Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 558/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 558/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 558/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Decizia penală nr.558/A
Ședința publică din data de 30 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. S.
JUDECĂTOR: C. A. G.
JUDECĂTOR: A. B.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror E. - Eliana B.
Pe rol se află soluționarea, în complet de divergență, a apelului declarat de inculpatul F. C. F., împotriva sentinței penale nr.62 din 13.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat F. C. F., aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat R. G. D., în baza delegației nr.6654/25.02.2014 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 8 din dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză a fost repusă pe rol în vederea reluării dezbaterilor în complet de divergență.
Curtea precizează faptul că prezenta cauză a fost repusă pe rol pentru a se pune în discuție aplicarea legii penale mai favorabile din punct de vedere al încadrării juridice a faptelor, respectiv dacă este mai favorabil să se rețină încadrarea pe legea veche, cu dispozițiile aplicabile referitoare la concursul de infracțiuni și celelalte instituții pe legea veche sau să se dispună schimbarea încadrării juridice pe legea nouă, cu aplicarea normelor privitoare la infracțiunea continuată și celelalte instituții din vechiul cod.
Apărătorul din oficiu al apelantului – inculpat F. C. F. arată că mai favorabilă inculpatului este actuala încadrare, respectiv cea prevăzută de art.229 lit.b și d Cod penal, iar în ceea ce privește concursul de infracțiuni, apreciază că mai favorabil pentru inculpat este aplicarea dispozițiilor art.33, 34, 35 din vechiul Cod penal și a art.41 alin.2 din vechiul Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public arată că își mențin concluziile puse la termenul din 02.04.2014.
Apelantul – inculpat F. C. F., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.62/13.01.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 4 București, în baza art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e, g, i), alin. 2 lit. b Cp, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp și art. 320/1 C.p.p. a condamnat pe inculpatul F. C. FORNO, fiul lui N. și V. născut la data de 21.06.1990 în București, domiciliat în București, . sector 1, în prezent încarcerat în P. Jilava, CNP:_, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
În baza art. 293 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 320/1 C.p.p. a condamnat pe inculpatul F. C. FORNO, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.
A constatat existența concursului de infracțiuni între faptele ce au condus la aplicarea pedepselor prin prezenta sentință penală cu faptele ce au condus la aplicarea pedepselor prin sentința penală nr. 320/08.02.2012 a Judecătoriei Sector 5 București și prin sentința penală nr. 807/04.04.2012 a Judecătoriei Sector 5 București.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 320/08.02.2012 a Judecătoriei Sector 5 București în pedepsele sale componente, respectiv:
- pedeapsa de 7 luni închisoare,
- pedeapsa de 7 luni închisoare,
- pedeapsa 10 luni închisoare,
- pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare,
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 807/04.04.2012 a Judecătoriei Sector 5 București în pedepsele sale componente, respectiv:
- pedeapsa de 1 an închisoare,
- pedeapsa de 6 luni închisoare,
- pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare,
În temeiul art.36 alin.1 rap. la art.33 lit. a, art.34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele astfel cum au fost descontopite, și a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 8 luni închisoare, sporită cu 1 an și 4 luni închisoare, dispunând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ani închisoare.
In temeiul art. 71 C.p., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a doua si lit. b) Cp, pe durata executării pedepsei.
În baza art.36 alin.3 rap. la art.88 Cod penal deduce din pedeapsă:
- reținerea din prezenta cauză de la data de 25.05.2011 la data de 26.05.2011,
- perioada executată de la data de 01.02.2011 la data de 21.04.2011,
- perioada executată de la 22.05.2012 la zi.
În temeiul art.35 Cod penal a menținut măsurile de siguranță menținute prin sentința penală nr. 320/08.02.2012 a Judecătoriei Sector 5 București și prin sentința penală nr. 807/04.04.2012 a Judecătoriei Sector 5 București.
