respins.
Arata că în faza de urmărire penală instanța a efectuat o expertiză care a stabilit dinamica producerii accidentului care a demonstrat modalitatea de desfășurării evenimentului rutier.
Precizează că în timpul desfășurării urmăririi penale nu a fost identificat nici un alt autovehicul care să fi produs acel accident, fapta există, iar probele de la dosar dovedesc faptul că inculpatul este autorul acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită admiterea celor trei recursuri declarate în prezenta cauză.
În privința inculpatului se impune condamnarea în temeiul prev.art.184 al.1 și2 C.pen, dat fiind că fapta nu a fost comisă pe drumurile publice, astfel cum rezultă din adresa emisă de Primăria Călărași.
Totodată solicită a fi menținută pedeapsa închisorii, consideră că nu se poate dispune achitarea inculpatului în condițiile în care martorii audiați în faza de urmărire penală respectiv, P. A., A. F. martori oculari, I. D. confirmă săvârșirea infracțiunii de către inculpat. Apreciază că nu se poate reține vreo culpă a părții vătămate în condițiile în care aceasta se afla la piață pentru a face cumpărături.
Privind recursul părții civile solicită a fi admis pentru că s-a făcut dovada cheltuielilor materiale mai ridicate decât cele acordate, mai mult din declarația dată în fata instanței de recurs rezultă efectuarea unor alte cheltuieli în plus care atrag majorarea sumei acordată ca despăgubiri materiale cu aproximativ 4000 lei. Consideră că se impune acordarea unor daune morale mai ridicate raportat la numărul de zilele de îngrijiri medicale peste 100 și de suferințele fizice la care a fost supusă.
Mai arată că se impune obligarea inculpatului la plata despăgubirilor atât pentru partea civilă cât și pentru spital în cuantum de 8000 lei, hotărârea urmând a fi opozabilă asiguratorului, în privința sumei pentru partea civilă I. F..
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, arată că nu se simte vinovat, nu a văzut să fi lovit pe partea civilă
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.199 din data de 28.05.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași s-a dispus condamnarea inculpatului M. M., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a, teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei și s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Pe latură civilă s-a dispus obligarea asigurătorului . GROUP SA la plata sumelor de 1042,32, către partea civilă S. Județean de Urgență Călărași, de 6981,60 lei, către S. C. de Urgență Sf. P. București și 7765 lei către partea civilă I. F., inculpatul fiind obligat în subsidiar, dacă limita maximă a despăgubirii prevăzute de lege este depășită.
Totodată, s-a dispus obligarea inculpatului la plata de cheltuieli judiciare către stat și către partea civilă I. F..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 04.12.2010 organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că pe platforma Târgului de animale, din mun. Călărași, s-a produs un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a unei persoane.
Cu ocazia cercetării la fața locului au fost constatate și stabilite următoarele:
- în accident a fost implicat autoturismul marca Rover, cu nr. de înmatriculare_, de culoare negru, condus de inculpatul M. M., ce se deplasa pe platforma Târgului de animale, fiind găsit staționat în incinta târgului, îndreptat cu fața către poarta de acces nr.1.
- partea carosabilă a platformei Târgului de animale este construită din asfalt și pământ, are o lățime de 4,30 m, circulația desfășurându-se pe o singură bandă.
- locul unde s-a produs accidentul rutier nu este drum public, iar în zonă nu acționează indicatoare rutiere.
- victima accidentului rutier, identificată în persoana numitei I. F., a fost transportată la S. Județean de Urgență Călărași, unde a fost internată cu următorul diagnostic: politraumatism prin accident rutier, traumatism cranio-cerebral minor grad 0 cu risc, contuzie vertebro-medulară cervico-dorso-lombară, contuzie gambă stângă.
Deși inculpatul M. M. a fost prezent la efectuarea cercetării la fața locului și nu a avut de formulat obiecțiuni referitor la modul de desfășurare a acestei activități, a refuzat să semneze procesul-verbal întocmit de organele de poliție.
Așa cum a reieșit din cuprinsul adresei nr. 2958/21.12.2010, emisă de Primăria mun. Călărași - Serviciul Public Piețe Oboare, aleile asfaltate din incinta oborului de animale și cereale sunt parte integrantă din obiectivul susmenționat, sens în care nu au destinația de drumuri publice deschise circulației. În data de 04.12.2010 târgul a fost deschis publicului și comercianților ce au desfășurat activități specifice.
