Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 498/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 498/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 498/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI- SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.498/A
Ședința publică din data de 17 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M.
JUDECĂTOR: C. A. G.
GREFIER: C. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror M. S..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpat B. D. C., împotriva sentinței penale nr. 62/22.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 3 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat B. D. C., în stare de libertate, asistat de avocat ales Stepanescu Z. F. cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se procedează la verificarea identității apelantului inculpat B. D. C. care se legitimează cu CI . n._, CNP_.
Apărătorul ales al apelantului inculpat B. D. C. arată că dorește să depună la dosarul cauzei motivele de apel și înscrisuri, în circumstanțiere.
Curtea pune în discuție proba cu înscrisuri, în circumstanțiere, solicitată de apărătorul ales al apelantului inculpat B. D. C..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune administrării acestei probe.
Curtea deliberând, în baza art. 99 C.p.p. încuviințează pentru apelantul inculpat B. D. C. proba cu înscrisuri, în circumstanțiere.
Apărătorul ales al apelantului inculpat B. D. C. depune la dosarul cauzei înscrisuri, în circumstanțiere.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat.
Apărătorul apelantului inculpat B. D. C. solicită, în principal, în temeiul art.80 pct.1 N.C.p. renunțarea la aplicarea pedepsei, iar în subsidiar, în temeiul art.5 N.C.p., aplicarea legii penale mai favorabile și, ca urmare, redozarea cuantumului pedepsei aplicate în sensul coborârii acesteia sub minimul special prevăzut de textul incriminator.
Susține oral motivele de apel formulate în scris, arătând că inculpatul este asociatul unic al unei societăți de Inspecție tehnică periodică, activitate din care acesta își întreține familia, precum și faptul că acesta se află la primul conflict cu legea penală. În acest context, arată că aplicarea unei pedepse, chiar și cu suspendare a executării, conduce la pierderea dreptului inculpatului de a mai profesa.
Solicită admiterea apelului, iar pe fond pronunțarea unei soluții legale și temeinice, astfel cum a arătat, făcând aplicarea art.80 pct.1 Cp., având în vedere că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu a produs consecințe juridice, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului inculpatului, având în vedere că infracțiunea comisă este una gravă, inculpatul a fugit de la locul unde a fost oprit de organele de poliție, ignorând semnalele acestora, ceea ce a condus la folosirea armamentului din dotare.
Considerând că pedeapsa aplicată de instanța de fond a fost corect individualizată atât din punct de vedere al cuantumului pedepsei cât și modalității de executare, solicită menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Apelantul inculpat B. D. C., având ultimul cuvânt, Se raliază la concluziile apărătorului său. Arată că martorul asistent avea halucinații, se afla sub influența drogurilor, nu avea habar de cele petrecute. Mai arată că desfășoară o activitate legală din care asigură mijloacele de subzistență familiei sale, având doi copii în întreținere.
.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.62 din 22.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în baza art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, a fost condamnat inculpatul B. D. C., pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori prezenței de produse ori substanțe stupefiante, la 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C.p. a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.
În baza art. 81 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, ce constituie termen de încercare.
În baza art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p. cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 C.p. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr._/P/2012 din data de 31.07.2013, a fost trimis în judecată inculpatul B. D. C. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori prezenței de produse ori substanțe stupefiante, prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr.195/2002, republicată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția Penală la data de 01.08.2013 sub nr._ .
În actul de sesizare s-a reținut că la data de 14.10.2012, în jurul orei 04:05,inculpatul B. D. C. a condus autoturismul marca Ford Fusion cu nr. de înmatriculare_, pe Calea V., sector 3, București, dinspre . Independenței.
Constatându-se că se află sub influența băuturilor alcoolice și încercându-se testarea cu aparatul etilotest, inculpatul a refuzat de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori prezenței de produse ori substanțe stupefiante.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost probată cu declarațiile inculpatului, procesul verbal de depistare, procesul verbal de verificare permis, procesul-verbal de constatare a refuzului inculpatului de a fi testat cu aparatul etilotest, rapoartele agenților de poliție, precum și cu declarațiile martorului Raclia C..
Fiind audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a revenit parțial asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, arătând că agenții nu i-au solicitat, cu ocazia opririi în trafic, efectuarea testului cu aparatul alcooltest și că i-au permis să plece pentru a-i conduce acasă pe ceilalți pasageri ai autovehiculului. A precizat că s-a întors în locul unde fusese oprit de echipajul de poliție după aproximativ 40 – 50 de minute, însă nu a mai găsit pe nimeni. Inculpatul a menționat că a fost contactat în aceeași zi, în jurul orei 12, de un agent de poliție din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră care l-a chemat la sediu pentru a îi restitui documentele și pentru a da o declarație, care i-a fost dictată, în scopul sprijinirii agenților de poliție care îi reținuseră fără drept actele și unde a fost supus unui test cu aparatul etilotest, al cărui rezultat a fost negativ.
Declarațiile inculpatului în sensul nerecunoașterii faptei au fost combătute de celelalte mijloace de probă, respectiv de: procesul verbal de depistare, procesul-verbal de verificare, procesul-verbal de constatare a refuzului inculpatului de a fi testat cu aparatul etilotest, rapoartele agenților de poliție B. V. și S. F., precum și cu declarațiile martorilor Raclia C., V. L. G. și B. C..
Instanța de fond a apreciat că declarația inculpatului nu corespunde adevărului întrucât nu este veridică și nu se coroborează cu restul mijloacelor de probă aflate la dosar.