A dispus anularea MEPÎ nr. 404/2012/17.05.2012 și MEPÎ nr. 1021/2012/02.11.2012 emise de Judecătoria Sectorului 5 București și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
A admis acțiunea civilă a părții vătămate R. F. M., domiciliat în București, ., ., sector 4, și în consecință a obligat pe inculpat la plata către partea civilă a sumei de 1.500 lei cu titlu de daune materiale.
A luat act că partea vătămată D. A., domiciliat în București, . sector 4 nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
A luat act că partea civilă Ș. D. C., domiciliat în București, ., . a renunțat la pretențiile civile formulate în prezenta cauză.
În baza art. 118 lit. e C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 150 lei dobândită în urma săvârșirii infracțiunii.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care au asigurat asistența juridică a inculpatului, în cuantum de 200 lei s-a virat din fondul Ministerului Justiției către Baroul București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 3309/P/2010 din data de 21.06.2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București s-a dispus trimiterea în judecată în stare arestat în altă cauză a inculpatului F. C. F. sub aspectul săv. infr. prev. de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. e, g, i, alin. 2 lit. b Cp. cu aplic, art. 41 alin. 2 Cp. și fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. 1 Cp., ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cp.
În conținutul rechizitoriului s-a arătat, în esență, că inculpatul F. C. F. la data de 27.08.2009, s-a prezentat sub o identitate falsă organelor de Poliție din Municipiul B. iar la data 02/03.03.2010, 27.05.2010, 01.06.2010 a sustras stații de emisie - recepție și alte bunuri din trei autoturisme taxi parcate pe raza Sectorului 4 prejudiciul total fiind în cuantum de 9200 lei.
Au fost depuse la dosar fișa de cazier a inculpatului și s. pen. solicitate.
Instanța a făcut aplic. disp. art. 320¹ C.p.p., declarația inculpatului fiind atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
1. La data de 03.03.2010 a fost înregistrată plângerea formulată de partea vătămată R. F. M. cu privire la faptul că, în noaptea de 02/03.03.2010, persoane necunoscute i-au sustras stația de emisie-recepție marca Motorola din autoturismul taxi marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, ce se afla parcat pe .> Cu ocazia cercetării la fața locului au fost prelevate și ridicate urme papilare, iar prin Raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopica nr._/12.05.2010 s-a concluzionat că urma papilară ridicată de pe partea exterioară a portierei stânga față aparține numitului R. F..
Fiind audiat la data de 05.05.2011 numitul R. F. a declarat că a pierdut cartea de identitate în urmă cu mai mult timp și nu a fost amprentat și fotografiat în Municipiul B..
În legătură cu fapta pentru care este cercetat, inculpatul a declarat că nu el a săvârșit-o. Totodată, a precizat că în cursul anului 2010 s-a prezentat la mai multe Secții de Poliție de unde a aflat că inculpatul F. C. F., cu ocazia legitimării și amprentării, a prezentat datele sale de identitate.
În urma comparațiilor efectuate între impresiunile papilare de pe fișa dactiloscopica întocmită pe numele R. F. folosite ca model de comparație în raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._/12.05.2010 și impresiunile prelevate pe fișa dactiloscopica întocmită la data de 25.05.2011 pe numele F. C. F. s-a constatat că acestea sunt identice și provin de la aceeași persoană.
2. La data de 28.05.2010 a fost înregistrată plângerea formulată de partea vătămată D. A. cu privire la faptul că, în data de 27.05.2010, persoane necunoscute i-au sustras stația de emisie-recepție marca Motorola din autoturismul taxi marca Dacia L. cu nr. De înmatriculare_, ce se afla parcat la intersecția .. I. I..
Cu ocazia cercetării la fața locului au fost prelevate și ridicate urme papilare, iar prin Raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._/27.08.2010 s-a concluzionat că urmele papilare ridicate de pe suprafața exterioară a ramei portierei dreapta față aparțin numitului R. F..
Fiind audiat la data de 02.09.2010 numitul R. F. a declarat că nu are cunoștință despre fapta din data de 27.05.2010. De asemenea, a precizat faptul că, de la organele de poliție din cadrul Secțiilor 14 și 18 Poliție, a aflat că o altă persoană a fost amprentată folosind datele sale de identificare.