În ceea ce privește dinamica producerii accidentului rutier, s-a reținut că în ziua de 04.12.2010, în jurul orei 09:00, în timp ce inculpatul M. M. conducea autoturismul marca Rover, cu nr. de înmatriculare_, pe o alee din incinta Târgului de animale și cereale din mun. Călărași, a surprins și accidentat pe partea vătămată I. F., care se afla în fața unui stand și cumpăra legume, aceasta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 100-120 de zile de îngrijiri medicale. Autoturismul se deplasa pe ., care nu este drum public, în direcția poarta de acces nr.1, împrejurare în care a acroșat unul dintre membrele inferioare ale părții vătămate, iar aceasta a căzut la pământ, țipând de durere. Inculpatul a oprit mașina, s-a deplasat câțiva metri înapoi, a ocolit victima, după care și-a continuat deplasarea către poarta de acces nr.1, pe unde a și părăsit incinta târgului. Ulterior inculpatul a oprit autovehiculul pe . apropiere a târgului. Momentul producerii accidentului a fost observat și de către numiții: Hambelea A., A. F., precum și de I. D., fiul părții vătămate.
Din depoziția părții vătămate I. F. a reieșit faptul că în ziua de 04.12.2010, în jurul orei 09:30, se afla în incinta Târgului de animale din mun. Călărași, în fața unui stand de legume-fructe, poziționată cu spatele către . autoturisme. În timp ce discuta cu vânzătorul, identificat ulterior în persoana numitului Turcă V., a simțit o lovitură puternică în partea stângă a corpului. Din cauza impactului a căzut pe asfalt, dar a observat că pe lângă ea a trecut un autoturism de culoare negru, și a strigat la vânzător, precum și la persoanele din jur, să rețină nr. de înmatriculare. Partea vătămată susține că vânzătorul i-a răspuns că nu are ce număr să rețină, întrucât l-a recunoscut pe șofer ca fiind „M. de la podu 4”. De asemenea, mai multe persoane din apropiere au afirmat același lucru. Partea vătămată a menționat că în urma loviturii la piciorul stâng a fost internată la S. Județean de Urgență Călărași și S. de Urgență Sf. P. București, unde a suferit o intervenție chirurgicală pentru fractură cervicală.
Potrivit raportului de constatare medico-legală cu examinarea persoanei nr. 169/A1/16 din 07.02.2011, emis de Serviciul de Medicină Legală Călărași, numita I. F. prezintă leziuni ce pot data din 04.12.2010, produse prin lovire cu și de corpuri dure, posibil în cadrul unui eveniment rutier. Leziunile necesită 100-120 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicații. Leziunile de violență au legătură de cauzalitate cu traumatismul din 04.12.2010, nu au produs o infirmitate fizică permanentă și nu au pus în primejdie viața victimei.
Prin rezoluția din data de 19.04.2011 organele de poliție au dispus efectuarea în cauză a unui supliment de expertiză medico-legală de către S.M.L. Călărași, pentru a stabili dacă operația pe care partea vătămată a suferit-o la S. C. de Urgență Sf. P. București, în perioada 08-27.12.2010, a avut loc ca urmare a traumatismului din data de 04.12.2010, dacă există legătură de cauzalitate între acestea și implicit dacă se modifică nr. de zile de îngrijiri medicale.
Conform raportului de primă expertiză medico-legală pe baza actelor medicale nr. 989/A1/16 din 20.04.2011, emis de Serviciul de Medicină Legală Călărași, intervenția chirurgicală practicată la data de 16.12.2010 numitei I. F., la S. Sf. P. București, este consecutivă leziunilor prezentate de susnumita cu ocazia traumatismului din 04.12.2010. Între leziunile prezentate de numita I. F. și intervenția chirurgicală susmenționată există o legătură de cauzalitate directă. Numita I. F. necesită îngrijiri medicale de circa 100-120 zile de la data producerii traumatismului, dacă nu survin complicații. Leziunile nu au pus în primejdie viața victimei și nu au condus la o infirmitate fizică permanentă.
Prin avizul nr. E_ din 21.09.2011, INML - Comisia de Avizare și Control nu a aprobat raportul de constatare medico-legală nr. 169/A1/16 din 07.02.2011, întocmit de S.M.L. Călărași, privind pe I. F. și a recomandat efectuarea unei noi expertize medico-legale la I.N.M.L. București.
Având în vedere faptul că partea vătămată a contestat nr. de zile de îngrijiri medicale acordate prin raportul de constatare medico-legală nr. 169/A1/16 din 07.02.2011, pe motivul că la stabilirea acestora nu s-a ținut cont și de perioada 30.12._11, când a fost internată în S. de Urgență Județean Călărași, precum și faptul că acest raport nu a fost aprobat de către I.N.M.L.- Comisia de Avizare și Control, prin ordonanța din data de 13.10.2011, a fost dispusă efectuarea unei noi expertize medico-legale de către I.N.M.L. București.
Potrivit raportului de nouă expertiză medico-legală nr. A5/_/2011 din 16.07.2012, emis de I.N.M.L. București, numita I. F. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri/plan dur, posibil în condițiile unui accident rutier. Leziunile pot data din 04.12.2010. A necesitat 100-120 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile traumatice pentru care s-a intervenit chirurgical la S. C. „Sf. P.” au legătură de cauzalitate cu traumatismul din 04.12.2010, nu au determinat infirmitate și nu au pus viața victimei în primejdie.
