Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1120/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1120/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 1120/2013
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1120
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. G.
JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR - C. C.
GREFIER - I. P.
Ministerul Public – Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul N. N. împotriva încheierii de ședință din data de 5 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în Dosarul nr. _/3/2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat N. N., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales, dna. avocat V. Podolianu, în baza împuternicirii avocațiale ._ din data de 13 iunie 2013 (atașată la fila 15 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat susține, oral recursul declarat de inculpat, critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică, întrucât nu există dovezi din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Pune concluzii de admitere a recursului, casarea a încheierii atacate și pe fond de continuare a procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public susține că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, întrucât, în cauză, există indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele de care este acuzat, respectiv a asigurat inculpatului B. N. uniforma de polițist și o armă de foc, celorlalți participanți asigurându-le combinezoane negre, inscripționate „Jandarmeria” și cagule, i-a transportat, conducând un autovehicul Dacia L. de culoare albastră, pe autorii infracțiunii de tâlhărie la locul faptei și apoi le-a asigurat scăparea, cu aceeași mașină.
Din natura și gravitatea acestor fapte, rezultă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
În consecință, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat.
Recurentul inculpat N. N., personal, în ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 5 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală (dosar nr. _/3/2012), în baza art.300 ind. 2 C.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților B. N., D. F., zis „B.”,I. V., zis „B.”, I. I., zis „S. C.”, S. D. D. și N. N..
În baza art. 139 alin. 1 Cod proc.pen., au fost respinse - ca neîntemeiate - cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea/țara.
În baza art. 160 ind. b al. 3 C.p.p., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților: B. N. [fiul lui G. și Ș., născut la 22.02.1965 în București, arestat în baza MAP Nr.19/UP/29.02.2012 emis de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr._ ], D. F., zis „B.” [fiul lui N. si V., născut la 21.12.1976 in București, arestat în baza MAP Nr.18/UP/29.02.2012 emis de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr._ ],I. V., zis „B.” [fiul lui A. si A., născut la 19.03.1969 in ., arestat în baza MAP Nr. 21/UP/29.02.2012 emis de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr._ ], I. I., zis „S. C.” [fiul lui M. si A., născut la 03.04.1971 in București, arestat în baza MAP Nr.20/UP/29.02.2012 emis de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr._ ], S. D. D. [fiul lui D. și G., născut la 27.05.1974 în Tulcea, jud. Tulcea, arestat în baza MAP Nr.22/UP/29.02.2012 emis de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr._ ] și N. N. [fiul lui natural al Floarei, născut la 11.09.1972 în București, arestat în baza M.A.P. Nr. 222/UP/09.08.2012 emis de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr._/3/2012].
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului - examinând actele și lucrările dosarului – a constatat că, și la momentul procesual analizat, temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a celor șase inculpați (art. 143, art.148 lit. f si art. 143 C.p.p.) se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a acestora, neexistând nici împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri și să determine completul de judecată să dispună luarea oricărei alte măsuri preventive.
Astfel, s-a constatat că probele administrate până la momentul analizat relevă indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală în legătură pentru care au fost trimiși în judecată, astfel cum au fost menționate și descrise în conținutul materialului de urmărire penală.
Referitor la incidența temeiului juridic prevăzut de art. 148 lit. f Cpp. respectiv, pedeapsa prevăzută de lege care este închisoarea mai mare de 4 ani și existența probelor în sensul că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, are în vedere, în sensul practicii judiciare interne, natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute a fi fost săvârșite de inculpați, mijloacele si modalitatea concretă de comitere a acestora, importanța și actualitatea valorilor sociale protejate de legea penală, urmările cauzate, impactul social al acestor gen de infracțiuni și nu în ultimul rând, multitudinea părților vătămate prejudiciate în condițiile în care inculpații au intrat în locuințele părților vătămate sau le-au acostat în trafic, pretinzând că sunt lucrători de poliție și purtând însemnele specifice ale organelor de poliție și au sustras astfel sume importante de bani și bunuri de valoare.
S-a arătat că circumstanțele personale favorabile ale inculpaților invocate de către apărătorii inculpaților au aptitudinea de a fi avute în vedere la momentul individualizării judiciare a pedepselor care eventual urmează a fi aplicate acestora însă, la acest moment, asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, în condițiile în care nu s-a finalizat cercetarea judecătorească, împrejurările menționate nu pot contura aspecte esențiale care să poată fi în mod determinant cuantificate în formarea convingerii asupra stării de arest a celor cinci inculpați și nici nu pot determina, prin ele însele, punerea în libertate a inculpaților.