În urma comparațiilor efectuate între impresiunile papilare de pe fișa dactiloscopică întocmită pe numele R. F. folosite ca model de comparație în raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._/27.08.2010 și impresiunile prelevate pe fișa dactiloscopică întocmită la data de 25.05.2011 pe numele F. C. F. s-a constatat că acestea sunt identice și provin de la aceeași persoană.
3. La data de 02.06.2010 a fost înregistrată plângerea formulată de partea vătămată Ș. D. C. cu privire la faptul că, în data d 01.06.2010, din autoturismul taxi marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, ce se afla parcat în parcarea subterană a complexului Sun Piaza, persoane necunoscute i-au sustras un rucsac în care avea două stații de emisie recepție, un aparat de taxat tip taxi, un detector de radar și mai multe documente ce servesc pentru legitimare. Cu ocazia cercetării la fața locului au fost prelevate și ridicate urme papilare iar prin Raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopica nr._/07.06.2011 s-a concluzionat că una din urmele papilare ridicate de pe suprafața exterioară a portierei stânga spate aparține numitului F. C. F..
Fiind audiat în faza urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este cercetat și a precizat că, în perioada ianuarie-iulie 2010, a sustras mai multe stații de emisie recepție de tip taxi din autoturisme Dacia L. iar bunurile sustrase le-a vândut unor persoane necunoscute pentru a face rost de bani să-și cumpere droguri.
Totodată, inculpatul a declarat că în anul 2009 a fost amprentat și fotografiat de către organele de Poliție din B., iar cu această ocazie a declarat datele de stare civilă ale numitului R. F., persoană pe care o cunoștea întrucât au lucrat împreună la Piața G. C..
Din declarația inculpatului și fișa dactiloscopica întocmită pe numele R. F., a rezultat faptul că la data de 27.08.2009, fiind cercetat pentru o infracțiune de furt săvârșită pe raza Municipiului B., inculpatul F. C. F. a declarat în fața organelor de Poliție din respectiva localitate datele de identitate ale numitului R. F.. Cu această ocazie a fost întocmită fișa dactiloscopica cu datele de identificare ale numitului R. F. însă impresiunile papilare și fotografia aparțineau inculpatului F. C. F..
Instanța a făcut aplic. disp. art. 320¹ C.p.p., declarația de recunoaștere a inculpatului fiind atașată la dosarul cauzei.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului F. C. F. care, la data de 27.08.2009, s-a prezentat sub o identitate falsă organelor de Poliție din Municipiul B. iar la data 02/03.03.2010, 27.05.2010, 01.06.2010 a sustras stații de emisie - recepție și alte bunuri din trei autoturisme taxi parcate pe raza Sectorului 4 prejudiciul total fiind în cuantum de 9200 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. e, g, i, alin. 2 lit. b Cp. cu aplic, art. 41 alin. 2 Cp. și fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. 1 Cp., ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cp.
Sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției directe, potrivit art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen., acesta prevăzând și urmărind producerea rezultatului prin modalitatea de săvârșirea faptelor.
În procesul complex de individualizare a pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 alin. 1 C.p., respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor, raportat la împrejurările concrete ale comiterii acesteia, respectiv sustragerea unor bunuri dintr-un loc public, prin efracție și în timpul nopții, valoarea prejudiciului produs și nerecuperat, natura și limitele pedepselor prevăzute de lege, persoana și conduita inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, nu are ocupație, are loc de muncă și și-a recunoscut faptele. Conform art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni instanța apreciind că se impune în cauză cu prisosință aplicarea unor pedepse cu închisoarea, inculpatul continuându-și comportamentul infracțional.
Instanța a reținut în cauză disp. art. 320/1 C.p.p. având în vedere declarațiile inculpatului de recunoaștere, în sensul că va aplica pedepsele având în vedere limitele de pedeapsă corespunzătoare textului de lege reduse cu 1/3, însă peste această limită minimă având în vedere bogata antecedență penală a inculpatului.