Prin avizul nr. E2/_/2011 din 23.07.2012, I.N.M.L. - Comisia de Avizare și Control a aprobat raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A5/_/2011 din 16.07.2012, efectuat de I.N.M.L. București, privind pe I. F..
O versiune similară cu cea a părții vătămate referitoare la modalitatea producerii accidentului rutier au prezentat și martorii Hambelea A., A. F. și I. D. D..
Martora Hambelea A. a declarat că în ziua de 04.12.2010, în jurul orei 09:30, în timp ce se afla în Târgul de animale din mun. Călărași, a văzut cum un autoturism tip jeep, de culoare negru, cu nr. de înmatriculare_, a trecut pe . o femeie care se afla în fața unei tarabe și cumpăra legume. Mașina respectivă nu avea viteză, dar cu toate acestea a lovit cu bara din față piciorul părții vătămate care a țipat și a căzut pe asfalt. Șoferul a oprit autoturismul, apoi a mers cu spatele câțiva metri, a ocolit victima și a ieșit din târg pe poarta de acces nr.1, fără să coboare pentru a se interesa de starea ei de sănătate. Martora a menționat că nu știe cine era la volanul autoturismului, dar mai multe persoane care se aflau la fața locului, printre care și vânzătorul de la care partea vătămată cumpăra legume, l-au recunoscut pe șofer și au strigat: “Este M. de la C.”.
Martorul A. F. a declarat faptul că în ziua de 04.12.2010, în jurul orei 09:30, se afla în incinta Târgului de animale din mun. Călărași și consuma o cafea într-un bar situat vis-a-vis de o tarabă de legume-fructe, în apropierea porții de acces nr.1. În aceste împrejurări a văzut că pe alee circula un autoturism tip jeep, de culoare negru, cu nr. de înmatriculare_, care în momentul când a trecut pe lângă taraba de legume a lovit o femeie ce se afla în fața acesteia. Martorul a precizat că la volanul mașinii ce a accidentat-o pe partea vătămată se afla inculpatul M. M. care inițial a oprit autovehiculul, dar când a văzut că lumea s-a alarmat a dat înapoi, a ocolit femeia, apoi s-a deplasat către poarta de acces nr.1 și a ieșit din târg. Martorul a menționat: mai multe persoane care se aflau în acel moment au strigat că este M. de la C., ca și vânzătorul de la taraba de legume, care a ajutat-o pe femeie să se ridice. Martorul a mai precizat că la scurt timp s-a prezentat la fața locului un echipaj de poliție din care făcea parte și fiul inculpatului M. M., agentul de poliție M. V., care în prezența sa l-a testat cu aparatul etilotest pe inculpat. Apoi cei doi polițiști au intrat în bar împreună cu inculpatul M. M., iar pe I. D., fiul părții vătămate, nu l-au lăsat să intre.
Martorul I. D. D., fiul părții vătămate, a arătat că în ziua de 04.12.2010, în jurul orei 09:30, se afla în incinta Târgului de animale din mun. Călărași, în apropierea porții de acces nr. 1, și aștepta ca mama sa I. F. să cumpere un sac de cartofi de la un stand de legume. În acest context a observat cum partea vătămată a fost lovită de un autoturism tip jeep, de culoare negru, cu nr. de înmatriculare_, condus de “M. de la C.”. Martorul a menționat că inițial inculpatul a oprit mașina, apoi a dat înapoi, a ocolit-o pe mama sa și a ieșit din târg pe poarta de acces nr.1. După aproximativ 25 de minute la fața locului a venit un echipaj de poliție format din doi lucrători, pe unul dintre aceștia recunoscându-l ca fiind fiul inculpatului M. M., cărora le-a indicat locul unde era staționat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, respectiv pe o stradă din apropierea târgului de animale. Împreună cu cei doi polițiști s-au deplasat la autovehiculul menționat mai sus, la volanul căruia se afla inculpatul M. M., patronul de la C.. Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest de către fiul său, agentul de poliție M. V.. Apoi, cei doi polițiști și inculpatul au intrat într-un bar, iar în momentul în care martorul a vrut să-i însoțească i-a fost interzis accesul de către agentul de poliție M. V..
Din depoziția martorului A. A. a reieșit faptul că în dimineața de 04.12.2010, în jurul orei 09:00, în timp ce se afla de serviciu la poarta de acces nr.1 în incinta Târgului de animale din mun. Călărași, l-a observat intrând și pe inculpatul M. M., care conducea un jeep de culoare negru, cu nr. de înmatriculare_ . Martorul a arătat că l-a văzut pe inculpat când a întors autoturismul în fața standurilor de cereale și s-a deplasat pe . acces nr.1, iar în urma acestuia nu a mai observat circulând niciun alt autovehicul. Martorul a precizat că a auzit gălăgie în dreptul unui stand de legume, iar mai multe persoane vorbeau că inculpatul M. M. a lovit cu mașina o femeie care dorea să cumpere legume de la Turcă V.. Ulterior, fiul părții vătămate s-a dus la un polițist căruia i-a spus că mașina ce a produs accidentul se află parcată pe . de acces în târg.
