Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 389/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 389/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 389/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.389
Ședința publică din data de 1.03.2013
Curtea constituită din:
Președinte: C. C. C.
Judecător:M. N.
Judecător: R. M.
Grefier:C.-M. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror F. D..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul inculpat P. G. împotriva sentinței penale nr.3347 din data de 5.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat P. G. personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales G. Laurenția cu împuternicire avocațială nr._/2013 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită proba cu acte în circumstanțiere, respectiv harta Google, copie foaie medicală de la Secția de Neurochirurgie II Spitalul Clinic B. A. și declarație pe propria răspundere de la un vecin al inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune probei cu acte în circumstanțiere.
Curtea încuviințează și administrează proba cu acte în circumstanțiere.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită audierea inculpatului în ceea ce privește circumstanțele reale ale săvârșirii faptei.
Curtea nu mai consideră necesară audierea inculpatului față de declarația acestuia de recunoaștere a faptei în temeiul art.320/1 Cpp, iar luarea unei noi declarații pe alte aspecte nu se mai justifică.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul ales al recurentului inculpat pune concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței penale și înlocuirea răspunderii penale cu sancțiunea administrativă iar în subsidiar aplicarea unei pedepse orientate spre minimul general. Solicită să fie avute în vedere înscrisurile în circumstanțiere precizând că inculpatul nu s-a urcat la volan, locuiește în ., iar pe această stradă nu este loc de parcare, inculpatul nu s-a urcat la volan ca să conducă, nu avea de gând să plece, numărul de înmatriculare al autovehiculului reținut este greșit.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat față de alcoolemia cu care a fost depistat inculpatul, acesta a condus pe drumurile publice și a condus un accident minor. Astfel solicitarea de aplicare a art.18/1 cod penal nu se justifică, iar în ceea ce privește reducerea pedepsei aceasta este corect stabilită.
Recurentul inculpat P. G., având ultimul cuvânt, nu știe ce a vrut să facă precizând că a scos mașina din parcare și nu a vrut să iasă în trafic. Solicită să i se aplice o pedeapsă mai ușoară.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 3347/5.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în baza art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic. art.3201 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul P. G. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 3 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind cauzele a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă executarea pedepselor accesorii.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prin rechizitoriul nr._/P/2010 din 17.10.2012 emis de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P. G. pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 20.11.2010, în jurul orei 11.15, inculpatul a condus autoturismul Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_ pe ., sector 4, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală admisă, de circa 2,30 g‰.
Până la începerea cercetării judecătorești inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, solicitând aplicarea art.3201 Cod procedură penală, procedându-se la audierea sa în consecință.
Analizând materialul probator administrat, instanța a reținut că la data de 20.11.2010, în jurul orei 11.15, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice (bere), inculpatul P. G. a condus autoturismul Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_ pe strda Sergent I. I., sector 4, din direcția ..Olteniței, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală admisă, de aproximativ 2,30 g‰. Inculpatul a fost depistat de agenții D.G.P.M.B.-Brigada de Poliție Rutieră.
Acesta a intrat în coliziune cu autoturismul Ford Fusion cu nr. de înmatriculare_ condus de numitul A. I..
Inculpatul a fost testat la ora 11.46 cu aparatul etilotest, rezultând o valoare de 0,91 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Urmare a recoltării probelor biologice, potrivit buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei s-a constatat că inculpatul prezenta o alcoolemie de 2,20 g‰ la ora 12.18 și de 2,10 g‰ la ora 13.18.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală, s-a concluzionat în urma efectuării calculului retroactiv al alcoolemiei că la data de 20.11.2010, ora 11.15, inculpatul ar fi avut o alcoolemie teoretică în descreștere de circa 2,30 g‰.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală.
Situația de fapt a fost reținută astfel de instanță pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei (filele 7, 19-21 d.u.p.) coroborându-se cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila 6 d.u.p.), rezultat etilotest (fila 5 d.u.p.), proces-verbal de prelevare și buletin de examinare clinică (filele 10-11 d.u.p.), buletin de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 3158/22.11.2010 (fila 12 d.u.p.), raport de expertiză medico-legală nr. 572/i/2012 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei (filele 15-16 d.u.p.), declarațiile martorului A. I. (fila 8 d.u.p.).