Astfel, la data de 15.10.2012, în declarația dată, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii care îi este imputată, întocmai cum aceasta a fost descrisă în actul de sesizare a instanței. Niciun mijloc de probă nu indică faptul că această declarație ar fi fost dictată de organele de poliție împotriva voinței inculpatului, care a semnat-o, a cărui revenire asupra declarațiilor inițiale nu este aptă să conducă automat la concluzia că acestea nu au corespuns adevărului.
Aspectele menționate în declarația inculpatului din data de 15.10.2012 sunt susținute de cele expuse în rapoartele agenților de poliție B. V. și S. F., de procesul – verbal de constatare a infracțiunii și de procesul – verbal de constatare a refuzului inculpatului de a fi testat cu etilotestul.
Mai mult, în declarația dată la data de 19.04.2013 în calitate de învinuit, în prezența apărătorului ales, inculpatul a precizat că își menține declarația din 15.10.2012, cu excepția mențiunii consumului de băuturi alcoolice.
De asemenea, prin declarația dată în fața organelor de urmărire penală în data de 26.04.2013, inculpatul și-a menținut declarațiile anterioare și a arătat că a părăsit locul unde a fost oprit de polițiști pentru a transporta o persoană la spital, după care a revenit pentru a fi testat, deși nu consumase alcool, însă echipajul de poliție nu se mai afla la fața locului.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că însuși inculpatul, prin declarațiile date în cursul urmăririi penale, a recunoscut că nu a dat curs solicitărilor organelor de poliție de a se supune testării cu aparatul etilotest și a fugit de la locul unde fusese oprit, în ciuda eforturilor polițiștilor de a-l împiedica, motivând că se grăbește să transporte o persoană la spital, aspecte care se coroborează cu alte probe din dosar enumerate anterior.
Faptul că rezultatul etilotestului la care a fost supus ulterior inculpatul la sediul poliției a fost negativ, nu are relevanță asupra existenței infracțiunii care face obiectul prezentei cauze.
Instanța de fond a apreciat că declarațiile martorilor V. L. G. și B. C. sunt contradictorii și părtinitoare, aceștia fiind apropiați ai inculpatului cu care se aflau în mașină, și având în vedere că se referă la fapte pe care le-au perceput aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, instanța nu a ținut seama de acestea la soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că la data de 14.10.2012, în jurul orei 04:05, polițiștii din cadrul Brigăzii Rutiere l-au oprit și identificat pe inculpatul B. D. C. care a condus autoturismul marca Ford Fusion cu nr. de înmatriculare_, pe Calea V., sector 3, București, dinspre . Independenței.
Organele de poliție au constatat că inculpatul se află sub influența băuturilor alcoolice, motiv pentru care s-a încercat testarea sa cu aparatul etilotest, însă inculpatul a refuzat efectuarea testării în vederea stabilirii alcoolemiei și a fugit cu autovehiculul de la fața locului într-o direcție necunoscută.
Organele de poliție au încercat să îl împiedice pe acesta să plece, însă inculpatul a ignorat semnalele polițiștilor, care au uzat inclusiv de armamentul din dotare pentru a trage un foc de avertisment.
În drept, fapta inculpatului B. D. C., care la data de 14.10.2012, în jurul orelor 04:05, constatându-se că se află sub influența băuturilor alcoolice și fiind condus la IML, a refuzat de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori prezenței de produse ori substanțe stupefiante, prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr.195/2002, republicată.
Față de cele analizate, instanța a apreciat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpatul B. D. C. la data de 14.10.2012, urmând să i se aplice pedeapsa prevăzută de lege.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C.p., și anume limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul B. D. C. care nu a mai criticat situația de fapt, solicitând doar reducerea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, potrivit dispozițiilor din noul C. pen. intrat în vigoare la 1.02.2014.
Analizând apelul declarat de inculpat, instanța constată următoarele:
Situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond, fiind dovedită cu probele administrate atât din faza de urmărire penală cât și din faza de cercetare judecătorească, iar în apelul declarat, inculpatul nu a criticat situația de fapt reținută de instanța de fond.
Referitor la solicitarea inculpatului de a i se aplica dispozițiile din noul C. pen. ca fiind mai favorabile, Curtea constată întemeiată această solicitare, având în vedere că potrivit art.337 C. pen., infracțiunea de care este acuzat inculpatul se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Așa fiind, Curtea va admite în baza art.421 alin.2 lit.a C. pr. pen., apelul declarat de inculpatul B. D. C., va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în baza art.386 C. pr. pen. va schimba încadrarea juridică dată faptei inculpatului B. D. C. din infr. prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 în infr. prev. de art. 337 c.p. cu aplic. art. 5 c.p., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul B. D. C. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza disp. art. 12 alin. 1 din Legea nr.187/2012, va înlătura pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., aplicată inculpatului.
În baza art. 15 alin.1 din Legea nr.187/2012 se va menține suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Va stabilit un nou termen de încercare de 3 ani.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul B. D. C. împotriva sentinței penale nr. 62 din 22.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:
În baza art.386 C. pr. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei inculpatului B. D. C. din infr. prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 în infr. prev. de art. 337 c.p. cu aplic. art 5 c.p., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul B. D. C. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza disp. art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., aplicată inculpatului.
În baza art. 15 alin.1 din Legea nr.187/2012 menține suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Stabilește un nou termen de încercare de 3 ani.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.04.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
D. MiranceaCiprian G. A.
GREFIER,
C. B.
Red. D.M.
Dact. A.L. 5 ex./07.05.2014
Jud. Sect.3 București – jud.: U. A.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 491/2014.... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