În cauză a fost audiat în calitate de martor și numitul Turcă V., vânzătorul de la standul de legume unde a avut loc accidentul, care a negat faptul că el i-ar fi spus părții vătămate că cel care a lovit-o este “M. de la C.”. Acesta a susținut că în ziua de 04.12.2010, în jurul orei 09:30, în timp ce se afla în Târgul de animale din mun. Călărași și comercializa legume-fructe, în fața standului său a venit o femeie în vârstă de aproximativ 60 de ani, care i-a spus că a fost lovită de o mașină și l-a rugat să-i cheme fiul de la poarta de acces nr.1. Martorul a precizat că nu a văzut ce mașină a lovit-o pe partea vătămată, întrucât la acel moment preambala legume și nu era atent la ce se întâmplă în jurul său.
Agentul de poliție I. A. a arătat în raportul său că în ziua de 04.12.2010, în jurul orei 09:30, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu în incinta târgului de toamnă din mun. Călărași, a venit la el numitul I. D. D. care l-a sesizat cu privire la faptul că mama sa, I. F., a fost accidentată de un autoturism, în incinta târgului, condus de tatăl lui M. V..
Din raportul agentului de poliție M. G. a reieșit faptul că în ziua de 04.12.2010, în jurul orei 09:30, a fost sunat de către agentul de poliție I. A. care i-a cerut să meargă pe . incinta oborului de animale Călărași a avut loc un accident rutier soldat cu victime omenești. S-a deplasat la fața locului împreună cu colegul său, agentul șef de poliție M. V.. Aici au fost contactați de un bărbat care le-a spus că în timp ce inculpatul M. M. conducea autoturismul marca Rover, cu nr. de înmatriculare_, în incinta târgului, a acroșat-o pe mama sa, care se afla la o tarabă pentru a cumpăra ceva. Atât inculpatul cât și autoturismul menționat anterior au fost găsiți pe . fața intrării în incinta Obor Călărași. Agentul a arătat că el a fost cel care l-a testat pe inculpatul M. M. cu aparatul etilotest, în prezența martorului asistent I. C. și a fiului victimei, rezultatul fiind negativ. De asemenea, inculpatului i-au fost recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, tot în prezența fiului părții vătămate.
În raportul întocmit de agentul de poliție M. V. aceasta a precizat faptul că, în dimineața de 04.12.2010, în jurul orei 09:30, în timp ce se afla de serviciu împreună cu agentul M. G., au fost îndrumați să se deplaseze în oborul de animale, întrucât o femeie a reclamat că ar fi fost lovită de o mașină, în incinta oborului. Ajungând la fața locului, i-au găsit la intrare în târg pe tatăl său, inculpatul M. M., împreună cu doi polițiști. Agentul a arătat că imediat l-a sunat pe comandant, i-a raportat cazul și l-a rugat să trimită un ofițer pentru a continua ancheta.
Conform protocoalelor de testare alcotest, atât inculpatul M. M. cât și partea vătămată I. F. au fost supuși testării aerului expirat de către agentul de poliție M. G., rezultatele fiind negative.
Așa cum a reieșit din cuprinsul buletinelor de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1051/A12/733 din 13.12.2010 și nr. 1052/A12/734 din 13.12.2010, nici inculpatul M. M., nici partea vătămată nu consumaseră alcool.
Inculpatul M. M. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, acesta a declarat faptul că în dimineața de 04.12.2010, în jurul orei 09:00, a condus autoturismul marca Land Rover, cu nr. de înmatriculare_, pe o alee din incinta Târgului de animale din mun. Călărași, de unde intenționa să cumpere cartofi. După ce a oprit mașina în fața unui stand de legume și a cumpărat cartofi, a urcat din nou la volan și a ieșit din târg pe poarta de acces nr.1. Inculpatul a arătat că a circulat în târg cu o viteză de aproximativ 2-5 km/h, timp în care a efectuat numeroase opriri din cauza aglomerației de mașini și oameni. Totodată, inculpatul a menționat că: atât în față, cât și în spate aveam autoturisme în timp ce circulam și nici un moment nu am observat sau auzit țipete sau vreo persoană să fie agățată de autoturism. Inculpatul a precizat că a oprit mașina pe . fața intrării în târg, s-a întors în târg unde a comandat mici, după care a revenit la autoturism pentru a vorbi la telefon. În timp ce discuta la telefon au venit două persoane, printre care și un polițist, care l-au anunțat că a lovit-o pe partea vătămată. Imediat a sosit la fața locului un echipaj de poliție din care făcea parte și fiul său, agentul de poliție M. V., care în acea zi era de serviciu. Observând că este vorba de tatăl său, acesta l-a contactat pe comandat și i-a cerut să trimită pe altcineva, lucru ce s-a și întâmplat. Inculpatul a mai declarat că polițistul care l-a înlocuit pe fiul său l-a testat cu aparatul etilotest, în prezența mai multor martori, inclusiv a fiului părții vătămate, rezultatul fiind negativ. Inculpatul a precizat că nu au fost descoperite urme ale accidentului pe autoturismul său, cu ocazia cercetării criminalistice.