În drept, fapta inculpatului întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002. Fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La individualizarea pedepsei principale instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator (închisoarea de la 1 la 5 ani), astfel cum vor fi reduse urmare a aplicarii art.3201 alin.7 Cod procedură penală (închisoarea cu limitele cuprinse între 8 luni și 3 ani și 4 luni), gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire a acesteia, valoarea alcoolemiei, urmările care s-au produs dar și circumstanțele personale ale inculpatului(nu areantecedente penale potrivit fișei de cazier judiciar, are o conduită normală în societate, este pensionar). Instanța a reținut de asemenea că inculpatul a avut o atitudine sinceră și de regret în raport de fapta comisă (împrejurare care nu poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă întrucât inculpatul a fost depistat în flagrant iar atitudinea sa era una inerentă față de materialul probator administrat).
Cu toate acestea, circumstanțele personale ale inculpatului vor fi puse în balanță cu gravitatea concretă a faptei, împrejurările comiterii acesteia, cu faptul că inculpatul s-a urcat la volan după ce a consumat o cantitate mare de băuturi alcoolice (alcoolemie de 2,30 g‰) și a provocat un accident rutier.
Totodată, față de numărul tot mai mare de persoane care conduc autovehicule după ce au consumat băuturi alcoolice, instanța a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse corespunzătoare, în scopul realizării prevențiunii generale și speciale.
Referitor la pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special cauzele S. și P. contra României și Hirst contra Marii Britanii, precum și decizia nr. 74/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, conform cărora restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară și proporțională cu situația care a determinat-o, astfel că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepselor accesorii, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor ce ar determina luarea acestei măsuri, încalcă principiul proporționalității. În aceste condiții, conform art. 71 alin.3 Cod penal, instanța a considerat că din ansamblul actelor cauzei rezultă nedemnitatea inculpatului referitor la exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care în baza art.71 Cod penal a interzis acestuia, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale, față de cele expuse mai sus, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a apreciat că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a acestuia, motiv pentru care a dispus în temeiul art.81 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
Împotriva sentinței penale a formulat recurs inculpatul P. G., cu motivarea că se poate aplica o sancțiune cu caracter administrativ, cu atât mai mult cu cât recurentul nu a dorit să plece cu mașina, ci doar a dorit să mute mașina parcată la cererea unui vecin, este pensionar și are 60 de ani, astfel că nu este necesară pentru educarea inculpatului aplicarea unei pedepse. În subsidiar, solicită o pedeapsă până la minimul general prevăzut de lege, conform art. 74 al.2 C.p.
Examinând sentința penală în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu sub toate aspectele, Curtea constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Inculpatul s-a prevalat în fața primei instanțe de dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p., recunoscând în totalitate faptele comise și renunțând la administrarea probelor. În consecință, temeiul pentru care poate exercita calea de atac a recursului este individualizarea pedepsei aplicate, iar nu existența vinovăției.
De altfel, inculpatul nu contestă situația de fapt stabilită de prima instanță și existența vinovăției, ci apreciază că fapta sa nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni astfel că se poate aplica o sancțiune administrativă potrivit art. 18 ind.1 C.p.
Curtea constată că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite de prima instanță, în mod corect reținând prima instanță că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către un conducător auto având în sânge o îmbibație alcoolică mare decât cea legală, prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002.
Astfel, inculpatul recunoaște comiterea infracțiunii, recunoaștere ce se coroborează cu declarațiile martorilor, cu procesul verbal de depistare în flagrant, aspecte necontestate de inculpat în calea de atac.
Potrivit art. 320 ind.1 C.p.p., în cazul procedurii recunoașterii vinovăției, instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Din punct de vedere al legalității, Curtea constată că pedeapsa stabilită de prima instanță respectă limitele prevăzute de art. 320 ind.1 C.p.p.
Astfel, pentru infracțiunea de prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002, minimul special al pedepsei închisorii este de 1 an.
Reiese din coroborarea dispozițiilor legale că, în aplicarea art. 320 ind. 1 al.7 C.p.p., instanța nu putea stabili pedepse mai mici de 8 luni închisoare și mai mari de 3 ani și 4 luni.
În consecință, pedeapsa aplicată inculpatului, de 1 an și 6 luni închisoare, respectă limitele prevăzute de lege.