Instanța nu a reținut niciun fel de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului (inculpatul are antecedente penale, prejudiciul produs nu a fost recuperat nici până la acest moment, iar recunoașterea sa a avut loc în fața instanței în condițiile art. 320/1 C.p.p.).
Referitor la dreptul de a alege (art.64 alin.1 lit. a teza I Cod penal), instanța a apreciat că aplicarea pedepselor accesorii trebuie realizată și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care fac parte din dreptul intern. Având în vedere și cauza Hirst contra Marii Britanii și S. și P. c. României, prin care Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului la vot a persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, instanța, în aplicarea jurisprudenței CEDO, nu a aplicat automat pedeapsa accesorie prev. de art.64 alin.1 lit. a teza I Cod penal, și a apreciat că în cauză nu se impune aplicarea acesteia față de persoana și conduita inculpatului și față de gravitatea faptelor săvârșite.
Instanța de fond a apreciat că simpla săvârșire a faptelor reținute în sarcina inculpatului, nu poate conduce la interzicerea din oficiu a dreptului de a alege, întrucât acest drept constituțional implică o apreciere personală asupra modului în care un cetățean înțelege să-și exercite acest drept, iar inculpatul, ca urmare a săvârșirii faptelor nu poate fi oprit de la exercitarea, în limitele sale constituționale și legale, a unui astfel de drept.
Instanța a considerat că aplicarea sporului urmare a concursului într-un cuantum mai mare decât intrat deja în puterea lucrului judecat era necesară față de perseverența infracțională deosebită a petentului condamnat, infracțiunile fiind comise în concurs real și nu formal și în stare de recidivă postcondamnatorie, sporul de pedeapsă trebuind să reflecte și pedepsele în cuantum mai mic ce nu se mai execută.
Aplicarea pedepsei celei mai grele, fără un spor adecvat, ar fi putut crea petentului impresia de impunitate pentru mare parte din infracțiunile săvârșite, ceea ce evident ar contraveni scopului educativ și preventiv al sancțiunilor penale.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei mai sus aplicate instanța a considerat că aceasta trebuie să fie prin privare de libertate, raportat la modalitatea de comitere a faptei, de asemenea inculpatul neavând un loc de muncă, o ocupație. S-a apreciat că acest mod de executare a pedepsei trebuie să reflecte și reacția promptă a societății față de o asemenea infracțiune și de un asemenea inculpat, executarea pedepsei în regim de detenție putând asigura îndeplinirea funcțiilor prev. în art. 52 C. pen. și urm. De asemenea, bogatele antecedente penale ale inculpatului au arătat că față de acesta orice altă măsură de lăsare în libertate nu ar fi decât prilejul săvârșirii de noi infracțiuni în condițiile lipsei unui ocupații sau a unui loc de muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul F. C. F., care, prin apărător, a arătat că actuala încadrare, respectiv cea prevăzută de art.229 lit. b și d Cod penal, îi este mai favorabilă, iar în ceea ce privește concursul de infracțiuni, a apreciat că aplicarea dispozițiilor art. 33, 34, 35 din vechiul Cod penal și a art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal îi sunt, de asemenea, mai favorabile.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele motive:
În primul rând, Curtea constată că în cauză își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 5 C.pen. privitoare la aplicarea legii mai favorabile întrucât de la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, respectiv la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal conform Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal.
La stabilirea legii penale mai favorabile Curtea are în vedere legea penală în întregul ei și aplicarea acesteia globală, așa cum rezultă din interpretarea art. 5 C.pen. invocat mai sus și al art. 15 al. 2 din Constituția României conform cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”, apreciind că fiecare lege penală reprezintă o formulă omogenă, coerentă și unitară de organizare a apărării sociale, iar judecătorul nu își poate atribui și competențe de legiferare. În interpretarea prevederilor legale menționate se rețin și considerentele cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr. 1470/08.11.2011 în care se arată că în ceea ce „privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, este de observat că aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze”.