În drept, prima instanță a statuat în sensul că fapta inculpatului M. M. care în ziua de 04.12.2010, în jurul orei 09:00, în timp ce conducea autoturismul marca Rover, cu nr. de înmatriculare_, pe o alee din incinta Târgului de animale și cereale din mun. Călărași, a surprins și accidentat pe partea vătămată I. F., care se afla în fața unui stand și cumpăra legume, aceasta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 100-120 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 C.P.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului M. M., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, modul și împrejurările comiterii faptei, gradul concret de pericol social, urmările faptei, circumstanțele personale (persoană în vârstă de 66 ani, studii medii, atitudinea avută după săvârșirea faptei, constând în prezentarea în faza de urmărire penală și nerecunoașterea faptei, dar și în faza de cercetare judecătorească unde și-a menținut aceiași poziție de nerecunoaștere a faptei,) necunoscut cu antecedente penale, considerente în raport de care instanța a apreciat că numai prin aplicarea unei pedepse cu suspendare inculpatul se poate reeduca.
Reținând în ansamblu criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal și raportând circumstanțele reale la cele personale ale inculpatului, s-a apreciat că pedeapsa închisorii de 1 an își poate realiza scopul educativ preventiv, păstrându-se în același timp și fermitatea actului de justiție, prin aplicarea dispozițiilor art. 81 - 82 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Pe latură civilă, s-a reținut că partea civilă I. F. a dovedit că a efectuat cheltuieli în valoare de 765 lei reprezentând: taxe INML, bonuri pentru alimente, bonuri medicamente, bonuri transport, rețete și taxe expertize.
Instanța a reținut că prin infracțiunea săvârșită este neîndoielnic că inculpatul a determinat supunerea părții vătămate nu numai la traume fizice si psihice excepționale, dar si limitarea capacității de muncă, care îi restricționează accesul la o viață socială si afectivă normală potrivit vârstei și intereselor sale.
De aceea existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală si prejudiciul nepatrimonial încercat s-a apreciat că partea vătămată ar avea dreptul la o compensare sub forma daunelor morale în sumă de 7000 lei.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs asiguratorul ., inculpatul M. M. și partea civilă I. F..
În ceea ce privește motivele de recurs, atât inculpatul, cât și asigurătorul învederează netemeinicia soluției de condamnare, considerând că în cauză nu s-a stabilit pe bază de probe că fapta a fost săvârșită de inculpat, în subsidiar, inculpatul solicitând redozarea pedepsei aplicate, iar asigurătorul contestă obligarea sa la plata daunelor și solicită acordarea de daune materiale doar în măsura în care au fost dovedite cu înscrisuri în conformitate cu Ordinul CSA nr.5/2010 și reducerea daunelor morale.
Recurenta parte civilă a solicitat în recurs acordarea daunelor în cuantumul în care au fost solicitate.
Analizând motivele de recurs invocate, precum și în raport de dispozițiile art. 385 indice 6 al. 3 Cod procedură penală, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată fondate recursurile formulate, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt, Curtea constată că prin rechizitoriul nr. 4014/P/2010 din data de 15.02.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, constând în aceea că la data de 04.12.2010, în jurul orei 09:00, în timp ce conducea autoturismul marca Rover, cu nr. de înmatriculare_, pe o alee din incinta Târgului de animale și cereale din mun. Călărași, a surprins și accidentat pe partea vătămată I. F., care se afla în fața unui stand și cumpăra legume, aceasta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 100-120 de zile de îngrijiri medicale.
Curtea constată că sub aspectul laturii penale a cauzei, instanța de fond a dat dovadă de rol activ în vederea lămuririi tuturor împrejurărilor cauzei pe bază de probe, efectuând o cercetare judecătorească completă, menită să garanteze aflarea adevărului judiciar, a analizat temeinic probele administrate și a stabilit în mod corect vinovăția exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, astfel încât susținerea inculpatului în sensul că în cauză se impune trimiterea spre rejudecare la instanța fondului în vederea efectuării unei expertize criminalistice care să stabilească dinamica producerii accidentului nu poate fi însușită de instanța de recurs.
Cu privire la acest aspect, Curtea constată că nu poate fi disociat de încadrarea juridică a faptei, prima instanță reținând în mod eronat ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal în condițiile în care din adresele comunicate de Primăria mun. Călărași atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești reiese că locul producerii accidentului -„oborul duminical”- nu este o zonă destinată circulației rutiere, neregăsindu-se situația premisă a infracțiunii, respectiv ca autoturismul implicat în accident să se afle pe un drum public. În atare situație se impune schimbarea încadrării juridice în art. 184 al. 1 și 3 Cod penal și reaprecierea culpei ca și formă de vinovăție cu care se realizează elementului subiectiv în raport de această încadrare.