Din punct de vedere al cuantumului pedepsei și al solicitării inculpatului de aplicare a unei sancțiuni administrative, Curtea constată că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit de prima instanță nu este justificată.
Astfel, fapta inculpatului prezintă în mod evident gradul de pericol social al unei infracțiuni, din moment ce acesta conducea autoturismul la ora 11,15 dimineața, având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,30 grame la mie, pe o arteră circulată, fiind necesară intervenția organelor de poliție pentru că inculpatul a produs și un accident de circulație, lovind din spate un alt autoturism staționat la semafor.
În asemenea condiții, inculpatul a pus in mod serios în pericol pe ceilalți participanți la trafic, susținerile sale în sensul că doar a dorit să mute mașina parcată neavând suport probator.
De altfel, deși recunoaște si regretă fapta comisă, inculpatul susține în continuare în fața instanței de recurs că nu avea intenția de a conduce pe drumurile publice, afirmație ce conduce la concluzia că în realitate acesta nu își asumă răspunderea faptei și nu conștientizează gravitatea acesteia.
În plus, din chiar harta depusă de recurentul inculpat reiese că a circulat o distanță destul de mare, pe străzi circulate intens, în nici un caz cu unicul scop de a-și muta mașina parcată.
Fapta inculpatului nu numai că a produs o stare de pericol ci a produs și o urmare materială, constând într-un accident de circulație fără victime, iar Curtea nu poate face abstracție de consecințele ce s-ar fi putut produce ca urmare a acțiunii inculpatului, respectiv situația în care inculpatul ar fi produs un accident de circulație soldat cu victime, ori cu pagube materiale majore, aspect de care este obligatoriu a se ține seama la stabilirea gradului de pericol social al faptei, potrivit art. 18 ind.1 al.2 C.p.
Conform acestui text de lege, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama, pe lângă modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, și de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum în speța de față, și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
Inculpatul nu a dovedit o conduită bună anterior comiterii infracțiunii, lipsa antecedentelor penale nefiind temei pentru reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit.a C.p. și pentru reducerea pedepsei în lipsa unor alte probe referitoare la un comportament deosebit de merituos al inculpatului anterior comiterii faptei. De asemenea, lipsa antecedentelor penale nu este suficientă pentru exonerarea acestuia de răspundere penală, în condițiile în care din toate circumstanțele cauzei rezultă că fapta acestuia prezintă cu prisosință gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Nu se justifică nici reducerea pedepsei ori reținerea circumstanței prev. de art. 74 lit. b C.p., infracțiunea fiind una de pericol iar nu de rezultat, nici a circumstanței prev. de art. 74 lit.c C.p. în condițiile în care o asemenea infracțiune este flagrantă iar atitudinea procesuală a inculpatului este determinată de probatoriul administrat, iar referitor la dispozițiile art. 74 al.2 C.p. Curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente alte împrejurări, favorabile inculpatului, care să poată fi invocate din oficiu. Nu trebuie ignorat, la stabilirea cuantumului pedepsei, alcoolemia foarte ridicată a acestuia, la ora 11,15, ceea ce demonstrează că inculpatul prezintă un pericol pentru circulația publică.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curtea constată că prima instanță a dispus deja prin sentință suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind în mod temeinic că sunt întrunite condițiile potrivit art. 81 C.p., stabilind un termen de încercare în cuantumul permis de lege, de 3 ani și 6 luni.
Curtea apreciază că din acest punct de vedere prima instanță a stabilit în mod corect cuantumul pedepsei pentru inculpat, iar dacă acesta după rămânerea definitivă a hotărârii nu va comite nici o faptă în interiorul termenului de încercare, va fi reabilitat de drept imediat după împlinirea acestui termen.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează a respinge recursul declarat de inculpatul P. G. împotriva sentinței penale nr. 3347 din data de 05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat, acesta aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unei căi nefondate de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P. G. împotriva sentinței penale nr. 3347 din data de 05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul la plata sumei de 350 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 50 lei onorariul parțial al apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C.-C. C. M. N. R. M.
GREFIER
C. M. S.
Red.RM
Ex.2/28.03.2013
Judecătoria Sectorului 4 București
Jud. C. M.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 300/2012.... → |
|---|