Prin urmare, observând că deși limitele de pedeapsă prevăzute de Noul Cod penal pentru infracțiunea de furt calificat prev. de 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. b și d C.pen. sunt închisoare de la 1 la 5 ani față de 3 la 15 ani cât prevede art.208 al. 1 – 209 al. 1 lit. e, g, i, al. 2 lit. b C.pen. de la 1969, și respectiv de 6 luni la 3 ani pentru infracțiunea prev. de art. 327 C.pen. față de 3 luni la 2 ani (art. 293 al. 1 C.pen. de la 1960), în cauză inculpatul F. C. F. este învinuit de săvârșirea a patru infracțiuni față de persoane vătămate diferite aflate în concurs cu alte 7 pedepse cu închisoare aplicare prin sentințe penale anterioare, motive pentru care se impune aplicarea unui spor obligatoriu la pedeapsa cea mai grea stabilită, conform art. 39 C.pen., de o treime din celelalte pedepse aplicate, astfel încât Curtea apreciază că legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal de la 1969 întrucât potrivit art. 34 C.pen. de la 1969 aplicarea unui spor, în caz de concurs de infracțiuni, este facultativă.
În al doilea rând, se constată că instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (plângerile și declarațiile persoanelor vătămate R. F. M., D. A. și Ș. D. C., proces verbal de efectuare a actelor premergătoare, procesele verbale de cercetare la fața locului din data de 03.03.2010, 27.05.2010 și 01.06.2010, rapoartele de constatare tehnico – științifică dactiloscopică nr._/12.05.2010,_/27.08.2010 și_/07.06.2011, declarațiile martorului R. F. care se coroborează cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului F. C. F.), constând în aceea că inculpatul F. C. F., la data de 27.08.2009, s-a prezentat sub o identitate falsă organelor de poliție din mun. B. iar la data de 02/03.03.2010, 27.05.2010 și 01.06.2010 a sustras stații de emisie – recepție și alte bunuri din trei autoturisme Taxi parcate pe raza Sectorului 4 București, prejudiciul total fiind în cuantum de 9.200 lei.
Mai mult decât atât, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea reținută în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate la urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește.
Prima instanță, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor descrise mai sus, a dat o corectă încadrare juridică, stabilind că faptele comise de inculpatul F. C. F. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. e, g și i C.pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen. de la 1969.
De asemenea, în mod corect au fost avute în vedere, la individualizarea pedepsei, criteriile stabilite de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii comise, dedus din împrejurările și circumstanțele în care au fost săvârșite infracțiunile cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv vârsta acestuia (24 ani), cunoscut cu antecedente penale, necăsătorit, studii primare precum și atitudinea procesuală de recunoaștere și regret.
Curtea apreciază însă că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a („conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii”) întrucât inculpatul este cunoscut cu antecedente penale și nici cele prevăzute de art. 74 lit. b („stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită”) în condițiile în care inculpatul nu a efectuat niciun demers în acest sens.
Cu privire la atitudinea procesuală de recunoaștere a inculpatului, Curtea apreciază că aceasta nu poate duce la o reducere succesivă a pedepsei, dându-i-se dublă relevanță juridică. Instituția recunoașterii vinovăției, reglementată de art. 3201 Cpp este o instituție cu natură juridică mixtă, producând efecte atât pe plan procesual (prin desfășurarea simplificată a procesului), cât și pe plan substanțial, producându-se o micșorare a limitelor de pedeapsă. În raport de efectele produse pe plan substanțial recunoașterea inculpatului poate fi apreciată ca fiind o cauză legală de atenuare a pedepsei care nu împiedică aplicarea altor circumstanțe atenuante, sub condiția de a nu avea același conținut. Astfel, cauza legală de atenuare prev. de art. 3201 cpp constând în atitudinea procesuală de recunoaștere a faptei, constituie o dispoziție specială în raport de circumstanța legală de atenuare prev. de art. 74 lit. c Cp, „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului” și nu pot fi aplicate concomitent, având același conținut.