Or, în acest context, apare evident că dinamica producerii accidentului se va stabili prin coroborarea probelor administrate, nefiind relevant pentru realizarea elementelor constitutive a se stabili încălcarea căror reguli ale circulației rutiere pe drumurile publice au condus la producerea accidentului, efectuarea unei expertize criminalistice nefiind utilă în cauză.
Astfel, este dovedit fără putință de tăgadă că inculpatul M. M. a condus la data și în intervalul orar în care s-a produs accidentarea părții vătămate I. F., autoturismul marca Rover, cu nr. de înmatriculare_, în incinta Târgului de animale și cereale din mun. Călărași, inculpatul însuși recunoscând acest fapt.
Este de asemenea probat dincolo de orice îndoială faptul că partea vătămată I. F. a suferit leziuni traumatice necesitând pentru vindecare 100-120 de zile de îngrijiri medicale în condițiile unui accident rutier, raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A5/_/2011, avizat de Comisia de Avizare și Control de pe lângă INML București, fiind concludent sub aspectul legăturii de cauzalitate între leziunile suferite și traumatismul suferit de partea vătămată la data de 04.12.2010, neexistând de altfel nicio neconcordanță între actele medico-legale sau între acestea și înscrisurile medicale, apărările inculpatului în această privință reprezentând pure speculații.
În ceea ce privește lipsa oricăror avarii a autoturismului, apare evident că acest fapt nu exclude ca acesta să fi fost implicat în accident, dat fiind că impactul efectiv a fost unul minor, leziunile fiind cauzate victimei datorită faptului că s-a dezechilibrat și a căzut, ceea ce nu implică în mod necesar vreo modificare la nivelul caroseriei autoturismului. Desigur că este posibil ca vârsta victimei și eventualele antecedențe patologice ale acesteia să fi concurat la producerea consecințelor grave, însă aceste aspecte nu înlătură legătura de cauzalitate și implicit răspunderea penală și civilă a inculpatului pentru fapta ce a generat accidentarea părții civile, în condițiile în care în lipsa acțiunii inculpatului, partea vătămată nu ar fi suferit traumatismele care au condus la producerea leziunilor respective.
Referitor la identificarea autoturismului condus de inculpat ca fiind cel implicat în accidentarea părții vătămate, Curtea apreciază în concordanță cu instanța fondului că nu există dubii în privința aceasta.
Astfel, martorul Hambelea A. a declarat în mod constant că a observat când un autoturism de teren de culoare neagră a lovit-o pe partea vătămată la un picior, iar aceasta a căzut și întrucât cel aflat la volan deși a oprit inițial mașina, a plecat de la locul accidentului a reținut numărul de înmatriculare ca fiind_ . Martorul a mai precizat că persoanele de față, inclusiv vânzătorul aflat la taraba în dreptul căreia se afla partea vătămată la momentul accidentului, Ț. V., l-au recunoscut pe conducătorul auto ca fiind „M. de la C.”, declarația acestuia fiind confirmată întocmai de declarațiile martorului A. F. și I. D. D.. De asemenea, martorul A. A., deși nu a văzut efectiv momentul producerii accidentului, atestă faptul că a văzut autoturismul condus de inculpat, pe care îl și descrie, precum și manevrele făcute de acesta pentru a ieși din târg concomitent cu zarva creată de producerea accidentului, auzind și pe cei prezenți, inclusiv pe Ț. V., afirmând că autoturismul condus de inculpat a accidentat pe partea vătămată.
În acest context, chiar dacă declarația martorului I. ar putea fi pusă la îndoială dat fiind gradul de rudenie cu victima, concordanța tuturor celorlalte probe testimoniale este de natură a răsturna prezumția de nevinovăție a inculpatului, în contextul în care nu există date sau indicii care să pună la îndoială sinceritatea acestora. Este adevărat că martorul Ț. V., aflat chiar la taraba în dreptul căreia se afla partea vătămată la acel moment, neagă că ar fi observat producerea accidentului, însă acest aspect nu înlătură depozițiile celorlalți martori oculari, ci mai degrabă pune la îndoială sinceritatea acestuia, dat fiind că susținerile celorlalți martori confirmă afirmația părții vătămate în sensul că chiar acesta a indicat părții vătămate identitatea conducătorului auto.
Susținerea inculpatului în sensul că martorii nu ar fi putut observa accidentul dată fiind aglomerația, în târg circulând la acel moment multe autoturisme bară la bară, este infirmată de martorii audiați în cauză, cu excepția celor propuși de inculpat însuși și audiați pentru prima oară după un interval mare de timp de la producerea accidentului, ceea ce ridică serioase dubii privind obiectivitatea acestora. Astfel, niciunul dintre martorii oculari audiați imediat după accident de organele de poliție nu afirmă că la locul accidentului s-ar fi aflat mai multe autoturisme, martorul A. A. relatând chiar textual „nu am observat nici un autovehicul îndreptându-se către poarta 1, în urma lui M. M.”, iar Hambelea A. întrebată fiind cu privire la acest aspect în faza cercetării judecătorești a afirmat „în târg erau mașini, dar erau rare”, confirmând că nu are dubii cu privire la mașina care a accidentat-o pe partea vătămată.