Cu referire apărarea inculpaților, vizând timpul petrecut în arest preventiv, judecătorul fondului a apreciat că, în raport de circumstanțele reale ale faptelor și modalitatea de desfășurare a cercetării judecătorești, nu se poate reține culpa instanței pentru nefinalizarea acesteia, în raport și cu data la care a fost luată măsura preventivă, aceasta se circumscrie și la acest moment unui termen rezonabil.
Raportându-se la aceleași circumstanțele reale de săvârșire a faptelor, instanța de fond a constatat că există date suficiente în sensul că acestea sunt de natură a crea un puternic sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice generată de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni de natura acesteia sunt cercetate în stare de libertate, reacție care ar putea produce perturbări la nivelul respectului față de lege și al funcționării organelor de stat în comnbaterea permanentă a unor fapte de acest gen.
În sensul jurisprudenței comunitare și apărării inculpaților asupra hotărârilor Curții EDO în materia arestului preventiv cu referire la motivările anterioare, Tribunalul a arătat că un termen de 6 luni, în care un complet de judecată repetă considerente anterioare pentru care se menține starea de arest este o perioadă de timp relativ scurtă, motivele expuse neputând fi apreciate ca lipsite de relevanță odată ce există obligația de rezervă a judecătorului, iar faptul că nu s-a expus de la început o motivare individuală pentru fiecare inculpat în parte, neputând justifica de asemenea punerea lor în libertate odată ce complexitatea cauzei generată de cumulul acțiunilor infracționale ale inculpaților determină o motivare de ansamblu, circumscrisă întregii cauze, urmând a se stabili numai la momentul analizei pe fond, în concret, contribuția reală a fiecărui inculpat în parte și modalitatea în care faptele fiecăruia dintre ei se coroborează, aceste aspecte neputând deci echivala cu nerespectarea principiilor generale de drept. În același sens, Tribunalul a apreciat că răspunderea penală este individuală, iar solicitarea vizând egalitatea de tratament juridic nu poate fi reținută, având în vedere mai ales natura și modalitatea de săvârșire a faptelor de către inculpații care, unii dintre ei nu se află la primul contact cu legea penală.
Cu privire la celelalte apărări ale inculpaților, Tribunalul a subliniat că aceste aspecte urmează a fi stabilite odată cu judecarea cauzei pe fond – moment în care magistratul va aprecia asupra probatoriilor administrate în ambele faze procesuale și va pronunța o soluție cu respectarea principiilor fundamentale ale procesului penal, imparțial și obiectiv, aspectele reclamate neputând justifica prin ele însele nici la acest moment punerea în libertate a nici unuia dintre inculpații cauzei care dacă au avut de reclamat nemulțumiri flagrante cu privire la desfășurarea actelor de urmărire penală se puteau folosi de alte pârghii legale care le permiteau, eventual formularea de sesizări și plângeri la organele competente.
În fine, Tribunalul a apreciat că, prin raportare la circumstanțele reale de săvârșire a faptelor, există date suficiente în sensul că acestea sunt de natură a crea un puternic sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice generată de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni de natura acestora, prin care s-au folosit de însemnele unui organ de stat care este chemat să asigure securitatea cetățenilor săi, sunt cercetate în stare de libertate, reacție care ar putea produce perturbări de intensitate amplificată la nivelul respectului față de lege și al funcționării organelor de stat în comnbaterea permanentă tocmai a unor fapte de acest gen.