Raportat la cele expuse, în mod corect, instanța de fond a aplicat pedepse de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și respectiv de 6 luni închisoare pentru cea de fals privind identitatea, stabilite după reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în conformitate cu dispozițiile art. 320 ind.1 C.pe.pen., nefiind temeiuri de reducere a acestora sub minim.
De asemenea, în mod judicios, au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 320/08.02.2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București și nr. 807/04.04.2012 și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 36 al. 1 rap. la art. 33 lit. a, 34 lit. b C.pen. de la 1969, dispunându-se ca inculpatul F. C. Forno să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 8 luni închisoare, Curtea apreciind în acord cu instanța de fond, că având în vedere perseverența infracțională a inculpatului și numărul infracțiunilor săvârșite se impune aplicarea unui spor de 1 an și 4 luni închisoare la pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că modalitatea de săvârșire a faptei care pune în pericol valori sociale importante, precum siguranța circulației pe drumurile publice, și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, și b din C. pen. de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care având în vedere dispozițiile art. 71 C. pen de la 1969 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la situațiile în care se admite îngrădirea unor drepturi ce țin de viața privată a persoanei, instanța de fond în mod corect a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, și b C. pen. de la 1969, însă, raportat la aceleași criterii, Curtea apreciază că în mod greșit a fost interzis inculpatului exercitarea dreptului prev. de art. 64 al. 1 lit. c C.pen. de la 1969 ca pedeapsă accesorie, o astfel de măsură nefiind proporțională cu scopul urmărit iar inculpatul nu s-a folosit de dreptul de a desfășura o activitate pentru săvârșirea infracțiunilor întrucât la momentul comiterii acestora nu deținea dreptul de a conduce un vehicul, acțiunea de a conduce un autovehicul fără permis constituind însăși elementul material al infracțiunii care face obiectul prezentei cauze.
Pentru aceste considerente, constatând că instanța de fond a soluționat în mod judicios latura civilă a cauzei și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 118 lit. e C.pen. de la 1969, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F. C. F., împotriva sentinței penale nr. 62/13.01.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București.
În temeiul dispozițiilor art. 275 al. 2 C.pr.pen. va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 600 lei, către stat, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F. C. F., împotriva sentinței penale nr.62/13.01.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București.
Obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 600 lei, către stat, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. S. A. E. B.
GREFIER,
Victorița S.
Red.S.C.12.05.2014
Thred.V.D./5 ex./9.05.2014
J.S.4 București.- jud.D.C.M.
Cu opinia separată a domnului judecător G. C. A., în sensul admiterii apelului declarat de inculpat și schimbării încadrării juridice dată faptei de furt calificat din infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.e, g, i, alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (1969) și art.320/1 Cod procedură penală, în art.228 alin.1 raportat la art.229 alin.1 lit.b și d Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (1969), art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală.
Apelul inculpatului sub aspectul aplicarii disp. art. 5 cod penal, este intemeiat, asa cum s-a aratat atat in concluziile aparatorului acestuia cat si in concluziile reprezentantului Ministerului Public, intrucat, de la momentul savarsirii infracțiunii deduse judecatii in prezenta cauza până la judecarea definitivă a acesteia a intervenit o lege penala ce prevede pedepse mai mici pentru fapta de furt calificat comisa de inculpat.
Astfel, potrivit art. 5 cod penal, in cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Prin urmare, se impunea, in baza art. 386 Cod proc. penală, schimbarea încadrarii juridice data faptei savarsite de inculpat din infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.e, g, i, alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (1969) și art.320/1 Cod procedură penală, în art.228 alin.1 raportat la art.229 alin.1 lit.b și d Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (1969), art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, astfel incat sa se dea eficienta dispozitiilor art. 5 Cod penal, privind legea penala mai favorabila care au caracter obligatoriu si nu facultativ.
JUDECĂTOR,
G. C. A.
| ← Infracţiuni la legea apelor. Legea 107/1996. Decizia nr.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 555/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