Odată stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a condus autoturismul care a accidentat pe partea vătămată, se impune a analiza în raport de împrejurările date, dacă inculpatul trebuia și putea să prevadă rezultatul faptei sale. Or, dat fiind că acesta conducea un autoturism de mari dimensiuni, în incinta unui târg, unde la momentul respectiv circulau numeroase persoane, Curtea apreciază că inculpatul trebuia și putea să prevadă că un moment de neatenție poate conduce la accidentarea unei persoane. Susținerea inculpatului în sensul că viteza de deplasare face imposibilă producerea unor consecințe grave este infirmată de chiar situația faptică, consecințele asupra integrității corporale și/sau sănătății unei persoane fiind în mod evident în legătură directă cu vârsta, sănătatea, condiția fizică a acesteia etc., chiar afirmația inculpatului atestând faptul că a „socotit fără temei” că un asemenea rezultat nu se va produce. În condițiile în care victima staționa cu spatele la autoturismul condus de inculpat apare evident faptul că nu a avut nicio contribuție în producerea accidentului.
Dată fiind poziția procesuală a inculpatului, dar mai ales atitudinea sa în raport de victimă după producerea accidentului, pe care de altfel a realizat-o, contrar susținerilor sale, martorii Hambelea A., A. F. și I. D. D. relatând concordant în sensul că deși inculpatul a oprit autoturismul după lovirea părții vătămate, fiind evident că a observat căderea acesteia, a ocolit-o și și-a continuat deplasarea, aspecte ce denotă lipsa de căință a acestuia în raport de cele întâmplate, Curtea deși va schimba încadrarea juridică într-o infracțiune pentru care legea prevede limite legale mai mici, va menține pedeapsa aplicată de prima instanță.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată de asemenea că prima instanță a făcut o analiză judicioasă cu privire la existența condițiilor răspunderii civile delictuale, în sensul că din probele administrate rezultă că inculpatul conducând neglijent un autoturism în incinta unui loc supraaglomerat, a surprins și accidentat pe partea vătămată, producându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 100-120 de zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, prima instanță în mod temeinic a constatat ca fiind dovedite daunele materiale solicitate cu privire la cheltuielile efectuate de partea vătămată pentru obținerea actelor medico-legale cu chitanțele depuse de aceasta, precum și cheltuielile făcute cu medicamentele și transportul. Curtea constată însă că în mod nejustificat prima instanță a respins proba testimonială în dovedirea pretențiilor civile, proba fiind administrată în recurs, martora M. G. confirmând susținerea părții vătămate în sensul că s-a îngrijit de aceasta pe aproximativ 90 de zile, atât pe perioada spitalizării, cât și ulterior în gospodărie și că a primit pentru acest serviciu, suma de 50 lei pe zi, motiv pentru care Curtea va majora cuantumul daunelor materiale, acordând părții civile și aceste cheltuieli, care în raport de starea sa de sănătate este evident că au fost necesare, iar nu voluptorii.
Cât privește dispozițiile Ordinului nr. 5 din 17.05.2000, pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, acesta reglementează exclusiv modalitatea de stabilire a daunelor de către societățile de asigurare în cadrul procedurilor ce se derulează de către acestea, în procesul penal, latura civilă fiind guvernată de dreptul civil, ca drept material, iar proba testimonială este un mijloc de probă consacrat în dreptul civil român.
În ceea ce privește existența unui prejudiciu moral cauzat părții vătămate, Curtea apreciază în consens cu prima instanță ca fiind o certitudine faptul că leziunile cauzate părții vătămate și intervențiile chirurgicale suferite de aceasta în vederea recuperării sale au produs o suferință și au împiedicat pe partea vătămată să-și desfășoare viața cotidiană în aceleași condiții ca și înainte de accident, motiv pentru care se impunea acordarea cu titlu de daune morale a unei sume de bani care să aibă un efect compensatoriu.
Cu privire la cuantumul acestora, Curtea apreciază, având în vedere și practica judiciară în materie, traumele fizice și disconfortul psihic suferit urmare a vătămării integrității sale corporale și în raport de perioada de timp în care viața personală a părții vătămate a fost efectiv afectată ca urmare a leziunilor pentru care s-a constatat existența unei legături de cauzalitate directe cu accidentul produs, că suma de 20.000 lei solicitată de partea civilă cu acest titlu respectă principiul reparației echitabile și proporționale.
Sub aspectul modalității de stabilire a răspunderii civile, Curtea apreciază că societatea de asigurare are calitatea de asigurător de răspundere civilă numai pentru opozabilitatea hotărârii în cazul prejudicierii unor terțe persoane prin accidente de circulație în care au fost implicate autovehicule asigurate prin efectul legii.