Ca și o consecință, față de motivele expuse și pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești în cauză, Tribunalul a apreciat că nu se impune luarea vreunei alte măsuri preventive, obligațiile procesuale corelative celor două măsuri restrictive de drepturi solicitate de către inculpați, nefiind suficiente pentru îndeplinirea scopului legal al măsurilor preventive, privarea preventivă de libertate a inculpaților fiind necesară și totodată unica oportună și la acest moment procesual.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
În susținerile orale, inculpatul - prin apărător – susține că nu există dovezi din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr.3495/P/2012, din data de 20 august 2012, a fost trimis în judecată recurentul din speță, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: - complicitate la tâlhărie cu consecințe deosebit de grave săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.a și c, alin.2/1 lit. a și b, alin.3 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b C.p.; - complicitate la uzurpare de calități oficiale săvârșită în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art.240 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b C.p.; - complicitate la nerespectarea regimului armelor și munițiilor săvârșită în stare de recidivă postexecutorie prevăzută art.26 Cod penal rap. la art.279 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b C.p.; -complicitate la port ilegal de decorații sau semne distinctive săvârșită în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art.26 Cod penal rap. la art.241 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b C.p., - tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. b C.p., toate infracțiunile cu aplic.art.33 lit. a C.p., constând în aceea că a asigurat inculpatului B. N. uniforma de polițist și o armă de foc, celorlalți participanți asigurându-le combinezoane negre, inscripționate „Jandarmeria” și cagule, i-a transportat, conducând un autovehicul Dacia L. de culoare albastră, pe autorii infracțiunii de tâlhărie la locul faptei și apoi le-a asigurat scăparea, cu aceeași mașină
Inculpatul (recurent în speță) N. N. a fost arestat preventiv, prin încheierea de ședință din data de 9 august 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală (dosar nr._/3/2012), dispunându-se emiterea mandatului de arestare preventivă nr.222/UP, pe numele inculpatului, ulterior măsura fiind prelungită succesiv.
În mod corect, instanța de fond a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului N. N. este legală și temeinică, deoarece a fost luată cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale cerute de lege, inclusiv cu respectarea dreptului la apărare, cu întrunirea condițiilor prevăzute de art.143 Cod procedură penală și constatarea incidenței unuia dintre cazurile prevăzute de art. 148 din același cod, respectiv art.148 lit.f cod procedură penală.
De asemenea, și instanța de control judiciar constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, sub toate condițiile și impun în continuare privarea de libertate.
Așadar, Curtea nu poate primi criticile avansate de recurentul inculpat prin apărător, deoarece măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale amintite mai sus.
Analiza temeiurilor de fapt ale arestului preventiv exclude analiza probelor și a mijloacelor de probă, dar nu împiedică instanța să procedeze la o antamare a faptelor principale, cu scopul de a constata existența unei suspiciuni rezonabile, în sensul art.5 paragraf 1 lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale; pornind de la aceste repere - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la instituirea – față de inculpat, a celei mai grave măsuri preventive, subzistă și impun în continuare lipsirea acestuia de libertate.
Astfel, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestui recurent este mai mare de 4 ani închisoare, ca o primă condiție cerută de art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul, își are expresia – în principal – în modul de acțiune, constând în sprijinul acordat celorlalți inculpați.
Modul de operare, pe lângă natura faptei, valorile sociale lezate, urmările produse – dar, mai cu seamă, cele ce se pot produce – sunt tot atâtea elemente care denotă faptul că inculpatul N. N. prezintă – cel puțin în acest moment procesual – pericol concret pentru ordinea publică, întrucât tulburarea ce ar fi resimțită de lăsarea în libertate a acestuia este amplificată și de sentimentul că organele judiciare nu manifestă suficientă fermitate în vederea prevenirii și reprimării unor fapte de acest gen; această idee este în acord și cu practica CEDO care a statuat că reacția publicului la săvârșirea infracțiunilor de o anumită gravitate poate suscita o tulburare socială de natură să justifice o detenție preventivă, cel puțin o perioadă de timp.
Un alt aspect care conduce la reținerea acestei concluzii, în sensul că inculpatul N. N. prezintă pericol pentru ordinea publică este faptul că recurentul din speță a comis faptele în stare de recidivă postexcutorie.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul de procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a asigura buna desfășurare a judecății, cauza aflându-se în cercetare judecătorească, urmând a se cita părțile civile/vătămate care nu au termen în cunoștiință și a se asigura de către P. de pe lângă Tribunalul București prezența martorilor cu identitate protejată G. F., I. V., A. I., M. I., S. A., I. G. și V. A..
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond în ceea ce-l privește pe inculpatul recurent, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de acesta.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b cod de procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul N. N. împotriva încheierii de ședință din data de 05 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul București secția I penală în dosarul nr._/3/2012.
În temeiul art. 192 alin. 2 cod de procedură penală obligă pe recurentul inculpat la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. G. C.-B. I.-T. C. C.
GREFIER,
I. P.
red.C.B.I.T.
dact.L.G.
ex.2
red.A.M.M.-T.B.-S.I.P.
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 389/2013.... → |
|---|