Astfel, în procesul penal, răspunderea pentru producerea accidentului revine inculpatului, parte principală în proces, dispozițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995, având aplicabilitate limitată în acțiunea introductivă din procesul civil, nu ar putea să fie extinsă, prin analogie, la acțiunea civilă din cadrul procesului penal, așa încât, nu dau posibilitate de obligare directă a asigurătorului la plata de despăgubiri.
În materia răspunderii juridice civile a asigurătorului, în cadrul procesului penal, ca urmare a asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, se observă că drepturile și obligațiile fiecărei părți implicate într-un astfel de contract sunt stabilite prin lege.
Corelativ, trebuie reținut că, în raport cu dispozițiile de ansamblu ale Legii nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată și completată, asigurarea de răspundere civilă auto este un contract forțat, prin care asigurătorul se obligă ca, în schimbul primelor de asigurare ce le încasează, să acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații ar trebui să răspundă față de terțe persoane păgubite prin accidente produse de vehicule, asupra bunurilor, integrității corporale sau vieții unor terțe persoane.
De regulă, în materia asigurării de răspundere civilă auto, răspunderea asigurătorului față de persoana prejudiciată este o răspundere contractuală, asumată prin contractul de asigurare. Este, deci, o răspundere directă, decurgând din achiesarea asigurătorului la riscurile conduitei asiguratului.
De aceea, prin acoperirea prejudiciului suferit de terțul victimă a accidentului de circulație, asigurătorul nu face o plată pentru făptuitor și nici alături de acesta, ci își îndeplinește obligația proprie, asumată prin contractul de asigurare, el suportând, în mod efectiv și definitiv, întregul prejudiciu cauzat din culpa asiguratului.
Văzând și considerentele expuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite prin decizia nr. I din 28 martie 2005, în recurs în interesul legii, Curtea apreciază că, în mod nelegal, instanța de fond a procedat la obligarea, în mod direct, a asigurătorului, la plata de despăgubiri civile, având în vedere că acesta nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, răspunderea acestuia fiind una contractuală.
De asemenea, interpretând coroborat dispozițiile art. 49 și art. 50 al. 1 din L. 136/1995 și art. 313 din L. 95/2006, Curtea apreciază că obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale ca urmare a acordării asistenței medicale revine exclusiv persoanei vinovate de producerea accidentului, iar nu și asigurătorului.
În ceea ce privește solicitarea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de aceasta în recurs, Curtea apreciază că este nefondată în raport de disp. art. 193 al. 6 Cod procedură penală în considerarea faptului că urmează a admite inclusiv recursul declarat de inculpat.
Față de cele reținute, va admite recursurile, va casa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului în infracțiunea prev. de art. 184 alin. 1 și 2 Cod penal și va menține pedeapsa de 1 an închisoare aplicată, va înlătura obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor civile și va obliga pe inculpat la plata sumei de 1042,32 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, către partea civilă S. Județean de Urgență Călărași, la plata sumei de 6981,60 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, către partea civilă S. C. de Urgență Sf. P. București și la plata sumei de 31.000 lei, reprezentând despăgubiri civile către partea civilă I. F. din care, 20.000 lei daune morale și 11.000 lei, daune materiale.
Hotărârea va fi opozabilă asigurătorului în ceea ce privește despăgubirile civile acordate părții civile I. F..
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursurile declarate de inculpatul M. M., de partea civilă I. F. și de asiguratorul S.C.O. V. INSURANCE GROUP SA împotriva sentinței penale nr.199 din data de 28.05.2013 a Judecătoriei Călărași
Casează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:
În baza art. 334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 184 alin. 1 și 2 Cod penal și menține pedeapsa de 1 an închisoare aplicată.
Înlătură obligarea asigurătorului la plata de despăgubiri civile către părțile civile S. Județean de Urgență Călărași, S. C. de Urgență Sf. P. București și I. F..
Admite acțiunile civile formulate de S. Județean de Urgență Călărași și S. C. de Urgență Sf. P. București și obligă inculpatul M. M. la plata sumei de 1042,32 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, către partea civilă S. Județean de Urgență Călărași și la plata sumei de 6981,60 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, către partea civilă S. C. de Urgență Sf. P. București.
Admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă I. F. și obligă inculpatul M. M. către partea civilă I. F. la plata sumei de 31.000 lei, reprezentând despăgubiri civile, din care, 20.000 lei daune morale și 11.000 lei, daune materiale.
Hotărârea este opozabilă asigurătorului în ceea ce privește despăgubirile civile acordate părții civile I. F..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
În baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, cererea formulată de partea civilă I. F. de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. B. S. C. A. A.
GREFIER,
D. P.
Red.B.O.
Dact.EA-28.11.2013
J.Călărași – jud.S.M.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1452/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1884/2013.... → |
|---|
